P. 1
Tomografia Computerizata

Tomografia Computerizata

|Views: 1,098|Likes:
Published by faur_adrian2000

More info:

Published by: faur_adrian2000 on Jan 07, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/30/2013

pdf

text

original

Capitolul 8.

Tomografie computerizată
Radu Adrian – Adrian.Radu@tcm.utcluj.ro 1. Definiţii. Istoric. Descrierea tehnologiei Termenul tomografie provine din cuvintele greceşti tome= a taia şi graphia = a scrie. Tomografia computerizată este un proces de achiziţionare şi prelucrare a imaginilor care permite vizualizarea interioarelor unor corpuri spaţiale fără a le distruge. Tomografia industrială este un procedeu analog cu cel de tomografiere medicală (tomografierea computerizată pentru scanarea corpului omenesc) dar, din cauza unei atenuări puternice a razelor X sau gama folosită la scanare în contact cu suprafeţele metalice, intervalul de energie folosit este mai mare, iar, în unele aplicaţii, sistemele colimatorilor şi detectorilor sunt diferite. Folosind principiul atenuării radiaţiei, măsurării de-a lungul mai multor direcţii (raze), care trec prin obiectul investigat, urmate de folosirea unor algoritmi matematici speciali pentru reconstrucţie, tomografia industrială este capabilă să „arate” interiorul obiectului scanat în două (2D) sau trei (3D) dimensiuni. Informaţiile obţinute, respectiv tomogramele, sunt formate de obicei dintr-o hartă de pixeli a valorilor coeficientului de atenuare (sau densităţii) planelor scanate sau din proiecţii ale voxelilor matricei 3D a obiectului. Părţile principale ale unui tomograf industrial, depinzând de natura aplicaţiilor şi de buget, sunt: sursa de radiaţii X sau gama, unul sau mai mulţi detectori plasaţi de obicei sub o serie de colimatori şi în jurul marginilor zonei scanate, un scaner digital pe mai multe axe şi echipamentul adecvat de achiziţionare şi monitorizare împreună cu softurile necesare. Tomografia computerizată industrială are potenţialul de a deveni una dintre cele mai puternice şi versatile tehnici de evaluare non-destructive. Numărul mare de avantaje şi beneficii care îl caracterizează pot promova folosirea acestei tehnici nu numai pentru inspectarea interioarelor unor

componente dar şi pentru cercetarea noilor materiale şi procese şi în proiectarea de noi produse. Tomografia computerizată poate oferi o evaluare efectivă pentru a îmbunătăţi calitatea unui produs şi de a reduce timpul acestuia pe piaţă. Tehnica de tomografie computerizată este o unealtă unică pentru localizarea defectelor şi inspectarea geometriei interioare şi deci ea poate oferi o mai bună înţelegere în ceea ce priveşte acţiunile care trebuie luate pentru a obţine calitatea cerută pentru o anumită piesă. Detector colimator Colimator Obiect scanat de radiaţii

Surse de raze X sau gama PC
Figura 8.1. Simplă schemă a unui tomograf industrial [8]

Scaner mecanic cu mai multe axe

Microcontroler

Tomografia computerizată, al cărui principiu matematic a fost enunţat de către Radon la începutul secolului XX, şi-a găsit prima aplicaţie comercială la sfârşitul anilor `60 şi începutul anilor `70 când Hounsfield a produs primul scaner de tomografiere asistat de calculator. Totuşi, aceste prime eforturi au fost orientate în principal pentru diagnosticarea medicală. De la sfârşitul anilor `70 au fost făcute eforturi specifice îndreptate înspre aplicarea tomografierii computerizate în mediul industrial (industria aerospaţială şi a petrolului) şi deci acum sunt proiectate sisteme de

tomografiere computerizată industriale care pot atinge obiective mai înalte decât capabilităţile scanerelor medicale. Comparată cu tehnica tradiţională de radiografiere, tomografia computerizată diferă de aceasta nu numai din punctul de vedere al aparaturii folosite, în cadrul căruia razele de radiaţie şi matricea de detectori se află în acelaşi plan în timpul scanării suprafeţelor, dar şi din punctul de vedere al calităţii imaginilor obţinute, achiziţionate fără confuzia suprapunerii planelor des întâlnită la radiografierea convenţională (Fig. 8.2). Tomografierea computerizată oferă informaţii mai eficiente în ceea ce priveşte distribuţia şi adâncimea defectelor de pe suprafeţele inspectate decât radiografierea convenţională, informaţii care sunt folositoare la identificarea defectelor şi luarea unei decizii în ceea ce priveşte faptul că acestea se află într-un loc critic şi nu pe suprafaţa inspectată. O altă caracteristică importantă şi inovativă a tomografierii computerizate este aceea că imaginile rezultate formează un set de date digitale care pot fii procesate foarte uşor prin tehnici de procesare ale imaginilor, sau pot fi transformate în mai multe formate (cum ar fi fişierele CAD, STL sau IGES), potrivite pentru alte scopuri, care sunt disponibile utilizatorilor şi compatibile cu majoritatea aplicaţiilor folosite în domeniul proiectării. Piesa Raze X Detectori

Figura 8.2. Principiul unui tomograf [6]

Sursa de raze X

Tomogramă

Principiul unui radiograf [6] Piesa Sursa de raze X Radiogramă În consecinţă.Detectori Raze X Figura 8. tomografierea computerizată poate juca un rol foarte important în domeniul Reverse Engineering-ului ca o unealtă foarte puternică pentru legarea modelului CAD al unei piese cu piesa reală. nevoia de personal înalt specializat şi costurile ridicate ale analizei datelor obţinute prin această tehnică. De fapt. articole şi conferinţe au fost făcute declaraţii care afirmă că dacă se acordă o atenţie mărită în faza de prototip a produsului aceasta poate conduce la o scădere substanţială a costurilor şi o creştere a calităţii produsului finit. În ultima decadă s-a observat o atenţie crescândă asupra ciclului de viaţă al produsului. pericolul de iradiere cu raze X. Din aceste considerente. În multe cărţi.3. Tocmai în acest domeniu tomografierea computerizată îşi găseşte cel mai bine aplicabilitatea datorită capacităţii sale unice de a putea trata interiorul structurilor şi aceea de a se putea integra foarte uşor cu modelele electronice tridimensionale. designul asistat de calculator . când modificările aduse piesei reale trebuie aduse şi modelului său CAD. până acum. Opuse marilor avantaje ale tehnicii de tomografiere computerizată se află costul ridicat al echipamentului şi al instalaţiei. tomografierea computerizată a fost folosită limitat şi doar în acele aplicaţii în care preocupările în ceea ce priveşte siguranţa şi calitatea au fost de o asemenea importanţă încât au justificat cheltuielile.

1. desenarea unor tomograme 2D reprezentând harta densităţilor pixelilor. testarea computerizată non-distructivă. desenarea unor materiale de diferite culori folosind metoda histogramelor sau a plotării color. subsistemul detectorului de radiaţii. a obiectului scanat. Investigarea tomografică oferă: • • • • • măsurări legate de distanţe. . organele nu se suprapun şi. controlul dimensional şi de tehnicile de Rapid Prototyping. în aceea că imaginea nu e legată nemijlocit de radiaţie.4): • • • subsistemul sursei de raze X.este inima fazei de prototip a unui produs şi acesta este legat de proiectare. în primul rând. volum şi densitate locală în orice direcţie şi în orice punct al tomogramelor 2D sau 3D. Deosebirea principală a imaginii obţinute în tomografia computerizată faţă de radiologia clasică constă.8. desenarea tomogramelor 3D reprezentând proiecţiile voxelilor care aparţin matricei obiectului 3D. rezultatele tomografiei sunt vizualizate pe un monitor sub formă de secţiuni transversale ce corespund efectiv organului examinat. ci este rezultatul analizei matematice exacte. analiza performanţelor produsului şi simularea procesului de fabricaţie. în al treilea rând. 2D şi 3D. a atenuării razelor Roentgen. Descrierea unui sistem de tomografiere computerizată Un sistem industrial pentru tomografiere computerizată este compus din patru subsisteme (Fig. identificarea materialelor constituente ale obiectului scanat prin folosirea „Metodei energiei duale” şi o bază de date de materiale. în al doilea rând. 1.

achiziţia. Voltajul maxim este de obicei 160-450 kV. Voltajul maxim folosit în acest caz este între 160225 kV. care manipulează mecanic piesa inspectată odată ce aceasta este poziţionată pe masa rotativă. în tomografierea computerizată industrială se folosesc mai multe tipuri de surse de raze X. • . surse mini-focus – produc diametre ale punctului de scanare mai mici de 0. • Figura 8.• unitatea de poziţionare a piesei (patru grade de libertate). Acestea pot fi: • surse micro-focus. diametrul punctului de scanare este de 5 la 10 microni. care controlează procesarea şi analiza informaţiilor colectate.5 mm. subsistemul computerului. Rezoluţiile imaginilor scanate nu depăşesc 10 microni. Tomograf industrial [11] În mod curent.4. Aceste surse sunt folosite pentru a inspecta detaliat piese mici. cum ar fi inspectarea structurii materialelor compozite.

• surse standard focus. • 2.1. Principii de funcţionare Încă din 1972 au fost realizate două tipuri de bază de scanere tomografice computerizate : medicale şi industriale. deci 10 scanuri durau 60 minute. În cele ce urmează aceste patru tipuri vor fi examinate în detaliu. Voltajul maxim este între 160-450 kV. Tomograful de primă generaţie permitea doar examinarea creierului. respectiv a patra generaţie. 2. . surse Linac – acestea sunt caracterizate prin energie foarte mare. 5-15 MV. fiind surse de raze X de mare putere. În funcţie de forma razelor X pe care le emit acestea se clasifică în scanere cu raze X paralele sau în evantai. Timpul obţinerii unui scan era de 6 minute.5. Termenul „scanner cu raze X paralele” se referă mai mult la metoda de colectare a datelor şi nu la forma în sens propriu a razelor. Acestea din urmă sunt folosite pentru inspecţii la rezoluţii mai mici. Butoaie cu cu reziduri radioactive izoplate cu beton). folosite la inspectarea pieselor foarte mari şi dense (de ex. Acestea din urmă sunt în jurul a 1 mm. iar sistemul măsoară intensităţile acesteia în mai multe plane paralele ale obiectului. Rezoluţia este în jurul a 1 mm. iar in cazul celor cu raze X în evantai există scanere de a treia. O rază X de forma unui creion este formată în sursa de raze şi condusă spre detector. În cazul scanerelor cu raze X paralele există scanere de prima şi de a doua generaţie. la care diametrul punctului de scanare este de obicei mai mare de 1 mm. Metode de tomografiere.Aceste surse se folosesc pentru inspectarea pieselor mai mari. Sisteme de primă generaţie Scanerele de tomografiere computerizată de primă generaţie folosesc un singur detector de raze X ca în figura 8. Raza X este traversată peste obiectul care urmează a fi scanat. Se va face un set complet de măsurători de-a lungul întregii lungimi a obiectului (de la o muchie la alta). rezoluţia imaginilor achiziţionate fiind de cel mult 100 microni.

5. Pot oferii colecţii de date pentru geometrii extrem de simple deoarece există un singur detector. 4. sistemele de scanare de primă generaţie au o serie de avantaje cum ar fi: 1. Sistem de tomografiere computerizată de primă generaţie Detectori Sursa de raze X Datorită designului simplu. Pot fi scanate obiecte de orice mărime prin reglarea lungimii de undă a razelor X astfel încât acestea să poată scana obiecte mai mari sau mai mici. Sunt ieftine deoarece nu este necesar decât un singur detector de raze X. Folosirea unui singur detector înseamnă ca nu există variaţii sau mici nepotriviri între regiuni diferite ale seturilor de date care pot apărea la folosirea sistemelor cu mai mulţi detectori. Colecţiile de date obţinute prin sistemul de măsurare cu raze X paralele sunt mai uşor de înţeles şi necesită algoritmi simplii pentru reconstrucţia imaginilor scanate. 3. Figura 8. 2. . Scanarea va continua până când piesa va fi rotită cu 180 de grade faţă de poziţia sa iniţială. 5.După un set complet de astfel de măsurători piesa aflată în inspecţie este rotită cu un unghi mic (de obicei un grad) şi procesul de măsurători paralele se repetă.

Aceste sisteme au ca dezavantaje timpul necesar pornirii şi opririi echipamentului. timpii de scanare sunt mult prea scăzuţi iar sistemele de scanare de primă generaţie nu sunt aproape niciodată folosite. incluzând colectarea simplă a datelor. în care timpul este un parametru foarte important. Acest lucru apare deoarece: • • • setul de date este colectat de doar un singur detector.Totuşi folosirea scanerelor de primă generaţie în domeniul industrial este destul de limitată deoarece acestea au o viteză de scanare redusă. avea numărul de detectori mărit la 10-40 şi timpul unui scan la 40 secunde. În plus faţă de acestea. nu se colectează simultan date pentru mai multe plane secţionate. În cele mai multe aplicaţii. numărul mare de treceri şi colectarea datelor dintr-un singur . După un astfel de set de măsurători piesa este rotită cu 6 grade iar procesul de măsurare este repetat în încă 30 de poziţii astfel încât piesa sa fie rotită cu 180 de grade faţă de poziţia iniţială. 2. algoritmii simpli de procesare şi mărimile nelimitate ale pieselor scanate. În acest caz. În sursa de raze X se formează raze independente pentru fiecare detector. Sisteme de a doua generaţie Sistemele de tomografiere computerizată de a doua generaţie au fost construite în 1974. se pierde mult timp la pornirea şi oprirea mecanică a sistemului.6. sistemul detector va efectua măsurători simultane în 10 unghiuri diferite la o singură traversare a piesei prin câmpul de raze. datele pot fi colectate de detectori multipli simultan şi deci trebuie efectuate mai puţine treceri ale piesei prin câmpul de raze X.2. în cazul a 10 detectori se formează un evantai de raze X din 6 in 6 grade. Aceste sisteme folosesc un sistem detector (serie) care constă din mai mulţi detectori de raze X aşa cum se poate vedea în figura 8. Sistemele de a doua generaţie au majoritatea avantajelor celor de primă generaţie. la unghiuri puţin diferite. De exemplu.

În afară de acestea. Sursa de raze X Figura 8. ceea ce înseamnă că de obicei există variaţii ale răspunsurilor diferiţilor detectori. în consecinţă. muchia interioară a evantaiului de raze X trebuie să atingă suprafaţa exterioară a piesei la începutul şi sfârşitul fiecărei treceri. din toate unghiurile posibile. Deci. este colectată o cantitate semnificativă de date nefolositoare la începutul şi sfârşitul fiecărei treceri. dar aceştia nu reuşesc să corecteze toate variaţiile şi. Pentru colectarea datelor sunt folosiţi mai mulţi detectori. Pentru ca un întreg set de date.6. sistemele de a doua generaţie mai au şi următoarele neajunsuri: 1. Pentru eliminarea acestui dezavantaj se folosesc corectori electronici. 2. o mică parte de zgomot este adăugată imaginilor ceea ce denotă o calitate mai scăzută a acestora.plan. În reconstrucţia imaginilor scanate vor apărea mici defecte datorită micilor nepotriviri a datelor luate de la mai mulţi detectori. Sistem de tomografiere computerizată de a doua generaţie Detectori .

piesa este rotită cu 180 de grade plus unghiul de la vârful evantaiului de raze X.7. datele sunt colectate simultan pentru întreaga piesă. Numărul detectorilor a atins 500-800 pe segmentul unui unghi de 30-40 de grade. Sisteme de a treia generaţie Sistemele de scanare de a treia generaţie au fost construite în 1976. 2.3. 4. sistemul de scanare de a treia generaţie oferă câteva avantaje: 1. Aceşti detectori sunt poziţionaţi de obicei sub forma unui arc de cerc al cărui focar este sursa de raze X. Mişcările sunt continue şi deci nu este necesar mult timp pentru pornirea şi oprirea mecanică a echipamentului. Timpii de scanare sunt destul de rapizi datorită mişcării rotaţionale continue şi a mai multor detectori care colectează datele. timpul scanării a ajuns la 2-4 secunde. Diametrul maxim al pieselor aflate în inspecţie este limitat de numărul de detectori. Nu este necesară nici un fel de mişcare liniară sau de translaţie. 3. În asemenea sisteme de tomografiere computerizată este folosit un număr suficient de detectori astfel încât razele X sub formă de evantai să poată acoperi întreaga piesă ca în figura 8. iar apertura s-a mărit până la 60 cm şi deci a apărut posibilitatea investigării tuturor organelori. 1. incluzând limitarea colectării datelor dintr-un singur plan. În acest caz.2. În comparaţie cu sistemele cu raze paralele. datele sunt colectate într-o mişcare circulară de forma unui evantai şi nu prin treceri paralele. Piesa (sau perechea sursă-detector) este rotită pentru a colecta întregul set de date oferit de tomografiere. Pentru fiecare vedere. Pentru colectarea datelor pe 180 de grade. Mişcarea mecanică pentru executarea scanării este constituită dintr-o simplă mişcare de rotaţie. . sistemele de a treia generaţie au dezavantaje numeroase. Totuşi.

Aceştia sunt poziţionaţi într-un cerc în jurul sursei de raze X şi piesei ce urmează a fi scanată.8 şi este rotită pentru a furniza date pe 180 sau 360 de grade. Rotaţia în jurul corpului o efectuează numai tubul radiologic. Aceste sisteme folosesc un sistem de detectori (serie) cu un număr chiar mai mare de detectori. Detectorii. 3. 4. Deci. chiar şi mici variaţii ale detectorilor pot cauza defecte circulare ale imaginilor. acoperă perimetrul întregii aperturi de 360 de grade. Deoarece ambii aceşti parametri sunt fixaţi prin designul sistemului. Spaţiul dintre două asemenea vederi se poate determina prin spaţiul dintre canalele detectorilor.4. Figura 8. Costul unui astfel de sistem este ridicat deoarece necesită un număr mare de detectori pentru a asigura acoperirea pieselor mari.7 Sistem de tomografiere computerizată de a treia generaţie Sursa de raze X Piesa Detectori 2.2. Deoarece seria de detectori formează un cerc. Fiecare detector va detecta o tangentă la un cerc fix aflat în interiorul piesei scanate. rezoluţia spaţială a scanerului va fi de asemenea fixată. Sisteme de a patra generaţie Tomografele computerizate de a patra generaţie a fost construite în 1979. . Numărul de vederi ale razelor X în interiorul pieselor este limitat de numărul de detectori care acoperă piesa respectivă. Sursa de raze X este poziţionată între cercul de detectori şi piesă ca şi în figura 8. acest sistem necesită cel mai mare număr de detectori. în număr de circa 1000.

Cer c de det ecto ri Sur Figura 8. timpii de scanare sunt mici. sistemele de a patra generaţie mai au şi următoarele dezavantaje: 1. în cazul scanării obiectelor mici vor rezulta date inutile. . Datorită acestui fapt.Din cauza geometriei lor similare.8 Sistem de tomografiere computerizată sa de a patra generaţie [12] Pie de sa raz eX În plus faţă de cele de mai sus. sistemele de a treia şi a patra generaţie au aceleaşi avantaje şi dezavantaje. mişcările sunt continue. Avantajele includ: • • • • datele sunt colectate simultan pentru întregul obiect. Costul unui asemenea sistem este foarte ridicat deoarece necesită un număr foarte mare de detectori pentru formarea cercului. Limitările ambelor sisteme sunt: • • • evantaiul de raze X limitează mărimea pieselor. informaţii de pe un singur plan sunt colectate simultan. aceste sisteme sunt rar folosite în aplicaţiile industriale. mişcările mecanice sunt simple (doar sursa de raze X este rotită).

3. Secţiuni consecutive dintr-o piesă[3] . Programe pentru construirea modelelor Pe parcursul ultimilor ani tehnicile de scanare tridimensională au fost dezvoltate simultan cu alte echipamente şi pachete de programe pentru ca.În figura 8.2.10. Aceasta înseamnă de exemplu măsurări multisecţionare oriunde în model.10 se prezintă un exemplu a 4 secţionări consecutive CT din 160 necesare pentru a reconstrui modelul 3D. Figura 8. De la secţiunile provenite de la un CT la un model 3D nu este o treabă atât de uşoară şi pentru aceasta este foarte important să se lucreze cu softurile cele mai bune. de aceea CT poate să fie o unealtă de digitizare foarte puternică. Echipa lui Tomo Adour lucrează cu produse Materialise şi anume cu Mimics pentru generarea unui model 3D şi Magics pentru exploatarea modelului. datele conţinute în secţiunile plane să poată fi prezentate tridimensional sub una din următoarele forme: imagini realiste cu umbre. 3. Softul MIMICS Prin stocarea secţiunilor numerice CT a unei părţi în mai multe plane paralele putem obţine cu uşurinţă o reprezentare numerică a oricărei piese.1. realitate virtuală şi holograme. Limitarea rezoluţiei spaţiale a imaginilor colectate datorită numărului mare de detectori. filme de scurtă durată.

11. Model 3D reconstituit [3] Prin secţionarea multidirecţională a modelului se poate evalua cu uşurinţă şi măsura zone critice oriunde în piesă cum ar fi: grosimea peretelui. . Acest lucru este realizat cu ajutorul softului Mimics în aproximativ 4 – 5 ore pentru cazul prezentat şi este nevoie de personal calificat cu bune cunoştinţe în domeniul procesării datelor 2D provenite de la TC (figura 8. Figura 8.Ele sunt arătate în ordinea în care au fost obţinute. apoi toate secţiunile trebuie prelucrate pentru a optimiza suprafaţa interioară şi exterioară a modelului.11).

raze şi înălţimi pentru orice canal.2.distanţa între caracteristici. Acest lucru duce la folosirea unui mediu de realitate virtuală. Reconstrucţia şi morfometria modelelor 3D în interiorul unui mediu grafic implică manipulări şi modificări interactive complexe ale obiectelor 3D individuale pe un ecran de calculator. Zone critice în piesă [3] 3. Pentru a atinge o eficienţă maximă este . Figura 8.12. Softul FORMIT Folosind staţii grafice sau computere performante este posibilă vizualizarea şi manipularea obiectelor reconstruite în vederea analizării acestora din punctul de vedere dorit.12. O analiză funcţională completă a piesei poate fi realizată în acest fel ca şi în figura 8. etc.

utilizând unelte şi executând manipulări care le imită perfect pe cele din lumea reală. într-un mediu de proiectare asistată de calculator sunt implementate principii inginereşti care să poată permite construirea cantitativă şi analiza mecanică a obiectelor alese de utilizator. Din necesitatea de a formula explicit fiecare stagiu al reconstrucţiei. Uneltele virtuale fac posibilă reprezentarea plană a fiecărui pas al reconstruirii folosind criterii cantitative predefinite. Acest lucru se dovedeşte a fi foarte util în cazul reconstruirii pieselor cu secţiiuni şi forma geometrică exterioară complexă. pentru ca .13. Reconstrucţia 3D a unei părţi a craniului omenesc cu ajutorul software-ului FoRMIt Combinaţia dintre aceste două componente (Realitate Virtuală şi Proiectare Asistată de Calculator) facilitează manipularea interactivă a obiectelor virtuale prin folosirea unor unelte virtuale. (figura 8. Realitatea virtuală denotă un mediu grafic virtual în care utilizatorul interacţionează cu reprezentări geometrice ale unor modele din lumea reală.13) Figura 8.necesară combinarea a doua concepte de bază ale graficii computerizate: Realitatea Virtuală şi Proiectarea Asistată de Calculator. Pe de altă parte.

de exemplu pentru obiectele care conţin materiale diferite cu coeficienţi foarte diferiţi de absorbţie ale razelor X cum ar fii obiecte ce conţin plastic şi oţel. optică sau tactilă. Suprafaţa obiectului sub investigaţie este reprezentat utilizând valori diferite ale intensităţii griului dintre aer şi material.TC are în comparaţie cu oricare altă tehnică. În asemenea cazuri contrastul dintre materiale e deseori prea mare pentrut a obţine măsuri geometrice rezonabile. Geometria internă. În al doilea rând. Mai sunt de asemenea câteva probleme de rezolvat. Totuşi. 3. e folosit tot mai mult în acest scop. Un set de rezultate în urma unei scanări cu CT e mult mai complet în comparaţie cu orice altă metodă folosită. pentru multe aplicaţii în industrie. discretizarea poligonală reprezintă suprafeţele a căror obiecte e constituită în principal din triunghiuri. care nu poate fi accesată de alte tehnologii fără să distrugă obiectul în timpul investigaţiei. astfel nici una din tehnologiile actuale nu sunt capabile să se descurce cu aceste discretizări poligonale. definită ca o suprafaţă cu valori constante de gri – e o suprafaţă definită de o nuanţă specifică de gri. Această suprafaţă. piesa reconstruită poate deveni transparentă. Dar procesul folosit azi pentru a efectua o analiză de acest fel este foarte complicat şi durează foarte mult timp. se pot efectua reconstrucţii alternative şi prin compararea acestora se poate evalua stabilitatea întregului proces şi furniza o serie de reconstrucţii posibile. Softul VGStudio MAX Deşi tomografia computerizată nu e certificată deocamdată ca un echipament de măsurat. mai multe avantaje incredibile. Astăzi procesul tipic în etape arată după cum urmează: o scanare TC rezultă într-un set de informaţii voxel care este un pachet de imagini alb negru. Ca şi completare TC oferă informaţii despre toată geometria corpurilor. poate fi accesată foarte uşor de o scanare TC. TC este o excelentă tehnică tridimensională.aceasta să poată fi vizualizată şi analizată şi de alţi utilizatori. şi aşa datele voxel sunt deja folosite astăzi pentru analiza geometrică. De .3. este extrasă ca un nor de puncte sau o discretizare poligonală şi mutat ca un fişier STL datorită cantităţii mari de informaţii.

Cauzate de exemplu de schimbarea straturilor interne în timpul procesului de selectare. Interfaţa softului VGStudio Max [1] Userul e capabil să potrivească manual un set de date voxel ca să se potrivească geometriei simple primitive. conuri şi puncte simple de seturi de date.14. s-a redus numărul de mostre măsurate. Totuşi procesul de decimare a distrus deja un avantaj al informaţiilor TC – densitatea extrem de mare a punctelor de măsurat. planuri. Distrugând numărul triunghiurilor din discretizarea poligonală extrasă. Al doilea tip de defecte de care e interesată industria turnării sunt ariile cu valori mici ale grosimii peretelui. pot exista suprafeţe unde grosimea peretelui nu se . Userul trebuie să permită o anumită toleranţă pentru a activa programele software ca să reducă cu success numărul triunghiurilor. sfere. Noua unealtă de măsurat inclusă în aplicaţia software VGStudio MAX poate fi folosită ca o maşină de măsurat în coordonate (figura 8.14) Figura 8. ceea ce înseamnă că numărul triunghiurilor trebuie să fie decimat.aceea discretizările poligonale trebuie sa fie aduse la un optim. de exemplu cilindrii.

se va folosi o imagine foarte simplificată a întregului proces.15). Pentru a identifica asemenea arii cu imagini 2D este imposibil pentru părţi complexe în care pereţii pot avea direcţii arbitrare în spaţiul 3D.încadrează în standarde. Bazată pe tehnologia graficii aplicaţia VGStudio Max a fost dezvoltată ca o unealtă pentru vizualizarea şi analizarea datelor voxel. vom găsi zone unde mingea va lovi două zone învecinate dintre aer şi material.15. Figura 8. Raport de analiză dat de softul VGStudio Max [1] În această poziţie vom găsi o arie cu o grosime a peretelui egală cu diametrul mingii.(figura 8. Pentru a explica complexa rutină a procesării sublinierii imaginilor. . Prin mutarea unei ”mingi” prin setul de date voxel ce determină materialul. pe lânga multiplele compatibilităţi vizuale 2D şi 3D softul include unelte puternice pentru sarcinile de măsurători cantitative.

placă xerografică) se pun în evidenţă defectele interioare. Aspectul acesteia este determinat de structura cristalină a probei. Dacă în drumul fasciculului de raze X. obţinându-se şi o înregistrare a imaginii defectului. precum controlul calităţii. Defectoscopia este o metodă de control nedistructiv care pune în evidenţă defectele interne fără a distruge integritatea piesei. tipurile de soluţii solide prezente în aliaj. Folosind un detector special (film Roentgen. textura materialelor metalice. Controlul nedistructiv cu radiaţii penetrante se utilizează în special la îmbinări sudate (pentru a descoperii incluziuni de gaze sau de zgură în metalul topit. se aşează o peliculă fotografică.16. Defectoscopia cu radiaţii penetrante se bazează pe proprietatea acestora de a traversa corpurile solide. Figura 8.1. incluziuni de zgură sau alte materiale) ca şi în figura 8. sufluri. fabricarea rapidă a prototipurilor şi “ingineria inversă”. ecran fluorescent. Principalele informaţii care se obţin prin analizele roentgenostructurale sunt: raportul cantitativ între fazele care alcătuiesc un aliaj. difractate de o probă cristalină.Aplicaţii industriale ale CT – urilor 4. Controlul nedistructiv Metoda de analiză bazată pe difraţia rezelor X presupune proiectarea unui fascicul de radiaţii penetrante asupra piesei. suduri incomplete sau fisuri în materialul de bază sau în cel depus) şi piese turnate (pentru a descoperi eventualele porozităţi. Structura poroasă a unei piese [4] .Varietatea de unelte incluse în VGStudio Max ajută userii să utilizeze datele lor voxel în multe câmpuri de aplicaţie.16. razele X o vor impresiona şi se va obţine o imagine de difracţie numită roetgenogramă. 4.

acestea trebuie transformate într-un fişier uzual. dacă este posibil o a doua radiografie. Figura 8. pe punctele conturului a fost interpolată o curbă spline închisă. Fişierul . 4. Vizualizarea se poate face prin înregistrarea pe filme sau pe plăci xeroradiografice sau direct pe un ecran flourescent. Conturul obţinut (informaţia primară). o atenţie deosebită trebuie acordată problemelor de protecţie a muncii. După scanare. informaţia brută este sub forma unui fişier intern al maşinii de scanat iar pentru ca datele obţinute să poată fi prelucrate în continuare.2. Nor de puncte 2D (stânga) şi 3D(dreapta)[3] . în acelaşi timp a unor plăci cu defecte etalon.17. acţiunea acestora asupra corpului uman fiind foarte nocivă. pe o direcţie perpendiculară pe prima sau sub un unghi oarecare.dxf obţinut anterior a fost importat. recunoscut de majoritatea pachetelor software de proiectare asistată de calculator.dxf. În cazul defectoscopiei cu radiaţii penetrante.Mărimea unui defect se poate evidenţia printr-o singură radiografie prin folosirea. se prezintă sub forma unui contur din puncte (nor de puncte 2D) aflate la o distanţa de câteva zecimi de milimetru unele faţă de celelalte (figura 8. Elaborarea modelului CAD prin construirea curbelor de contur se realizează cu ajutorul software-ului AutoCAD. Astfel. conturul obţinut se poate transforma într-un fişier cu extensia . Reverse Engineering Scanarea obiectului fizic constă în măsurarea-digitizarea conturului piesei scanate folosind senzorul optic. În acest scop s-a folosit pachetul software Werth Konverter Tool care permite transformarea fişierelor interne ale maşinii de scanat în formate uzuale.17). după care. Pentru a determina poziţia unui defect se execută.

raza este captată de un detector de intensitate. După ce a străpuns organismul şi a fost parţial atenuată.1. Fasciculul îngust explorează secţiunea prin corpul omenesc făcând translaţii şi rotaţii. Metoda se bazează pe măsurarea coeficientului de absorbţie global pe diferite trasee cuprinse în planul secţiunii investigate. În opoziţie cu acestea. suferind o atenuare. ”Raza” îngustă X este generată de o sursa Roentgen şi colimată corespunzator. Printr-un baleiaj corespunzator şi reconstrucţie numerică.5. Detectorul X captează fasciculul şi furnizează un semnal . Ele se pot suprapune şi prin aceasta se pot pierde informaţii importante. se obţine o proiecţie la care zone (părţi) din diferite adâncimi apar în aceeaşi imagine. Fasciculul îngust de radiaţii produs de sursa X. traversează corpul în planul secţiunii analizate. Tomografia Roentgen computerizată a fost primul sistem de vizualizare a tehnicii medicale la care toate mărimile măsurate se digitizează şi apoi sunt prelucrate pur digital. Generalităţi. se obţin secţiuni cu rezoluţie bună. la tehnica Roentgen clasică. Printr-o dispunere adecvată a emiţătorului şi detectorului în jurul obiectului investigat se obţin semnale doar din stratul dorit şi printr-o prelucrare numerică cu ajutorul calculatorului acestea se combină într-o imagine. Clasificarea tomografiilor Prin tomografie se înţelege vizualizarea unui stat subţire dintr-un corp tridimensional. care măsoară fluxul fasciculului emergent. Secţiunea fasciculului este de numai câţiva milimetri pătraţi. Zonele din afara stratului de vizualizat nu dau semnale şi nu introduc nici paraziţi în imagine.Aplicaţii medicale ale CT – urilor 5.

Când fasciculul ultrasonic atinge o suprafaţă de discontinuitate dintre două ţesuturi care au impedanţe acustice diferite se produc reflexii ale undei incidente. O altă parte din unda ultrasonică incidentă se va transmite pe suprafaţa de discontinuitate avansând spre zone mai îndepartate (profunde). care le converteşte în oscilaţii mecanice sub formă de ultrasunete. Prin aceasta pot fi caracterizate ţesuturile şi organele corpului. unde este transformată în semnal electric utilizat la reconstrucţia imaginii. obţinându-se o imagine. Prin testarea cu impulsuri de înaltă frecvenţă. Metoda se foloseste în primul rând în cazul organelor abdominale şi în ginecologie. Şi . care apoi se propagă cu viteza ultrasonică în mediul de investigat.electric proporţional cu fluxul energetic al fasciculului. Cu cât atenuarea prin corp este mai mare. utilizând un câmp magnetic foarte intens. Frontul de undă rezultat este direcţionat într-un fascicul îngust de traductorul ultrasonic către organismul ce trebuie investigat. Metoda se aplică în principal la vizualizarea părţilor moi ale corpului. ca metodă total nouă de vizualizare a stârnit un mare interes. Se obţin imagini. prin proprietăţile lor. chiar şi fără reconstrucţie numerică. În cazul acestei metode. Tomografia computerizată cu ultrasunete se bazează pe următorul principiu de funcţionare: un emiţător de înaltă frecvenţă excită cu oscilaţii electrice de durată scurtă (impulsuri) un traductor piezoelectric. digitizarea şi prelucrarea numerică a semnalelor de măsurat oferă o rezoluţie mai bună şi o calitate superioară a imaginii. Cercetările actuale se referă la perfecţionarea algoritmilor de reconstrucţie a imaginii. O parte a energiei ultrasonice se reflectă în unda reflectată reîntorcându-se la traductor. cu atât semnalul obţinut rezulta mai mic. care sunt comparabile cu cele obţinute prin tomografie Roentgen computerizată sau cu cea cu rezonanţă magnetică. Tomografia cu rezonanţă magnetică nucleară (RMN). ceea ce nu se putea realiza cu sistemele prezentate mai sus. Pentru redarea imaginilor cu ultrasunete se folosesc impulsuri de ultrasunete strâns colimate cu care se explorează suprafeţele de discontinuitate ale organelor corpului. mărirea rezoluţiei şi înlăturarea paraziţilor. se masoară repartiţia protonilor şi reacţia lor la interacţiunea cu mediul.

ci se completează reciproc. ultrasunetele şi rezonanţa magnetică nucleară facilitează deci trei metode de tomografie computerizată. au o anumită valoare pe o "scară gri". În acest scop firma belgiană Materialise a creat un pachet de programe cu ajutorul căruia această operaţie se realizează relativ uşor. Analiza poate fi influenţată de prezenţa artefactelor. Toate elementele prezente într-o secţiune sunt reprezentate prin pixeli care. O problemă majoră a acestei tehnici este delimitarea corectă şi completă a volumelor. Delimitarea elementelor prezente în fiecare secţiune poartă numele de segmentare. Tehnica uzuală folosită pentru realizarea segmentării este aceea a "valorii de prag". 5. Interpretarea imaginilor este realizată de către medicii radiologi. fiecare. În cadrul acestei etape medicii stabilesc forma şi dimensiunile zonelor de interes din fiecare secţiune. se poate afirma că nu concurează între ele din punct de vedere medical. Razele Roentgen. iar toţi pixelii care au valoarea mai mare decât valoarea de prag sunt consideraţi ca reprezentând ţesut dur (ţesut osos). care în principiu.această metodă poate fi perfecţionată prin prelucrarea digitală a semnalelor măsurate.2. Acest pachet de programe cuprinde în principal două module separate: un modul MIMICS care permite importul imaginilor scanate şi interpretarea acestora (utilizat în principal de medicii radiologi) şi un altul CT-Modeler cu ajutorul căruia se pot procesa imaginile. Artefactele sunt semnale eronate recepţionate de tomograf în timpul scanării şi . Utilizatorul alege o valoare pe acea "scară gri". Softul MIMICS aplicat în medicină Interpretarea şi procesarea imaginilor prelevate de tomograf reprezintă un pas esenţial în obţinerea unor modele medicale corecte. se poate realiza reconstrucţia 3D virtuală a modelului şi pregătirea modelului întrun format acceptat de maşinile de fabricare rapidă a prototipurilor. reconstrucţia numerică şi înregistrarea mărimilor.

care se datorează fie deplasării pacientului în interiorul tomografului. Uzual distanţa dintre aceste secţiuni este de 1. plombe). cu salturi abrupte pe toate cele trei direcţii x.18 prezintă exemple de segmentare la nivelul imaginilor prelevate de tomografe. Figura 8. proteze. fără a fi interpolate între ele. y.19. iar mărimea pixelului este de 0. modulul MIMICS pune la dispoziţia utilizatorilor instrumente de editare a imaginilor (secţiunilor) cu ajutorul cărora pe o secţiune pot fi adăugate sau îndepărtate anumite elemente. mărimea saltului sau "treapta" fiind egală cu distanţa dintre două secţiuni succesive pe direcţia z şi cu mărimea pixelului pe direcţiile x şi y) Figura 8. şi z aşa cum se observă în figura 8. Model cu efect de scară[13] .18. prezintă o suprafaţă foarte rugoasă. se poate trece la procesarea imaginilor furnizate de tomograf. Segmentarea secţiunilor [13] Odată ce echipa medicală a realizat segmentarea completă şi corectă la nivelul fiecărei secţiuni. Principala problemă întâmpinată este realizarea unei interpolări între secţiunile realizate de tomograf. Figura 8. fie prezenţei în corpul pacientului a unor diferite obiecte metalice (implanturi.5 până la 1 mm. Pentru înlăturarea erorilor.5 până la 2 mm. Modelul realizat plecând de la aceste secţiuni.19 (este prezent aşa numitul "efect de scară".

CT-Modeler realizează şi fişiere particulare. permite exportul modelelor în formate acceptate de sistemele de fabricare rapidă a prototipurilor. *. Figura 8. Acelaşi modul.Un asemenea model va pierde întotdeuna detalii şi există posibilitatea ca el să furnizeze informaţii vizuale şi tactile greşite.CLI.20. Marele avantaj al utilizării modulului CT-Modeler furnizat de Materialise este faptul că realizează interpolarea secţiunilor scanate fără a fi nevoie ca utilizatorul să posede cunoştinţe avansate de modelare a suprafeţelor.SML) precum şi fişiere *.19. specifice unor anumite sisteme de fabricare rapidă a prototipurilor (*. Alături de fişierele standard de tip *.SLI.STL. prezintă un asemenea model pe suprafaţa căruia efectul de scară este foarte vizibil.IGS care pot fi importate în orice sistem CAD. Modele pregătite pentru a fi exportate în orice alt program CAD [13] . Figura 8. *. CT-Modeler.

care se deosebesc prin densitate – nivelul de absorbţie a Rx. electronic.55. Figura 8.21. ceea ce face imposibil redarea acestor structuri cu ajutorul imaginii Rx obişnuite. ca regiunea investigată a corpului uman să treacă complet prin gantry (figura 8. reconstituită după proiecţii. în radiografia convenţională se utilizează procesul fotografiei. La substanţa albă şi cea cenuşie a creierului această diferenţă este şi mai mică. ce conţin substanţa de contrast. Principiul de funcţionare a unor asemenea sisteme TCR este următorul: pacientul fixat pe masa de examinare. Principiile fizice de funcţionare a TCR-ului şi componentele lui de bază. La baza principiului de funcţionare a oricărui TC (Rx. însă absolut nu este adecvat pentru redarea ţesuturilor moi. cu cât mai multe proiecţii se folosesc pentru restabilirea ei. care redă numai acele structuri. şi constituie mai puţin de 0. Scanare cu CT spiral [9] . până la care se poate reda diferenţa de densitate în regimul fotografic este de 10-20%. împreună cu masa. ceea ce este de ajuns.5. Aceasta se datorează faptului că. care spune că veridicitatea (complexitatea) imaginii oricărui obiect. e cu atât mai amplă. este posibilitatea de a primi o imagine absolut clară a ţesăturilor moi şi a organelor. Deosebirea principală între TC cu Rx şi un aparat de Rx (modelul cel mai performant). Nivelul critic.21). pentru redarea oaselor şi a vaselo. prin emisie sau ultrasonografic) stă binecunoscuta teoremă a lui Albert Einstein. se mişcă discret (cu intervale stabilite) în aşa mod. unde diferenţa de absorbţie este mai mică de 5%.3.

Figura 8. la efectuarea TC „pas cu pas” (figura 8. rezoluţia mărită a imaginii. care au devenit deja clasice pentru TCR. În cazul TC „spirale” – mişcarea continuă a pacientului şi rotaţia continuă a sursei de iradiere – detector. 5.22. Principiile de funcţionare a TC de tip „spiral” şi deosebirile de sistemul „pas cu pas” sunt prezentate în figura 8. în urma reconstrucţiei secundare. posibilitatea efectuării TC dinamice. timp mic de investigare. majorarea numărului de pacienţi investigaţi. TC-urile „spirale” sunt cu mult mai performante decât cele „pas cu pas” ceea ce se reflectă în micşorarea timpului de investigaţie şi micşorarea dozei de iradiere a pacientului. care mai apoi în urma reconstrucţiei se transformă în imagine tridimensională (3D). stânga). se pot obţine secţiuni transaxiale plane (2D). performanţele TC-urilor spiral sunt: 1.. micşorarea dozei de iradiere a pacientului.4.22 Comparaţie între CT “pas cu pas” (stânga) şi CT spiral (dreapta) [10] . din care ulterior. 3.22. informaţia clinică primară o constituie şirul de secţiuni plane (2D). Aşadar. 2. Indici principali de funcţionare a TC-ului spiral Cu scopul de a lichida neajunsurile de mai sus a TCR „pas cu pas” şi de a lărgi câmpul de utilizare – în special în diagnosticarea patologiilor cardiovasculare la sfârşitul secolului XX au fost elaborate TC de tip spiral. informaţia clinică primară o constituie volumul (3D). După cum se vede din schemă. 4. în urma scanării sub formă de spirală.5.

html [6] www. „Non-destructive Testing and Process Control Using X-ray Methods and Radioisotopes” [5] www. T. March 15 – 17. Roemer. Wendt. F. Muich. Jentsch . Th.uni-tuebingen.universal-systems.gov [12] www. Zanini. Reinhart.veterinary-imaging.Bibliografie [1] C. Gosch. Germany [4]M.3 .materialise.ac.com/newsletter-gazette/mq2000v1p6ENG. H. R.ulg. Rudin.radiologie/CT-E.de [10] www.ro/lab/comp-ndt/tomo/tomosch_e. Maass. Poliwoda. Putin. 1999.ch.gif [9] www. J. Breitenstein.com [13] Tutorial Mimics v6. Berlin. M. Flisch. R.prometheus.montchoisi. Maisl.gate. C. Wirth. F. L. Kröning. M.icpe. „Modern Voxel based data and geometry analysis software tools for industrial CT” [2] S.html [7] www. Gaina. „Tomografia Computerizată în reforma ocrotirii sănătăţii în Republica Moldova” [3] A. C. Golz.html [8] www. „Industrial Computed Tomography in Reverse Engineering Applications”.be/bioreact/equip_tomoX_420KV. W. Guenther.com [11] www.tfhrc. Reiter. S. A.

Metode de tomografiere.1.1. Programe pentru construirea modelelor 3.1.4. Definiţii.2. Aplicaţii medicale ale CT-urilor 5. Softul VG Studio Max 4.3. Principii de funcţionare 2.Cuprins Capitolul 8. Control nedistructiv 4. Descrierea unui sistem de tomografiere computerizat 2. Clasificarea tomografiilor 5. Istoric. Sisteme de a patra generaţie 3. Sisteme de primă generaţie 2. Softul Formit 3. Aplicaţii industriale ale CT-urilor 4. Sisteme de a doua generaţie 2.3.1.2. Descrierea tehnologiei 1.2. Generalităţi.3. Softul Mimics 3.1. Reverse Engineering 5.2.4. Sisteme de a treia generaţie 2. Tomografie computerizată 1. Softul Mimics aplicat în medicină 5. Principiile fizice de funcţionare a TCR-ului 5. Indici principali de funcţionare a TC-ului spiral Bibliografie .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->