2.

LAGĂRE
 2.1 Definire; clasificarea
lagărelor.
Lagărele pot fi clasificate utilizând mai multe criterii:
• După tipul frecării:
– Lagăre cu alunecare
– Lagăre cu rostogolire
• După direcţia sarcinii:
– Lagăre radiale
– Lagăre radial-axiale
– Lagăre axiale
• După regimul de frecare-ungere:
– Lagăre cu frecare uscat limită
– Lagăre cu frecare mixtă
– Lagăre cu frecare fluida
2.2. Lagăre cu alunecare
 2.2.1. Forme constructive ale
fusurilor de alunecare
• Fus radial cilindric fără umeri (fig.2.3).
• Fus radial cilindric cu un umăr de sprijin
(fig.2.4). Pentru a se realiza o sprijinire axială
corectă este necesară îndeplinirea condiţiei
rc>rf ( rc- raza de racordare a cuzinetului; rf-
raza de racordare a fusului).
• Fus radial cilindric cu doi umeri de sprijin
(fig.2.5). Rezemarea axială corectă impune
prezenţa unui joc axial ja=0,2…0,5mm.
 2.2.2. Calculul lagărelor cu
alunecare radiale

Cerinţe (criterii):
• Condiţia de asigurare a ungerii;
• Condiţia de limitare a încălzirii;
• Condiţia de rezistenţă;
• Condiţia de bună rezemare.
 Calculul simplificat privitor
la primele doua conditii:

 pm  v  nom.   p  v  adm.

Condiţia de bună rezemare:

n  a
A.Calculul fusurilor de capăt
din condiţia de rezistenţă
 Condiţia de verificare la rezistenţă:
 ni   ai ;(2.1)
Mi
 ni     ai  n ;(2.2)
W
l  d 3
M i  R1  ;W   0,1 d ;(2.3) 3

2 32
Înlocuind relaţiile (2.3) în (2.2) va rezulta
relaţia de predimensionare:
5  R1  l
d3 ;(2.4)
  ai  n
B. Calculul fusurilor intermediare
din condiţia de rezistenţă
Condiţia de verificare la rezistenţă:
M ei
 ei     ai  n ;(2.5)
W
Inlocuind W cu expresia acestuia
din (2.3) va rezulta:
10  M ei
 ei  3
   ai  n ;(2.6)
d

M ei  M     M r  ;(2.7)
2 '' 2
i III
Relaţia de predimensionare
a fusului va avea forma:

10  M ei
d3 ;(2.8)
  ai  n
 2.3. Lagăre cu rostogolire
(rulmenţi)
Avantaje în raport cu cele de alunecare:
• Pierderi mai reduse prin frecare
• Pornire mai uşoară
• Dezvoltare de căldură mai redusă
• Fusurile arborilor nu se uzează
• Nu necesită rodaj
• Consum mic de lubrifiant
• Dimensiuni mici ale fusului (lungime)
• Tipizare la scară internaţională
 2.3.1. Clasificarea rulmenţilor ;
variante constructive
• După direcţia sarcinilor preluate de rulment
– Rulmenţi radiali (preiau încărcări radiale, dar şi axiale ce
au valori reduse)
– Rulmenţi radiali-axiali
– Rulmenţi axiali-radiali
– Rulmenţi axiali
• După forma corpurilor de rostogolire 
– Rulmenţi cu bile
– Rulmenţi cu role cilindrice
– Rulmenţi cu role conice
– Rulmenţi cu role butoi
– Rulmenţi cu ace (diametrul rolelor nu depăşeşte 5mm)
După numărul rândurilor corpurilor de
rostogolire
– Rulmenţi pe un rând
– Rulmenţi pe două rânduri
– Rulmenţi pe mai multe rânduri (foarte rari)
 2.3.2. Calculul rulmenţilor
A. Criteriul sarcinii statice admisibile

4
  10  Dw ;(2.9)
P0  C0 ;(2.10)
unde : P0(Fr,Fa)- sarcina statică echivalentă
C0- sarcina statică de bază.
 B. Criteriul durabilităţii la uzura de
oboseală
Acest criteriu are la bază evitarea uzurii de obo-
seală de tip pitting (ciupituri), pentru o anumită
durabilitate dată, exprimată în ore de funcţionare
(Lh).

Durabilitatea nominală poate fi exprimată prin:

p
 Cr 
L10    ;(2.11)
 Pr 
Unde:
• L10-durabilitatea nominală a rulmentului pentru o
fiabilitate de 90%, exprimată în milioane de
rotaţii.
• Cr- sarcina radială dinamică de bază,
determinată experimental.
• Pr- sarcina reală dinamică echivalentă, cores-
punzătoare încărcării lagărului: Pr  X  Fr  Y  Fa ,
unde coeficienţii X şi Y au valorile indicate în SR
ISO 281-1994 în funcţie de tipul rulmentului.
• p- exponent cu valorile: p=3 pentru rulmenţii cu
bile; p=10/3 pentru rulmenţii cu role.
Din relaţia (2.11) se poate determina
sarcina radială dinamică necesară, Cnr:
1

Cnr  L  Pr ;(2.12)
p
10

CrSTAS  Cnr ;(2.13)