Sistemul cardio-vascular

 Sistemul cardiovascular sau aparatul circulator formează un ansamblu tubular

închis, în care are loc circulaţia continuă a sângelui.
 Părţile sistemului cardiovascular sunt:
- Inima sau cordul, pompa musculoasă centrală a sistemului
- Arterele, vase ramificate direcţionate de la cord la periferie
- Venele, colectoarele pentru recircularea sângelui la inimă.
- Capilarele, reţea vasculară terminală interpusă între arborele arterial şi cel
venos
Inima este un organ tetracameral alcătuită din 2 atrii şi 2 ventriculi.
Comunicarea între atriile si ventriculii de aceeaşi partea se realizează prin
intermediul unor orificii numite orificii atrioventriculare.
 După natura sângelui ce circulă avem denumirile de:
- Inimă dreaptă sau venoasă (atriul şi ventriculul drept) împinge sânge sărac în
oxigen către plămâni.
- Inimă stângă sau arterială (atriul şi ventriculul stâng) distribuie sânge bogat
în oxigen în corp.
Vasele formează în ansamblu 2 circuite inchise:
Circulaţia mare sau sistemică, între inimă şi periferie.
- Are originea în VS prin aorta.
- sângela încărcat cu oxigen părăseşte VS prin aortă, circulă prin corp şi se
Reântoarce dezoxigenat în atriul drept prin venele cave (vena cava superioară
care colectează sângele dezoxigenat din jumătatea superioară a corpului şi vena
cavă inferioară care colectează sângele dezoxigenat dinjumătatea inferioară a
corpului). Din AD sângele trece în VD prin orificiul atrioventricular.
Circulaţia mică, pulmonară.
- Circulaţia mică sau pulmonară, între cord şi plămâni are rol în exclusivitate în
schimburile gazoase. VD pompează sângele prin artera pulmonară (trunchi
pulmonar) care se imparte intr-o artera pulmonara dreapta si una stanga , pt cei 2
plamani.
La nivel pumonar schimbă dioxidul de carbon cu oxigen. Sângele oxigenat se
întoarce apoi prin 4 vene pulmonare (2 pentru fiecare plămân) în AS de unde va
trece in VS pentru a începe iar o nouă circulaţie sistemică.
 A. Anatomia inimii
 Inima este situată în mediastin, spaţiu aflat între cei 2 plamâni, îndărătul
sternului, are o greutate de 300g la bărbaţi şi 280g la femei
 Are formă conică, cu baza îndreptată în sus şi înapoi, iar vârful orientat în jos
şi la stânga. Vârful se proiectează în spaţiul 5 intercostal.
 Inima se compune din 2 părţi mari, partea superioară, atriile şi partea
inferioară ventriculii despărţite prin şanţul coronar (vizibil pe feţele posterioară
şi laterală ale inimii) în a cărui jumătate se află sinusul coronar, confluentul venelor
proprii
ale inimii.
• Atriile sunt despartite intre ele de un sept interatrial (de constituţie membranoasă) iar
ventriculii de un sept interventricular ( de natură musculară).
• Comunicarea între atriile si ventriculii de aceeaşi partea se realizează prin intermediul
unor orificii numite orificii atrioventriculare prevăzute cu un sistem valvular cu rol de
supapă. În partea dreaptă avem valvă tricuspidă iar în partea sângă valvă bicuspidă.
• Atriile prezintă nişte prelungiri triunghiulare numite auricule respectiv auricula
dreaptă şi auricula stângă.
 Pe suprafaţa inimii se disting următoarele 3 feţe :
 Faţa sternocostală,. Este străbătută de şanţul interventricular ant ce marchează limita
dintre VD şi VS.
- Faţa diafragmatică, uşor concavă se mulează pe diafragm este constituită din VD şi 3/5
din VS. Este strabătută de şanţul interventricular post.
- Faţa pulmonară. Feţele pulmonare vin în contact cu faţa medială a plămânului respectiv.
Cavităţile inimii
-Atriul drept se află sup şi la dreapta bazei cordului, prezintă auricula dreaptă. În atriul
drept se deschid venele cave (care aduc sânge sărac în oxigen colectat de la intreg corpul) şi
sinusul coronar care este confluentul venos al inimii, are formă cilindrică localizat în partea
stângă a şanţului coronar, colectează cea mai mare partea a sângelui venos al inimii.
Orificiul atrioventricular drept este prevăzut cu o valvă tricuspidă.
Septul interatrial la fat are un orifciu prin care s ângele ocoleşte circulaţia pulmonară şi trece
direct în atriul stâng, care după naştere se obstruează.
- Atriul stâng este situat superior şi la stânga bazei inimii, prezintă o auriculă în formă de
cârlig (auricula stângă). In el se deschid cele 4 vene pulmonare.Orificiul atrioventricular
stâng este prevăzut cu valvă bicuspidă sau mitrală.
 Ventriculul drept are cavitatea acoperită de cordoane cărnoase (trabecule) din care
se desprind 3 expansiuni numite muşchi papilari (3 muşchi papilari). În VD are originea
arterea pulmonară prin trunchiul pulmonar care ulterior se va divide in cele 2 artere
pulmonare. Artera pulmonarară este prevăzută cu valva pulmonară şi transportă sângele
sărac în oxigen la plămâni. VD comunică cu atriul drept prin orificiul atrioventricular
drept.
 Ventriculul stâng, are suprafaţa internă cărnoasă şi dispune de 2 muşchi papilari.
In VS are originea aorta,ce transportă sânge oxigenat în tot corpul. Este prevăzută cu
valva aortică sau orificiul aortic. Prin orificiul atrioventricular stâng VS comunică cu
Atriul stâng.
2. Aparatul valvular.
Valvele cardiace asigură circulaţia unidirecţională a sângelui din compartimentele inimii
spre circuitele arteriale ( artere ). Ele se deschid uşor în direcţia curgerii sângelui şi se
închid când acesta împinge în sens invers, când creşte presiunea sângelui în ventriculi.
Orificiile artioventriculare sunt prevăzute cu valve artioventriculare, iar orificiile aortei
şi arterei pulmonare dispun de valve semilunare.
 Valvele atrioventriculare, în dreapta valva tricuspidă, la stânga valva mitrală
sau bicuspidă, acestea sunt alcătuite din:
- Cuspide sau valvule, sunt repliuri endocardice (fâşii de ţesut) ce se inseră (se prind) pe
marginea orificiilor atrioventriculare. Ele se ridică sub acţiunea presiunii
intraventriculare a sângelui, obturând orificiile atrioventriculare, închid deci
comunicarea
dintre atriile şi ventriculii de aceeaşi parte.
-în partea dreaptă este valvă tricuspidă adica prevăzută cu trei valvule iar în
patrea stângă valvă bicuspida adica prevăzută cu 2 valvule.
Corzile tendinoase sunt fibre inserate (prinse) pe marginile valvulelor, iar cu
celălalt capăt se ataşează de muşchii papilari. Prin această dispoziţie ele ancorează
valvulele şi împiedică împingerea acestora înspre cavităţile a triale. Muşchii papilari prin
contracţii şi relaxări coboară sau permit ridicarea valvulelor.
 Valvele semilunare sunt situate între ventruculii şi artere. Ataşate orificiilor aortei şi
arterei pulmonare sunt formate din câte 3 valvule endocardice cu forme de
buzunraşe(semilunare). Valva semilunară dreaptă, dintre ventriculul drept şi artera
pulmonară, se mai numeşte şi valvă pulmonară. Cea stângă, dintre ventriculul stâng şi
aortă, se mai numeşte şi valvă aortică.
3. Peretele cardiac
Peretele inimii este format din 3 pături cu structură diferită. De la exterior spre interior
avem pericardul, miocardul, endocardul.
 Pericardul aflat la exterior în jurul inimii, cuprinde ca o manta de culoare sidefie
inima şi porţiunea incipientă a vaselor mari de la baza ei.
Este constituit din -strat extern (pericardul fibros)
-şi un strat intern (pericard seros) format din 2 lame: una în contact
cu pericardul fibros şi constituie foiţa parietală şi o foiţă viscerală care aderă la
suparafaţa miocardului numită epicad. Cavitatea pericardică este spaţiul virtual dintre
foiţele pericardului seros. Conţine lichid pericardic, cu rol lubrefiant pentru facilitarea
mişcărilor inimii.
 Miocardul aflat la mijloc este structura principală a peretelui cardiac, alcătuită din
straturi musculare striate cardiace. Fibrele sunt scurte unite între ele prin legături strânse.
Miocardul are proprietatea de a se contracta involuntar şi ritmic.
- Miocadrul ventricular mai gros fata de cel atrial. În interiorul ventriculului miocardul
formează trabecule şi muşchi papilari. Prin dispoziţia sa miocardul formează şi septul
interatrial şi interventricular.miocardul ventricular este mai gros faţa de miocardul atrial.
- miocardul specific este încorporat în masa miocardului contractil şi are proprietatea de a
genera şi de a conduce automat stimulii, care întreţin activitatea ritmică a inimii. Acesta
se numeşte sistem excito-conductor.
 Endocardul căptuşeste cavităţile cordului şi formează valvele orificiilor.
4. Sistemul conductor
Autoexcitaţia şi contracţia ritmică a inimii este asigurată de sistemul excitoconductor
denumit şi ţesut nodal. Constituenţii sistemului excitoconductor sunt :
- Nodulul sinuatrial (Keith şi Flack) se află în peretele atriului drept. Este
centrul principal de comandă al automatismului cardiac (pacemaker dominant),
generează unda de excitaţie a cordului (70-80 impulsuri pe minut ce se
răspândesc în miocardul atriilor).Transmite excitaţia în toată masa miocardului
atrial. Nu are legături directe cu centrii subordonaţi.
- Nodulul atrioventricular (Aschoff- Tawara) se află în septul interatrial.
Preia impulsurile nodului sinuatrial, dar are proprietatea de a emite şi impulsuri
proprii, cu ritmicitate redusă 40-min.
 Fasciculul atrioventricular His continuă nodul atrioventricular. În partea
sup a septului interventricular se divide în ramura dreaptă şi stg şi coboara la
pereţii ventriculilor.
 Reţeaua Purkinje se formează prin arborizaţia bogată în pereţii

ventriculilor(împânzesc miocardul ventricular) a ramurilor fasciculului

artioventricular contactând fibrele miocardice.
5. Vasele cordului
Arterele cordului sunt reprezentate de 2 artere coronare şi ramurile lor.
-Artera coronară dreaptă porneşte din buzunăraşul drept al valvei aortei,
coboară în şanţul coronar sub urechiuşa dreaptă, ocoleşte baza ventriculului
drept, ajunge apoi în şanţul interventricular post unde se continuă ca ramură
Interventriculară posterioară.
-Artera coronară stângă are originea în buzunăraşul stâng al valvei aortei, între
trunchiul pulmonar şi urechiuşa stg. Şi după un scurt traiect se divide în 2
ramuri:
ramura interventriculară ant. şi ramura circumflexă urmează şanţul coronar,
ocoleşte baza VS şi coboară pe faţa post a acestuia.
- Anastomozele intercoronariene sunt discrete şI inadecvate pentru menţinerea unei circulaţii
colaterale efective în cazul obturării unei ramuri majore (infarct miocardic).
Venele cordului
Se adună în sinusul coronar (faţa post a cordului şi se deschide în AD). V. cordis magna (vena
mare a inimii) vine din zona apicală a cordului, ocoleşte baza urechiuşei stg în şanţul coronar şi
pătrunde în sinusul coronar.
V posterior ventriculi sinistri adună sângele din zona post a VS şi se varsă în sinusul coronar. V
cordis medie(vena medie a inimii) urmează şanţui interventricular posterior şi fuzionează cu
sinusului coronar. V Marshall sau vena oblică atrii sinistrii de pe peretele post al AS se
implantează în unghi ascuţit în sisusul coronar.
B. Sistemul arterial
Este format din 2 trunchiuri mari arteriale şi arborizaţiile acestora :
- Aorta pentru circulaţia mare sistemică
- Artera pulmonară pentru circuaţia mică.
Aorta
Are originea în VS şi în raport cu traiectul se dividese împarte în :
- aortă aşcendentă,
- cârja aortei
- aorta descendentă.
Aorta ascendentă este segmentul iniţial al aortei, din ea iau naştere cele 2 artere
coronare.
Cârja aortei sau arcul aortic porţiunea curbată emite ramuri pentru cap, gât şi
membru sup.
- În partea dreaptă arterele acestor reginuni au originea dintr-un trunchi comun scurt
numit artera brahiocefalică, care ia naştere direct din arcul aortic, se
împarte apoi în artera carotidă comună dreaptă şi artera subclavia dreaptă pentru
membru superior. În partea stângă artera brahiocefalică lipseşte ramurile iau naştere
direct din arcul aortic.
- la nivelul cartilajului tiroid artera carotidase divide într-o ramură postero- laterală
(artera carotidă internă) şi o ramură antero- medială (artera carotidă externă). La nivelul
bifurcaţiei se găseşte glomusul carotic, glandă mică ce constituie un chemoreceptor
sensibil la modificările fizico-chimice ale sângelui circulant.
Artera carotidă externă pentru vascularizaţia capului şi gâtului şi artera carotidă internă
pentru encefal.
 Artera subclavia este destinată membrului superior, ea se continuă cu artera
axilară care la nivelul braţului se continuă cu artera brahială până la pl ica
cotului unde se bifurcă în ramurile sale terminale, artera radială (ramură
externă)
şi artera ulnară( ramură internă). Din ramurile lor se formează arcadele palmare
şi iau naştere arterele digitale.
- Aorta descendentă coboară pe faţa anterioară a coloanei vertebrale, în
contiunuarea crosei aortei. Străbate diafragmul având astfel 2 părţi: aorta
toracică şi aorta abdominală.
Se termină la nivelul bazinului unde se bifurcă în cele 2 artere iliace comune
(dreaptă şi stângă).
Aorta toracica da ramuri: A. intercostale, A. viscerale toracale, trunchiul celiac
pentru ficat ,splina şi stomac.
Aorta abdominală dă ca ramuri A mezenterică pentru intestine, şi A viscerale
pentru rinichi şi organele genitale.
Artera iliaca comună se bifurcă în A.iliacă internă( dă ramuri pt org.Bazinului)
şi A. Iliacă externă care se continua cu A. Femurală, apoi A.poplitee care se
împarte în A. Tibială şi A. fibulară, ce se ramifică şi formează arcadele
piciorului.
 Artera pulmonară sau trunchiul pulmonar are originea din VD şi după un
scurt traiect se divide în 2 ramuri pentru cei 2 pl. Ramurile în raport cu părţile
plămânului se distribuie în artere lobare, segmentare şi lobulare. Transportă
sânge venos al circulaţiei sistemice al plămâni pentru schimburile gazoase.
Structura arterelor
3 tunici concentrice: tunica internă (intima) căptuşeşte lumenul vaselor, tunica
mijlocie (media) formată din reţea de fibre circulare şi tunica externă sau
adventiţia înveleşte vasul.
 c. Sistemul venos
 Venele cave, afluenţi terminali ai circulaţiei mari se deschid în AD al
cordului.
 VCS se formează în partea sup a mediastinului din unirea celor 2 vene

brahiocefalice, care la rândul lor iau naştere prin confluenţa venei jugulare int
şi a venei subclaviculare la baza gâtului.
Vena jugulară internă colectează vasele capului şi a gâtului.
Vena subclaviculară adună venele superficiale şi profunde ale membrului sup.
 VCI culege venele abdominale, pelvine şi ale mb inf. Se formează în

abdomen din unirea venelor iliace comune, străbate diafragma urcă în torace şi
se
deschid în atriul drept. Afluenţi importanţi ai venei cave sunt:
-vena portă, colectează venele organelor obdominale aparţinătoare tubului
digestiv. Traversează parenchimul hepatic şi confluează cu VCI.
-venele safene sunt afluenţi venoşi subcutanaţi ai mb inf, colectaţi de VCI prin
vena femurală.
 Venele pulmonare în număr de 4, 2 pentru fiecare plamân sunt tributarele

circulaţiei mici. Transportă sângele oxigenat de la plamâni şi se deschid în AS.

 Structura venelor. Diametrul este larg, peretele format din 3 tunici: intima,
media subţire, adventiţia eate cea maidezvoltată.
D. Reţeaua capilară
Capilarele sunt vase cu diametrul mic, interpuse între segmentele terminale ale
arterelor şi cele iniţiale ale venelor.
E. Sistemul limfatic
Este format din vasele limfatice de calibre diferite în care are loc circulaţia
limfatică şi ganglini limfatici dispuşi pe traiectul acestora.
Vasele limfatice asigură circulaţia limfei de la periferie spre circulaţia sistemică
prin VCS şi are următoarele constituente:
- Capilarele limfatice formează reţele, colectoarele limfatice străbat nodulii
limfatici ca vase aferente şi îi părăsesc ca vase eferente.
- Ducturile limfatice, sunt 2 trunchiuri principale care se deschid în unghiurile
venoase dela baza gâtului.
Ductul toracic colectează limfaticele jumăţii inf a corpului şi partea stg a
jumătăţii
sup.
Ductul limfatic drept adună vasele limfatice a jumătăţii drepte a părţii sup. A
corpului.
Nodulii limfatici sunt formaţiuni limfoide dispuse în grupuri nodulare aflate pe
Traiectul vaselor limfatice şi reprezintă staţii în drenajul limfei.
Denumirea corespunde cu distribuţia lor regională:
Limfonodulii capului şi gâtului
Limfonodulii axilari pt membrul sup
Limfonodulii toracali
Limfonodulii abdomino-pelvieni
Limfonodulii inghinali pt mb inf.