Sunteți pe pagina 1din 3

Universitatea Tehnica, Cluj-Napoca Departamentul pentru pregatirea personalului didactic

DEZVOLTAREA PERSONALITATII - ERIK ERIKSON

stoica horia & cifor ioana (2222-2221)

La tribul Oglala Lakota, exista o tradiţie ca un adoleşcent să plece pe cont propriu, neîarmat si
purtând numai haine uşoare. Înfometat si obosit baiatul se aştepta să aibă un vis în ziua a patra.
La întoarcere el trebuia să povestească ce a visat bratranilor înţelepţi. Aceştia puteau să spună
dacă tânărul trebuia să fie vânător, războinic, preot, lider spiritual, etc. Pe vremea când Erik
Erikson a vizitat tribul, lucrurile erau schimbate: tinerii erau duşi la şcoală, departe de casă unde
au învăţat alte standarde de viaţă şi alte obiceiuri.
Erik Erikson a fâcut studii pe acest trib încercand sa contureze etapele din viaţa unui individ.
Din nefericire, şi azi majoritatea copiilor îşi gasesc un model de urmat la televizor sau din alte
mijloace media. Aici personajele sunt mai frumoase, bogate, fericite decât cele din viata reala:
parinţi, vecini, etc. Astfel adolescenţii sunt dezamăgiţi când observă că realitatea nu seamănă cu
ceea ce ei ar aştepta să se întâmple.
Erik Erikson s-a născut la 15 iunie 1902 în Frankfurt, Germania. A scris în 1950, " Copilarie şi
societate" care conţine studii cu privire la americanii nativi, discuţii despre " personalitatea
americană", influenţa culturii asupra personalităţii. El a primit mai multe premii pentru munca sa
şi din 1970 continuă să scrie şi să facă cercetări alături de soţia sa, pâna în 1994 când moare.
Erik Erikson acceptă ideile lui Freud adăugând şi dezvoltând anumite teme; el este mai mult
orientat spre cultură şi societate. El este mai cunoscut pentru stabilirea a opt etape de dezvoltare
a personalităţii umane. Acestea sunt predefinite şi evoluţia dintr-o etapă poate afecta etapele
următoare. Fiecare etapă implică dezvoltarea mai multor sarcini care se referă fiecare la doi
termini în antiteză. De exemplu, sarcina în perioada infantilă este: încredere- neîncredere. La
prima vedere am crede ca trebuie să învăţăm în această perioadă numai despre încredere, nu şi
despre neîncredere dar Erik a subliniat clar că trebuie să existe o balanţă între cele două; trebuie
sa avem mai multă încredere dar ca să nu devenim nişte " proşti" trebuie să ştim când să nu
avem încredere. Dacă aceasta etapă este însuşită în mod corect, vom ramâne cu o virtute care ne
va ajuta în etapele care urmează.
Cel mai mare merit al lui Erikson este că a dat opt etape, nu cinci cum Freud a descoperit. El a
mai spus câte ceva despre influenţa dintre generaţii pe care a numit-o reciprocitate . Dacă Freud a
spus că părinţii determină dramatic evoluţia copiilor, Erikson afirmă ca şi părinţii sunt la rândul lor
sub influenţa copiilor; aceste influenţe reciproce pot afecta mai multe generaţii.

Prima etapă
Prima etapă sau infantilă este aproximativ primul an din viaţă. Sarcina este de a dezvolta
încrederea fără să eliminam complet neîncrederea. Dacă mama si tata pot să ofere noului născut
un grad de familiaritate, consistenţă, continuitate, el va dezvolta sentimentul că lumea este
sigură, că oamenii sunt de încredere. El învaţă să aibă încredere în propriul corp. Dacă parinţii nu
sunt adecvaţi sau daca îl resping sau rănesc, el va dezvolta mai mult neîncrederea, devenind
îngrijorat şi suspicios în prezenţa oamenilor. Aceasta nu înseamnă că parinţii trebuie sa fie
perfecţi, prea multa grija si atenţie pot conduce la o încredere exagerată şi apoi individul nu se va
putea apăra în faţa unor persone care doresc să-l rănească. Mai rău este dacă balanţa se înclina
de partea neîncrederii. Acest lucru poate cauza mai târziu drepresii, paranoia şi posibile psihoze.
Dacă se însuşeşte o balanţă corectă copilul va dezvolta virtutea de speranţă, faptul ca dacă
lucrurile nu merg bine, până la urmă totul va fi bine. Un semn că noul născut şi-a însuşit acestă
calitate este atunci când acesta nu se supără prea tare dacă trebuie să aştepte câteva clipe până
când îi sunt satisfăcute cerinţele. El ştie că dacă mama sau tata nu au venit atunci cănd el i-a
chemat, sigur vor veni în câteva clipe. Acesta este abilitatea de mai târziu care să-l treacă mai
uşor prin dezamăgiri în dragoste, cariera, bani sau alte domenii.
Etapa a doua
A doua etapă este copilaria timpurie, de la 8 luni până la trei sau patru ani. Sarcina este să se
atingă un grad de autonomie minimalizând rusinea şi îndoiala. Dacă mama, tata sau cei care au
grijă de copil îi permit acestuia să meargă singur, să exploreze mediul în care se află, acesta va
dezvolta simţul autonomiei sau independenţei; se cere totuşi o balanţă. Dacă nu i se permite
http://www.dppd.utcluj.ro
Universitatea Tehnica, Cluj-Napoca Departamentul pentru pregatirea personalului didactic

nimic, copilul va renunţa în curând la orice încercare de a afla ceva nou, simţind că nu poate face
nimic singur. Trebuie să stim că orice lucru inocent cum ar fi de exemplu să râdem de încercările
lui de a merge singur, îl vor face pe acesta să-i fie ruşine de abilităţile sale. Totuşi, este nevoie de
puţină cumpătare şi ruşine, altfel, mai târziu, adultul va fi impulsiv, va sări să facă anumite lucruri
fară a se gândi la alternative.
Dacă există o balanţă corectă individual va fi înzestrat cu voinţă, adică o atitudine de: " pot să fac"
care îl va ajuta să opţină rezultate mai bune.
Etapa a treia
Etapa a treia este etapa locomotoarie sau vârsta jocului. De la trei, patru ani, pana la cinci sau
şase, sarcina este să fie iniţiativ fără să simtă prea multă vinovăţie. Iniţiativa înseamnă să
raspundă la provocările lumii, să aibă responsabilităţi, să înveţe lucruri noi. Parinţii trebuie să
încurajeze noile idei ale copilului, astfel el îşi va dezvolta curiozitatea, imaginaţia. Iniţiativa este o
incercare de a face irealul o realitate.
Inhibitia apare la persoanele care sufera de ‘ prea multa vina ‘. O persoana care sufera de inhibitie
nu va incerca niciodata actiuni proprii,pentru ca ‘nici o aventura,nimic de pierdut ‘,deci nimic
pentru care sa se simta vinovat sau responsabil. Din punct de vedere sexual aceste persoane pot
fi impotente sau frigide.
Etapa a patra
Este etapa latenta sau varsta scolara in care se incadreaza copiii cuprinsi intre 6 si 12 ani.In
aceasta perioada se incearca sa se dezvolte o capacitate pentru harnicie,evitand un excesiv simt al
inferioritati. Copiii trebuie sa ‘imblanzeasca imaginatia’si sa se dedice educatiei si
comportamentului pe care societatea il pretinde de la ei.Copiii trebuie sa invete ca exista placere
nu numai in conceperea planului, ci si indeplinirea lui. Ei trebuie sa invete sentimentul
succesului,indiferent daca acesta apare in scoala sau gradinita,este academic sau social.
Prea multa harnicie conduce spre tendinta rau adaptiva numita putere limitata.In aceasta
categorie sunt cuprinsi copiii carora nu le este permis ‘sa fie copii’ ;ai caror parinti sau profesori ii
imping spre o zona a competitiei ,fara a le permite dezvoltarea propriilor interese.de exemplu copii
actori ,muzicieni s.a.
O ‘boala ‘des intalnita in randul copiilor de aceasta varsta ,si nu numai,este inertia.Aceasa ii
include pe toti acei dintre noi care sufera de complexe de inferioritate.De exemplu,unii nu leaga
niciodata relatii sociale si nu ies niciodata in public,deci devin inerti.
Un caz ferici ar fi sa gasim un echilibru intre harnicie si inferioritate ,care trebuie sa cuprinda mai
multa harnicie, cu doar o ‘atingere’ de inferioritate pentru a ne face sensibili cu cei care ne
inconjoara.In acest caz ,dupa opinia lui Erikson,vom capata virtutea numita competenta.
Etapa a cincea
Aceaata etapa reprezinta adolescenta,incepand cu pubertate si sfarsind in jurul varstei de 18-20
de ani. Sarcina din timpul adolescentei este de a obtine identitate eului si de a evita confundare
eului. Identitate eului inseamna sa te cunosti pe tine insuti si sa-ti dai seama cum te potrivesti in
restul societatii.Confundarea rolului apare in momentul in care un adolescent nu este sigur de
locul lui in societate si in lume,caz in care ,dupa teoria lui Erikson,sufera de o criza a identitatii.
Exista posibilitate ca o persoana sa aiba o identitate a eului prea mare,sa se implice intr-un
anumit rol sau activitate sociala ,incat sa nu mai loc pentru toleranta.Acest lucru este numit de
Erikson fanatism. Un fanatic este de parere ca singura cale care exista este aceea pe care merge
el. Adolescentii sunt cunoscuti pentru idealismul lor si pentru tendinta lor de a vedea lucrurile in
alb si negru.
Lipsa identitatii este insa mai dificila si Erikson o numeste respingere. Adolescentii
deseori recurg la droguri,alcool sau activitati distructive pentru a putea face parte intr-un
grup,crezand astfel ca pot obtine o identitate.Dupa toate,’a fi rau’ sau ‘un nimeni’ ,e mai bine
decat sa nu stii cine esti.
Daca reusesti sa treci cu bine peste aceasta etapa,vei avea o virtute pe care Erikson o
numeste fidelitate. Fidelitatea inseamna loialitate ,abilitatea de a trai dupa standardele
societatii,impotriva imperfectiunii,inconsistentei si lipsurilor ei.Fidelitatea inseamna ca ti-ai gasit
un loc in comunitate,un loc care sa-ti permita sa contribui pentru o societate mai buna.
Etapa a sasea

http://www.dppd.utcluj.ro
Universitatea Tehnica, Cluj-Napoca Departamentul pentru pregatirea personalului didactic

Aceasta perioada este etapa tanarului adult,cuprinsa intre 18-30 de ani.Principala sarcina a
acestui timp este obtinerea uni grad de intimitate,ca opus ramanerii in izolare.
Intimitate este abilitate de a fi aproape de ceilalti ,ca iubit ,prieten si ca participant in societate.
In aceata perioada Erikson numeste doua stari care pot aparea si care sunt daunatoare
individului:dezordonarea,referindu-se in particular la a deveni intim prea liber,prea usor,fara nici o
implicare mai profunda.Cea de-a doua stare este excludera ,care se refera la tendinta de a te izola
singur de la dragoste,prietenie si comunitate si de ate compatimi singur.
Daca vei reusi sa treci cu succes de aceasta perioada,vei duce cu tine,instantaneu,pentru tot
restul vietii tale virtutea numita dragoste.Dragostea ,in contextul teoriei lui Erikson,inseamna a fi
capabil sa lasi la o parte diferentele si anonimatele prin ‘devotarea reciproca’.Inseamna nu numai
dragoste pentru prietenii nostri,ci si pentru toti cei cu care venim in contact in fiecare zi.
Etapa a saptea
Este perioada varstei mijlocii.Este greu sa o incadrezi intre anumiti ani,dar este inclusa perioada in
care suntem implicati in cresterea copiiilor.Principala sarcina este de a cultiva un echilibru intre
producere si stagnare.
Desi majoritate oamenilor practica producerea avand si crescand copii,exista multe alte cai pentru
realizarea acestui lucru.Erikson considera invatarea,scrisul,inventiile,artele si stiintele,activitatiile
sociale si contributia generala la bunastarea generatiei viitoare modalitati de producere.
Stagnarea excesiva ,pe de alta parte,este atitudinea de protejare si raspundere doar a propriei
persoane.Dar exista si partea opusa a stagnarii,si anume extenuarea, practicata de oameni foarte
activi ,care nu mai au timp pentru propia persoana,pentru odihna si relaxare.
Mult mai evidenta este insa , respingerea . Prea putina producere si prea multa stagnare duce
la neparticiparea individului in societate.
In aceasta perioada se manifesta asa numita ‘criza a varstei mijlocii’,cand individul isi da seama
ca imbatraneste si vrea sa experimenteze lucruri noi, pentru a se simti mai tanar.
Mai evidenta se manifesta aceasta criza la barbati.
Dar,daca treci cu bine peste aceasta atapa,vei dobandi o capacitate de raspundere, care te va
ajuta de-a lungul intregii tale vieti.
Etapa a opta
Ultima perioada,cunoscuta sub numele de maturitate ,care incepe o data cu pensionarea,adica in
jurul varstei de 60 de ani.
Principala incercare a acestei perioade este de a dezvolta integritate eului cu o minima
cantitate de deznadejde.Starea de deznadejde poate aparea datorita pensionarii si renuntarii
la o munca prestata de ani de zile sau datorita plecarii copiiilor de acasa sau datorita bolilor,mai
frecvente in aceasta perioada.Din aceasta cauza ,multi oameni in varsta devin
depresivi,rautaciosi,cu o permanenta frica de boala,senili (neavand o baza psihica ).
Integritate eului inseamna sa-ti dai seama de limitarea lumii in care traim.Daca esti capabil sa
privesti in urma si sa aceepti cursul evenimentelor ,alegerile facute si felul in care ti-ai trait viata
,atunci nu trebuie sa te temi de moarte.
Cel ce se apropie de moarte fara a-i fi frica ,are virtutea numita de Erikson intelepciune.
El o numeste un ‘dar pentru copii’,pentru ca daca cei mai invarsta nu se vor teme de moarte,nici
copiii sanatosi nu se vor teme de viata.

Etapele prezentate de Erikson par a ne oferi un cadru.Putem vorbi de cultura noastra,in


comparatie cu a altor popoare,de societate din ziua de astazi in comparatie cu cea de acum cateva
secole,dar privind la modalitatea cu care ne deosebim fata de ‘standard’,teoria lui este sustinuta.
Erikson si alti cercetatori au descoperit ca modelul general este acelasi ,indiferent de cultura si
timp,iar majoritatea dintre noi il gasim chiar familiar.Cu alte cuvinte,teoria lui intruneste una
dintre cele mai importante standarde ale teoriei personalitatii.
Erikson este si un excelent scriitori,printre cele mai cunoscute carti ale sale,din acest domeniu,
sunt : »Copilaria si societate » si « Identitatea : tanarul si crizele »

http://www.dppd.utcluj.ro