Acorduri eBCM: CONTRACTE

OBIECTIV DE ÎNVĂŢARE #07

CONTRACTE

Cuprins
• Introducere
• De ce contracte eBusiness?
• Principalele diferenţe dintre contractele normale şi eBusiness
• Contractele ebXML şi eBusiness în viitor
• Dezvoltarea contractelor eBusiness şi reţeaua de susţinere

Introducere

Comunicarea şi relaţiile comerciale s-au schimbat de la apariţia Internetului, noilor aplicaţii

comerciale şi de comunicare.
Este necesară documentarea procesului de lucru prin contracte electronice între partenerii de
afaceri. Modelele de eBusiness de interes aici sunt între societăţi şi/sau între societăţi şi stat,
între societăţi şi între societăţi şi stat, care se referă la activităţi direct între organizaţii
individuale, şi între societăţi şi între societăţi şi stat pentru pieţele electronice unde obiectul
constă în relaţia dintre piaţa electronică ("operator de piaţă electronică") şi partenerii de
tranzacţie interesaţi să participe ("participanţi pe piaţa electronică") Conţinutul relaţiei dintre
operatorul de piaţă electronică şi participanţii pe piaţa electronică este în principal stabilit prin
reguli întocmite de operator. "Termeni şi Condiţii - "T&C" – sunt folosiţi în sensul larg,
acoperind orice tip de reguli care guvernează funcţia unei pieţe electronice şi relaţiile dintre:
a) operator şi participanţi; şi/sau b) dintre participanţi.
Gestionarea riscului în contractele eBusiness şi tranzacţiile eBusiness este un alt aspect
important. Contractele eBusiness se referă la toate tipurile de informaţii disponibile electronic.
Societăţile pun la dispziţia furnizorului de servicii informaţii sensibile privind clienţii şi/sau
angajaţii acestora, acordă accesul la sistemele informatice interne. Societăţile împart
proprietatea intelectuală brevetată cu furnizorul de servicii (software, hardware, sau procese
comerciale), societăţile şi furnizorul de servicii comunică prin Internet, iar datele sensibile
privind societatea sunt transmise către terţi prin Internet. Riscurile la care sunt expuse
societăţile cu activităţi de eBusiness, dintre care unele sunt specifice activităţilor de comerţ
electronic, trebuie examinate cu atenţie.
Este necesar ca societăţile să poată încheia contracte cu partenerii, furnizorii şi clienţii lor
privind eBusiness. Sarcina acestui obiectiv de învăţare constă în prezentarea principalelor
tipuri de contracte şi principalelor provocări legate de încheierea de contracte în eBusiness.
Pentru ca orice activitate între societăţi să fie funcţională, trebuie să existe în înţelegere şi un
acord reciproc privind condiţiile de bază şi procesele comerciale. Tradiţional acordul se
realizează prin conversaţie sau comunicarea scrisă dintre partenerii de afaceri. În general
acordul este transpus în formă scrisă dar uneori este verbal dacă există încrederea câştigată
anterior între partenerii de afaceri. Ar trebui menţionat faptul că în anumite ţări legislaţia
acceptă acordurile verbale, iar în altele acordurile trebuie să fie scrise pentru a fi valabile.
Problema cu acordurile verbale este că sunt dificil de demonstrat. În orice caz, încrederea şi
securitatea sunt condiţii esenţiale pentru operaţiunile comerciale de succes. În eBusiness au
o şi mai mare importanţă pentru că o comunicare şi procese comerciale clare sunt imperative.
Această "problemă de încredere" vine din trecut. Cu apariţia Internetului, societăţilor li se

© eBCM-VET -1-
 CONTRACTE

acordă un nou loc de iniţiere a relaţiilor de afaceri, de dezvoltare a acestora şi de derulare a

proceselor comerciale on-line.
O simplă prezentare a relaţiilor eBusiness poate fi considerată fie ca între doi parteneri
comerciali, fie între o societate comercială şi o piaţă, realizând conexiunea dintre diverşi
parteneri comerciali.

eMarket

În cazul unei pieţe, furnizorul de servicii a dezvoltat în general un set de termeni şi condiţii
standard pentru relaţiile de afaceri şi procesele respective în cazul utilizării serviciului prestat.
Acest raport de afaceri este în general prestabilit, cu o flexibilitate redusă de negociere for
sau personalizare, iar textul de mai jos se va concentra pe cadrul contractual direct dintre doi
parteneri de afaceri. Aspectele ridicate se pot utiliza ca referinţă cu ocazia evaluării termenilor
şi condiţiilor unei pieţe electronice. Cele prezentate aici privind practicile de contract
eBusiness aferente pieţei electronice sunt în mare măsură aplicabile şi altor furnizori de
servicii on-line, precum băncile şi serviciile publice.
Contractele eBusiness au două componente principale; o componentă juridică şi una de
implementare. În acest text Directivele UE servesc ca temei legal din care derivă contractele
europene de eBusiness. Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 8
iunie 2000 a fost creată drept cadru juridic fundamental comun pentru comerţul electronic pe
piaţa internă europeană. Principalul obiectiv a constat în stimularea dezvoltării serviciilor on-
line transfrontaliere (cel puţin la scară europeană), prin asigurarea unei anumite siguranţe
juridice societăţilor şi consumatorilor. În acest sens, au fost formulate principii călăuzitoare,
privind aspecte precum cerinţele de informaţii legate de furnizorii de servicii on-line,
comunicări comerciale (nesolicitate), cerinţe formale de contractare electronică şi
răspunderea furnizorilor de servicii intermediari. Componenta de implementare diferă între
comunităţile regionale şi de sector. Aici se va introduce ebXML (activităţi electronice care
utilizează Limbajul eXtensible Markup) ca ipoteză pentru componenta de implementare, un tip
de viziune ţintă.

De ce contracte eBusiness?

Există necesitatea revizuirii cadrului contractual comercial, având în vedere natura spaţiului
virtual de afaceri.
Pentru ca procesele comerciale bazate pe ICT să ruleze eficient trebuie să existe întocmirea
atentă şi integrarea sistemelor şi proceduri comerciale. Anterior, contractul comercial
impunea ca personalul societăţii să înţeleagă angajamentul asumat şi să cunoască modul de
implementare a contractului. În eBusiness apare un nou element majoritatea transferurilor de
informaţii şi proceselor depind de sistemele ICT, gestionarea datelor, funcţionalitatea
aplicaţiei şi interacţiunea dintre sisteme. Contractele eBusiness trebuie să aibă în vedere
această dimensiune, separat de condiţiile tradiţionale comerciale.

© eBCM-VET -2-
 CONTRACTE

Principalele diferenţe dintre contractele normale şi cele de eBusiness

Identificare
Încrederea în eBusiness depinde în mare măsură de abilitatea utilizatorului de a recunoaşte
şi a fi convins de identitatea partenerilor de afaceri, persoanelor, întreprinderilor, instituţiilor,
serviciilor şi aplicaţiilor, precum şi de structurile fizice şi produsele dintr-un mediu virtual de
afaceri. Autentificarea şi certificarea se referă la confirmarea identităţii, autorităţi şi
responsabilităţii unei entităţi care solicită sau furnizează servicii, produse sau informaţii.
Procedurile impun ca entitatea să prezint, spre validare, dovezi precum cele codificate în
aplicaţie, într-un dispozitiv electronic, sau biologice. Separat de probarea identităţii, dovezile
validate trebuie utilizate pentru confirmarea autenticităţii unei anumite acţiuni sau unui anumit
conţinut electronic precum comunicări şi contracte comerciale semnate, asigurând
transparenţa tranzacţiilor comerciale şi respectării responsabilităţilor asumate.
Comunicare comercială
O comunitate de afaceri internaţională este formată dintr-o multitudine de jucători, toţi
acţionând în interesul funcţionalităţii şi obiectivelor lor strategice. Ce leagă această
comunitate sunt informaţiile schimbate între jucători, prin informare, iniţiere, îndrumare şi
verificare. Digitalizarea fluxului de informaţii d-ţa dezvoltat timp de decenii, dar încă este
limitat la procesele şi documentaţia interne ale unei organizaţii sau unui cerc restrâns de
parteneri de afaceri.
Deşi tot mai multe procese comerciale devin legate de ICT, acestea urmează în mare măsură
aceeaşi coreografie ca anterior. Schimbările constau în principal în comunicare, canalizarea
şi procesarea informaţiilor. Una dintre problemele societăţilor legate de trecerea la eBusiness
constă în faptul că fluxul de informaţii este cumva „ascuns” în sistemele ICT şi persoanele
trebuie să devină atente la mesajele primite. Anterior era uşor să recunoşti un apel telefonic,
un fax,o scrisoare sau o vizită a clientului ca fiind comunicare comercială. În prezent când un
mesaj EDI (Electronic Data Interchange) sau XML (Extensible Markup Language) este
transferat în sistemul de vânzări sau se primeşte un e-mail, persoanele trebuie să îşi verifice
mesajele primite în mod periodic. Contractele eBusiness trebuie să includă o descriere a
fluxului de informaţii (proces comercial) şi să verifice diversele responsabilităţi de menţinere a
fluxului în mod eficient. Acest fapt previne înţelegerea eronată a responsabilităţilor în relaţia
de afaceri.
Tranzacţii comerciale
Datorită Internetului, conectarea partenerilor de afaceri în reţele comerciale a devenit
fezabilă, chiar şi pentru întreprinderi mici, în special ulterior apariţiei mesajelor XML. Timp de
decenii marile corporaţii au schimbat informaţii comerciale prin EDI prin intermediul liniilor de
transfer dedicate, X400 sau altele. Această soluţie a fost relativ costisitoare şi cu o structură
rigidă. Mulţi se aşteaptă ca XML să asigure o structură mai flexibilă şi mai ieftină necesară
IMM-urilor pentru participarea mai activă la comerţul electronic.
Pentru ca tranzacţiile electronice să se desfăşoare în măsura posibilă, procesele comerciale
trebuie standardizate, mesajele electronice relevante trebuie dezvoltate pentru comunitatea
de afaceri şi societăţile asistate în transferarea datelor lor în formatele adecvate de
transmitere mesaje.
Gestionarea datelor, sublinierea securităţii informaţiilor
Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi comunicării (ICT) şi utilizarea crescută a acesteia în
procesele comerciale a adus cu sine o majorare rapidă a utilizării Internetului. În acelaşi timp,
gestionarea adecvată a riscurilor privind securitatea informaţiilor precum riscul întreruperii
serviciului, furtului sau modificării datelor, sau alte evenimente legate de accesul neautorizat
la sistemul informatic devine critică. De aceea este imperativ pentru o relaţie sănătoasă de
afaceri între parteneri de afaceri să convină un set de reguli privind gestionarea datelor
comerciale electronice, crearea, proprietatea, supravegherea şi stocarea acestora. Este
important ca angajaţii responsabili pentru încheierea şi/sau derularea contractelor comerciale
să înţeleagă şi să aprecieze diferenţa dintre contractele tipărite şi cele electronice.

© eBCM-VET -3-
 CONTRACTE

Soluţionarea litigiilor
Contractele eBusiness, ca şi alte contracte, trebuie să includă o metodă de soluţionare a
litigiilor, fie prin sistemul juridic tradiţional, fie prin arbitraj. Metoda juridică tradiţională este
bine cunoscută dar poate fi costisitoare şi îndelungată.
În eBusiness, arbitrajul este preferat în majoritatea cazurilor, în special când activitatea are
loc la nivel internaţional, între ţări cu sisteme judiciare şi practici diferite, în cazul unei
interacţiuni limitate între partenerii de afaceri. Arbitrajul on-line este o tendinţă în creştere,
partenerii de afaceri utilizând serviciul unui furnizor de servicii Internet pentru soluţionarea
diferenţelor.

Contractele ebXML şi eBusiness în viitor

Cadrul ebXML eBusiness prezintă un nou mod de încheiere a contractelor şi tranzacţiilor

comerciale. ebXML este un set modular de specificaţii care le permite întreprinderilor de orice
dimensiune şi locaţie geografică să deruleze activităţi prin Internet. Prin utilizarea ebXML,
societăţile beneficiază de o metodă standard de schimb de mesaje comerciale, de derulare a
relaţiilor comerciale, de comunicare a datelor în termeni comuni şi de definire şi înregistrare a
proceselor comerciale. Următorul exemplu prezintă modul în care organizaţiile de pregătesc
pentru ebXML, caută noi parteneri comerciali şi se implică în comerţul electronic.

© eBCM-VET -4-
 CONTRACTE

1. Societatea A cercetează registrul ebXML pentru a vedea cine este disponibil on-line.
În cel mai bun caz, societatea A poate refolosi toate procesele comerciale existente,
documentele şi componentele centrale comune sectorului său deja stocate în
registrul ebXML. Altfel. Societatea A proiectează părţile lipsă, le stochează în registrul
ebXML şi le face disponibile pentru partenerii săi de sector.
2. Societatea A decide să intre în activităţile electronice prin ebXML şi consideră
implementarea unei aplicaţii locale ebXML. O interfaţă de servicii comerciale ebXML
(BSI) asigură conexiunea dintre societate şi lumea exterioară ebXML. Societatea
trebuie să creeze un protocol de profil de cooperare (CPP) care descrie capacităţile
susţinute de proces comercial, constrângerile şi informaţiile tehnice ebXML precum
selectarea algoritmilor de încriptare, certificatele de încriptare şi protocoalele de
transport selectate.
3. Societatea A îşi depune CPP la un registru ebXML. Din acel moment societatea A
este public listată în registrul ebXML şi poate fi descoperită de alte societăţi care
caută noi parteneri comerciali.
4. Societatea B este deja înregistrată în registrul ebXML şi caută noi parteneri
comerciali. Societatea B caută registrul ebXML şi primeşte CPP al societăţii A.
Societatea B are două CPP: CPP al societăţii A şi propriul CPP. Cele două societăţi
au ajuns la un acord privind modalitatea de derulare a afacerilor, denumit Protocol de
Acord de Colaborare (CPA) în terminologia ebXML. Societatea B utilizează un
instrument de formare a CPA ebXML în baza cerinţelor celor două CPP.
5. În acest scenariu societatea B comunică în mod direct cu societatea A şi transmite
nou-creatul CPA spre acceptarea societăţii A. la acceptarea CPA de către societatea
A, ambele societăţi sunt pregătite pentru comerţul electronic.
6. Apoi societăţile utilizează cadrul ebXML şi schimbă documente comerciale conform
1
CPA. Aceasta înseamnă că ambele societăţi aplică procesele definite în CPA.

Dezvoltarea contractelor eBusiness şi reţeaua de susţinere

Această secţiune se referă la dezvoltarea contractelor eBusiness, la curs şi principalii jucători.

În prezent contractele eBusiness în Europa se referă în principal la Directiva 2000/31/CE, dar
şi altele sunt importante. În Comisia UE, DG Întreprinderi şi Industrie furnizează informaţii
privind dezvoltarea legilor şi reglementărilor eBusiness pe situl său web. 2
Cu privire la componenta de implementare contractelor eBusiness, UN/CEFACT şi OASIS
sunt două organizaţii internaţionale majore implicate în dezvoltarea acesteia.

UN/CEFACT, un organism al Naţiunilor Unite, încurajează colaborarea strânsă dintre

autorităţi şi societăţile private pentru asigurarea interoperabilităţii şi schimbului de informaţii
între sectorul public şi cel privat. Naţiunile Unite, prin Centrul pentru Facilitarea Comerţului şi
Comerţului Electronic (UN/CEFACT), susţine activităţile destinate perfecţionării capacităţii
societăţilor, organizaţiilor comerciale şi administrative din economiile dezvoltate, în curs de
dezvoltare şi în tranziţie, de a schimba produse şi servicii relevante în mod eficient. Obiectivul
principal constă în facilitarea tranzacţiilor naţionale şi internaţionale, prin simplificarea şi
armonizarea proceselor, procedurilor şi fluxului de informaţii, contribuind astfel la dezvoltarea
comerţului global. 3

1
http://www.tutorialspoint.com/ebxml/ebxml_usage_example.htm
2
http://ec.europa.eu/enterprise/ict/policy/legal/index.htm
3
http://www.unece.org/cefact/about.htm

© eBCM-VET -5-
 CONTRACTE

OASIS (Organizaţia pentru Dezvoltarea Standardelor Informatice Structurate) este un

consorţiu internaţional non-profit care conduce dezvoltarea, convergenţa şi adoptarea de
standarde e-business. Consorţiul produce mai multe standarde de servicii Web decât orice
altă organizaţie, alături de standarde de securitate, e-business, şi eforturi de standardizare în
sectorul public şi pentru pieţele specifice aplicaţiilor. Înfiinţată în 1993, OASIS deţine peste
5.000 de participanţi, reprezentând peste 600 de organizaţii şi membrii individuali din 100
ţări. 4

4
http://www.oasis-open.org/who/

© eBCM-VET -6-