P. 1
Urbanism Si Amenajarea Teritoriului_curs

Urbanism Si Amenajarea Teritoriului_curs

|Views: 4,035|Likes:
Published by Szoszyke

More info:

Published by: Szoszyke on Jan 08, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/15/2015

pdf

text

original

UNIVERSITATEA DE NORD BAIA MARE Facultatea de Ştiinţe

Prof.univ.dr.ing.mat.Gheorghe M.T. Rădulescu

URBANISM ŞI AMENAJAREATERITORIULUI

EDITURA UNIVERSITĂŢII DE NORD

2007
1

În loc de motto În anul 1973 eram student în penultimul an al Facultăţii de Geodezie din cadrul Institutului de construcţii Bucureşti. Printre disciplinele de studiu ale anului universitar 1973-1974 se enumera şi Urbanismul şi amenajarea teritoriului. Profesor avea să ne fie Virgil Ioanid. Proaspăt întors din Franţa, după un îndelungat stagiu de perfecţionare, profesorul Virgil Ioanid ne-a surprins plăcut cu un nou stil de predare, modern, occidental, extrem de pragmatic, interactiv. Deşi era, pentru noi geodezii o disciplină de informare tehnică, am fost atraşi încă de la început atât de noul stil de abordare didactică cât şi de conţinutul fascinant al cursului. Anii au trecut, profesorul Virgil Ioanid devine unul dintre cei mai cunoscuţi şi importanţi urbanişti din lume, succesele profesorului ne făcea şi pe noi foştii studenţi să ne mândrim :”am fost studentul profesorului Virgil Ioanid !“. Cu ocazia elaborării prezentului curs am dat peste ştirea care urmează, profesorul trecuse în nefiinţă în anul 2002, avea 75 de ani. O viaţă trebuie să fie marcată de repere morale şi profesionale, pentru mine profesorul Virgil Ioanid a fost un astfel de reper.

2

A Celebration of the Life of Virgil Ioanid The Johns Hopkins International Urban Fellows Association (IUFA) lost one of its founders in July, 2002. Professor Virgil Ioanid, from Bucharest, Romania, was one of the first International Urban Fellows in 1970, returned as a special fellow in 1980, and served as a leader among its alumni for the remainder of his life. He served as president of the IUFA from 1993 to 1996. Professor Ioanid was born in the first quarter of the twentieth century in Bucharest, where he attended elementary and high school. He received an undergraduate degree as a civil engineer from the Bucharest Polytechnic University, and a Ph.D. in urban and rural planning and development from the Bucharest Technical University of Civil Engineering. During the 1970s, he studied at the Center for Environmental Studies in London under a Ford Foundation fellowship, participated in the Salzburg Seminar in American Studies, and was a Research Fellow at the Netherlands Institute in Advanced Studies. He conducted studies for World Bank, the Institut d'Amenagement et d'Urbanisme de la Region Ile-de-France, the Agence Nationale pour l'Amenagement du Territoire (Algeria), UNESCO, the European Commission, and many other agencies. He coordinated 82 infrastructure, economic and social development projects in 21 municipalities, 14 counties and rural areas for local administrations and served on the editorial board of the Romanian monthly magazine "Science and Technics" from 1954 to 1985. After democratization in Romania, he served as Minister for Regional, Urban and Rural Planning in the new government in 1990. He has been senior permanent advisor for four different ministries of the government and for the Romanian National Bank. He became a University Professor at the Bucharest Technical University of Civil Engineering in 1992 and served as an advisor to many Ph.D. candidates.

"He meant a great deal to me because his spirit was ever young, his ideas were always fresh and unexpected, and he knew how to fight for them."- Anton Anton "It took great courage to host the Fellows conference in Bucharest in 1977. Virgil was one of our first fellows and he stayed very active in all the Fellows conferences and activities." - Jack Fisher "I have fond memories of Virgil. We had long talks and walks during the annual conferences together. He was a generous man with great experience in development issues of Eastern European countries and I learned many things from him. The Urban Fellows have lost a valuable "milestone." I wish to express my condolences to all fellows." - Tamer Gok "I have known Professor Ioanid for twelve years now. Fortunately forme, I was able to have dinner with him in June when I was in Bucharest. He was always very supportive of the International Urban Fellows Program and extremely committed to making it and the fellows association as strong as possible. He also had a fantastic sense of humor and was a pleasure to work with. He will be missed."Michael Bell

Sursa: IUFA Johns Hopkins Institute for Policy Studies International Urban Fellows Association, The Newsletter, November 2002, number 11
3

CUPRINS INTRODUCERE …………………………………………………………………………..1 1. STADIUL CUNOASTERII……………………………………………………………………………………. 2 2. EVOLUŢIA FORMELOR DE AŞEZARE UMANĂ………………………………………………………………16 3. MEDIUL UMAN ŞI URBANIZAREA…………………………………………………………………………...25 4. URBANISM ŞI DEZVOLTAREURBANA………………………………………………………………………………………………29 5. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND URBANISMUL……………………………………………………..33 6. STRATEGIE URBANA………………………………………………………………………………………………….63 7. ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL URBANIZĂRII…………………………...97 8. POPULAŢIA URBANĂ………………………………………………………………………………………………...99 9. LOCUIREA URBANĂ………………………………………………………………………………………………..103 10. URBANISMUL DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE…………………..............................106 11. TURISMUL IN SPATIUL URBAN……………………………………………………………………………………113 12. TURISM URBAN SI URBANISM TURISTIC…………………………………………………………………………143 13. MANAGEMENTUL ORASELOR TURISTICE…………………………………………………………………….162 14. STRATEGIA DEZVOLTĂRII ORAŞELOR ŞI EXIGENŢELE URBANISMULUI TURISTIC…………………182 15. AMENAJAREA SI CONSERVAREA CENTRELOR ISTORICE - …………………………………………………..209 16. REPERE CONCEPTUALE ÎN ABORDAREA COMPETITIVITATII URBANE………………………232 17. ROLUL MARKETINGULUI ÎN MANAGEMENTUL URBAN……………………………………………………..269 18. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PREZENT……………………………………………………300 19. MANAGEMENT ŞI PLANIFICARE URBANĂ………………………………………………………………………323 20. DEZVOLTAREA REGIONALĂ DOMENII DE ANALIZĂ SPECIFICE…………………………………..344 21. AMENAJARII TERITORIULUI ŞI URBANISMULUI………………………………………………………….372 22. DOCUMENTE RELEVANTE LA NIVEL INTERNATIONALPRIVIND URBANISMUL ŞI MANAGEMENTUL URBAN……………………………………………………………………………………….383 23. CARTA URBANA EUROPEANA………………………………………………………………………………………..410 24. CARTA DE LA ATENA (2003)…………………………………………………………………………………………...431 CHESTIONAR DE EVALUARE…………………………………………………………………………………………….432 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………………….434

INTRODUCERE

Evolutia societatii contemporane se caracterizeaza printr-o crestere accelerata a urbanizarii, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate, in principal, de neconcordanta dintre cresterea demografica si limitele cadrului fizic construit. Dezvoltarea urbana a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante indeosebi in cea de-a doua jumatate al secolului XX. In contextul extinderii fenomenului de globalizare, rolul oraselor in economia mondiala devine tot mai important, cresterea competivitatii si a calitatii vietii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local si national. Aceste preocupari se afla in sfera managementului si a strategiei urbane fiind integrate in obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale inscrise in dinamica urbana. In cadrul proceselor ce dau continut gestiunii urbane, elaborarea unor strategii de dezvoltare rezida in necesitatea asigurarii unei evolutii coerente, unitare a ansambului economiei nationale, utilizarii responsabile a resurselor naturale, materiale si umane in corelatie cu nevoile societatii dar si adaptarii la evolutiile si contextul economiei mondiale dinamice si competitive. Avand in vedere mutatiile tehnologice, cresterea demografica, concentrarea urbana la scara mondiala, problematica gestiunii urbane capata noi dimensiuni iar amenajarea zonelor urbane poate contribui in mod semnificativ la crearea si dezvoltarea unor areale urbane durabile si echilibrate din punct de vedere economic, social, cultural si teritorial. Ca urmare, cunoasterea orasului ca organism complex avand propriile sale mecanisme de dezvoltare, devine un imperativ al evolutiei societatii in ansamblul sau aceasta contribuind la asigurarea bunastarii locuitorilor, a unor conditii civilizate de viata, si nu in ultimul rand, a unei armonii intre cadrul natural si spatiul construit. Cursul are un caracter bibliografic, elaborat fiind pe baza lucrărilor menţionate, adresându-se cursanţilor de la formele de specializare şi perfecţionare postuniversitară.

1. STADIUL CUNOASTERII
Urbanismul modern, după cum este definit în literatura de specialitate, oferă imaginea unei arte şi a unei ştiinţe puse în slujba locuitorilor aşezărilor, fie că este vorba de comune, de oraşe sau de metropole. Amenajarea teritoriului - noţiune mai vastă şi mai complexă, integratoare a conceptului de urbanism, constituie unul dintre principalele instrumente de investigare şi cunoaştere, de previziune şi planificare, de edificare şi permanentă readaptare a mediului uman, a cadrului material creat de societate şi indispensabil existenţei sale. De cele mai multe ori considerate în alăturarea lor (şi, de cele mai multe ori cu referire doar la urbanism), sintagmele prezintă şi problematizează preocupări din ce în ce mai serioase şi de mare actualitate prin imperativitatea cu care se cer soluţionate de către specialiştii din cvasitotalitatea domeniilor vieţii sociale, cărora sunt chemaţi să li se alăture - prin acţiuni şi atitudini corespunzătoare oamenii de pretutindeni. Societatea contemporană este şi martora şi cauza unui fenomen extrem de periculos: mediul uman tinde să devină un mediu antiuman. Exploatarea intensivă a naturii şi extinderea mediului artificial tind să "sufoce" mediul natural şi să caracterizeze cadrul material al societăţii. Omul - în măsura în care poate fi inventiv şi constructiv - poate şi distruge ceea ce a creat, din cauza incapacităţii sale de a înţelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor : pentru a-şi satisface rapid nişte interese meschine este în stare să compromită confortul şi securitatea generaţiilor viitoare. Termenul de "mediu uman" este unul relativ nou (adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor, Praga, 1967), el exprimând acordul universal privind necesitatea obiectivă de integrare a celor două medii aparent contradictorii - mediul natural şi mediul artificial (creat de om) precum şi idea de înlăturare a cauzelor care provoacă raporturi de neconcordanţă cu efecte autodistructive pentru societatea umană. Extinderea artificializării accentuate şi haotice a mediului are ca şi cauze: • aglomerarea excesivă a industriilor perturbatoare ale mediului ambiant; • concentrări uriaşe - ca număr şi densitate - ale populaţiei în formaţiuni urbane care depăşesc scara umană; • dezvoltarea haotică a reţelelor de comunicaţii şi de transport care utilizează o suprafaţă excesivă de teren; • lipsa de control a unui trafic excesiv de intensificat;ocuparea dezordonată şi extensivă a zonelor periurbane şi rurale; • distrugerea terenurilor agricole fertile; • degradarea masivelor forestiere; • poluarea atmosferei şi a apelor; • imposibilitatea rezolvării corespunzătoare a evacuării, refolosirii, depozitării şi distrugerii deşeurilor. Toţi aceşti factori, vis-a-vis de care se manifestă, nu rareori, dezinteres, sunt subapreciaţi sau sunt abordaţi de o manieră rutinieră şi iresponsabilă, redusă la aplicarea unor măsuri limitate numai la situaţiile în care apar crize, pot afecta atât colectivităţile contemporane, cât şi pe cele viitoare. Atributul „durabil" a fost promovat pentru prima dată, pe plan mondial (în contextul protecţiei mediului), în documentele prezentate la Conferinţa Internaţională de la Rio din anul 1992 (regăsindu-se în binecunoscuta „Agendă 21"). În fieful „liberalismului economic şi financiar" din Chicago, la Congresul UIA din 1995, a fost lansat şi în mediul arhitectural şi urbanistic conceptul de „dezvoltare durabilă" (după ce, în 1987, fusese publicat „Raportul Brundland"), o dezvoltare menită să creeze structuri stabile, coerente, limitate spaţial. Acest concept readuce în atenţie caracteristici care pot transforma „aglomeraţia" într-un „complex de aşezari" distincte, locuibile şi eliberate, parţial, de stress.

Un fapt deosebit de important, dar extrem de puţin cunoscut, este acela că un arhitect român G. M. Cantacuzino - a realizat o operă de precursor prin utilizarea termenului „durabil" în domeniul arhitecturii şi construcţiei încă din 1947 ! Atributul „durabil" traversează cartea acestuia, intitulată „Despre o estetică a reconstrucţiei", de la un capăt la altul, impunând construcţiei (locuinţei, mai ales) să fie durabilă, să treacă peste modelele arhitecturale şi fanteziile speculei. În concepţia arhitectului român durabilul exclude lenea, anemia sensibilităţii, derizoriul, meschinul, refuzul artei şi anticultura, nepăsarea autorităţilor, promovând - însă - cu autoritate, o legislaţia chibzuită, o voinţă „neşovăielnică" şi „generozitate înţelegătoare a nevoilor naţiunii", dar şi echilibrul dintre disciplinele clasice, temele moderne şi formele subtile şi sensibile, dar „fără a întoarce spatele tradiţiei", susţinând dezvoltarea „firească" a României. Spaţiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor înca din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaţiului geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăţiilor şi a energiilor sociale...". Alte definiţii conturează aglomerarea urbană ca un spaţiu caracterizat prin concentrarea populaţiei rezidente, preponderenţa activităţilor industriale, dar şi prezenţa activităţilor comerciale şi de servicii. Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiţii de spaţiu si timp". Varietatea definiţiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele. Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva elemente comun: tendinţa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă a populaţiei şi locuinţelor predominant colective şi mai puţin individuale; existenţa unui număr minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de viaţă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenţa activităţilor economice neagricole (industrie, comerţ, servicii, administraţie etc.). Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile4: criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor, criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ, criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. Încercările de definire a oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de aceasta, un anumit nivel al densităţii populaţiei, precum şi prezenţa unor dotări tehnico-edilitare care să satisfacă cerinţele locuitorilor. Cele mai multe definiţii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei determinării limitelor exterioare ale acestora precum si identificarii factorilor care au contribuit la dezvoltarea acestora, fiind elaborate mai multe teorii dintre care: teoria apărării emisă de istoricul german Ludwig Maurer şi economistul Karl Bucher, care susţin ca oraşele au apărut ca urmare a necesităţilor de apărare ale oamenilor împotriva năvălitorilor, cetăţile fortificate devenind astfel nucleele viitoarelor oraşe, teoria condiţiilor geoclimatice elaborată de geografi, care explică apariţia oraşelor ca urmare a mediului natural favorabil (condiţiile geoclimatice, configuraţia terenului etc.), teoria deciziei administrative emisă de istoricii G. Below, K. Hegel şi T. Wright, care consideră că oraşele au luat naştere ca urmare a deciziei puterii de stat, factorul determinant fiind organizarea politico-juridică, teoria schimbului de mărfuri care subliniaza că principalul factor de dezvoltare a oraşelor l-a constituit plasarea acestora la intersecţia unor artere comerciale, terestre sau maritime şi care a favorizat schimbul de mărfuri (cum este cazul oraşelor greceşti sau a oraşelor porturi), teoria oraşelor-necropolă care aparţine lui Lewis Mamford şi care susţine că multe oraşe din Egipt, China sau Grecia au apărut în apropierea marilor necropole şi complexe religioase: Ierusalim, Delfi, Memfis etc. În conexiune cu aceste teorii, se poate vorbi de o etapizare in evoluţia oraşelor, în literatura de specialitate

conturându-se următoarele perioade istorice: perioada arhaică, orasul antic, avand o serie de caracteristici, oraşul medieval, oraşul în timpul Renaşterii, oraşul baroc, oraşul erei industriale. O altă abordare privind apariţia şi evoluţia istorică a oraşelor se referă la activităţile de bază care au generat centrul respectiv, modalitatea de evoluţie a acestora în timp în raport cu condiţiile naturale şi social-economice şi este exprimată prin intermediul funcţiilor urbane. Termenul de funcţie a fost introdus pentru prima oară de F. Ratzel în 1891 şi preluat apoi în literatura de specialitate de către toţi urbaniştii şi desemnează "activităţile care justifică existenţa şi dezvoltarea unui oraş, care aduc resursele necesare vieţii sale". Totodată, aceste funcţii se reflecta în organizarea oraşelor, de unde şi necesitatea elaborării unor principii. De-a lungul timpului, au existat numeroase încercări de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor. Astfel, în 1933, CIAM (Congresul Internaţional de Arhitectură Modernă) adoptă un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier, având ca tema oraşul funcţional şi rămas sub denumirea de "Carta de la Atena". Aceasta reprezintă prima încercare şi propunea printre altele împărţirea oraşului în zone funcţionale izolate prin ample spatii verzi, rezolvarea problemei locuinţei prin blocuri înalte cu multe apartamente care să asigure o mare densitate, în mijlocul unor spaţii verzi, desfiinţarea străzilor "coridor" prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaţie, separarea strictă a căilor de circulaţie şi diferenţierea lor pe categorii: circulaţie pietoni, circulaţie automobile etc., amenajarea unei ample reţele de spaţii verzi pentru recreere şi sport, integrarea pădurii în oraş, protejarea naturii şi a peisajului, salvarea patrimoniului arhitectural. Deşi aceste idei şi-au propus o rezolvare a situaţiei de criză, ele s-au dovedit incapabile să răspundă problemelor complexe impuse de oraşul contemporan şi începând cu deceniile 7, 8 ale secolului XX, criza oraşelor s-a declanşat cu o forţă tot mai puternică necesitând noi abordări referitoare atât la organizarea, cât şi la managementul acestora fiind necesara clarificarea conceptului de urbanism. În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic determinat. Termenul de urbanism a apărut pentru prima data în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda "Teoria generală a urbanizării", publicată în 1867. Cu toate că termenul este de dată relativ recentă şi desemnează ştiinţa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe Hipodam din Milet, Grecia antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu străzile formând un sistem pătrat. Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea CIAM (Congresului Internaţional al Arhitecturii Moderne), iniţiat de Le Corbusier. După cel de-al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-satelit) ca urmare a creşterii populaţiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect il constituie sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezari". O alta abordare, mai completa, desemneaza urbanismul ca fiind „stiinta proiectarii şi planificarii lucrarilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei asezari omeneşti impreuna cu complexul de masuri socioeconomice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesitatilor materiale şi socialculturale ale noilor asezari". În aceeasi idee se inscrie şi definitia potrivit careia urbanismul reprezinta „un ansamblu de masuri tehnice, administrative, economice şi sociale care trebuie sa permita o dezvoltare armonioasa, rationala şi umană a aglomeratiilor". Se desprinde astfel, legatura absolut necesara intre urbanism şi o serie de domenii ca economia, geografia, demografia, etc, urbanismul reprezentand „stiinta moderna care ofera solutiile normative care asigura crearea şi organizarea oraşelor în baza unui < bilant teritorial > adecvat a carei sarcina de baza este fundamentarea necesitatii decretarii de oraşe noi şi de a le transforma pe cele existente în asa fel incat acestea sa corespunda atât nevoilor actuale cât şi celor viitoare". Alte puncte de vedere privesc

caracterul atractiv al oraşului). asigurarea calitatii cadrului construit. zona de circulatie şi transport. care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective principale determinarea structurii functionale a localitatilor si utilizarea rationala şi echilibrata a terenurilor. în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate. pe de o parte. comertul indeplineste o serie de funcţii: cumpararea marfurilor de la producatori şi transferarea acestora în depozite. extinderea controlata a zonelor construite. crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor.urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului. Aşadar. protejarea localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice. amenajat şi plantat din toate localitatile. protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural. prognoza. zona de spatii verzi. circulatia stradala. fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia şi formarea sortimentelor comerciale în vederea punerii acestora la dispozitia . functiile economice ale teritoriului. forma şi organizarea localitatii. stocarea marfurilor în scopul asigurarii unui echilibru intre productie şi consum. identificarea zonelor functionale prezinta o deosebita importanta in definirea unui oras. urbanisti. asigurarea unei densitati economice. zona dotarilor social-culturale. conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza. urbane sau rurale. urbanismul comercial apare ca un ansamblu de relatii. populatia. strategie şi fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural. economisti pentru a adapta comertul noilor conditii de locuit. care are drept scop asigurarea coerentei organice intre dotarile şi echiparile care asigura funcţia comerciala. urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter continuu. varstnicilor şi ale persoanelor cu handicap. echipate şi amenajate. şi celelalte elemente de echilibru ale structurilor urbane (locuinte. Aşadar. un alt aspect luat in considerare in determinarea continutului urbanismului il reprezinta delimitarea unei localităţi care are în vedere cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului. zona de locuit. urbanismul este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate de:ameliorarea conditiilor de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor." În aceste conditii. asezarile umane. reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului. Prin rolul sau deosebit de important atât în raport cu producatorii cât şi cu utilizatorii. proiectia peisagistica. Un alt aspect analizat in cadrul procesului de evolutie si dezvoltare a oraselor il reprezinta urbanismul comercial care desemneaza „ansamblul eforturilor şi mijloacelor puse în lucru de către arhitecti. ca o importanţă componenta a acesteia avand ca obiect localitatile. utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate. Totodata. În concluzie. noilor concentrari de populatie. acestea reprezentand teritorii din cadrul unei localităţi. pe de alta parte. În acelasi timp. asigurarea accesului la servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii. Zonele functionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: zona industriala.

prin natura. conturarea cadrului de finantare a constructiilor şi remodelarilor comerciale. a principiilor care stau la baza organizarii comertului. de alta parte. intre acestea numarandu-se19: legalitatea. importanţă. extinderea oraşelor şi dezvoltarea periferiilor. cercetarea preferintelor consumatorilor. Alaturi de acestea. stabilirea raporturilor dintre libertatile şi restrictiile referitoare la initiativa intreprinzatorilor particulari. asigurarea promovarii produselor printr-un ansamblu de tehnici care sa stimuleze dorinta de cumparare a publicului consumator. şi asigurarea aprovizionarii locuitorilor. creşterea profitabilitatii capitalului investit de natura sa genereze transferuri de capital către alte ramuri sau sectoare de activitate. contribuind la solutionarea unei game pe extrem de diversificate deprobleme legate de: imbunatatirea sistemului de distributie pentru a face fata cerintelor în continua crestere manifestate de consumatori. la ocrotirea mediului inconjurator şi obtinerea de profit. majoritatea 22 specialistilor considera ca urbanizarea reprezinta un proces prin care „teritorii oameni devin urbani" iar şi . stabilirea compendiului legislativ referitor la amplasarea şi constructia obiectivelor comerciale. corespund nevoilor şi resurselor banesti ale populaţiei interesate. notiunea de urbanism comercial trebuie inteleasa şi prin raport cu necesitatea solutionarii multitudinii de probleme ce apar în legatura cu dezvoltarea continua a constructiilor. transferul marfurilor către zone indepartate sau izolate. Intelegerea compexitatii activitatii comerciale presupune cunoaşterea posibilitatilor de organizare a activitatii comerciale. acestea au fost definite drept "ansambluri de comercianti şi de prestari servicii. în conditiile introducerii tehnologiilor comerciale evoluate". totul fiind proiectat astfel incat sa asigure rentabilitatea exploatarilor comerciale. pe de o parte. a exigentelor şi restrictiilor referitoare la realizarea structurilor organizationale. o amploare 21 deosebita au capatatcentrele comerciale independente Cu ocazia Congresului Asociatiei Internationale a . La acestea se adauga asigurarea consumului şi protectia consumatorilor avand rolul de subordonare a intregii activitati comerciale cerintelor piete şi de a proteja consumatorii impotriva practicilor abuzive ce ar aparea în relatiile vanzator-cumparator. În acest context. crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin retele de unitati care sa puna la dispozitia publicului marfurile necesare. refacerea şi mentinerea echilibrului ecologic prin masuri legislative de natura sa determine agentii economici sa contribuie la diminuarea efectelor nocive ale diferitelor procese de productie.aparut noi forme de distributie ca urmare a au preocuparilor pentru satisfacerea în conditii optime a nevoilor consumatorilor. pluralismul formelor de proprietate. localizarea şi conditiile lor concurentiale. pluralismul formelor organizatorice şi al continutului activitatii comerciale. specializarea comertului. Dintre acestea. reglarea structurilor geografice ale distributiei şi asigurarea uneiamplasari corespunzatoare a unitatilor sau centrelor comerciale.consumatorilor. Dezvoltarea urbana a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urbanacare cunoscut dimensiuni importante indeosebi în cea de-a doua jumatate al secolului al-XX-lea. realizate şi promovate ca unitati ale caror magazine. la Viena. realizarea marilor ansambluri rezidentiale. În prezent. crearea de noi cartiere de locuit. în ultimele decenii. concepute. Distributiei (AIDA) care a avut loc în 1996.

megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul utilizat în prezent mai mult în SUA pentru a desemna marile formatiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston şi Washington). sociala şi urbana. degradarea mediului natural. puternic extinse în teritoriu.schimbarile se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al populaţiei prin creşterea ponderii spatiului şi populaţiei urbane în ansamblul unei regiuni. sa actioneze asupra mecanismelor de baza care conditioneaza existenta zilnica a locuitorilor lor. social şi politic. în esenta. Economic Restructuring and the Urban-Regional Process. microregiunea urbana ca forma mai cuprinzatoare constand într-o imbinare. notiunea de aglomerare urbana capatand dimensiuni diferite de la o tara la alta. Dintre oraşele delimitate mai mult sau mai putin în plan teritorial. şi strategiile companiilor economice la nivel internaţional (global). la amplificarea discrepantelor intre mediul urban şi cel rural şi. unele formeaza adevarate aglomerari urbane care. în unele regiuni se unesc şi genereaza noi forme teritoriale urbane. la adancirea dezechilibrelor în plan regional. specialistii." Transformarile ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel demografic au generat o serie de schimbari în caracteristicile spatiale şi functionale ale oraşelor. aparuta la Oxford în 1989:"…cu cât economia devine mai interdependenta la scara globala. aglomerarea urbanaca forma cea maidezvoltata şi dinamica a oraşului modern reprezentand o arie urbanizata alcatuita dintr-un oraş cel putin 50000 de locuitori impreuna cu zona sa de suburbana. pe de alta parte. conurbatia alcatuita din oraşe unite prin legături stranse de productie şi care formeaza arii continue urbanizate. în anumite grade de dependenta economica. social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de probleme legate de creşterea criminalitatii. concentrata şi distincta în teritoriu de asezari urbane şi rurale care confera ansamblului un anumit profil specific economic şi social. a somajului. în consecinta. Din multitudinea acestora." Luand în considerare aceste probleme şi contextul economic. exprima un transfer de caracteristici urbane asupra localitatilor rurale. pe de o parte. Problemele cu care sunt astazi confruntate aglomerarile sunt caracterizata extrem de plastic de John Friedmann (cel care initiaza conceptul de "world city"). Urbanizarea poate privita şi din punct de vedere sociologic adica al fi „modului de viaţa generat de acest proces şi care. zona metropolitana care se intinde pe o arie care cuprinde cel putin 100000 de locuitori şi este alcatuita dintr-un oraş cu cel putin 50000 de locuitori şi mai multe suburbii. social şi cultural contribuind astfel la scaderea nivelului calitatii vietii. organismele locale şi nationale implicate în formularea politicii urbane incearca mecanismele cele mai suple şi operationale pentru consolidarea cooperarii la nivelul aglomerarii . metropola semnificand pozitia marilor oraşe multimilionare. a presiunii funciare şi a preturilor imobilelor. se pot distinge: oraşul propriu-is ca forma iniţială bine conturata z prin limite administrative. se inregistreaza o adevarata "schizofrenie sociala" iar Manuel Castells afirma în lucrarea sa intitulata The Informational Society: Information Technology. Aparitia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese în plan economic. cu atât mai putin pot administratiile publice regionale şi locale. asa cum exista ele astazi. care afirma ca intre societatile regionale şi institutiile locale.

În prezent. avand în vedere ca prin simbioza lor organica. prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiva de integrare a celor doua medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de inlaturare a cauzelor ce provoaca raporturile de neconcordanta cu efecte autodistructive pentru societatea umană. În acest sens. intelegand prin acestea "acele teritorii din cadrul unei localităţi în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate". În ceea ce priveşte clasificarea zonelor industriale. spatiul public ar trebui sa fie mai mult formativ decat rezidual. specificul procesului tehnologic. adaptate insa modelelor de viaţa contemporane. zona de dotari social-culturale. asupra calitatii vietii oamenilor.ar trebui sa existe margini bine delimitate. în special a celor neregenerabile.. zona de circulatie şi transport. se refera la conceptul de „noul urbanism". dezvoltarea oraşului are consecinte nefavorabile asupra spatiului şi mediului inconjurator. Primele incercari în acest sens au fost inregistrate în Franta prin instituirea Agentiilor de Urbanism ale Aglomeratiilor (AUA) şi în Olanda unde. iar populatia şi utilitatile ar trebui sa fie diverse (create de spatieri adecvate şi de un echilibru intre locurile de munca şi cele de locuit)". el afirma în 1994 ca „. devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare stricta intre mediul natural şi cel artificial. zona de locuit. districte comerciale şi vecinatati rezidentiale). pentru a incuraja comunitatile invecinate sa se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. Acest concept a fost adoptat la Congresul al IXlea al Uniunii Internationale a Arhitectilor de la Praga. O alta tendinta care se contureaza in cadrul preocuparilor de clarificare a notiunii de urbanism. domeniile civice ar trebui sa formeze o ierarhie completa (centre culturale legate. Un reprezentant marcant al „noului urbanism" este Peter Calthorpe. spatiu public şi structura de vecinatate" sustinand ca aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei regiuni metropolitane. sistemul de circulatie ar trebui sa functioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de tranzit regional). în literatura de specialitate sunt intalnite mai multe criterii în funcţie de: importanţa. specificul unitatilor. Principalele zone functionale dintr-o localitate sunt: zona industriala. amplasamentul în raport cu oraşul. Un rol aparte în procesul de delimitare a localitatilor il reprezinta identificarea zonelor functionale ale localitatilor. în 1992. scara pietonala. Aceasta propunere se bazeaza în principal pe revigorarea conceptelor de proiectare a oraşelor aparute la inceputul sec. a rezultat un fenomen calitativ nou. în 1967. acesta reprezentand o miscare din SUA care pune în discutie crearea de mici oraşe şi asezari. XX. care aplica idei urbaniste la scara regionala iar Asociatia de Cercetare a Proiectarii Mediului l-a numit ca fiind „unul dintre cei 25 de inovatori pentru activitatea sa în redefinirea modelelor de dezvoltare urbana şi suburbana din SUA". zona de spatii verzi.. pot fi mentionate: consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului. Calthorpe defineste urbanismul prin „diversitate. De altfel. efectele . primaria din Amsterdam decide "auto-fragmentarea" acestuia în mai multe "entitati administrative" mai mici. Indiscutabil.urbane. efectele poluante ale marilor oraşe. exploatarea fără restrictii a resurselor naturale. denumit în terminologia internationala "mediu uman".

creşterea somajului. cresterii demografice si legat de aceasta. principiul competivitatii. pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi. conceptul de gestiune urbana poate fi inteles drept "capacitatea de integrare. principiul flexibilitatii. printre care: principiul coerentei. principiul echitatii. pe care municipalităţile trebuie să le gestioneze în funcţie de interesele comunitatilor locale in conditiile in care competitia intre orase a devenit tot mai puternica. prezenţi în orice comunitate: garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. marketingul urban vizeaza toate componentele orasului ca sistem. principiul coordonarii. a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. marketingul urban presupune alegerea unor modalităţi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor segmentelor ţintă interesate de dezvoltarea urbană. Intr-o lume in care participarea intreprinderilor si a societatii civile in procesul de administrare a oraselor devine din ce in ce mai semnificativa. mutatiilor tehnologice. In plan social. politice. sanatate.asupra starii de sanatate a oamenilor. Astfel. educatie. sociale. In acest context. de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizatiilor si grupurilor sociale si de reprezentare a acestor interese in plan extern. constituirea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii. etc. principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populatiei. XX au determinat amplificarea provocărilor economice." Literatura de specialitate nu cuprinde precizari referitoare la existenta unui model unic de gestiune urbana. principiul durabilitatii tinand cont de pastrarea calitatii mediului inconjurator. o alta problema care capata noi dimensiuni o reprezinta gestiunea urbana. etc. în paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism şi segregare. firmelor şi al vizitatorilor. principiul subsidiaritatii. In actualele conditii ale mondializarii economiei. contribuind în final la degradarea calitatii vietii şi a mediului. o definitie mai cuprinzatoare a notiunii de "gestiune urbana" ar include "ansamblul actiunilor prin care cetatenii orasului isi rezolva problemele in mod colectiv si raspund nevoilor sociale cu sprijinul administratiei publice". Schimbarile ce au avut loc pe plan mondial la sfarsitul sec. . promovarea caracteristicilor şi condiţiilor de viaţă îmbunătăţite. instituţiilor existente. a concentrarii urbane la scara mondiala. Explozia continua a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru locuinte. Cu toate acestea. Soluţia pe termen lung in dezvoltarea echilibrata a oraselor presupune îmbunătăţirea a patru factori esenţiali de marketing. fiecare oras adaptandusi propria politica in functie de contextul local si national. principiul specificitatii teritoriului national. a saraciei şi insecuritatii sociale. intitulat "Imbunatatirea gestiunii in zonele urbane" au fost stabilite cateva principii ale politicii urbane. petrecerea timpului liber. a liderilor. obţinerea sprijinului din partea cetăţenilor săi. investiţii şi vizitatori. circulatie. in Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politica si dezvoltare teritoriala in noiembrie 2000. termenul de "administratie publica" devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare si conducere a oraselor si locuitorilor acestora.

grupurile socio-profesionale.O alta problema care se situeaza in centrul preocuparilor pentru introducerea unor noi metode de gestiune urbana reprezinta parteneriatul dintre sectorul public si cel privat in procesul complex de luare a deciziilor. Totodata. data fiind complexitatea si dimensiunea proiectelor de dezvoltare urbana precum si lipsa capacitatilor financiare. Se impune deci gasirea unor modalitati de a imbina instrumentele economice cu reglementarile juridice. Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabila. problematica asezarilor urbane constituie tot mai mult obiectul reglementarilor referitoare la amenajarea si protejarea zonelor locuite in directia asigurarii dezvoltarii durabile. Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU sa introduca termenul de dezvoltare durabila. April 1997. Parteneriatul public-privat a aparut in anii '80 in domeniul dezvoltarii urbane fiind considerat un instrument important in dinamica proiectelor urbane in care principalii parteneri sunt: sectorul privat (investitori. Nu in ultimul rand. Un rol important in elaborarea politicilor urbane il detine dezvoltarea durabila. Lachman. politica urbana trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea locala. Conferinta asupra mediului de la Stockholm.). proces fondat pe implicarea tuturor actorilor interesati: alesii locali. crearea unui cadru institutional si legislativ adecvat. Winter 1995. A Sustainable Community Profile from Places. populatia locala pe de o parte. guvernul) si organizatiile non-guvernamentale. Rolul principal in . In anul 1972. cazul distrugerii padurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern si intreprinzatorii particulari). bancheri. Camerele de Comert si Industrie. Prin dimensiunile si importanta efectelor sale. concept care implica relatiile oamenilor cu mediul inconjurator si responsabilitatile generatiilor actuale fata de generatiile viitoare. ea se regaseste in sfera preocuparilor unor organisme internationale sau regionale generand evenimente. September 1989. tarile dezvoltate au elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu si lung legate de controlul poluarii. pe de alta parte. "Toward a Sustainable World. 1789. conceptul de dezvoltare durabilaa beneficiat de numeroase definitii si abordari (Thomas Jefferson. grupurile asociative. Exista insa si opinii potrivit carora parteneriatul public-privat reprezinta un concept "vag si periculos". organizata sub egida ONU. 6 Septembrie. Avand in vedere continutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar si semnificatiile pentru dezvoltarea economico-sociala. promotorii de proiecte. programe si actiuni specifice. promovarea progresului tehnologic in favoarea unei cresteri in acord cu cerintele mediului. etc. William D. Muscoe Martin. sectorul public (autoritatile locale si regionale. Critical Technologies Institute. etc. a lansat pentru prima oara semnale serioase referitoare la mediu si indeosebi la poluarea acestuia pentru ca mai apoi. in sensul mentinerii unei situatii in care nu exista nici o responsabilitate (de exemplu. Beth E. Ruckelshaus. gestiunea resurselor si abordarea calitatii vietii intr-un sens mai larg. si intreprinderile." Scientific American. statul. Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook. intr-un cuvant adoptarea unei politici de ecoeficacitate.

incendii. In ceea ce priveste spatiul european. In cadrul conferintei au fost adoptate doua documente: Declaratia de la Istanbul care promoveaza solidaritatea intre popoare in scopul realizarii dreptului la locuinta si eliminarii discriminarilor si Planul mondial de actiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare si programe de actiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinta. Tot in . In ceea ce priveste patrimoniul natural si cultural. promovarea unei economii urbane diversificate. etc). adoptata la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania).prin care isi afirma intentia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane vizand trei obiective majore si anume: afirmarea rolului oraselor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european. recomandarile privind ocuparea fortei de munca si planurile nationale privind ocuparea. Programul intitulat "Orasul de maine" propune o serie de masuri referitoare la patrimoniul cultural. in 1997. Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spatiului urban il constituie masurile legislative care sa cuprinda instituirea unor taxe ecologice la care se adauga actiuni de cooperare intre colectivitatile locale si regionale. noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000). 1976) si Habitat II (Istanbul. preocuparile referitoare la asezarile urbane au fost materializate prin adoptarea unor importante documente. 96/61/CE. indeosebi centrele istorice 1. Un moment de referinta in analiza problematicii urbane l-a constituit. presiunea exercitata asupra zonelor litorale2. flexibile si competitive. securitatea cladirilor. 94/62/CEE. prezentarea de catre Comisia Europeana pentru Habitat a documentului intitulat "Problematica urbana -orientari pentru o dezbatere europeana" . protectia civila. si Conferinta Habitat II care a urmarit promovarea unei "viziuni pozitive" asupra oraselor secolului XXI punand accentul pe rolul autoritatilor locale si al descentralizarii actiunilor. imbunatatirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor moderne de gestiune urbana. Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor doua sisteme comunitare: . Carta Europeana a amenajarii teritoriului. istoric si arhitectural.Audit (EMAS) care sa creeze conditiile introducerii pe piata a produselor ecologice si a metodelor de gestiune a mediului. schemele de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC/ESDP). Tot cu aceasta ocazie a fost creata Comisia Natiunilor Unite asupra asezarilor umane (CNUAU) alcatuita din reprezentanti ai colectivitatilor locale si societatii civile. cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000). dintre care pot fi mentionate: Tratatul de la Amsterdam (1999). utilizarea spatiilor verzi. Turcia. alunecarea terenurilor. 91/156/CEE. Canada. cu impact direct asupra activitatilor urbane. pe de o parte. etc. angajamentele comunitare decurgand din aderarea la Conventiacadru privind schimbarile climatice (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de sera. 1996). policentric si echilibrat.Eco-Label si EcoManagement si . si intre acestea si Comisia Europeana pe de alta parte (Directivele 85/337/CEE.domeniul cooperarii la nivel mondial privind asezarile urbane a fost asumat de ONU care a consacrat acestei probleme doua reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver. 91/689/CEE.

afaceri si motive profesionale la care se mai adauga vizitele gastronomice. se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane. cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban.sfera preocuparilor legate durabilitatea urbana se inscrie si cea de-A Treia Conferinta Europeana a Municipiilor si Oraselor Durabile desfasurata in perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri municipali din 36 de tari europene si regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat in transformarea durabila a municipiilor si oraselor si pentru a cadea de acord asupra directiilor si eforturilor de la inceputul secolului 21 in aceasta directie. festivaluri. Dintre acestea. Dintre acestia. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. Potrivit opiniei specialistilor39. O alta abordare se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul calatoriei. deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. O alta problema abordata in lucrarea de fata o reprezinta analiza fenomenului turistic in spatiul urban. demografici. concerte. Totodata. sporirea atractivitatii spatiilor urbane. dezvoltarea tehnologiilor. dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale. In privinta motivatiilor de calatorie. turismul urban este prezentat drept camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de turism41. diversificarea produselor turistice. amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase. literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban. In prezent. cresterea duratei medii de viata. etc. Acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban. cresterea interesului pentru obiective culturale. etc. ar trebui sa fie de cel putin 100 km. pot fi enuntate: lipsa sezonalitatii. Avand in vedere aceste motivatii. targuri profesionale. prin acestea intelegandu-se. cumparaturile. clarificarea notiunii de turism urban fiind realizata in contextul intelegerii statutului si a functiilor oraselor. sociali. in afara resedintei principale. imprevizibilitatea. demers ce presupune abordarea intercorelata atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban. un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca. deplasarile de scurta durata pe cont propriu si asociate unor evenimente: expozitii de pictura. cresterea mobilitatii persoanelor. in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi. De-a lungul timpului. avand in vedere distanta de deplasare care. urbanizarea. urmat de intalniri cu familia si prietenii. pe de alta parte. o analiza a comportamentului . punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist. potrivit opiniei unor autori. turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori. avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata. participarea la evenimente. potrivit definitiei OMT. seri distractive. juridici si tehnologici. a informatiilor si a transporturilor. a turismului de afaceri. Astfel. pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban. ponderea cea mai mare o detine turismul cultural si agrementul urban.

sunt conturate si cateva aspecte legate de managementul acestora in sensul identificarii problemelor cu care se confrunta in prezent autoritatile publice centrale si locale in cadrul gestiunii urbane. Dr. colocvii. oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii politicilor si programelor de dezvoltare culturala. tipologia calatoriilor de afaceri structurandu-se astfel51: turism general de afaceri. De un interes deosebit se bucura spectacolele populare. dintre acestea putand fi mentionate capacitatea de incarcare si declinul destinatiilor turistice. formele de turism practicate si impactul acestora asupra . conferinte. turismul sportiv. clasificarea parcurilor tematice fiind dificil de realizat data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala. turismul de afaceri si activitatile profesionale care se refera la congrese. reprezinta o importanta forma a turismului urban. parcuri dejoaca si sport. seminarii.vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor particularitati ale cererii si. la imbogatirea patrimoniului cultural si istoric universal printr-o serie de actiuni: dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme culturale si regionale. vizitele la rude si prieteni constituie totodata motive de calatorie in spatiul urban. gasirea unor solutii de finantare pe baza de parteneriat intre sectorul public. una socio-demografica si alta politico-economica. vizitarea muzeelor. targuri. Alaturi de analiza turismului urban si a implicatiilor acestuia asupra politicii de amenajare a oraselor turistice. o delimitare a acestora. complexurile de loisir urbane sau rural. desfasurate pe strazi. vacantele gastronomice. turism industrial si tehnic). De asemenea. In ceea ce priveste continutul capacitatii de incarcare. calatorii-stimulent. pe aceasta baza. pe aceasta baza. astfel: parcuri-eveniment. o mai buna recunoastere a diversitatii culturale si lingvistice. O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement. sprijinirea atelierelor nationale si regionale de formare privind gestiunea si administrarea institutiilor culturale. targuri si expozitii. parcuri acvatice. incurajarea creativitatii. intalniri cu parteneri de afaceri. etc. la conturarea unor forme ale turismului urban. Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai completa prezentare a functiilor parcurilor de loisir si. bulevarde sau in parcuri care permit o larga accesibilitate si libertate de miscare spectatorilor. literatura de specialitate52 a identificat trei componente sau dimensiuni fundamentale: o componenta fizica si ecologica. astfel: turismul cultural (reprezentand acele calatorii care se refera la: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric. participarea activa a cetatenilor. Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de fenomenul cultural la nivel national.. reuniuni si intruniri. parcuri de odihna. expozitii. participarea la evenimente culturale. Cu toate acestea. alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand diferitelor natiuni. stagii de pregatire. privat si societatea civila. ponderea importantei acestora variind in functie de particularitatile regiunii turistice. etc. efectuarea de cumparaturi. De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru Cultura si Dezvoltare (CMCD). etc. in 1988. regional si mondial in directia elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in vedere largirea accesului la cultura. reuniuni. Alaturi de acestea. constituita de UNESCO si ONU in 1992 si alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de a contribui la intarirea relatiilor culturale dintre tari.

deteriorarea siturilor istorice sau aparitia unor conflicte intre turisti si populatia locala. a competitivitatii lor (cotei de piata) sau aparitia unor dificultati in asigurarea dezvoltarii durabile. pe aceasta baza. Declinul destinatiilor turistice poate aparea acolo unde exista o anumita traditie in practicarea turismului si se caracterizeaza prin inregistrarea unor tendinte negative in ceea ce priveste diminuarea calitatii unor resurse. In acest context. depasirea capacitatii optime de primire a statiunii. In conditiile in care amploarea fenomenului turistic urban. sistematizare si amenajare urbana. supraincarcarea si. epidemii. conservarea si reabilitarea centrelor istorice intr-o viziune unitara. mobilitatea vizitatorilor. schimbari climatice sau politice) si interni care se refera la deteriorarea mediului natural si istoric. cutremure. arhitectura sau geografie urbana54. pe de o parte si cresterea concurentei intre orase pe de alta parte impun intensificarea preocuparilor in directia asigurarii unui echilibru intre nevoile locuitorilor si exigentele vizitatorilor. unele probleme cu care se confrunta orasele in prezent fiind tratate distinct in lucrari de urbanism. . scaderea competitivitatii produselor turistice in raport cu concurenta. In orase.mediului. lucrarea de fata isi propune conturarea unui nou concept in cadrul planificarii strategice a spatiului turistic urban: urbanismul turistic. Factorii care contribuie la declinul unei statiuni turistice pot fi externi (razboaie. principalii factori de declin sunt legati de aglomerare. in literatura de specialitate nu se regaseste abordarea strategiilor de modernizare a asezarilor umane si imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor in conexiune cu activitatea turistica si preocuparile legate de infrastructura specifica turismului. animatia urbana.

Termenul urbanism a fost folosit pentru prima dată. prieten şi duşman. cauzal. el nu este o ştiinţă exactă. pentru ca . Mintea şi mâna omului au făurit minuni care au durat peste secole.să se răzbune şi să se răzvrătească pe aceste modificări care îi sunt aduse prin furtuni. Chiar dacă acest termen este relativ recent.uneltele de lucru. omul a parcurs un drum lung şi . văile Dordognei şi Garronei. scria: „Omul superior este un animal care construieşte oraşe").1.peşterile (ale căror pereţi poartă urmele existenţei umane în formele sale incipiente: Munţii Cantabrici . □ urbanismul este „în acelaşi timp. Tassili. Între aceste două componente disharmonice şi azi se desfăşoară existenţa reală a aşezărilor umane cu nesfârşita lor diversitate şi cu mereu noile probleme pe care le ridică". urbansimul vizează nu mai puţin decât fiinţarea noastră ca specie edificatoare (Oswald Spengler. ambianţa şi locuinţa (habitatul) nu au rămas nici ele neglijate.modelată. Pe parcursul evoluţiei sale. □ urbanismul (de fapt. Dacă lupta cu forţele naturii l-a determinat pe om să-şi găsească şi apoi să-şi îmbunătăţească . noile tehnici şi tehnologii utlizate în construcţii au adâncit preocupările în domeniul creării unui nou cadru de habitaţie. EVOLUŢIA FORMELOR DE AŞEZARE UMANĂ 2. el a luptat împotriva ei sau şi-a luat-o aliat.Altamira. „urbanificare" -desemnând fenomenul spontan al dezvoltării urbane şi „urbanism" (expresia sa organizată) -înţeles ca o voinţă de a dirija creşterea. □ urbanismul este ştiinţa şi tehnica construirii şi amenajării aşezărilor de tipul comunelor şi oraşelor.apărută odată cu primele oraşe şi vizând organizarea spaţiului metropolitan (în special aspectele legate de temple şi palate).alteori . dar nu s-a constituit ca o politică publică aparte. cutremure. regulat. Specialiştii de azi fac distincţie între „arta urbană" . sociale sau tehnice destinate să asigure dezvoltarea armonioasă a unui oraş. incendii şi alte evenimente naturale. în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda intitulată „Teoria generală a urbanizării". dezvoltarea urbană şi de a asigura o existenţă comunitară înţelept organizată Unii specialişti afirmă că urbanismul îşi are rădăcina în Renaştere. Într-o altă categorie de păreri se consideră ca punct de plecare pentru urbanism era industrială. „Hârjoana" lui cu natura durează şi în ziua de azi: se lasă . aşezărilor). din antichitate. şi mai mult şi mai puţin decât se crede al fi: la polul concret al amenajării aşezărilor. când referirea se face la oraşele cu un plan ortogonal.uneori . Prime consideraţii De la primele adăpăsturi umane . natura i-a fost omului adăpost şi pericol.anevoios. financiare. Africa de Nord) până la cele mai îndrăzneţe siluete şi înălţimi ale zgârie-norilor de azi. când curentele de gândire şi acţiune europene şi americane. Franţa. pare-se. al reflecţiei asupra oraşului. □ urbanismul este un ansamblu de măsuri politice. îmblânzită. El a pornit de la vocabula latină „urbis" pentru a desemna ştiinţa amenajării oraşelor. schimbată. în 1923. în funcţie de împrejurări şi necesităţi. este la fel de uşor de dovedit că aceleaşi „instrumente" l-au ajutat pe acesta să-şi şi distrugă uneori operele. urbanismul este aşadar ştiinţa dezvoltării oraşelor. Spania. ci corelându-se logic. disciplina la care se referă este foarte veche. Urbaniştii comtemporani au simţit nevoia de a găsi un . îmbunătăţită. urbanistica) este ştiinţa al cărei obiect îl constituie sistematizarea aşezărilor existente şi proiectarea de de aşezări noi (cuvântul însuşi vine de la latinescu „urbis" care înseamnă oraş. alternanţele acestora nefiind deloc întâmplătoare. Urbanismul (termen încărcat de ambiguitate) a fost definit în diverse forme: □ urbanismul reprezintă un ansamblu complex de activităţi de proiectare. erupţii vulcanice.până la perfecţiune .nu rareori . economice. având rădăcini în antichitate. la celălalt pol.2. aprobare a unor planuri sau autorizare a construcţiilor viitoare pentru oricare tip de localitate (urbană sau rurală). inundaţii. administrative. Efortul şi preocuparea pentru amenajarea urbană a existat încă de la apariţia oraşelor. avizare. publicată în anul 1867.

Pentru a răspunde provocării lansate de revoluţia industrială (care a antrenat dezvoltarea anarhică a aglomerărilor urbare şi degradarea unor zone întinse) ei au trebuit să reînnoiască atât de profund.elaborată de geografi . Pe parcursul timpului s-a putut remarca un anumit conservatorism în mentalitatea locuitorilor satelor în numeroase privinţe.istoric şi Karl Bucher economist). polarizând capacităţi şi interese.de utilitate strict defensivă . înflorire a unora dintre acestea. formată din mici localităţi. cetăţile fortificate devenind nucleele marilor oraşe (exemplu: Roma antică). Pe parcursul unei perioade mai mari de un secol urbanizarea a îmbrăcat variate forme sociale şi juridice. Prima delimitare. izolării de natură. a urmat. Ca şi tip de aşezare. profilarea lor pe un anumit specific. Satul a fost primul tip de aşezare de sine-stătătoare. dominaţia asupra celorlalte: acestea vor constitui nucleele viitoarelor oraşe. cultural. Teoria apărării (emisă de germanii Ludwig Maurer . Ulpius Traianus. juridice şi de sistematizare ale urbanismului roman clasic . imediat după cucerirea acesteia şi se apreciază că s-a încheiat înm perioada împăraţilor Severi. astfel încât s-a ajuns la relaţii de colaborare. marcând excluderea naturii din spaţiul construit a fost aparentă. mediul natural favorabil . produse şi energii. configuraţia nou apărută fiind una dispersată. metodele şi cadrul de intervenţie. atrăgând aceste elemente de pe raze de influenţă tot mai extinse. în timp. cu terenuri agricole fertile: Mesopotamia. încât au avut sentinmentul că au creat. Treptat s-a impus lărgirea capacităţilor de producţie. Primul şi singurul oraş din Dacia întemeiat sub Traianus . Valea Nilului.constituind simbolul desprinderii. Agricultura i-a permis omului emanciparea de construngerile cadrului natural şi stabilirea într-un anumit teritoriu legat de locul de producţie. printre care dimensiunea aşezării şi numărul de locuitori.prezenţa sporadică a dotărilor tehnico-edilitare. . cooperare în cadrul cărora se urmărea obţinerea de avantaje reciproce. India). fireşte. dominatoare a oraşului s-au emis mai multe ipoteze: 1. fortificaţia . topografia şi organizarea lor fiind de mult studiată de arheologi. conform căreia geneza oraşelor este legată de necesitatea apărării locuitorilor de năvălitori. A fost atestată prezenţa numeroaselor aşezări autohtone. zidul. Oraşul este cel care a preluat rolul de conducător în reţeaua rurală. de-a dreptul. Satul devine.număr relativ mic de locuitori .consideră ca principali factori de formare şi dezvoltare a oraşelor condiţiile geoclimatice.cuvânt nou pentru a configura domeniul lor de preocupare. În Dacia. de acelaşi tip şi cu aceeaşi structură. subordonat oraşului din punct de vedere economic. Teoria condiţiilor geoclimatice .înzestrarea modestă cu obiective de interes obştesc .prin natura ocupaţiilor lor . ele impunându-şi supremaţia. social.toate aspectele urbanismului: finalităţile. numită de Hadrianus colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa şi onorată de Severus Alexandu cu epitetul Metropolis14.ocuparea extensivă a acesteia . o accentuată „ridicare". Tipurile tradiţionale ale unităţilor teritoriale de bază cu trăsături distincte şi evoluţie specifică sunt satul şi oraşul. el s-a constituit ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale: desprinderea agriculturii din sfera păstoritului.a fost colonia Dacica. procesul de urbanizare a debutat sub M.dar şi de obiceiurile şi tradiţiile locurilor lor dee baştină. luând astfel naştere noi aşezări. Locuitorii satelor rămân legaţi de ciclul anotimpurilor. În ceea ce priveşte factorii care au contribuit la definirea conturului urban al localităţilor şi la menţinerea poziţiei „privilegiate". configuraţia terenului. de semnificativ practicile anterioare.suprafaţă redusă a vetrei (centrului) aşezării .în general (Wolf Schneider susţine că primele oraşe au apărut în zone cu condiţii geoclimatice favorabile. Apărut încă din preistorie. Această revigorare a atins .după toate regulile religioase. Eventualele creşteri excesive ale numărului de locuitori au fost „debuşate" în teritoriile din împrejurimi. satul se caracterizează prin: . o nouă ştiinţă. 2.progresiv .

terestre sau maritime . Factorii luaţi în considerare în fiecare dintre aceste ipoteze au acţionat diferit. Teoria oraşelor-necropolă.după cum s-a mai arătat . 5. uneori chiar fanteziste. descoperite ulterior): epoca pietrei (împărţită. direct sau indirect. Wright (1810-1877). ci „însufleţite". Bellow (1858-1927).Chr. Hegel (1813-1909) şi de istoricul englez Th. Din punctul de vedere al studiului acestei perioade sunt de reţinut două aspecte: unul este cel care vizează locuirea oamenilor în comunităţi mici. K. presupunerile şi speculaţiile vehiculate merg de la ipoteza scopului lor religios până la cea a observatoarelor astronomice complicate. Teoria schimbului de mărfuri susţine că principalul factor de dezvoltare al centrelor urbane l-a constituit amplasarea lor la intersecţia unor drumuri . O altă caracteristică a tuturor acestor aşezări a fost aceea că ele nu s-au constituit ca şi simple aglomerări de elemente materiale ordonate după criterii exclusiv funcţionale.care au favorizat schimbul de mărfuri (polis-urile greceşti sau oraşele-porturi).este ansamblul de la Stonehenge (incintă neolitică cromleh.a spectaculoaselor monumente cunoscute sub denumirea generică de „megalitice". dirijat sau aleator. Cel mai elocvent exemplu . izolat sau în grup). dispuse pe o suprafaţă restrânsă. Delfi. dar se fac presupuneri „generoase". 1. Memfis.ordonată în două epoci. PERIOADA ARHAICĂ. accidental. Toate aceste teorii au fost susţinute cu argumente istorice. Arheologia şi antropologia nu au putut oferii date certe privitoare la primele aşezări cu caracter urban. Epoca primitivă . pictate) studierea construcţiilor rămâne singura dovadă certă a istoriei. emisă de istoricii germani G. la rândul ei. E-V. În lipsa izvoarelor iconografice (scrise. Este interesant de remarcat uluitoarea lor asemănare. având direcţiile N-S.este unul extrem de complex. China sau Grecia în apropierea marilor necropole şi complexe religioase: Ierusalim. în accepţiunea căreia „oraşul celor morţi a precedat oraşului celor vii". exemplificând cu prezenţa numeroaselor oraşe din Egipt. în momente istorice diferite: permanent.teoretic . Aceasta a fost . în adăposturi naturale .acoperă o perioadă îndelungată de timp. factorul determinant fiind organizarea politico-juridică. cu o .Teoria deciziei administrative. Olimpia. 2. dar au căpătat această denumire primele cetăţi datate din mileniile VII-VI î. Principalele etape istorice în evoluţia oraşelor. Anglia) . 4.2. Aşezările edificate sunt bine structurate în jurul intersecţiei a două căi principale. Cel de-al doilea aspect îl constituie prezenţa . modul de realizare şi semnificaţia lor rămân îngropate în negura timpului. iar zonele erau locuite având la bază ierarhizarea după poziţia socială a celor care le ocupau. dar fiecare a preluat doar secvenţial fenomenul urban care . cu intermitenţe etc. Fie că sunt menhire (pietre mari aşezate vertical. Cu toate că originea. ceasuri solare etc. indiferent de poziţia lor geografică.peşteri.. din punct de vedere a alcătuirii acestora. dolmene (pietre mari aşezate trilitic) sau cromlehuri (incinte). construirea lor a presupus mijloace tehnice şi motivaţii sentimentale sau religioase greu de imaginat. consideră că oraşele au luat naştere prin actul de decizie al unei puteri de stat. Certă este însă interferenţa lor permanentă şi combinarea lor de maniera de care au dat imaginea oraşului şi semnificaţia lui actuală.caracterizată prin elemente contradictorii . despre care se cunoaşte extrem de puţin.colibe.şi cel mai cunoscut . a rampelor de lansare pentru nave extraterestre.mai mult decât incitantă pentru cei care le studiază . în paleolitic şi neolitic) şi epoca metalelor (cu cele două perioade: bronz şi fier). rolul. având ca şi criteriu de diviziune considerente tehnologice (respectiv materialul din care erau confecţionate uneltele. sau construite . poziţionate în bazinele marilor fluvii din lume sau în bazinele maritime. criteriul unei astfel de grupări fiind posibilitatea asigurării securităţii. 3. desenate.

3.Chr. atributelor de spaţiu: funcţional şi frumos alcătuit. Spaţiul urban elen răspunde . se cristalizează o ştiinţă a construcţiei oraşelor.în lucrarea sa „Mitologii subiective" . clădiri comerciale care se integrează în oraş.Chr.numită astfel pentru că atunci au apărut epopeile homerice. administrative. datorită operelor de o imensă valoare artisitică create de genialul Fidias. „Polis-ul" (oraşul grecesc) reprezintă un model de alcătuire raţională şi echilibrată. cele două imperii: cel grecesc şi cel roman. este cuprinsă între secolele XII-VIII (după unii VI) î. răspunzând unor necesităţi practice. Primele oraşe s-au dezvoltat în Mesopotamia. Apar. cu zone care adăposteau templele.un platou deasupra unei stânci. constituind „spaţiul ideal" (se şi face afirmaţia „o frumuseţe. Polii de interes al lumii antice au rămas cele două lumi.încărcătură filozofică. culturale. trăsătura caracterisitică pentru alcătuirea oraşelor a fost dominanta simbolistică.) este numită fie „epoca de aur". Asia Centrală. 2. în care un loc central va fi ocupat de Grecia antică. era socotit sacru.Chr. respectiv civile.secolul V î. care se face simţită şi astăzi în preajma monumentelor din acea perioadă. acestea sunt dăuă: coloala şi oraşul. evacuarea apelor uzate etc. Oraşul este un organism viu. cu timpul.poate . Specifică este apariţia tramei stradale ortogonale (sistemul hipodamic. precum şi a „acropolei" (fiecare oraş avea acropolea sa. Dacă până în secolul VI î. apărare şi alte exigenţe funcţionale. mai ales datorită expansiunii romane.în partea cela mai înaltă a oraşului .cuprinsă între anii 323 . Dacă există elemente emblematice pentru Grecia antică. în care se îmbină armonios viaţa spirituală foarte activiă . Semnificaţiile spirituale erau mult mai importante decât construcţiile înseşi. apariţia meşteşugurilor au avut ca şi consecinţă diversificarea tipurilor de organizare a cadrului material.cu necesităţile impuse de igienă. politice. Oraşele capătă funcţiuni complexe: economice. fiind încetinit ritmul construcţiilor religioase. cu zone delimitate în jurul agorei (element nou cu funcţii tipice unei pieţe publice) care. a vieţii comerciale. În nordul şi verstul Europei civilizaţia urbană a apărut mai târziu. şi se caracterizează prin apariţia polis-urilor (oraşe cetăţi). Oraşul elenistic este un organism complex. a cărui denumirea vine de la numele arhitectului Hippodamos din Milet). meşteşugăreşti. Spre acest loc se ajungea printr-o frumoasă intrare triunfală. Siria. 2. fie „secolul lui Fidias". Etapa se caracterizează printr-o impresionantă activitate din domeniul construcţiei oraşelor. Grecia. Avântul economic. sprijinit de conducătorul Atenei Pericle. gimnazii. Despre cultura elenă Edouard Herriot spunea că „a dat spiritului echilibrul şi armonia unui templu". în istoria urbanismului european.. cu trăsături specifice ale fiecărei etape reflectate şi în aspectul oraşelor. va polariza mai multe programe. . iar Octavian Paler .afirmă că „drumurile Greciei nu sunt suficiente pentru a avea acces la spiritul ei". influenţat de concepţiile filosofice şi politice privind relaţia dintre alcătuirea oraşului şi viaţa materială şi spirituală a grupului social .Chr. Egipt. dezvoltarea forţelor de producţie. existând o comuniune a materialului cu spiritualul. se execută lucrări tehnico-edilitare: alimentarea cu apă. religioase şi culturale.Chr.Acropolea. numită Propilee). mistică şi religioasă extrem de bogată.1. fiind marcată de o impresionantă dezvoltare a arhitecturii şi sculpturii care fac paşi repezi spre perfecţionare.(precedată de cea elenă . Istoria Greciei antice cunoaşte o periodizare. oglindă a timpului. locul .ca întreg şi a .31 î. nu o alcătuire arbitrală şi neutră.cel mai bine. Perioada elenistică . Oraşele Greciei antice prezintă două zone definitorii care cuprin două tipuri majore de preocupări: religioase . începând cu secolele VI-V î. Coloana este o regflectare a spiritului Greciei. Perioada homerică (arhaică) . mistico-religioasă. iniţial el având funcţie de apărare şi pe care s-a construit un număr însemnat de temple. Perioada clasică este cuprinsă între secolele VI-V î. o simetrie perfectă.Chr. 2. Asia Mică. programe de arhitectură pentru clădiri publice cu funcţii social-culturale: stadioane. fie „secolul lui Pericle". ORAŞUL ANTIC. tot acum. India şi China. 2.2. fundamentat ştiinţific şi raţional. ca şi în arta greacă).

apeducte (jgheaburi mari din piatră. Drumurile realizate de inginerii romani uimesc şi azi prin rezistenţa lor.pentru azi. numite amfiteatre. Spectacolul se desfăşura pe o suprafaţă plană. pe care o amenajau foarte meticulos. . de asemeni. Cu toate acestea au fost ridicate amfiteatre şi pe câmpii. .neperisabil . un punct de referinţă . prin modul cum au fost puse şi soluţionate practic problemele complexe pe plan urbanistic. Atena. prospectul atingând 20-30-35 m.) a polis-urilor greceşti cât.pe o serie de regulamente care se refereau la: ♦ probleme de proprietate (limitări în interesul colectivităţii). susţinute de stâlpi groşi. Neapole. Imperiul roman.încă din perioada de constituire a statului . având lungimea de câţiva km. construcţiile comerciale. dinaintea căreia era un loc mai adâncit numit orchestră. diversificate ca funcţiuni prioritare: • oraşe cu funcţiuni strategice: Lutectia . arta romană fiind doar epigonul celei greceşti". instalaţii portuare. Cele mai semnificative caracteristici ale oraşelor romane erau: . din punct de vedere ştiinţific. în scopul administrării. Vindobonai (Viena). • oraşe balneare şi de odihnă: pompei. şi în zilele noastre. tunele.Parisiorum (Paris). Ştiinţa şi înţelepciunea acelui timp constituie un reper. canalizări. atât la oraşe cât şi în teritoriul. ♦ clasificarea străzilor. să poată vedea jocul actorilor de pe scenă.să construiească astfel de amfiteatre pe o pantă lină de deal. cisterne (rezervoare de apă). având ca axe ordonatoare „cardo maximus" pe direcţia N-S şi „decumanus maximus" pe direcţia E-V. numite odeoane.dotarea tehnico-edilitară. tot în formă de semicerc. Salerno.pentru .de cele mai multe ori .drame sau comedii. . Efes. căi de acces care legau aşezările romane s-a dezvoltat.ca parte a acestui întreg. Pe întinderea întregului imperiu au fost construite poduri. • oraşe administrative: Roma. care foloseau pantele naturale ale terenului pe care s-au construit ca şi trepte pentru spectatori. din ce în ce mai sus plasate. Pe reţeaua de drumuri. cu o acustică specială.fiecărui locuitor . Palmira. reprezentaţiile având loc în aer liber. legaţi între ei cu arcade). mai târziu.organizarea oraşelor s-a bazat . având formă de semicerc. două artere perpendiculate deosebite de celelalte străzi prin dimensiunile lor. Arhitecţii au căutat . majoritatea folosint ca material piatra calcaroasă. o oraşe comerciale: Ostia. profilul transversal al străzilor prevede separarea circulaţiei vehiculelor de circulaţia pietonală.apartenenţa lor la un sistem de localităţi distribuite în teritoriu. exploatării şi menţinerii acestuia. Importanţa acestei perioade istorice constă nu numai în nivelul surprinzător de ridicat pentru mijloacele tehnice ale acelei perioade privind dotarea tehnico-edilitară (drumuri. ierarhizate ca importanţă şi dimensiune şi. mai ales. alimentarea cu apă făcându-se prin conducte care aduceau apa . La intersecţia acestora se afla piaţa sau forumul. Londinium(Londra). Igiena şi salubrizarea în oraş erau asigurate printr-o reţea de canalizare care permitea evacuarea apelor uzate. Herculamun. Elementul „cheie" pentru succesul multor încercări la care „s-au angajat" romanii au fost drumurile. Un amfiteatru era astfel construit încât spectatorii din bănci. cea mai mare parte a reţelei urbane contemporane.. aplicând în realizările urbanistice norme şi reguli valabile. bazilica. numită scenă. în locuri special amenajate. Pentru spectacolele muzicale au fost amenajate teatre mai mici. Antichitatea romană a folosit în mod creator experienţa predecesorilor.structura oraşelor se baza pe o reţea ortogonală de străzi care limitau cvartale denumite „insulae". canalizare etc. În interiorul oraşelor. alimentare cu apă. De asemeni s-a accentuat preocuparea pentru spectacole .de multe ori . corespunde unor utilizări complexe. poduri. în care erau amplasate templul închinat zeului protector al oraşului. Octavian Paler afirma: "Grecii i-au înfrânt pe romani prin rafinament.de la mare distanţă. indicându-se lăţimi minimale obligatorii (Via . fără ajutorul povârnişurilor. cu care inginerii romani au împânzit întregul imperiu.

care va avea o puternică înrâurire asupra artelor. teatrele romane. Perioada feudală a debutat printr-o acţiune distrcutivă. Actus . ♦ instituirea serviciilor speciale cu probleme urbanistice şi de bună gospodărire. înflorirea comerţului. biblioteci.dornic de la înlătura urmele „păgânismului" şi de a instaura o lume nouă . care se revigorează şi îşi recâştigă treptat influenţa în teritoriu.ca şi construcţii publice importante. parcuri. Acestea formau ansambluri cuprinzând săli de baie. Aceste premise au stimulat o nouă orientare ştiinţifică. palatele şi columnele (cele mai cunoascute fiind cea a lui Traian şi cea a lui Marc Aureliu). ele erau şi locuri de întâlnire a cetăţenilor care voiau să discute despre probleme publice sau afaceri. iar pe de alta răspîndirea creştinismului . ORAŞUL ÎN RENAŞTERE.ca şi elemente de arhitectură . amplasate pe terenuri greu accesibile şi cu o suprafaţă a incintei limitată.au avut ca urmare depopularea şi ruinarea centrelor urbane antice (Roma de la o populaţie de un milion ajunge. Demne de menţional mai sunt .40. Pe de o parte năvălirile popoarelor migratoare. nuclee care prezintă importanţă istorică şi care trebuie protejate prin politici urbane speciale.000 . ORAŞUL MEDIEVAL.pentru pietoni. igiena. filosofică. Putem vorbi despre oraşul modern încă din secolele XV-XVI când afirmarea burgheziei. la 1000 de locuitori). preocuparea aparte pentru compoziţia volumetrică şi arhitecturală. salubritatea (inclusiv a locuinţelor) şi dotarea tehnico-edilitară Secolele XI-XII marchează o revitalizare a vieţii urbane. dar preocupările pentru o nouă calitate a vieţii urbane au determinat remodelarea vechilor centre prin: lărgirea străzilor. 2.3. sunt adepţii progresului tehnic care are la bază dezvoltarea ştiinţelor. a producţiei de mărfuri.000 de locuitori) ♦ prezenţa unor ziduri înconjurătoare (fortificaţii) ♦ densitate mare a construcţiilor şi a populaţiei ♦ construcţii şi trasee ale străzilor adaptate configuraţiei terenului ♦ reţelele stradale inelar-radiale convergeau către piaţa centrală.în general supradimensionate .azi muzeu naţional de arheologie antică. . adevărate aşezări fortificate.circurile. în care erau amplasate clădirile religioase .vehicule. Populaţia se reaşează în localităţi de tipuri noi având un rol prioritar de apărare.care adăpostesc astăzi stagiunile de concerte de operă pe durata verii şi Termele lui Diocletian . aservită religiei. Oraşele Renaşterii s-au dezvoltat preponderent pe nucleele medievale. acumulările de capital crează condiţiile dezvoltării oraşelor. galerii de tablouri. Urbanismul medieval prezintă interes întrucât majoritatea centrelor urbane moderne păstrează nuclee pe baza cărora s-au dezvoltat.4. stadioanele.pentru animale). Din dogmatică. Iter .şi cladirile publice (de exemplu primările) ♦ lipsa preocupării privind confortul. 2. după anul 476. ♦ norme privind distanţa dintre clădiri şi înălţimea la cornişă a acestora. săli de muzică. La acest punct nu putem omite termele . prin rezolvarea echipărilor tehnicoedilitare. stadioane. estetică: curentul numit Renaştere. construirea de noi pieţe. Astfel s-au păstrat Termele lui Caracala . mulţi locuitori revenind la vetrele aşezărilor antice. ♦ probleme speciale de igienă. Câteva dintre caracteristicile aşezărilor medievate se concretizează în: ♦ număr restrâns de locuitori (10. Este zdruncinată autoritatea dogmelor religioase care furnizau explicaţii eronate asupra realităţii: oamenii Renaşterii vor să cunoască viaţa.

5. fără precedent: □ necesitatea spaţiilor de cazare pentru o populaţie numeroasă □ asigurarea igienei publice: alimentare cu apă. cel care a conceput cupola în opt ape a bisericii Santa Maria del Fiore (Domul din Florenţa). noile descoperiri geografice lărgesc orizonturile. canalizare. factorii care au generat aceste mari schimbări au fost: . Michelangelo (Buonarotti). Ştiinţele pozitive. salubruizare □ necesitatea destinării unor edificii procesului educaţional: şcoli. savanţi renumiţi. de o drenare a populaţiei satelor în folosul unei dezvoltări urbane fără precedent. Numeroşi artişti au fost ei înşişi oameni de ştiinţă. la care prezintă faţade atrăgătoare cu numeroase şi mari deschideri.în Europa.ştiinţa devine inductivă. simţită de la recensămintele din 1801. progresează rapid. pictori şi sculptori au fost cunoscuţi sub numele lor mic: Raffael (Sanzio). 2. marile descoperiri geografice ale timpului îşi pun amprenta asupra operelor maeştrilor Renaşterii. Apariţia acestui fenomen şi amploarea lui sunt corelate cu ordinea şi nivelul industrializării ţărilor respective. revoluţia industrială este urmată de o creştere a presiunii demografice în oraşe. oferă noi perspective stimulând progresul societăţii sub toate aspectele ei. prin noile idei la evoluţia ştiinţei construcţiei oraşelor. pornind de la fapte şi experienţe concrete. gândirea urbanistică vizionară a contribuit. Tizian (Vecellio).XX) Revoluţia industrială a determinat schinbări fundamentale în dezvoltarea centrelor urbane şi a declanşat criza pe care oraşul contemporan nu a reuşit să o depăşească. . îi urmează Franţa şi Germania.controlată de turci . activităţi culturale etc.în Atlantic. Leonardo (Da Vinci). având câte 2-3 etaje ♦ amplasarea construcţiilor în zone funcţionale ♦ ierarhizarea străzilor şi a pieţelor după destinaţia lor ♦ amplasarea în zone izolate a atelierelor producătoare de noxe ♦ prezenţa unei legături facile între zonele productive şi spaţiile comerciale ♦ promovarea construcţiei pe nivele diferite a căilor de circulaţie pentru vehicule şi pentru pietoni ♦ preocuparea pentru confortul edilitar şi igiena publică Chiar dacă teoriile epocii au fost mai îndrăzneţe decât posibilităţile oferite de condiţiile sociale şi tehnice. Progresele tehnice. ci şi artistul.dezvoltarea explozivă a manufacturilor şi industriilor amplasate în centrele urbane. începând cu anii 183020. filosofi şi tehnicieni. Piaţa mondială în Evul Mediu îşi mută polul de interes din Mediterana . „Perspectiva" este cuvântul „cheie" al Renaşterii atât în artele plastice (exemplu constituindu-se fundalul cu perspectiva la un punct de fugă în lucrarea lui Leonardo Da Vinci „Cina cea de taină").apar probleme noi. în mod cert. fiind vizibile numai din stradă. cât şi în urbanism (palatul Versailles din Franţa fiind un reprezentant de seamă al curentului în arhitectură). Cunoscători ai artei antice greceşti şi romane (prin aprofundarea rezultatelor cercetărilor arheologice şi cunoaşterea documentelor antice). XIX . Marea Britanie este cel dintăi teatru al acestei mişcări. ORAŞUL EREI INDUSTRIALE (sec. Din punct de vedrere cantitativ. Cîteva dintre ideile privind construcţia oraşelor sunt: ♦ stabilirea formei incintei conform exigenţelor impuse de tehnicile de apărare ♦ castelele burghezilot (din a căror construcţie au fost eliminate fortificaţiile) au fost integrate în urbanistica nouă. ei au creat o artă nouă. . Un fapt demn de remarcat este cel prin care Renaşterea a promovat nu doar ctitorul (finanţatorul). Părintele Renaşterii este considerat arhitectul Brunelleschi. bazate pe matematică. literaţi. primul monument renascentist. totalitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii. . Succint. Mulţi arhitecţi.creşterea numărului de locuitori prin atragerea populaţiei rurale pauperizate.

mai ales medici şi igienişti. care trebuie nu numai să se dezvolte. membrane etc. Anglia). fiind formată din funcţionari municipali. arce.. Secolul XIX poate fi numit „secolul crizei oraşelor". socială şi urbanistică.) este betonul armat. vor persista până în zilele noastre şi care privesc mai ales incidenţele vieţii urbane asupra dezvoltării fizice. precum şi rapoartele Comisiilor regale. ..două aspecte foarte diferite. s-a lărgit reţeaua liniilor de tramvai astfel încât (între 1890 şi 1939) aproape toate marile zone urbane au suferit procese de modificare a zonării populaţiei. ale căror lucrări. cochilii. folosit pentru prima dată corect în 1861 de către Francois Coignet. Începutul secolului XX aduce schimbări majore în domeniul transportului: la Londra -spre exemplu . faptele sunt observate cu dataşare şi se încearcă ordonarea lor într-un mod cantitativ.. În lucrarea sa „Situaţia clasei muncitoare din Anglia" (apărută la Leipzig.comparat adeseori cu o vizuină. iar studiul acestora îmbracă . O astfel de situaţie a impus luarea unor măsuri de natură administrativă. construcţie. distanţele epuizante care despart locuinţa de locul de muncă.. articole de jurnal. la toate acestea adăugându-se igiena morală precară. Într-unul din cazuri. Sunt făcute publice astfel igiena fizică deplorabilă întâlnită în marile oraşe industriale. publicate sub formă de Rapoarte către Parlament.este purtată de două grupări cu orientări diferite. Aceste mijloace au permis populaţiei să descongestioneze centrele urbane prin stabilirea domiciliului în zone suburbane. morfologie arhitecturală. Seriile de articole publicate în ziare şi reviste. avem de-a face cu o polemică care . lucrări savante..în această perioadă . Statistica este anexată sociologiei pe care de a se naşte. mai ales în Anglia unde situaţia era acută. În această perioadă este postulată „lizibilitatea structurală ca un atribut al expresivităţii arhitecturale". folosint „noutatea" care era betonul armat sunt arhitecţii Mişcării moderne. au stat la baza numirii celebrelor Comisii regale de anchetă asupra igienei. ei se mai străduiesc şi să risipească un număr de prejudecăţi care.Comisia Barlow. Arhitecţii secolului XIX nu şi-au asumat dezvoltarea tehnologică datorită incapacităţii şi refuzului lor de a asimila noile cunoştinţe teoretice în domeniul structural.în 1907 au fost electrificate liniile de metrou. în marile oraşe ale lumii apar trenul cu aburi. respectiv a migrării acesteia spre zonele periurbane. mai ales. La începutul secolului XX. necontrolat. în ciuda eforturilor lor. care s-a dezvoltat într-un ritm accelerat. el este descriptiv.bazându-se pe fapte şi cifre starea de decădere fizică şi morală în care trăieşte proletariatul urban. Cei care vor produce schimbări fundamentale în activităţile de proiectare. dar să fie şi accesibil ca preţ (ieftin). omnibuzele. materialul care face posibilă şi determină apariţia noilor forme structurale (grinzi. În celălalt caz.. . au apărut trenuri electrice de suprafaţă. în cadrul anchetelor prezentate. nivelului mental şi moralităţii locuitorilor. în Anglia). care denunţă .la rândul ei . dar în mod haotic. Cercetătorii în domeniu caută să înţeleagă mai cu seamă fenomenul urbanificării şi să-l plaseze într-o reţea de cauze şi efecte. tramvaiul electri..au fost emise legi de sistematizare urbană (în anul 1909 apare prima Lege a sistematizării urbane. în 1845). Începând cu a doua jumătate a secolului XIX. Probleme majore ridică trasportul urban. oameni ai Bisericii.s-au constituit comisii de analiză şi prognoză (1947 . O grupare este animată de sentimente umanitare. poate fi considerat ca unul dintre fondatorii sociologiei urbane. Fr.. Măsuri administrative . habitatul muncitoresc insalubru . Cea de-a doua grupare este constituită din gânditori politici care furnizează adesea informaţii de o remarcabilă amploare şi precizie. el foloseşte sistematic şi ştiinţific toate mărturiile disponibile: rapoarte ale poliţiei. au furnizat o seamă de informaţii extrem de utile (preţioase) despre marile oraşe ale epocii şi au contribuit la crearea legislaţiei engleze a muncii şi handicapului.□ punerea la dispoziţia populaţiei a spaţiilor instituţiilor şi altor mijloace de petrecere a timpului liber. Engels. drumurile fetide şi lipsa grădinilor publice din cartierele populare.

coexistenţa vechiului cu noul care. integrarea pădurii în oraş. Măsuri arhitectural-urbanistice . Principiile generoase ale documentului au constituit însă instrumente importante şi eficiente pentru oraşele reconstruite şi construite după cel de-al doilea război mondial. Continuitatea . cu multe apartamente. În anul 1933. apărarea naturii şi a peisajului etc. de automobile. dorindu-şi să îmbine avantajele vieţii de oraş (locuri de muncă. afirmare socială) cu binefacerile vieţii de la ţară: mediu sănătos. document de referinţă pentru urbanismul modern. • salvarea patrimoniului arhitectural. la rându-i. . . grea şi delicată pentru că este dificl de rezolvat contradictorialitatea dintre forma fenomenului urban (cadrul material constituit şi rezistent fizic) şi conţinutul acestuia (viaţa pe care o adăposteşte). • rezolvarea problemei locuinţei prin blocuri înalte. Faimosul model era prevăzut pentru o populaţie limitată la 30. care a influenţat mulr gândirea urbanistică contemporană. noi remodelări. El reprezintă prima încercare de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor.a atras după sine. • separarea strictă a căilor de circulaţie şi diferenţierea lor pe categorii: circulaţie pietonală. izolate prin ample spaţii verzi. noi idei. ale mediului etc.000 de locuitori. unele de altele prin centuri verzi) puteau fi .000 de locuitori23. Acest tip de oraşe (izolate. Se constituie Congresele Internaţionale de Arhitectură Modernă (CIAM). amplasate în mijlocul unor spaţii verzi. care să asigure o mare densitate. CIAM a adoptat un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier. prin definiţie. Câteva dintre propunerile din Cartă au fost cele legate de: • împărţirea oraşului în zone funcţionale. a cărui populaţie nu ar fi trebuit să depăşească 58. ideile promovate de Cartă nu au putut. căi pentru traficul intens etc.s-au constituit societăţi în vederea promovării comunităţilor industriale complet sistematizate. răspunde la toate problemele apărute în marile centre urbane. fireşte. eliminând dezavantajele ambelor feluri de viaţă.au apărut mişcări sociale pentru reforma sanitară şi urbană. Deceniile VII şi VIII ale secolului trecut au marcat acutizarea crizei oraşelor. complet şi complex construite şi dotate. • desfiinţarea străzilor „coridor" prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaţie. contact cu natura etc.trăsătură fundamentală a evoluţiei aşezărilor umane . ministere şi departamente ale sistematizării urbane şi teritoriale. evident.s-au înfiinţat organisme guvernamentale: comisii de planificare urbană. situaţie care a impus noi măsuri. a constituit o problemă grea şi delicată în procesul de dirijare a dezvoltării cadrului material. Măsuri de natură socială . având ca temă oraşul funcţional (La Ville Radieuse) şi rămas cunoscut în continuare sub denumirea „Carta de la Atena".eventual -grupate la periferia unui oraş central (aflat la o distanţă cuprinsă între 5 şi 32 de km.urbanistul englez Ebenzer Howard elaborează celebrul proiect al „oraşului -grădină". Fără a fi utopice. - • amenajarea unei ample reţele de spaţi verzi pentru recreere şi sport.000 de proprietari agricoli. caracterizat printr-o evoluţie dinamică.). plus 2.

având în vedere că prin simbioza lor organică a luat fiinţă un fenomen calitativ nou. satisfacerea intereselor publice. întreaga tehnosferă . deşi conţinutul termenului urban este diferit de la o ţară la alta. telefonia. dacă nu chiar imposibil. S-a arătat că mediul artificial priveşte. Mediul artificial. spaţioalităţi şi structuri calitativ deosebite de cele care constituie mediul natural. identice cu unităţile administrativ-teritoriale .. Sintagma mediu uman exprimă acordul privind necesitatea obiectivă a integrării celor două medii aflate .dotarea cu echipament tehnico-edilitar. a celor de odihnă şi recreere etc. caracterizat prin volume. Mediul artificial mai cuprinde tot ceea ce este creat de om şi se află în afara aşezărilor omenenşti. în baza anumitor criterii: .peste 2500 locuitori.denumite comune şi oraşe (municipii). impunând consecinţe transformatoare asupra tuturor compartimentelor vieţii umane. un mediu pe care îl numim „artificial". .peste 1000 locuitori. să se stabilească o delimitare strictă între mediul natural şi cel artificial. considerat în complexitatea tuturor compartimentelor lui. Mediul artificial este compus din multiple alcătuiri şi echipări care servensc cerinţelor curente şi sunt caracteristice procesului cotidian de trai al grupurilor sociale.1. Norvegia . este menit să completeze şi să adapteze mediul natural.denumirea de oraş este stabilită prin reglementări administrative şi anume hotărâri ale organelor de stat. barajele. autostrăzile. căile ferate. . în SUA şi Japonia . alimentarea cu energie electrică. cum sunt: şoselele. se apreciază că o localitate poate fi calificată ca şi urbană dacă are: în Suedia .importanţa în teritoriu. în Elveţia. în Jugoslavia. constituindu-se ca efect.peste 400 de locuitori. în care a instituit un mediu ambiant creat cu mijloace proprii. viaductele. .peste 200 de locuitori. societatea a remodelat cadrul natural. podurile.aparent . alcătuite din aşezările omeneşti . care sunt amplasate dincolo de perimetrul aşezărilor omeneşti. toate fiind supuse unui regim special de preotecţie datorită importanţei lor pentru om şi natură.Definirea termenilor urban şi urbanizare Noţiunile de urban şi civilizaţie se suprapun deseori în limbajul curent şi chiar în gândire. căutând să înlăture cauzele generatoare de raporturi de neconcordanţă.000 locuitori.adică totalitatea creaţiei materiale a omului. în Albania .dotările social-culturale. în principiu. Este un proces care se desfăşoară în ritm accelerat. În unele ţări . în Grecia . denumit în terminologia internaţională mediu uman. urbană este apreciată localitatea care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul. nu ca şi o cauză a civilizaţiei. amenajarea străzilot etc. Spania..peste 5ooo locuitori. Anglia .numărul de locuitori. în India şi Austria .printre care şi ţara noastră . Procesul urbanizării defineşte ca pe un fapt major epoca contemporană. Experienţa cea mai înaltă şi mai sintetică a mediului artificial o reprezintă formele perfecţionate de aşezare a populaţiei. canalizarea. igiena locuitorilor. 3. MEDIUL UMAN ŞI URBANIZAREA Încă din fazele primare ale devenirii sale. Este extrem de dificil. Franţa. bazându-se pe coexistenţa activă şi benefică a celor două medii şi nicidecum pe adversitatea lor.care sunt.peste 10.criterii administrative. cu efecte negative pentru omenire. alimentarea cu apă.peste 2000 locuitori. dar având un incontestabil rol determinant în promovarea progresului social. .. .3. în sens larg. respectiv toate construcţiile şi lucrările făcute de om.la poli opuşi: mediul natural şi mediul artificial.

D perturbaţii profunde care au loc între compartimentrele funcţionale ale oraşului.din sectorul productiv în sectorul serviciilor. URBANIZAREA SPONTANĂ ŞI CONSECINŢELE EI Osmoza sat-oraş ridică dificultăţi majore în problema urbanizării: întrepătrunderea spontană a celor două tipuri de aşezări.mărirea speranţei de viaţă a populaţiei. a resurselor şi energiei. amplificarea furnizării de bunuri de larg consum.indiferent de sex . EXCESUL DE MOBILITATE Mediul urban de azi cunoaşte dese momente de criză. într-un perimetru mult extins. au dus la: .1. o dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de transport pentru categorii de trafic diferenţiate. precum şi valorificarea optimă a unui „buget" crescând de timp liber.a cunoscut dublări.3. dintre care amintim: D polarizarea excesivă .2.în procente crescânde . • modificarea structurii vieţii sociale. care conduce la „sufocarea" activităţii şi vieţii normale a indivizilor. • dezvoltarea unei reţele complexe de mijloace de transport şi comunicaţii eficiente şi uşor accesibile.3. în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă. o dezvoltarea unei diversificate înzestrări cu edificii şi cu dotări tehnico-edilitare. independenţa membrilor adulţi . fără întreruperi sezoniere şi are un înalt nivel de productivitate (se pot include aici şi activităţile privind sectorul agricol şi alimentar industrializat).1.3. făcându-se risipă de el în zonele periferice. la intervale de timp mici).ducând la „congestionarea" şi „inflamarea" organismului orăşenesc iniţial. o împărţirea teritoriului în zone specializate ca profil social-economic. o dezvoltarea suprafeţelor spaţiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere. precum şi a energiei şi a informaţiilor. în zonele centrale. Trăsăturile caracteristice ale mediului urban efectiv sunt: încadrarea populaţiei din acest mediu în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole. 3. Aceste acutizări sunt datorate unei multitudini de factori.parametru fundamental al construirii mediului urban . Progresul social-economic înregistrat. • intensificarea mobilităţii. în repetate rânduri. situaţie menţinută datorită minifestării . D supraocuparea solului.a forţelor de producţie.repartizarea neuniformă a populaţiei globului.la vârsta majoratului. • 3. a concenpţiilor şi mentalităţilor indivizilor: restrângerea numerică a celulei familiale. determinând o creşere demografică explozivă (numărul de locuitori . o preocuparea pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor libere. defectuos amplasate. . extinse şi interferate.în jurul marilor oraşe . interesul crescând al populaţiei pentru o calificare superioară. pentru cultură. în care factorii „timp" şi „spaţiu" sunt transferaţi în mod îngrijorător în forme excesive de „viteză" şi „masă".2. • transferarea populaţiei ocupate . până la saturaţie. creşterea numărului contactelor sociale. D neutilizarea sau utilizarea improprie a terenurilor agricole 3. care se amplifică. nefiind cunoscută în timp util şi nefiind preîntâmpinate efectele transferului demografic necontrolat. a populaţiei. din domenii în care predomină munca fizică în cele în care ponderea majoră o are munca intelectuală. Trăsăturile cadrului material specifice urbanului sunt: o densitatea ridicată în ceea ce priveşte ocuparea solului. la care se adaugă descoperirile din domeniul biologiei. se ajunge la manifestarea aspectelor violent-contradictorii.

-

-

fluxului de mobilitate a populaţiei; lipsa de omogenitate în repartizarea populaţiei reflectată în constituirea de mari aglomerări în nodurile industriale, la intersecţia traseelor magistrale de circulaţie şi de-a lungul regiunilor litorale; dezechilibrul menifestat în ceea priveşte echiparea complexă a matrilor întinderi ale Ecumenei (Ecumena desemnează zona planetară care oferă condiţii geo-climatice favorabile vieţii umane).

Aglomerarea populaţiei şi a funcţiilor urbane generează, prin dimensiunile atinse, un adevărat nomadism motorizat cu caracter de masă, ale cărui fluxuri sunt orientate cu precădere dinspre zonele de domiciliu spre zonele de muncă şi dinspre zonele de domiciliu spre zonele de recreere. Această mobilitate are un caracter pulsatoriu şi, datorită specificului ei, devine din ce în ce mai supusă disfuncţionalităţilor în condiţiile existenţei unei reţele neadaptate de artere de circulaţie (mai ales în structurile urbane care prezintă o solidă constituire istorică, având centre care trebuiesc păstrate şi protejate în condiţiile prezenţei unui impresionant echipement tehnic pus la dispoziţie de tehnica contemporană: autostrăzi, tuneluri, traversări denivelate). Suntem martori azi la un fenomen care accentuează trăsătura antiumană a mediului uman: dacă în perioada evoluţiei naturale circulaţia era cea care se subordona funcţiunilor oraşului, evoluţia metropolelor anarhic amplificate duce la subordonarea oraşului faţă de exigenţele circulaţiei. Progresul social împlică promovarea procesului de urbanizare; urbanizarea decurge din dezvoltarea forţelor de producţie şi din concentrarea teritorială a acestora, dar nu orice fel de concentrare oglindeşte şi un progres social. 3.4. PROBLEME DE TRANSPORT ŞI TRAFIC URBAN 3.4.1. Formaţiunile urbane au avut în toate timpurile ca funcţiuni principale: cazarea populaţiei şi asigurarea locurilor de muncă a membrilor colectivităţii . Cuceririle ştiinţei şi tehnicii au determinat o mărire a bugetului de timp liber, apărând o a treia funcţiune, din ce în ce mai complicată şi mai complexă: asigurarea posibilităţilor de recreere (recreerea presupune libertatea totală a individului de a opta pentru oricare dintre modalităţile de refacere fizică şi intelectuală într-un mediu lipsit de elemente restrictive, care există - în genere - în afara perimetrului urban). Străbaterea distanţei - crescânde - între elementele tripletei: loc de cazare - loc de muncă - loc de recreere a dus la diminuarea timpului liber, astfel încât s-a impus găsirea de mijloace noi tehnice corespunzătoare soluţionării problemei. Mijloacele de transport în comun utilizate cu succes până în prima jumătate a secolului trecut se dovedesc în prezent insuficiente. Ultima perioadă de timp este caracterizată prin preferinţa pentru automobil, vehicul autonom relativ uşor de manevrat şi folosit, fapt care a determinat creşterea producţiei industriale de autovehicule şi -implicit - creşterea cifrei de afaceri în domeniu. Această situaţie a determinat şi necesitatea echipării teritoriului cu reţele moderne de circulaţie, acţiune greoaie şi costisitoare care presupune un efort financiar sporit al membrilor întregii colectivităţi. Printre consecinţele cele mai evidente ale acestui fenomen putem numi: - aglomerarea excesivă a suprafeţelor carosabile; - gâtuirea fluxului de circulaţie; - creşterea numărului de accidente, care antrenează pierderi umane şi materiale; - scăderea vitezei medii de parcurs până la eliminarea eficienţei însăşi a acestui mijloc de deplasare - consumul avid de spaţiu (25 mp. pentru fiecare automobil în staţionare reprezintă echivalentul suprafeţei locuibile minimale pentru o familie cu trei persoane) transformă oraşul într-o zonă de conflict, în care omul şi automobilul îşi dispută suprafeţe egale. În mod necontrolat, structura oraşului se subordonează necesităţilor impuse de transport.

Un efect deosebit de negativ asupra amenajării teritoriului urban (în vederea realizării căilor de rulare pentru vehicole) îl are scoaterea din circuitul normal de folosinţă a unor suprafeţe de teren imense. Pe de altă parte, chiar arterele de circulaţie sunt blocate de vehicule parcate, ceea ce conduce la strangularea traficului, cel mai adesea în zonele centrale, cu efecte paralizante asupra activităţilor economice şi sociale. Apare astfel paradoxul: o imobilitate crescândă datorită abuzului de mobilitate. 3.4.2. Evaluarea problemei transportului în oraş; soluţii de rezolvare a acesteia. Impactul pe care era autovehicolului îl are asupra oraşului a constituit şi continuă să reprezinte o preocupare permanentă pentru asociaţiile profesionale aflate în strânsă legătură cu organele administrative centrale şi locale. Direcţiile de cercetare vizează: 1) cauzele care favorizează creşterea traficului auto (gradul de perfecţionare a tehnicilor în activitatea de construcţie a căilor rutiere, tehnologiile moderne implementate în construcţia de autovehicole, opţiunea participanţilor la trafic pentru diverse mijloace de transport; 2) problemele tehnice privind transportul interurban şi cel intraurban. În ceea ce priveşte transportul interurban se pun în discuţie două chestiuni: ponderea acestui tip de transport pe căi rutiere (factor dificil de evaluat datorită caracterului aleator al modificării preferinţelor pentru un tip sau altul de transport), respectiv fluxul mijloacelor de transport rutier interurban. Studiul acestui parametru este utilizat la întocmirea planurilor de dezvoltare ale oraşelor. Referitor la transportul intraurban se urmăresc două aspecte: posibilitatea accesului la toate punctele de interes şi fluxul de autovehicole. 3)consecinţele amplificării traficului rutier pentru oraş. 3.4.3. Soluţii propuse pentru rezolvarea problemelor generate de trafic Pentru oraşele mici sunt recomandate următoarele rezolvări: - centrle istorice să fie accesibile numai traficului pietonal (accesele carosabile şi parcajele urmând să fie amplasate în zone mai îndepărtate); - instituirea de restricţii de circulaţie în zonele centrale şi orientarea acesteia pe liniile de centură; - stabilirea unor rute fixe pentru mijloacele de transport. Oraşelor mari le sunt propuse următoarele soluţii: - facilitarea transportului auto prin redistribuirea activităţilor, de la locurile de muncă până la spaţiile comerciale şi de recreere, astfel încât să fie evitată amplasarea concentrată a acestora; - folosirea, în zonele centrale, numai a autobuzelor şi taxiurilor, accesul automobilelor fiind permis numai în zonele periferice.

4. URBANISM ŞI DEZVOLTARE URBANA
Evoluţia civilizaţiei contemporane se caracterizează printr-o accentuată tendinţă de generalizare a urbanizării, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate în principal de neconcordanţa dintre creşterea demografică şi existenţa cadrului fizic construit. În acest context, cunoaşterea oraşului ca organism complex având propriile sale mecanisme de dezvoltare, devine un imperativ al evoluţiei societăţii în ansamblul său. 4.1. Fenomenul urban; etape istorice în evoluţia oraşelor Dintotdeauna, societatea umană s-a confruntat cu o multitudine de probleme dintre care se detaşează ca importanţă cea a aşezărilor umane, urmare a exploziei demografice de-a lungul timpului, pe de o parte, şi exploziei urbane, a apariţiei şi proliferării marilor aglomeraţii urbane, a exodului populaţiei rurale către oraş, pe de altă parte. Evoluţia societaţii omeneşti a demonstrat ca oraşul şi amenajările sale urbanistice joacă un rol deosebit în modificarea instrumentelor economice şi socio-culturale ale diferitelor teritorii, acţionând favorabil asupra dezvoltării acestora. Aşadar, problema fundamentală a tuturor stadiilor de evoluţie a societăţii a fost şi continuă să fie problema aşezărilor umane, produs şi totodată efect al structurilor sociale şi al raporturilor cu cadrul natural de viaţă. Primul tip de aşezare umană l-a constituit satul, realizat ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale, desprinderea agriculturii din sfera păstoritului, dând astfel omului posibilitatea de a se emancipa de constrângerile cadrului natural. Acest tip de aşezare se caracterizează printr-un număr relativ limitat de locuitori, suprafaţă redusă şi ocuparea extensivă a acesteia, înzestrarea restrânsă cu dotări de interes colectiv. Încă din fazele primare, satele au păstrat un anume conservatorism în privinţa dimensiunilor şi a numărului de locuitori. Eventualele creşteri demografice care depăşeau nevoia de forţă de muncă a satului erau rezolvate prin migrarea populaţiei în teritoriul înconjurator, generând noi formaţiuni de acelaşi tip, fapt ce a determinat o dispersie de localităţi rurale de mici dimensiuni. În timp, acestea au stabilit legături, s-au dezvoltat şi şi-au diversificat sistemul de organizare, devenind nucleele viitoarelor oraşe. Astfel, oraşul a preluat rolul de conducător în reţeaua rurală iniţială, transformându-se într-un centru polarizator de capacităţi şi interese, în dauna satului care, fiindu-i subordonat din punct de vedere economic, rămâne în urma acestuia în ceea ce priveşte

dezvoltarea socială, economică şi culturală. Spaţiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor înca din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaţiului geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăţiilor şi a energiilor sociale...". Alte definiţii conturează aglomerarea urbană ca un spaţiu caracterizat prin concentrarea populaţiei rezidente, preponderenţa activităţilor industriale, dar şi prezenţa activităţilor comerciale şi de servicii. Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiţii de spaţiu si timp". Varietatea definiţiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele. Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva elemente comune58: tendinţa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă a populaţiei şi locuinţelor predominant colective şi mai puţin individuale; existenţa unui număr minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de viaţă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenţa activităţilor economice neagricole (industrie, comerţ, servicii, adnministraţie etc.). Deşi la prima vedere conceptul de oraş (centru urban) pare extrem de clar, în realitate există o serie de elemente ce trebuie luate în considerare. Definirea oraşului diferă de la ţară la ţară în funcţie de criterii diferite: numărul locuitorilor; dotarea cu echipament tehnico-edilitar, considerându-se aşezare urbană acea localitate care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul şi igiena locuitorilor: alimentare cu apa şi canalizare, alimentare cu energie electrică, telefonie, străzi etc.; dotările social-culturale care trebuie să asigure satisfacerea intereselor publice de odihna şi recreere; importanţa în teritoriu; criterii administrative. Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile: criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor (de exemplu de la 250 locuitori în Danemarca, 300 în Islanda, 1.000 în Canada, 2.500 în SUA la 10.000 de locuitori în Spania, Elveţia şi până la 20.000 în Olanda); criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ; criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. În concluzie, se poate observa că încercările de definire a oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai adesea legată de un prag necesar al cererii

pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de aceasta, un anumit nivel al densităţii populaţiei, precum şi prezenţa unor dotări tehnico-edilitare care să satisfacă cerinţele locuitorilor. Astfel, în concepţia clasică, oraşele pot fi definite în termenii raportului dintre inputurile (resursele) de natura non-funciară şi inputurile funciare, de teren, raport ce este mult mai ridicat în oraşe decât în spaţiile care le înconjoară. Cele mai multe definiţii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei determinării limitelor exterioare ale acestora. În realitate, localităţile urbane se diferenţiază de cele rurale nu numai prin aspectele cantitative relevate, ci şi prin aspecte calitative legate de specificul şi calitatea serviciilor de care beneficiază populaţia localităţilor respective, precum şi de specificul şi calitatea ocupaţiilor populaţiei active, care generează diversificarea categoriilor de venituri şi cerere, ca şi de comportamente, cu toate implicaţiile ce decurg din aceasta şi având drept elemente de bază componenta teritorială (vatra sau perimetrul construibil) care desemnează linia de contur a zonei clădirilor de locuit şi o componentă socialeconomică definită de populaţie şi locurile de muncă încorporate organic în teritoriul oraşului. Astfel, sistemul unitar de funcţiuni urbane poate fi interpretat ca reprezentând oferta de servicii specifice care se adresează unei cereri ce înglobează masa consumatorilor acestor servicii 61. Se poate afirma aşadar că există mari dificultăţi în realizarea unei omogenizări în ceea ce priveşte semnificaţia oraşelor, datorită diferenţelor notabile în nivelul de dezvoltare economico-socială a diverselor regiuni ale globului. Cu toate acestea, este recunoscut faptul că mediul urban trebuie să prezinte o serie de caracteristici, dintre care pot fi menţionate: • încadrarea populaţiei în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole, în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă, fără întreruperi sezoniere şi cu un înalt nivel de productivitate;

transferarea populaţiei ocupate, în ponderi tot mai mari, din sectorul producţiei nemijlocite în sectorul serviciilor; modificarea structurii vieţii sociale, a concepţiilor şi mentalităţilor indivizilor: interesul crescând pentru cultura, ocuparea timpului liber etc; intensificarea mobilităţii, creşterea contactelor sociale, amplificarea circulaţiei informaţiilor; împărţirea teritoriului în zone specializate din punct de vedere al profilului social şi economic; preocuparea deosebită pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor libere; prezenţa şi dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de transport pentru categorii de trafic diferenţiate; dezvoltarea suprafeţelor spatiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere. Există numeroase situaţii în care anumite amenajări ale teritoriului orăşenesc presupun



ocuparea unor suprafeţe mari şi pot fi amplasate la distanţe apreciabile faţă de zonele de locuinte, cum ar fi: unităţi industriale producătoare de noxe, complexe agro-zootehnice, gospodărire comunală etc. În acest fel, se constituie zona periurbană sau preorăşenească ce alcătuieşte o parte complementară a organismului urban.

5. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND URBANISMUL
Dacă în anumite perioade amenajarea oraşelor a fost realizată din raţiuni religioase sau politice, urbanismul modern porneşte de la asigurarea bunăstării locuitorilor, a unor condiţii civilizate de viaţă, şi nu în ultimul rând, a unui confort vizual şi, în mod special, a unei armonii între natură şi spaţiul construit. 5.1. Urbanismul - conţinut şi semnificaţii Urbanismul a apărut şi s-a afirmat fundamentându-se pe arhitectura. Cu toate acestea, între arta urbană a marilor opere arhitectonice şi urbanismul modern există numeroase diferenţe apărute îndeosebi ca urmare a progresului societăţii bazat pe supradimensionarea şi valorificarea maximă a spaţiului. Denumirea de "urbanism" provine din limba latină de la "urbis-is", termen care desemna noţiunea de oraş. În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic determinat 63. Termenul de urbanism a apărut pentru prima data în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda "Teoria generală a urbanizării", publicată în 1867. Cu toate că termenul este de dată relativ recentă şi desemnează ştiinţa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe Hipodam din Milet, Grecia antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu străzile formând un sistem pătrat. Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea CIAM (Congresului Internaţional al Arhitecturii Moderne), iniţiat de Le Corbusier. După cel de-al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-satelit) ca urmare a creşterii populaţiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect il constituie sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezari". O alta abordare, mai completa, desemneaza urbanismul ca fiind „stiinta proiectarii şi planificarii lucrarilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei asezari omeneşti impreuna cu complexul de masuri socio-economice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesitatilor materiale şi social-culturale ale noilor asezari". În aceeasi idee se inscrie şi definitia potrivit careia urbanismul reprezinta „un ansamblu de masuri tehnice, administrative, economice şi sociale care trebuie sa permita o dezvoltare armonioasa, rationala şi umană a aglomeratiilor". Se desprinde astfel, legatura absolut necesara intre urbanism şi o serie de domenii ca economia, geografia, demografia, etc, urbanismul reprezentand „stiinta moderna care ofera solutiile normative care asigura crearea şi organizarea oraşelor în baza unui < bilant teritorial > adecvat a carei sarcina de baza este fundamentarea necesitatii decretarii de oraşe noi şi de a le transforma pe cele existente în asa

fel incat acestea sa corespunda atât nevoilor actuale cât şi celor viitoare". Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o importanţă componenta a acesteia avand ca obiect localitatile, asezarile umane, urbane sau rurale 67. Aşadar, urbanismul este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate de:
-

ameliorarea conditiilor de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor, asigurarea accesului la crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor, varstnicilor şi ale

servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii;
-

persoanelor cu handicap; - utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate;
- extinderea

controlata a zonelor construite;

- protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural; - asigurarea calitatii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localitatile; - protejarea localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice. În concluzie, urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter continuu, care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective: determinarea structurii functionale a localitatilor, utilizarea rationala şi echilibrata a terenurilor, extinderea controlata a zonelor construite, asigurarea unei locuiri corespunzatoare nevoilor oamenilor, a unui nivel de trai decent, asigurarea conditiilor pentru satisfacerea unor nevoi speciale ale copiilor, persoanelor varstnice şi persoanelor handicapate, asigurarea esteticii compozitionale, protejarea conservarea, punerea în valoare şi revitalizarea monumentelor istorice precum şi a patrimoniului natural. Pana nu demult, notiunea de urbanism se limita doar la organizarea interna a oraşelor insa aparitia formelor de urbanizare periferica au determinat specialistii sa conceapa amenajarea urbana într-un cadru mai larg, integrand în sfera preocuparilor şi spatiile rurale invecinate, care, pot constitui zone de loisir pentru oraseni. În aceste conditii, periurbanizarea ridica o serie de probleme specifice. Aşadar, conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza, prognoza, strategie şi fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural, functiile economice ale teritoriului, populatia, reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului. Elementele şi aspectele caracteristice ale cadrului natural se refera la: relief, resurse, conditii geotehnice, seismicitate, reţeaua hidrografica şi hidrologica, cursuri, debite, surse de apa potabila şi industriala, ape poluate, clima, regim termic, precipitatii, regim eolian, fenomene şi conditii specifice de degradare, inundatii, exces de umiditate, eroziune, alunecari de teren, etc.

cinegetic. valorificarea fondului forestier din punct de vedere peisagistic. disproportii). rutiere. degradari de teren. Prelucrarea datelor pentru acesti parametri permite evidentierea unor probleme şi fenomene precum repartitia inegala a populaţiei în teritoriu. Echiparea tehnica a teritoriului este considerata elementul motor al dezvoltarii şi organizarii complexe a oraşelor şi cuprinde intregul sistem de comunicatii şi transport (cai ferate. gradul de dotare şi echipare. deplasarile zilnice pentru munca. echiparea tehnico-edilitara. transportul auto. forta de munca. gradul de solicitare. amplasarea deseurilor. impurificarea atmosferei. a apei. unitati principale de exploatare-intretinere. navetismul zilnic sau temporar. etc. cai ferate. Astfel. pomicole. se evita dezvoltarea haotica şi amplasarea unor constructii în afara . număr şi evoluţie pe o perioada mai lunga (pe baza recensamintelor). analiza şi evaluarea acestor elemente ce dau continut urbanismului asigura o delimitare şi o dimensionare corecta a localitatilor. alimentarea cu gaze. starea şi traseele mijloacelor de transport). zonarea functionala a acestora. gospodarirea complexa a apelor. functiile oraşelor. termoelectrice şi de termoficare. proiectarea sistemului de legături intre localităţi şi nu în ultimul rand utilizarea rationala a teritoriului şi a resurselor acestuia. Populatia se analizeaza pe total teritoriu şi medii (rural.. etc. densitate. navigabile. economia forestiera (suprafata şi ponderea fondului forestier în teritoriul studiat. structura pe varste. sporul natural şi migratoriu. desfasurarea procesului de urbanizare (ritm. profilul economic şi social. gradul de echipare tehnico-edilitara. ramura. aeriene. localizarea lor. terapeutic. forta de munca pentru fiecare unitate folosita în prezent şi preconizata pentru viitor. structura populaţiei active pe ramuri. miscarea naturala a populaţiei. deplasari pentru munca.cerealiere. urban). principalele lucrari hidrotehnice şi hidroameliorative. agricultura (zonarea terenurilor agricole . viticole. structura fondului forestier şi relatiile acestuia cu alte activitati economice). valoarea resurselor. numarul şi localizarea unitatilor complexe de productie agricola. etc. legumicole . aprovizionarea oraşelor cu produse agro-alimentare). Cunoasterea. etc). pe localităţi principale. Analiza retelei generale de localităţi urmareste distributia acestora în teritoriu precum şi relatiile de complementaritate intre ele. Functiile economice ale teritoriului au în vedere: industria (inventarierea unitatilor pe categorii de importanţă.. etc. protectia şi conservarea mediului inconjurator. forta de munca actuala şi de perspectiva ocupata. pondere. turismul.. sistemul energetic national (centrale hidroelectrice. odihna şi tratamentul balnear (inventarierea resurselor balneo-turistice. gradul de echipare cu drumuri. forta de munca în deplasare.). utilizarea fortei de munca.Scopul principal al analizei cadrului natural este de a determina modul în care acesta influenteaza dezvoltarea şi organizarea retelei de localităţi. accesul. distributia în teritoriu. suprafata de teren ocupata. atomoelectrice). conditiile de viaţa. modul în care sunt puse în valoare. indicele de natalitate şi mortalitate. unitati producatoare de noxe. etc. zootehnice.

acestea reprezentand teritorii din cadrul unei localităţi. c) Zona dotarilor social-culturale care include terenurile pe care sunt amplasate dotarile aflate în folosinta intregii populatii din localitatea respectiva. urmarindu-se utilizarea în mod eficient a teritoriului urban. mentinandu-se un mediu ambiant echilibrat. a sanatatii publice.limitei permise. cu specific industrial (filaturi. necesare extiderii în perspectiva. insalubre. iar în localitatile rurale. din materiale necorespunzatoare. Amplasarea zonei industriale constituie o problema fundamentala de amenajare a teritoriului deoarece. b) Zona de locuit care cuprinde terenurile destinate cladirilor de locuit. inundabile). un alt aspect luat in considerare in determinarea continutului urbanismului il reprezinta delimitarea unei localităţi care are în vedere: • Cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului în sensul evitarii utilizarii unor terenuri improprii amenajarii sau amplasarii unor constructii (terenuri instabile. Forma şi organizarea localitatii. gradinilor. în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate. ateliere de reparatii) pot fi amplasate în zona de locuit. pot fi eliminate unele zone cu constructii dispersate. scuarurilor. denumita în literatura de specialitate şi centrul civic. d) Zona de spatii verzi care este formata din terenurile destinate parcurilor. • • Asigurarea unei densitati economice. sector). identificarea zonelor functionale prezinta o deosebita importanta in definirea unui oras. textile. a dotarilor şi a cailor de circulatie aferente. agro-industriale sau industriale. izolate sau raspandite dea lungul arterelor de patrundere din exterior. etc. Unele unitati economice. Aceasta zona este structurata sub forma unitatilor urbanistice complexe (cartier. . necontrolata şi cuprinderea unor zone ca rezerve de teren liber în interiorul sau în afara perimetrului existent. În acelasi timp. Aceasta zona are o importanţă deosebita în mentinerea echilibrului ecologic urban. creşterea eficientei economice în exploatarea retelei edilitare a strazilor. Totodata. unitatile agricole. se asigura localitatii o functionalitate normala. contine cele mai importante dotari orasenesti. Zonele functionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: a) Zona industriala care cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale şi de depozitare. echipate şi amenajate. a spatiilor verzi. zonelor plantate de protectie sanitara. economisirea terenului agricol. daca este realizata în mod corect. vizand o forma cât mai compacta care sa corecteze eventualele deficiente rezultate din dezvoltarea haotica. Astfel. executate fără autorizatie. Zona centrala a localitatii. a esteticii oraşului şi în imbunatatirea microclimei. confectii) sau de deservire (fabrici de paine. are loc reducerea unor cheltuieli de intretinere pentru cladiri şi spatii libere amenajate. favorabil desfasurarii normale a vietii.

comertul indeplineste o serie de funcţii: • Cumpararea marfurilor de la producatori şi transferarea acestora în depozite. Astfel. constructiile şi instalatiile destinate transportului exterior (gari. comertului i-a revenit un rol deosebit de important în asigurarea legaturii intre productie şi consum. urbanisti. Luarea în considerare a cerintelor legate de amplasarea şi dimensiunile optime ale localitatilor. amploarea problemei circulatiei prin creşterea distantelor intre cartiere şi centrul oraşului. circulatia stradala. de transformarile profunde în distributia comerciala traditionala şi de necesitatea elaborarii unor politici sectoriale. noilor concentrari de populatie În prezent. economisti pentru a adapta comertul noilor conditii de locuit. influentele dezvoltarii industriale se vor diminua iar comertul. caracterul atractiv al oraşului). pe de alta parte. intre posibilitatile societăţii şi nevoile de consum ale membrilor sai. Prin rolul sau deosebit de important atât în raport cu producatorii cât şi cu utilizatorii. spatiile destinate transportului în comun.e) Zona de circulatie şi transport care include terenurile destinate principalelor artere de circulatie. pe de o parte. pe de alta parte. fenomenul de adaptare a structurii şi calitatii aparatului comercial la nevoile în continua schimbare ale societăţii.componenta importantă a politicii de dezvoltare a oraşelor În contextul dezvoltarii economico-sociale. elaborarea planurilor şi respectarea zonelor functionale în conditiile utilizarii optime a resurselor argumenteaza necesitatea respectarii exigentelor urbanismului în proiectarea localitatilor. parcajele şi garajele publice. alaturi de celelalte ramuri ale sectorului tertiar va genera continuu noi funcţii urbane. şi celelalte elemente de echilibru ale structurilor urbane (locuinte. 5. În aceste conditii.2. Urbanismul comercial . porturi. problematica urbanismului comercial a fost precedata pe de o parte de sporirea globala a bunastarii în tarile dezvoltate. etc.). stabilirea unei coerente şi complementaritati minime intre echipamentele comerciale şi regulile de amenajare urbana. autogari. se confrunta cu o serie de probleme legate de: sporirea densitatii zonelor periferice. urbanismul comercial apare ca un ansamblu de relatii. În aceste conditii. Urbanismul comercial reprezinta „ansamblul eforturilor şi mijloacelor puse în lucru de către arhitecti. accesul dificil în zonele centrale prin sporirea numărului de automobile. extinderea masiva a suprafetei oraşelor. În conditiile progresului economic. constituie misiunea principala a urbanismului comercial. care are drept scop asigurarea coerentei organice intre dotarile şi echiparile care asigura funcţia comerciala. social şi cultural al societăţii. în vederea . proiectia peisagistica. aeroporturi.

creşterea profitabilitatii capitalului investit de natura sa genereze transferuri de capital către alte ramuri sau sectoare de activitate. desfasurarii serviciior comerciale de către persoane fizice şi juridice corespunzatoare.pregatirii lor pentru vanzarea către utilizatorii finali sau intermediari. Intelegerea compexitatii activitatii comerciale presupune cunoaşterea posibilitatilor de sortimentelor comerciale în vederea punerii acestora la dispozitia consumatorilor. obtinerea de profit. La acestea se adauga asigurarea consumului şi protectia consumatorilor avand rolul de subordonare a intregii activitati comerciale cerintelor piete şi de a proteja consumatorii impotriva practicilor abuzive ce ar aparea în relatiile vanzatorcumparator. • • • • care sa puna la dispozitia publicului marfurile necesare. la ocrotirea mediului inconjurator şi obtinerea de profit. pluralismul formelor de proprietate care presupune coexistenta diferitelor forme de proprietate: publica. segmentele de consumatori. Complexitatea activitatii comerciale. multitudinea functiilor sale îşi pun amprenta asupra modului de organizare. Fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia şi formarea Transferul marfurilor către zone indepartate sau izolate. Crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin retele de unitati Asigurarea promovarii produselor printr-un ansamblu de tehnici care sa stimuleze dorinta de Cercetarea preferintelor consumatorilor. În acest . Intre principiile ce alcatuiesc cadrul de organizare a activitatii comerciale. a principiilor care stau la baza organizarii comertului. reglementarii raspunderilor ce revin operatorilor economici. conditiile geografice sporind astfel profitabilitatea unitatilor comerciale prin concentrarea activităţilor. se numara: legalitatea care are în vedere atât infiintarea structurilor comerciale cât şi desfasurarea acesteia în conformitate cu normele de drept interne şi internationale în scopul asigurarii unei protectii optime a consumatorilor. mixta şi cooperatista. a exigentelor şi restrictiilor referitoare la realizarea structurilor organizationale. specializarea comertului în funcţie de anumite criterii legate de natura şi destinatia produselor. refacerea şi mentinerea echilibrului ecologic prin masuri legislative de natura sa determine agentii economici sa contribuie la diminuarea efectelor nocive ale diferitelor procese de productie. organizare a activitatii comerciale. a structurilor şi principiilor de desfasurare a acesteia asigurand o buna distributie teritoriala şi o diversitate a formelor de organizare avand la baza protectia consumatorilor. privata. cumparare a publicului consumator. ocrotirea mediului inconjurator şi nu în ultimul rand. libera initiativa şi concurenta. • • Stocarea marfurilor în scopul asigurarii unui echilibru intre productie şi consum. pluralismul formelor organizatorice şi al continutului activitatii comerciale care asigura structurilor comerciale elasticitate şi adaptabilitate la conditiile de piata.

de profilul economic. în ultimele decenii. precum şi unitati de prestari servicii. structura (profilul) şi amplasarea (localizarea în spatiu) a dotarilor comerciale. . pe de alta parte. • zone comerciale din cartierele de locuinte. dimensiunile. pentru ca treptat. în jurul unor supermagazine. • arterele comerciale de diverse tipuri. care erau organizate initial în centrele civice şi Alaturi de acestea. Toate acestea au dus la conturarea catorva tipuri de structuri ale organizarii teritoriale a comertului: • zone comerciale cu tendinte de grupare a magazinelor de acelaşi profil în funcţie de echipamentele comerciale prezente la nivelul aşezărilor urbane. contribuind la solutionarea unei game extrem de diversificate de probleme legate de: • imbunatatirea sistemului de distributie pentru a face fata cerintelor în continua crestere reglarea structurilor geografice ale distributiei şi asigurarea unei amplasari corespunzatoare manifestate de consumatori. sa îşi faca aparitia şi în cartierele periferice. 6-12 magazine specializate. şi asigurarea aprovizionarii locuitorilor. • stabilirea compendiului legislativ referitor la amplasarea şi constructia obiectivelor conturarea cadrului de finantare a constructiilor şi remodelarilor comerciale. Dintre acestea.context. miscarea populaţiei şi pozitia geografica a unitatilor comerciale. dinamica volumului vanzarilor. crearea de noi cartiere de locuit. • structura urbana şi vizeaza. dezvoltarea economico-sociala de ansamblu a localitatilor. Dimensionarea retelei de distributie a marfurilor asigura concordanta intre dotarile comerciale şi cerintele fiecarei localităţi şi are la baza criterii legate de numarul populaţiei. cultural al acestora. destinate sa deserveasca locuitorii care au domiciliul la o distanta de circa 10 minute de mers pe jos. pe de o parte. au aparut noi forme de distributie ca urmare a comerciale ale oraşelor. se detaşează minicentrele. urbanismul comercial asigura integrarea practica a comertului în comerciale care sa asigure dezvoltarea comertului potrivit exigentelor urbanisticii moderne. notiunea de urbanism comercial trebuie inteleasa şi prin raport cu necesitatea solutionarii multitudinii de probleme ce apar în legatura cu dezvoltarea continua a constructiilor. şi centrele de importanţă locala. social. care au o suprafata utila de 1000-2000 mp şi care grupeaza. extinderea oraşelor şi dezvoltarea periferiilor. avand o suprafata de 5000-10000 mp şi care reunesc un supermagazin. realizarea marilor ansambluri rezidentiale. • stabilirea raporturilor dintre libertatile şi restrictiile referitoare la initiativa intreprinzatorilor particulari imbinand interesele intreprinzatorilor cu cele ale municipalitatii prin crearea unui cadru juridic stimulativ. mai multe magazine mici şi debite. Asa cum s-a mai aratat. în esenta. • a unitatilor sau centrelor comerciale prin stabilirea legaturilor dintre sistemele de transport. câteva magazine specializate.

în conditiile lipsei de spatii disponibile pentru constructia structurilor de mare distributie. acestea au fost definite drept "ansambluri de comercianti şi de prestari servicii. totul fiind proiectat astfel incat sa asigure rentabilitatea exploatarilor comerciale. realizate şi promovate ca unitati ale caror magazine. importanţă. . Indiferent de tipul lor. prin natura.centrele comerciale amplasate în marile noduri comerciale (gari. 5. ci şi de ambianta estetica. În ultimul deceniu s-a conturat tendinta de a construi complexe ale caror functiuni nu sunt restranse doar la spatiile comerciale. urbanismul comercial capata în prezent o noua dimensiune şi multiple caracteristici în structura oraşelor. etc.centrele comerciale cuprinzand galeriile şi pasajele comerciale din marile oraşe. . gasind un climat favorabil dezvoltarii activitatii comerciale şi contribuind astfel la integrarea activitatii comerciale din zona în cadrul activitatii economice generale. . Este vorba de acele zone de concentrare a functiilor tertiare denumite „mall-uri". Dintre cele mai importante tipuri de astfel de centre comerciale independente. . centrele comerciale regionale. Centrele comerciale independente pot fi amplasate în diverse zone orasenesti care beneficiaza de existenta unor artere de legatura cu restul zonelor din oraş şi pot fi transformate în adevarate zone de atractie atât pentru populatia oraşului respectiv. pe piata pe care actioneaza.centrele comerciale amplasate în diferite zone de agrement sau de mare interes turistic. în conditiile introducerii tehnologiilor comerciale evoluate". concepute.centrele comerciale care se realizeaza în cadrul unor procese de reconstructie şi de modernizare a centrelor civice ale diverselor oraşe.o noua viziune în proiectarea oraşelor Atractivitatea unei destinatii turistice este legata nu numai de calitatea resurselor naturale şi a serviciilor oferite. proiectarea acestora din urma nemaiputand fi conceputa decat luand în considerare perspectivele ce se contureaza în prezent în ceea ce priveşte dimensiunea şi structura retelelor comerciale cât şi amplasarea echilibrata a unitatilor. la Viena. aceste unitati exercita o mare putere de atractie asupra consumatorilor. amplasate indeosebi în „inima oraşului". unitati de prestari servicii. Urbanismul turistic . corespund nevoilor şi resurselor banesti ale populaţiei interesate. Dintre acestea. intelegand prin aceasta personalizarea atractiilor turistice prin arhitectura şi arta peisagistica. Privit ca mod de organizare a activitatii comerciale. localizarea şi conditiile lor concurentiale.centrele comerciale intercomunale. cât şi pentru populatia din zonele invecinate. pot fi mentionate: . o amploare deosebita au capatat centrele comerciale independente. incluzand şi blocuri administrative. autogari). .3.preocuparilor pentru satisfacerea în conditii optime a nevoilor consumatorilor. aeroporturi. Cu ocazia Congresului Asociatiei Internationale a Distributiei (AIDA) care a avut loc în 1996.

Sparta. ca aceea a imparatului Tiberiu. cu vile şi hoteluri luxoase. Inca din cele mai vechi timpuri. În conditiile actuale de evoluţie a sistemelor urbane. a villei Rotonda de langa Vicenza. temple şi bai. agrementate cu partide de vanatoare şi plimbari în zone pitoresti. în Sparta sau în peninsula Balcanica. Antichitatea cunoaste afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei şi insulele egeene. Intreaga literatura a acelor vremuri cuprinde admiratia fata de monumentele vazute în Atena. vestita Alexandrie. a vilei Poggio la Caiano de către Sangallo. de cele mai multe ori. au devenit în . ale caror vestigii se regasesc în Asia Mica şi în Persia. pe coastele de nord ale Africii. concepute pentru a indeplini functiunea de gazduire a calatorilor. tradus apoi în latina „ not licet omnibus adire Corinthum" (nu le e dat tuturor sa ajunga în Corint) argumenteaza faptul ca accesul la viaţa animata şi costisitoare era limitat în acea perioada. oraşul Canope (Abukir). care l-au determinat pe filosoful Seneca sa afirme ca „nu exista lac pe care sa nu domine acoperisurile vilelor romane". Smirna. sau descrierea amenajarilor pentru tratamente curative din Epidauros. ori pentru a cunoaste noi oameni şi locuri. Aceste constructii. cu teatre. Calatoriile şi explorarile geografice din acea perioada au inlesnit nu doar schimburile de idei. Iar proverbul grec. se pune tot mai acut problema pastrarii şi conservarii pentru generatiile viitoare a patrimoniului construit cu valoare istorica şi arhitecturala. Adaposturi pentru popas. cu instalatiile sale de bai la malul marii şi cu bogatul targ unde se desfaceau marfuri din Arabia şi din China. Cu toate acestea. Este perioada edificarii unor palate şi pavilioane de vanatoare. Delfi şi Olimpia. cu scoli de filozofie şi retorica. pentru razboaie şi descoperiri. în insula Capri. villele cu parcuri şi belvedere din preajma oraşelor-cetati. sisteme tehnice şi elemente decorative exotice. dar şi pentru a se odihni sau a-şi ingriji sanatatea. acestea din urma avand un rol deosebit de important în formarea personalitatii umane şi progresului culturii şi civilizaţiei. sau cele edificate de personalitati ale vietii publice. activitatile turistice determina influente negative asupra valorilor culturale urbane necesitand preocupari de pastrare şi conservare a acestora. erau caravanseraiurile (prin Karvin serai intelegandu-se palatul sau resedinta caravanelor). Mai tarziu. În Orient. contribuind la innoirea artei şi a stiintei ci şi preluarea din Orient şi din Bizant forme. cladirile destinate calatorilor negustori sau pelerini. pe care le-au raspandit în randul constructorilor. sau a unor castele de pe Loara. În vremea Renasterii apar proprietatile de la tara ale nobililor. Anii care urmeaza consemneaza expeditii şi calatorii diplomatice. apar luxuriante vile la tarmul marii. conceputa de Palladio.Valorificarea prin turism a patrimoniului urban este strans legata de existenta bunurilor culturale. ca Chambord. aceste hanuri cuprindeau uneori camere şi magazii pentru depozitarea marfurilor. intelegandu-se prin aceasta realizarea unui echilibru intre costurile pastrarii acestuia şi beneficiile obtinute din turism. anticipanad casele de vacanta . Chenonceaux sau Blois. oamenii au calatorit fie pentru interese materiale sau pelerinaje.

Saarinen şi Kenzo Tange sunt numai câteva exemple în acest sens. piramidele din Gizeh. Ruine şi cladiri izolate. • . şi în cuprinsul aşezărilor manastiresti. bazilica lui Maxentiu la Roma.prezent obiective turistice. amfiteatrul din Verona. opere arhitecturale.al-XVI-lea. pentru concerte sau pentru spectacole de sunet şi lumina. Ele starnesc interesul multimilor şi declanseaza adevarate pelerinaje demonstrand ca arhitectura realizata din antichitate pana în epoca noastra a devenit obiectiv turistic în sine. în unele cazuri. ca lucrari reprezentative ale timpurilor noastre. prin care arhitectii au ales solutii noi. La randul lor. Planul original pastrat de la manastirea Saint Gall din Elvetia indica zona de apus a ansamblului. turnul Pirelli din Milano (Gio Ponti). unde functionalul sa se armonizeze cu cerintele esteticii. Incepand cu sec. Incaperi sau edificii pentru oaspeti şi pentru calatori se intalnesc adeseori înca din Evul Mediu. Alte monumente insa constituie cadru propice pentru organizarea unor festivaluri de teatru. se apreciaza ca aceste directii vor contribui la sporirea atractivitatii destinatiilor potentialul turistic. opera şi balet. în domeniul turismului exista trei tipuri de miscari post moderniste: • • utilizarea limbajului arhitectural din trecut din perspectiva unor noi forme de expresie. folosite. obiectivele calatoriilor se diversifica. prin ceea ce au pastrat de-a lungul secolelor. capacitatea de creatie a unor perioade de inflorire. ghiduri şi scrieri despre calatorii se refera la lucrurile cele mai insemnate care pot fi vizitate în oraşe ca Neapole sau Paris. arhitectura se manifesta ca un curent post modern. casa oaspetilor şi casa pelerinilor. viaţa materiala şi culturala a unor popoare oglindindu-se în monumente şi ansambluri valoroase de arhitectura. Potrivit opiniei unor specialisti. nu departe de intrarea principala a bisericii. dezvaluind vizitatorilor mentalitati şi conceptii proprii. fiecare cu bucatarii proprii. Turcia şi Tibet sau tarile Americii Latine. Regulile de ospitalitate fac sa apara astfel dotari în preajma edificiilor de cult din India. Odata cu trecerea anilor. ca teatrul Delfi. Totodata. piete ca acelea din Salzburg. localităţi intregi şi zone construite. ansamblul Royal Festival Hall din Londra (sir Robert Matthew). vestigii ale palatelor civilizaţiei Maya din arta precolumbiana. Seagram Building din New York sau Galeria Nationala de arta din Berlin (Mies van der Rohe). pastrand insa în centrul atentiei asezari umane şi indeosebi. Cracovia sau San Gimignano. alaturi de lucrari ale arhitectilor Aalto. noi opere de arhitectura sunt cuprinse în circuite turistice. Pe plan mondial. Pavilionul studentilor elvetieni din cartierul universitar din Paris sau Palatul Justitiei din Chardigarh (Le Corbusier). Monumentul megalitic de la Stonhenge. templele de piatra ale Indiei şi cele de lemn ale Japoniei. intelegerea eclectismului actual din arhitectura şi atragerea acestuia pentru a imbogati extinderea miscarii avangardiste din arhitectura către amenajarile din domeniul turismului. constituie elemente de baza ale turismului actual. strazi pitoresti din Berna sunt vizitate anual de sute de mii de turisti. insemnate pentru valoarea lor arhitecturala şi pentru admosfera pe care o evoca. pana în zilele noastre. Bakema.

În prezent.turistice prin sporirea elementului de fascinatie şi crearea unei atmosfere speciale. astazi turismul subordoneaza o serie de mijloace importante. participa la conservarea. în apropierea pantelor cu zapada. - informarea turistilor. În acest context. componenta spatiala proprie arhitecturii se extinde asupra oraşului. într-un mediu nepoluat. hoteluri şi restaurante. în unele cazuri. similare în multe privinte cu spatiul arhitectural iar turismul. diverse spatii comerciale. poate fi luat în discutie conceptul de urbanism turistic caruia ii revine sarcina de a armoniza exigentele turismului cu cele ale vietii citadine. Alaturi de aceste aspecte ar trebui avute în vedere şi posibilitatile de armonizare a raporturilor functionale cu imediata vecinatate în conditiile în care unele forme de turism afecteaza desfasurarea curenta a proceselor urbane. . turismul „consuma" terenuri de inalta calitate. arterele de penetrare în oraş şi sistemul de degajare a acestora. Ramane de vazut în ce masura exigentele impuse de amenajarea turistica urbana pot restabili acest echilibru. la mare. cu valori de trafic deosebit de mari. langa cele mai frumoase privelisti. Un exemplu în acest sens l-ar putea constitui intoarcerea din zonele de odihna. în conexiune cu celelate funcţii. cluburi şi dotari sportive îşi datoreaza exploatarea intensa. cazinouri. strazilor şi pietelor. Amploarea şi trasaturile specifice turismului fac necesara analizarea cadrului sau arhitectural şi stabilirea masurii în care acesta satisface cerintele actuale şi de perspectiva.amenajarea infrastructurii specifice turismului. valorificarea unor spatii construite şi la modelarea peisajului. sosele speciale. Afluenta calatorilor se resimte de asemenea în gari şi în porturi de agrement. aleilor şi parcurilor. ansambluri şi retele cu carater turistic. În aceste conditii. promenada în jurul unui vechi castel puteau fi folosite şi de turisti. echipament urban şi dotari. în primul rand. cautand sa gaseasca situl cel mai favorabil. intreg spatiul urbanistic prezinta trasaturi specifice. Analiza cadrului social-economic în aglomeratiile urbane demonstreaza faptul ca aportul masiv de turisti poate contribui la modificarea echilibrului urban. asigurarea elementelor grafice pentru existent în zone şi circuite turistice. cu accidente şi blocaje de circulatie. garile pitoresti. pe care le foloseste cu precadere. valorificarea cadrului natural şi a celui istoric şi integrarea patrimoniului arhitectural proiectarea mobilierului urban şi a decoratiunilor astfel incat sa contribuie la crearea unei amenajarea spatiilor verzi. în aglomerarea statiunilor de odihna şi a localitatilor turistice în conditiile în care. - ambiante adecvate. în anumite perioada de varf. În acelaşi timp. printre obiectivele urmarite putand fi amintite: . tinandu-le la dispozitie şi pentru alte functiuni. a sistemelor de iluminat. turismului. Mari aeroporturi. hotelul localitatii. Daca pana nu demult. - sistematizarea unor zone în teritoriu. pe malul lacurilor sau la marginea padurilor. fapt ce solicita la maximum autostrazile.

barrios (America Latina). mestesugaresti. exprima un transfer de caracteristici urbane asupra localitatilor rurale. oraşele se deosebeau într-o mica masura de sate aparand mai intai targurile. 5. etc. Dinamica urbana Dezvoltarea urbana reprezinta un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante indeosebi în cea de-a doua jumatate al secolului al-XX-lea.trebuie sa raspunda necesitatii elaborarii unor solutii pentru dezvoltarea coordonata economica şi sociala.). creand conditiile necesare pentru determinarea zonelor şi traseelor turistice.constructiile specifice ocupa în continuare suprafete importante de teren şi modifica regimul de viaţa al locuitorilor. administrative.). etc. pentru integrarea organica a acestora în ansamblul functiilor urbane. în esenta. pentru amenajarea şi dotarea lor. alaturi de explozia demografica au condus la concentrarea populaţiei în spatiul urban unde contrastele s-au amplificat prin extinderea cartierelor sarace. shanty-towns (Asia). cand economia era predominant naturala iar mestesugurile şi comertul se aflau la un nivel scazut de dezvoltare.4. În prezent. Procesul de urbanizare s-a derulat mai rapid incepand cu sec. Mai apoi. care au devenit ulterior oraşe mari cu funcţii multiple (comerciale. notiunea de aglomerare urbana capatand dimensiuni diferite de la o tara la alta. majoritatea specialistilor considera ca urbanizarea reprezinta un proces prin care „teritorii şi oameni devin urbani"80 iar schimbarile se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al populaţiei prin creşterea ponderii spatiului şi populaţiei urbane în ansamblul unei regiuni. În anul 1800 existau 750 de oraşe cu peste 5000 de locuitori." Transformarile ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel demografic au generat o serie de schimbari în caracteristicile spatiale şi functionale ale oraşelor. a resedintelor mai importante (episcopie. se poate afirma ca urbanismul turistic . ca piete de schimb. al XIX-lea ca urmare a dezvoltarii comertului şi transporturilor generand transformari şi noi delimitari teritoriale în structura urbana ca urmare a revolutiei industriale şi colonialismului care. mestesugarii s-au unit în ateliere şi bresle iar oraşele s-au dezvoltat în jurul castelelor feudale. cunoscute sub numele defavelhas. În concluzie. palat regal. bidonvilles (în coloniile franceze din Africa). 200 de oraşe cu peste 20000 de . în apropierea unor porturi sau la intersectia unor importante artere comerciale. Urbanizarea poate fi privita şi din punct de vedere sociologic adica al „modului de viaţa generat de acest proces şi care. insalubre. La inceputul Evului Mediu.parte integrata din programul general de sitematizare a teritoriului şi a localitatilor .

În structura. 5. 118 . Sao Paulo.92 31.U.5 734 27.2 56. loc.5 Fenomenul urban inregistrat creşteri a considerabile dupa cel de-al doilea razboi mondial.. op.) în totalul populaţiei mondiale (%) 25 2. Lagos.73 19.32 7 Calcutta 11. Population Division. Shanghai. New-York.5 77. Urban Agglomeration.1 Anul Populatia urbana a tarilor dezvoltate (%) 1800 1925 1950 1985 2025 7. Mumbai. Calcutta.0 53.15 2 Mexico-City 16. Potrivit United Nation. se prezinta astfel: Ponderea populaţiei urbane pe categorii de tari Tabelul nr. 5.8 Populatia urbana a tarilor în curs de dezvoltare (%) 4.84 71. Orasul Populatia (mil.6 107. gradul de urbanizare s-a concretizat într-o pondere de 2. 1950-2015. Seoul.21 8 Lagos 10.p.8% în anul 1800.) crt.53 20.96 28.0 4900 60.97 132. cit. Teheran.3 40. Delhi.49 227.N.32 122. numarul oraşelor a crescut de circa 35 de ori.58 17.18 115. Karachi. Conform statisticilor O. Pana în anul 1950.33 17.locuitori şi 45 de oraşe cu peste 100000 de locuitori.8 400 20. Populatia Ponderea urbana totala populaţiei urbane (mil.89 107.61 239.1. Urban Agglomeration.22 173. Buenos Aires. Tokyo.16 9 Karachi 9.6 1982. ponderea populaţiei urbane pe categorii de tari şi pe Glob. loc. Rio de Janeiro.55 19.14 26.77 5 Mumbai 15. în 1996 numarandu-se 275 de oraşe milionare din care pot fi amintite: Mexico-City.95 Sursa: United Nation.5 41.82 3 Sao Paulo 16.92 4 New-York 16. 41% în 1985.3 10. 1950-2015 citat de Ilinca N.29 24. creşterea prognozata a oraşelor cu populatie mai mare de 8 milioane locuitori se prezinta astfel: Cresterea oraşelor cu populatie mai mare de 8 milioane de locuitori în 2015 fata de 1995 Tabelul nr.17 10 Dacca 8.31 145.18 6 Shanghai 13.0 16. Population Division.. 1995 2015 1 Tokyo 26.38 199.2 % 2015 fata de 1995 Nr.56 19.92 17. 45% în 1995 şi va atinge 60% în anul 2025.

- zona metropolitana se intinde pe o arie care cuprinde cel putin 100000 de locuitori şi este alcatuita dîntr-un oraş cu cel putin 50000 de locuitori şi mai multe suburbii. gospodarire comunala. microregiunea urbana ca forma mai cuprinzatoare constand într-o imbinare. (de ex.) metropola semnifica pozitia marilor oraşe multimilionare. TokyoYokohama. sociala şi urbana. Osaka-Kobe în Japonia. Denumirea provine din latina (mater .oraş) şi este utilizat în prezent mai mult în SUA pentru a desemna marile formatiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston şi Washington).mare şi polis . puternic extinse în teritoriu. - . în cadrul zonelor litorale sau de-a lungul marilor magistrale rutiere sau feroviare. În ultimul timp. neexistand criterii riguroase pentru delimitarea administrativa şi teritoriala a acestora. în aceasta categorie fiind incluse oraşele mici şi foarte mici ca formatiuni socialeconomice clar definite. Din multitudinea acestora.Dintre oraşele delimitate mai mult sau mai putin în plan teritorial.mama şi polis . oraşe mai mici) desfasurata pe o suprafata relativ restransa cu o raza de pana la 50-60 km în jurul centrului principal. megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul ca denumire provine din limba greaca (mega . conurbatia este alcatuita din oraşe unite prin legături stranse de productie şi care formeaza arii continue urbanizate. unele formeaza adevarate aglomerari urbane care. Printre trasaturile care definesc o conurbatie se numara existenta unor elemente comune ale vietii economice şi a unor sisteme comune de transport. Aceasta forma urbana este intalnita adeseori pe vaile raurilor. în centrul unei conurbatii se afla un nucleu mai important în jurul caruia se situeaza oraşe-satelit sau comune suburbane. aglomerarea urbana ca forma cea mai dezvoltata şi dinamica a oraşului modern reprezentand o arie urbanizata alcatuita dîntr-un oraş de cel putin 50000 de locuitori impreuna cu zona sa suburbana (comune. alimentare cu apa. tot mai multe oraşe devin metropole capatand caracteristici distinctive şi transformandu-se în veritabili „poli" financiari. O conurbatie poate avea mai multe centre.oraş) şi reprezinta vechea denumire greceasca a oraşelor-state. în anumite grade de dependenta economica. se pot distinge: oraşul propriu-zis ca forma iniţială bine conturata prin limite administrative. De regula. bancari sau politici. concentrata şi distincta în teritoriu de asezari urbane şi rurale care confera ansamblului un anumit profil specific economic şi social. în unele regiuni se unesc şi genereaza noi forme teritoriale urbane.

ci solicita accesul la "tezaur natural" . apar "oraşe fantoma" care nu au nume. Economic Restructuring and the Urban-Regional Process. 5. facand posibile re-localizari spectaculoase.Aparitia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese în plan economic. care afirma ca intre societatile regionale şi institutiile locale. consacrata de mijloacele ce asigura fluxurile de informatii intre actori . nationala sau mondiala.5. dar se nasc la un nod al autostrazilor sau pe un "culoar de dezvoltare" sau "oraşe de margine" în zonele aeroporturilor sau la limita zonelor portuare. paduri. cele mai importante procese ce privesc oraşele sunt demersurile realizate în politica urbana pentru satisfacerea asteptarilor propriilor locuitori. Problemele cu care sunt astazi confruntate aglomerarile sunt caracterizata extrem de plastic de John Friedmann (cel care initiaza conceptul de "world city"). cu atât mai putin pot administratiile publice regionale şi locale. Astfel. Structurile traditionale ale controlului politic şi social asupra dezvoltarii productiei şi distributiei au fost ruinate (subminate în caracterul lor) de logica fără de loc a unei economii internationalizate. Liverpool etc) în deceniul al optulea. şi strategiile companiilor economice la nivel internaţional (global). social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de probleme legate de creşterea criminalitatii. Progresul tehnologic şi standardizarea au accelerat dezurbanizarea şi de-metropolizarea. atât a afacerilor cât şi a populaţiei. se inregistreaza o adevarata "schizofrenie sociala" iar Manuel Castells afirma în lucrarea sa intitulata The Informational Society: Information Technology. cât şi la scara regionala.lacuri. în consecinta. modificand strategiile firmelor şi organizarea productiei. Tendinte în organizarea spatiala a aglomeratiilor urbane Concretizarile spatiale ale tendintelor inregistrate la nivelul ultimelor decenii vizeaza relocalizarea activităţilor economice . zone intregi din suburbii decad. social şi cultural contribuind astfel la scaderea nivelului calitatii vietii. sa actioneze asupra mecanismelor de baza care conditioneaza existenta zilnica a locuitorilor lor. Terenurile capata destinatii diferite de cele avute anterior. asa cum exista ele astazi. Consecintele acestor strategii ale firmelor sunt de un dramatism fără precedent. În contextul descris mai sus. la amplificarea discrepantelor intre mediul urban şi cel rural şi. la adancirea dezechilibrelor în plan regional. pe de o parte. aparuta la Oxford în 1989:"…cu cât economia devine mai interdependenta la scara globala. a presiunii funciare şi a preturilor imobilelor. degradarea mediului natural. facand necesara racordarea la alte utilitati sau eliminarea unora existente iar expansiunea zonelor de locuit nu se mai realizeaza avand în vedere accesul facil către centrul oraşului sau locurile de munca.atât în interiorul oraşului sau al aglomerarii urbane. neegalat nici de inceputurile revolutiei industriale sau de tragediile suferite de oraşele engleze (Manchester. pe de alta parte. pajisti. a somajului.

Unitatea de baza a formei suburbane este locuinta. primaria din Amsterdam decide "auto-fragmentarea" acestuia în mai multe "entitati administrative" mai mici. planificarea urbana. managementul funciar. vorbind despre arhitectura suburbana. atragerea firmelor "de marca". fără caracter. în 1992. expozitii mondiale) şi a unor lucrari de anvergura. organismele locale şi nationale implicate în formularea politicii urbane incearca mecanismele cele mai suple şi operationale pentru consolidarea cooperarii la nivelul aglomerarii urbane. plictisitoare pana la infinit". În cazul Rotterdamului. au existat şi opinii favorabile în ceea ce priveşte latura pozitiva a suburbiilor. a "marilor evenimente" (olimpiade. casa sau gospodaria. organizarea serviciilor publice la scara aglomerarii. a doua oara în 1995. cum ar fi de pilda o serie de arhitecti şi edili. Suburbiile au fost apreciate ca fiind „monotone. Luand în considerare aceste probleme şi contextul economic. cadrul administrativ reprezinta numai o arie de actiune. Primele incercari în acest sens au fost inregistrate în Franta prin instituirea Agentiilor de Urbanism ale Aglomeratiilor (AUA) şi în Olanda unde. populatia refuzand sa valideze initiativa primariei. imaginea oraşului. Cu toate acestea. oraşe şi zone rurale a dat nastere unor critici vehemente din partea expertilor. În 1864. specialistii. precum şi pareteneriatul intre "actori urbani" din cele mai variate categorii. pentru a incuraja comunitatile invecinate sa se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. Cele mai importante modalitati de implementare a noilor politici urbane sunt strategiile de dezvoltare urbana şi ansamblurile de politici publice aferente implementarii lor. Aceasta fascinatie pentru suburbii pare sa fie impartasita astazi de milioane de locuitori. În ceea ce priveşte conceptul de suburbie. valorificarea resurselor locale. de nedistins una de alta. un observator al fenomenului îşi exprima „ura sa neprefacuta" pentru suburbiile Londrei pe care le vedea „ca pe ceva care nu are nici avantajele unui oraş nici libertatea de la tara. Inca din 1876. acesta este reflectat în literatura de specialitate drept "o inventie a clasei mijlocii" ce intruchipeaza idealul vietii de familie. Exista în mod cert. fiscalitatea. care au ajuns sa afirme în anul 1981 ca termenul de suburbie reprezinta un cuvant „murdar". social şi politic. calitatea spatiului urban (cu precadere a celui public). aceeasi initiativa esueaza de doua ori. pe de o parte. Contrastul dintre suburbii. putand fi complet detasata (SUA) sau semi-detasata (Marea Britanie). Cu toate aceste preocupari. Cesar Daly dezvaluie „spiritul şi caracterul civilizaţiei moderne al acesteia". fără personalitate. O alta tendinta inregistrata în ultimii ani este reprezentata de creşterea rolului suburbiilor în dinamica teritoriala urbana. pe de alta parte avand interese comune legate de infrastructurile de transport şi cele de furnizare a utilitatilor. dar care reuseste sa combine dezavantajele celor doua". „un conflict al valorilor" intre cei care aleg sa traiasca în suburbii şi acei profesionisti ai spatiului urban care ii critica. au fost adoptate o serie de initiative în .puternici dincolo de sfera de influenta a reglementarilor nationale". Ca un raspuns la creşterea continua a suburbiilor. protejarea mediului natural şi a valorilor de patrimoniu construit.

Modelul „oraşelor-gradina" a fost initiat de arhitectul Raymond Unwin care a introdus pricipiul designului sau în suburbia-gradina New Earswick.. XX. spatiul public ar trebui sa fie mai mult formativ decat rezidual. De altfel. Referitor la conceptul de „noul urbanism". scara pietonala. sistemul de circulatie ar trebui sa functioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de tranzit regional). el afirma în 1994 ca „.scopul de a introduce un anumit grad de control asupra acestui proces. în esenta. Welwyn. antiurban. care aplica idei urbaniste la scara regionala iar Asociatia de Cercetare a Proiectarii Mediului l-a numit ca fiind „unul dintre cei 25 de inovatori pentru activitatea sa în redefinirea modelelor de dezvoltare urbana şi suburbana din SUA". Potrivit unui studiu publicat în 1989 de New York Times. 22% preferau fermele şi numai 20% şi-au exprimat dorinta de a locui într-un oraş mare. Aceasta propunere se bazeaza în principal pe revigorarea conceptelor de proiectare a oraşelor aparute la inceputul sec. Cu toate acestea. este nuanta lor anti-urbana. 34% din cei chestionati preferau sa traiasca într-un oraş de mici dimensiuni. Un alt reprezentant marcant al „noului urbanism" este Peter Calthorpe. Cu acest prilej. O dezbatere anti-urbana s-a dezvoltat în acest sens în Rusia. unde asemenea „acumulatori" de oameni şi avere erau excluse. se considera ca „noul urbanism" raspunde unor nevoi extrem de actuale. a fost argumentat faptul ca oraşele mari şi moderne erau produsul capitalismului şi nu aveau loc în utopia comunista.ar trebui sa existe margini bine delimitate. şi anume acela ca strada principala ar trebui sa fie în linie dreapta iar cele secundare sa se curbeze. exista şi opinii potrivit carora „noul urbanism" este . dupa Marea Revolutie Socialista din Octombrie. curentul major al ultimelor decenii fiind reprezentat de dezvoltarea „oraşelorgradina" ca premisa a afirmarii şi dezvoltarii „noului urbanism". Ceea ce este comun acestor masuri şi propuneri. Preocuparile specialistilor în vederea unei mai bune organizari a spatiului au evoluat de-a lungul timpului. acesta reprezinta o miscare din SUA care pune în discutie crearea de mici oraşe şi asezari. Calthorpe defineste urbanismul prin „diversitate. considerata ostila revolutiei şi ale carei modele de productie şi proprietate nu favorizau utopia colectiva. adaptate insa modelelor de viaţa contemporane. al doilea „oraş-gradina" a fost fondat în 1920 şi proiectat de către Louis de Soisson.. iar populatia şi utilitatile ar trebui sa fie diverse (create de spatieri adecvate şi de un echilibru intre locurile de munca şi cele de locuit)". fiind adoptat în multe planuri urbanistice. nereusind sa . spatiu public şi structura de vecinatate" sustinand ca aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei regiuni metropolitane. Acest concept a inregistrat un succes de masa. Neincrederea în marile oraşe a evoluat paralel cu neincrederea în populatia rurala. districte comerciale şi vecinatati rezidentiale). 24% preferau o zona suburbana. indiferent de originea şi orientarea lor. creand astfel o senzatie de imprejmuire şi intimitate. domeniile civice ar trebui sa formeze o ierarhie completa (centre culturale legate. Astfel. Aceste tendinte anti-urbaniste au condus la propunerea de „asanare" a marilor centre de afaceri şi la conturarea preferintei pentru oraşe mici locuite de muncitori.

etc). la creşterea eficientei economice în exploatarea retelei edilitare a strazilor. care grupeaza toate zonele functionale: industrii. Zona industriala Amplasarea zonei industriale constituie o problema fundamentala de amenajare a teritoriului şi a localitatilor deoarece. cladiri de locuit. principalele caracteristici ale dezvoltarii urbane din secolul XX au fost reprezentate de afirmarea zonelor metropolitane şi extinderea suburbiilor. echilibrat. perimetrul construibil cuprinde terenuri izolate. a spatiilor verzi. zona de circulatie şi transport. dotari. Cu timpul. Perimetrul construibil al unei localităţi reprezinta linia conventionala de delimitare a teritoriului. cai de comunicatie. oferind alternativa micro-urbanismului. se asigura localitatii şi teritoriului o functionalitate normala. istorice. mentinandu-se un mediu ambiant curat. de amplasare a unor unitati industriale. intelegand prin acestea "acele teritorii din cadrul unei localităţi în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate". la economisirea terenului agricol. Un rol aparte în procesul de delimitare a localitatilor il reprezinta identificarea zonelor functionale ale localitatilor. favorabil desfasurarii normale a vietii. Contrar acestei suburbanizari. izolate sau executate fără autorizatie. inundabile. Exista şi situatii în care. lucrari edilitare. forma şi organizarea localitatii vizand o forma cât mai compacta care sa corecteze eventualele deficiente rezultate din dezvoltarea necontrolata şi cuprinderea unor zone ca rezerve de teren liber necesare extinderii în perspectiva. zona de locuit. Zonarea functionala a spatiului urban În contextul utilizarii rationale a teritoriului. micile oraşe au fost recunoscute şi promovate drept caracteristici ale vietii colective. În aceste conditii. la reducerea unor cheltuieli de intretinere pentru cladiri şi spatii libere amenajate. Dupa cum s-a observat din cele prezentate. în sensul evitarii unor amplasamente improprii ale constructiilor (terenuri instabile. . Principalele zone functionale dîntr-o localitate sunt: zona industriala.faca fata structurii moderne a vietii urbane. etc). delimitarea unei localităţi are în vedere: cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului. utilizarea eficienta a teritoriului urban prin eliminarea zonelor cu constructii dispersate. determinarea perimetrului construibil prezinta un rol deosebit de important contribuind la evitarea dezvoltarii haotice şi amplasarii unor constructii în afara limitei permise. declinul centrelor urbane a constituit o amenintare pentru utopiile urbaniste. datorita anumitor conditii obiective (naturale. spatii verzi. din materiale necorespunzatoare. zona de dotari social-culturale. O alta directie anti-urbana a fost retragerea treptata a clasei mijlocii din metropole la periferie.6. daca se realizeaza corect. dimensionarea corecta a localitatilor în raport cu numarul de locuitori. 5. în afara limitei principale. zona de spatii verzi.

zona industriala din cadrul oraşelor cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale. a cladirilor şi constructiilor auxiliare. iar în localitatile rurale. avand un cost de 2. Primul tip de amplasament genereaza efecte pozitive privind eficienta şi buna functionare în relatia cu oraşul prin: asigurarea unei bune legături cu zonele de locuit apropiate. construirea şi exploatarea în comun a retelelor de instalatii energetice şi de apa. etc. dar necesita suprafete mari de teren şi o ridicata rigiditate în ceea ce priveşte adaptarea la teren. zone industriale situate la marginea oraşului. metalurgica. alimentara. amplasarea se face în arealul acestor surse iar în cazul industriei prelucratoare. Amplasamentele izolate se recomanda pentru industriile nenocive care nu ocupa suprafete mari de teren (industrie locala de servire a populaţiei. a constructiilor de masini. zone în care predomina specificul procesului tehnologic: zone industriale producatoare de noxe: industria extractiva. b) specificul unitatilor: zone în care predomina unitati industriale. caile navale unde avantajul este de natura economica. c) energetica. zone mixte.5 ori mai mic decat pe calea ferata şi de 7 ori mai redus decat cel rutier insa dezavantajele sunt legate de faptul ca viteza de transport . agro-industriale sau industriale. a liniilor de cale ferata. a unitatilor de cercetare-proiectare. cooperarea intre cele doua functiuni din punctul de vedere al dotarilor tehnico-edilitare şi al dotarilor social-culturale. zone industriale amplasate în exteriorul perimetrului construibil al oraşului. mecanica fina. În funcţie de conditiile geografice şi caracteristicile marfurilor ce urmeaza a fi transportate. usoara. unitati ale industriei usoare şi alimentare. în cazul industriilor extractive. industrie electrotehnica. unitatile agricole. conditia o reprezinta posibilitatea aprovizionarii cu materie prima. siderurgica. În ceea ce priveşte clasificarea zonelor industriale. o conditie de baza o constituie asigurarea legaturii cu sursele de materie prima. se utilizeaza: caile ferate care asigura un transport cu volum mare la un cost relativ scazut. zone industriale nenocive: industria electrotehnica. combustibil. etc. Industriile urbane pot fi amplasate fie în cadrul unor unitati teritoriale cu suprafete importante (platforme) fie izolat. Referitor la alegerea amplasamentului pentru industrii. Astfel. caile rutiere care asigura un transport rapid cu servicii directe şi care pot deservi în conditii optime unitatile amplasate în interiorul zonei de locuit. etc. cooperarea intre diferitele unitati productive în proiectarea. forestiera. O alta cerinta a amplasamentului este asigurarea accesului prin caile de transport. zone de interes local.Avand drept functiuni principale productia şi depozitarea marfurilor. d) amplasament în raport cu oraşul: zone industriale amplasate în interiorul unitatilor de locuit. în cadrul zonelor de locuit. etc). a instalatiilor termice. în literatura de specialitate sunt intalnite mai multe criterii în funcţie de: a) importanţă: zone de interes national. energie. depozitele şi bazele de aprovizionare.

alei. scoli superioare. avand o suprafata de 500-800 ha şi o populatie intre 100000-200000 locuitori. dotari cu caracter administrativ (administratie. ajungand chiar pana la 40 ha cu o populatie de 3500-16000 locuitori. ministere). Sectorul orasenesc reprezinta unitatea structurala superioara. în afara locuintelor propriu-zise. complexul de locuinte. dispensare. De regula. avand o suprafata de 10-20 ha. birouri de firma. Functia de locuire reprezinta o notiune dinamica ce presupune existenta. a dotarilor şi amenajarilor necesare desfasurarii normale a vietii. muzee. parcaje şi garaje. etc în cazul transporturilor interioare din cadrul platformelor industriale. Cartierul cuprinde mai multe complexe de locuit grupate de obicei în jurul unui nucleu central (centru de cartier) incluzand dotari de folosinta periodica. mai sunt utilizate şi alte tipuri de mijloace de transport cum ar fi: funiculare. Aceasta unitate este delimitata de strazi cu importanţă oraseneasca sau elemente naturale (forme de relief. În afara acestora. spitale. Elementele principale ale complexului de locuit sunt: cladirile de locuit cu anexele necesare. oglinzi sau cursuri de apa. biblioteci. Zona de locuit În cadrul teritoriului orasenesc. Complexul de locuinte este format din mai multe grupe de locuit fiind considerat unitatea urbanistica de baza. benzi rulante. continand dotari de mica importanţă utilizate şi de alte grupari din zona. prestari servicii cu caracter deosebit. zona de locuit ocupa locul cel mai important şi cel mai intins (intre 40-60% din suprafata urbana) avand funcţia complexa de locuire şi asigurare a cadrului vietii particulare şi sociale a populaţiei. Grupa de locuinte cuprinde un ansamblu de cladiri de locuit cu o populatie de 400-2500 locuitori şi o suprafata de 2-6 ha. terenuri dejoaca şi sport. Teritoriul aferent cladirilor de locuit cuprinde cladirile de locuit propriu-zise şi elementele anexe cum ar fi: platformele gospodaresti (centrale sau puncte termice. unitati de prestari servicii pentru populatie. spatii verzi plantate. caracteristica oraşelor mari şi foarte mari şi cuprinde mai multe cartiere. masive plantate. Sectorul cuprinde pe langa dotarile de folosinta zilnica şi periodica. sali de sport. cartierul şi sectorul orasenesc. Zona de locuit este constituita din patru unitati structurale: grupa de locuinte. spatii de circulatie carosabila. teatre. generale. gradinite de copii scoli. Populatia are ca limta inferioara 15000-30000 locuitori iar limita superioara de 50000-60000 locuitori. dotari specializate de folosinta ocazionala cum ar fi: unitati comerciale şi de alimentatie publica. transportul prin conducte care se face pentru combustibilii lichizi şi gaze. Aceasta unitate structurala nu este echipata complet din punct de vedere social-cultural. puncte de colectare a . în special pentru industriile chimice şi petrochimice. Suprafata minima este de 60-80 ha iar cea maxima de 150-200 ha. etc. cartierul este delimitat de artere de mare circulatie. crese. etc). dotarile socialculturale de folosinta zilnica.pe apa este cea mai redusa iar rigiditatea traseelor este cea mai ridicata. unitati comerciale şi de alimentatie publica. conducte sub presiune. cluburi.

foarte mare(locuinte cu peste 10 etaje). o mai mare intimitate datorata izolarii fata de vecini. trasee lungi de acces. frecventa) contribuie la orientarea cladirilor şi a strazilor. Insorirea reprezinta unul din factorii climatici importanti în asigurarea igienei şi confortului. Protectia locuintelor se poate asigura prin asezarea constructiilor cu latura mica în directia vanturilor dominante sau cu latura mare oblic fata de acestea. spatii libere cu amenajari pentru jocul copiilor. Principalele dezavantaje sunt de natura economica şi constau în ocuparea deficitara a terenului.gunoaielor. orientarea constructiilor fata de punctele cardinale. Locuintele individuale prezinta urmatoarele avantaje: contactul direct cu natura. poluare sonora. etc. alei şi strazi interioare de acces la locuinte şi la anexele respective.8%. posibilitati de extindere. În acest context. ventilare. deşi este imposibil de realizat pentru toate camerele dîntr-o zona de locuit unde conditiile locale. imposibilitatea cuprinderii într-un anasamblu unitar. medie (locuinte colective de P+1…P+4). Acest teritoriu reprezinta 50-60% din suprafata totala a unitatii structurale. trenuri şi avioane 9. daca sunt în exces. intensitate. insorire. regim de inaltime. Dupa inaltime. Zgomotul influenteaza amplasarea şi conformatia cladirilor în raport cu sursele care il produc. ateliere mestesugaresti 9. Miscarea aerului . deschiderea spatiului interior al grupurilor de locuinte fata de directia vanturilor racoroase de vara şi inchiderea fata de directia vanturilor reci de iarna. orientare şi latitudine.vantul . influenteaza în mod negativ constructiile în timp ce insuficienta sau lipsa lor este daunatoare sanatatii şi confortului urban.2%.2%. fatadele trebuie sa fie expuse radiatiilor solare timp de 2-3 ore pe zi. difuzarea şi transportul impuritatilor nocive. locuintele pot fi clasificate dupa folosinta. etc. Studierea caracteristicilor vanturilor (directie.8%. Locuintele colective nu permit extinderi şi impun o conduita adecvata vietii colective. locuintele pot avea inaltime: joasa (locuinte individuale. Amplasarea locuintelor este. Intensitatea vanturilor poate fi redusa cu ajutorul ecranelor de protectie sau al plantatiilor. Alternarea zonelor umbrite cu cele insorite determina miscari ale aerului în timpul verii. înca din faza de proiectare trebuie acordata o atentie deosebita în alegerea amplasamentului. În acest sens. Timpul de insorire şi intensitatea razelor solare depind de anotimp. locuri pentru batutul covoarelor). Intr-un ansamblu de locuit. Precipitatiile. mare (locuinte cu 5-10 etaje. Calitatea vietii în cadrul locuintelor depinde în mare masura de asigurarea acestui minim de insorire. jocul copiilor 7. forma şi mod de dispunere. parter sau duplex). trasarea strazilor paralel cu . etc. de asemenea. dispunerea în teren. zgomotul are urmatoarea structura: circulatia stradala 66%. Pentru ca efectul insoririi sa fie eficient. prevazute cu ascensor). determinata şi de conditii climatice. Dupa folosinta. aparate electrocasnice 7. asigurand ventilarea lor (reducerea temperaturii fiind proportionala cu viteza vantului). functionale şi estetice impiedica aplicarea unor solutii ideale în acest sens. locuintele sunt individuale sau colective.actioneaza asupra localitatilor. alegerea unui anumit tip de compozitie pentru un ansamblu. dispunerea în teritoriu a unor obiective în funcţie de gradul lor de nocivitate. radioficare.

etc. ci şi o anumita istorie. scolile. Spatiile rezervate circulatiei din cadrul complexului de locuit reprezinta 15-20% din suprafata ansamblului şi cuprind: aleile pentru circulatia pietonala. Caile carosabile se clasifica în: strazi perimetrale. compozitionali. institutiile administrative. Dotarile de importanţă oraseneasca se amplaseaza în centrul civic al localitatii. Strazile interioare traverseaza complexul de locuinte legandu-l de diferite puncte de interes şi pot avea forma unor inele ramificate sau fundaturi. Din punct de vedere geometric. Zona dotarilor social-culturale Aceasta cuprinde terenurile pe care sunt amplasate spatiile comerciale.directia vanturilor slabe în vederea obtinerii unei bune ventilari. rezervata unor dotari culturale. Construirea dupa reguli abstracte a unui nou centru poate fi respinsa indiferent de . zona centrala reprezinta o parte a structurii oraşului. Aleile de serviciu asigura legatura cu unele elemente ale complexului: parcaje. Forma şi imaginea centrelor civice traditionale a rezultat din structura lor interna. dat fiind faptul ca centrul include nu numai parametri functionali. dotari. Prezenta acestor dotari nu este insa suficienta pentru ca centrele sa poata fi atractive şi rentabile pentru viaţa sociala a comunitatii datorita faptului ca centrul nu include doar parametri functionali. Din punct de vedere social. proiectantii trebuie sa prevada o rezerva de teren pentru parcaje. Avand în vedere creşterea în timp a acestui indicator. din continutul social şi functional care au generat caracterul polarizator pentru viaţa comunitara. cinematografele. importanţă şi gradul de specializare influenteaza intreaga localitate. Garajele se realizeaza sub forma boxelor individuale sau garajelor colective amplasate la parterul sau subsolul blocurilor de locuit. hotelurile. Numarul locurilor de garare se considera a fi 20% din numarul total de autoturisme. Preocuparea excesiva pentru calitatile reprezentative. o participare psiho-sociala specifica. Strazile perimetrale leaga complexul de locuinte de unitatile vecine asigurand delimitarea de acestea. un fir pentru o persoana avnd latimea de 6070 cm. poate avea uneori efecte opuse scopului initial. platforme gospodaresti. în constructii special amenajate în subteran sau suprateran. parcajele şi garajele aferente. volumetrici. administrative şi comerciale care prin calitatea serviciilor. dotari social-culturale şi amenajari. centrul reprezinta expresia concentrata a vietii urbane. pentru aspectul monumental-simbolic al cladirilor. Aleile pentru pietoni asigura accesul la locuinte. cu capetele amenajate pentru intoarcerea autovehiculelor. strazi interioare şi alei de serviciu. teatrele. Latimea acestora este de 1-4 fire de circulatie. caile carosabile. spitalele. Parcajele şi garajele deservesc posesorii de autoturisme. Centrul oraşului reprezinta locul în care functiunile şi valorile urbane ating intensitatea lor maxima. Practica urbanistica a demonstrat ca ignorarea specificitatii zonei centrale a oraşului poate avea efecte neasteptate. Numarul locurilor de parcare-garare se stabileste în funcţie de indicele de motorizare (raportul dintre numarul autovehiculelor şi numarul populaţiei). curti de serviciu.

În funcţie de marimea oraşului. - existenta centrului este legata de istoria oraşului fiind o punte intre trecutul şi viitorul centrul este o realitate fizica avand implicatii etice.calitatile arhitecturale ale ansamblului. psihologice şi civice. Delimitarea centrului în textura urbana este din ce în ce mai dificila. care se produce prîntr-o mare aglomerare de interese atât în interiorul spatiilor aferente cât şi în jurul acestora. în timp ce noul centru este vizitat foarte putin şi fără interes. destinata uneia sau mai multor activitati specifice. delimitarea lor în teritoriul urban fiind evidenta prin conturul unei piete. modeste ca dimensiuni dar cu o valoare sociala deosebita în timp ce noile centre au fost respinse. determinata de existenta oraşului. cu caracter central. . Alteori. acelaşi caracter. - de comunitate şi se constituie ca o existenta semnificativa. Cu cât oraşul este mai mare.centrul are o existenta specifica. cu atât centrul sau rezulta din asocierea unui număr mai mare de dotari amplasate pe o arie mai extinsa. fapt care genereaza locuitorilor sentimentul de apartenenta la oraşul respctiv. Pentru intelegerea valorii ambientale a centrului trebuie luate în considerare mai multe aspecte: . prezenta centrului se dizova în spatiul urban printr-o extindere dificil de controlat.4-2% sau mai mari în cazul oraşelor a caror importanţă depaseste teritoriul urban aferent. În oraşele mici se recomanda gruparea dotarilor principale într-un singur centru. Daca în perioadele anterioare centrele se formau lent. În oraşele mari.orice aglomeratie urbana îşi creaza un centru sau mai multe ca urmare a necesitatilor materiale şi spirituale ale convietuirii comune. - centrul reprezinta o manifestare de cultura.centrul rezulta ca o grupare functional-spatiala care reflecta conjugarea intereselor colective şi individuale ale locuitorilor. . . gruparea dotarilor cu caracter central impune organizarea unui subsistem al centrului de oraş. integrat sistemului urban. În acest mod. Astfel. Modul de organizare a centrului urban se afla în stransa interdependenta cu marimea oraşului şi evoluţia sa istorica. Centrul exprima în esenta oraşul respectiv. o acumulare a valorilor şi o sursa informativa de mare interes. dar care se dispun ierarhizat în cadrul ansamblului. exprimand sensul asezarii. stabilindu-se valori cuprinse intre 0. spirituale şi sociale. în numele modernizarii. se pot diferentia câteva tipuri de organizare: a) constructie sau amenajare singulara. defininduse ca teritoriu urban de mare utilitate şi diversitate ambientala. au fost distruse nuclee mai vechi. se poate realiza o evaluare a ponderii acestei zone în raport cu marimea oraşului. se asigura o ordonare a dotarilor şi amenajarilor care au. în totalitatea lor. se ajunge la situatia în care vechiul centru rămâne supraaglomerat. fapt exprimat prin densitatea serviciilor. urmarindu-se realizarea unui spatiu public reprezentativ. Totusi. odata cu dezvoltarea oraşului industrial. pe baza evoluţiei vietii economice.

de a aduce natura în cadrul construit. Zona de spatii verzi Spatiile verzi reprezinta zone sociale. sociale. il au serviciile. prin caracterul cladirilor care le marginesc şi prin activitatile publice pe care le adapostesc. dobandesc un rol important în cadrul oraşului. şi pe de alta parte. cunoscut fiind faptul ca oraşele reprezinta. Acest lucru este deosebit de important în intocmirea planurilor de urbanism şi în procesul de modernizare urbana. d) sistem policentric urban constituit din gruparea pe un sistem de axe urbane a mai multor ansambluri ce reunesc dotarile cu caracter central. cinematografe. În aceasta directe se urmareste: incadrarea centrului în schema stradala şi situarea sa în contact direct cu arterele magistrale. ca scuarurile şi parcurile publice din oraşe. centre polarizatoare ale multor servicii: social-culturale şi de invatamant (retea de teatre. circulatia centrala trebuie sa se inscrie în reţeaua urbana ca o continuitate functionala. Conditia de baza a bunei functionalitati a zonei centrale este accesibilitatea fără restrictii şi presupune pe de o parte. prin diversitatea şi amplitudinea lor. În cazul organizarii policentrice este necesara ierarhizarea elementelor constitutive. este cazul unor piete reprezentative. cluburi. biblioteci. c) centru orasenesc unic alcatuit dîntr-un ansamblu cu caracter central ce adaposteste cele mai importante cladiri pentru oraş şi teritoriu. etc. rezolvarea corecta a traseelor de transport în comun. Studiile de organizare a centrului de oraş definesc atât principalele relatii interioare cât şi posibilitatile de formare în raport cu intreg teritoriul urban. precum şi cladiri de locuit sau al unor artere magistrale care. incadrate de cladiri care adapostesc dotari administrative. Centrul oraşului este implicat în organizarea generala a oraşului prin crearea unor legături bine stabilite cu ansamblurile de locuit şi cu celelalte zone de interes urban. posibilitatea pietonilor de a se deplasa confortabil în interiorul zonei centrale. etc). de a lega zonele urbane de peisaj. Astfel de legături solicita insa mai mult decat un spatiu convenabil pentru circulatie şi anume o organizare proprie. . pot contribui la crearea unor arii de convergenta 88 mai mult sau mai putin intinse. licee. ca element fundamental al conceptului de oraş care. prin definitie. fluenta traficului local pe artere transversale sau de centura pentru a asigura accesibilitatea din exterior. functionala şi estetica. Functia sociala şi viabilitatea centrelor civice depinde în mare masura de modul în care acestea se integreaza în viaţa economica şi sociala a localitatii precum şi de felul în care colaboreaza cu toate structurile urbane. Pentru a raspunde acestor necesitati. fluenta traficului de tranzit pe arterele tangentiale zonei centrale. institutii de invatamant superior. Un rol deosebit de important în acest sens. scoli profesionale.b) ansamblu cu caracter central care se constituie prin gruparea unitara a unor constructii şi amenajari. culturale. care au rolul de a imbunatati microclimatul. circulatia marfurilor. posibilitatea locuitorilor de a ajunge comod din orice punct al oraşului în centru. turism.

se poate observa ca asigurarea unei suprafete plantate de minimum 40 mp/locuitor devine un deziderat greu de atins. Gradina locuintei individuale contribuie la sporirea intimitatii vietii private asigurand contactul direct cu natura. Simond nu cuprindea şi plantatiile de aliniament din lungul arterelor majore sau cele de protectie din zonele industriale. la care se adauga alti 12 mp la nivelul unitatii de vecinatate şi înca 20 mp la nivelul cartierului prin crearea unor spatii specifice fiecarei trepte amintite (gradini. Nu şi imposibil. În ceea ce priveşte ponderea spatiilor verzi. spatii verzi aferente dotarilor de turism şi bazei de tratament. monumentele istorice şi de arhitectura. Spatiile plantate din preajma locuintelor cuprind gradinile locuintelor individuale şi spatiile verzi din cuprinsul ansamblurilor de locuinte. În cazul locuintelor colective. la 40-70 mp zona verde la un vizitator în statiunile turistice. obtinandu-se asa numitele terase-gradina. scuaruri. initiatorul conceptului de "arhitectura a peisajului" propunea o serie de valori minimale de "spatii verzi folosibile" la nivel de locuinta (unifamiliala sau colectiva). modelata dupa dorinta omului în timpul sau liber. necesitatea realizarii spatiilor verzi impune o revizuire a modului de proiectare a teraselor. În aceste conditii. respectiv 80 mp în teritoriul periurban incluzand şi alte spatii verzi amenajate destinate agrementului şi turismului de sfarsit de saptamana. densitatile în zona construita sunt relativ mari. spatii verzi pentru consolidarea terenurilor şi de protectie. complex de locuit. el propunea 8 mp. daca noile planuri urbanistice generale ar fi prevazut o extindere controlata a zonelor construite şi realizarea de zone plantate pe terenurile care în 1990 erau înca libere la marginea . gradini şi parcuri zoologice. cartier. parcuri dendrologice. revenind în general o suprafata de 125-150 mp de teren/locuitor. calculandu-se dupa o norma de 3 mp/locuitor. la 50-150 mp la un vizitator în zonele cu paduri. Gradina sau parcul complexului de locuit cuprinde un teritoriu de 1-20 ha. oraş şi teritoriu. insa. unde oraşele s-au dezvoltat în ultimii 50 de ani mai mult pe verticala şi în cadrul unor suprafete limitate. grupa de locuit. totodata. parcuri. gradini botanice. aceasta se situeaza la 20-50 mp zona verde la un locuitor în oraşe. parcuri şi gradini. John Ormsbee Simond. În 1961. Functionalitatea spatiilor verzi impune impartirea lor în urmatoarele categorii: spatii verzi limitrofe cailor de comunicatie (plantatii de aliniament). punand în valoare.de a corecta ariditatea şi monotonia compozitiei urbane. raza de deservire fiind de 800-1500 m (10-20 minute de mers pe jos). În Romania. De mentionat ca în aceste valori. Este necesara atât dimensionarea cât şi plasarea unor sisteme constructive pentru jardiniere şi elemente auxiliare care sa permita cultivarea plantelor ornamentale. balcoanelor şi logiilor. spatii verzi de agrement. zone de sport şi recreere) insumand în final la nivelul oraşului aproimativ 40 mp/locuitor. folosind o ierarhizare a spatiilor urbane consacrata de Charta de la Atena. ca elemente de contact al locuintei cu natura. La nivelul grupei.

etc). Astfel. comerciale. Reteaua stradala dintr-o localitate cuprinde strazile. Chiar daca aceste deplasari nu se suprapun în timp. cale ferata) şi vehicule care folosesc reţeaua stradala (tramvaie. Este graitor în acest sens "semnalul dat chiar de capitala tarii în 1990. uneori chiar prin distrugerea unor zone verzi. materiilor prime. pasaje de trecere. de care trebuie sa se tina seama în organizarea retelelor de transport şi amplasarea noilor zone de locuit. desfasurandu-se pe cai special amenajate: trotuare. asigurarea relatiilor dintre componentele oraşului. Traficul de persoane are trei componente: alternanta zilnica în dublu-sens. precum şi traficul de tranzit ce consta în vehicule care traverseaza oraşul. locuinta-loc de munca. fie prin concesionarea sau vanzarea unor suprafete pentru alte destinatii functionale. fie prin transformarea lor în maidane neingrijite (zone gri). . Transportul în comun este organizat tinand cont de urmatoarele elemente: traficul de autoturisme. turism.oraşelor. planuri inclinate. viaducte. parcajele. Avand în vedere numeroasele probleme legate de circulatia din interiorul oraşelor. etc şi contribuie la ordonarea elementelor urbane. troleibuze. fiecare dintre ele genereaza asa-numitele perioade de varf sau momente de trafic. tuneluri de traversare. marfurilor. un rol deosebit de important revine planificarii urbane şi corelarii traficului cu celelalte functiuni ale oraşului. Mijloacele de transport în comun sunt constituite din vehicule cu cai de rulare proprii (metrou. realizarea legaturii intre diferite zone de interes. pasaje. microbuze. escalatoare. etc. Deplasarile de persoane se efectueaza atât pietonal. bunurilor materiale. iesirile pentru odihna. planurile de urbanism urmaresc includerea rezolvarii problemelor de trafic alaturi de celelalte obiective privind dezvoltarea localitatii pentru evitarea conflictelor posibile. Zona de circulatie şi trafic urban Numeroase activitati urbane genereaza nevoi de deplasare a persoanelor. autobuze. intersectii. pietele. recreatie. în zonele cu dotari social-culturale. etc cât şi cu autovehicule pe suprafetele carosabile ale strazilor şi a altor spatii rezervate circulatiei de vehicule: poduri.Constructiile s-au dezvoltat rapid şi haotic pe terenurile libere. în interiorul oraşelor inregistrandu-se pierderi din suprafata zonelor verzi existente. intersectiie. etc. scari. alei. asigurand astfel buna functionare a intregului organism urban. tuneluri. cand prin dezafectarea unei pepiniere din nordul oraşului s-a facut loc constructiei unui cartier de locuinte costisitoare. Traficului intern i se suprapune traficul extern care consta în circulatia vehiculelor ce intra în oraş cu anumite destinatii şi il parasesc dupa un timp. etc. decalarea programelor de incepere a lucrului într-o anumita zona pentru aplatizarea varfurilor de trafic. deplasarile în afara orelor de lucru. specializarea unor strazi sau zone pentru diferite tipuri de transport. taxiuri. piete.

.

extrem de complexa şi care nu se inscrie de cele mai multe ori într-o schema logica dar care contribuie semnificativ la modificarea spatiului urban. omogenitate. densitati. structura. optimizate ca marime. a rezultat un fenomen calitativ nou. devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare stricta intre mediul natural şi cel artificial. iar acestea din urma cu ramificatii de acces la obiective. genereaza structura functionala a asezarii. concentrate în punctele importante de intrare-iesire din oraş. astfel incat sa poata raspunde exigentelor sociale. scurtarea distantelor de parcurs. localitatile urbane contemporane reprezinta locul de desfasurare a unor extrem de variate activitati care. Totodata. societatea umană a remodelat cadrul natural creand mediul denumit de către specialisti drept "artificial". evitarea concentrarilor excesive de trafic. În prezent. pe masura cresterii traficului. Implicatiile concentrarii urbane asupra mediului inconjurator Inca din fazele primare ale dezvoltarii sale. prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiva de integrare a celor doua medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de inlaturare a cauzelor ce provoaca raporturile de neconcordanta cu efecte autodistructive pentru societatea umană. studierea fenomenului de deplasare pendulara dinspre oraş spre exterior şi invers (navetismul) şi a cauzelor care-l genereaza şi prevederea unor zone de trafic suplimentare. denumit în terminologia internationala "mediu uman". Acest concept a fost adoptat la Congresul al IXlea al Uniunii Internationale a Arhitectilor de la Praga. Prin intermediul planurilor de urbanism se stabilesc şi posibilitatile de restaurare a retelelor stradale existente astfel incat sa se respecte o serie de principii fundamentale: asigurarea cu minim de energie a circulatiei intre toate cartierele şi zonele de munca. asigurarea unei structuri a retelei stradale în sistem organic: artere magistrale orasenesti. compus din multiple echipamente ce deservesc cerintele curente ale populaţiei. inzestrare şi infatisare. functiuni. în 1967. zonificate. asigurarea unor conditii ecologice. marirea capacitatii de circulatie a strazilor în mod progresiv. adoptarea unor solutii eficiente atât din punct de vedere tehnic cât şi economic prin folosirea la maximum posibil a traseelor strazilor existente. cu ramificatii de artere în cartiere. s-a mai afirmat şi faptul ca societatea contemporana este cauza unui fenomen extrem de periculos. prevederea spatiilor pentru largiri de artere. Forma cea mai sintetica de concretizare a mediului artificial o reprezinta localitatile.7. avand în vedere ca prin simbioza lor organica. intersectii în cazul amplasarii de cladiri în zonele adiacente. Peste aceasta se suprapun relatiile care se desfasoara în viaţa sociala şi economica a locuitorilor. amplasate uniform în suprafata oraşului. 5. Aşadar.Acest lucru poate fi realizat prin prevederea unor zone echilibrate ca marimi. acela de transformare a mediului uman .

• • prime. dezvoltarea oraşului are consecinte nefavorabile asupra spatiului şi mediului inconjurator. pot fi mentionate: • consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului prin defrisari. Explozia continua a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru modificari ale raportului intre populatie şi habitat. etc. circulatie. poluarea atmosferei. etc. saracia predomina indeosebi în zonele periferice. Graffiti-urile care degradeaza spatiile publice sunt intalnite în marile metropole în metrouri. etc. modificari în climat. locuinte. influente asupra faunei. a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. în paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism şi segregare. educatie. strainii reprezinta 74% iar în oraşe ca Berlin. Stuttgart acestia detin o pondere de aproximativ 17% ceea ce ce a generat o serie de masuri adoptate de autoritatile locale în directia limitarii atribuirii de locuinte sociale imigrantilor. a apei. distrugerea terenurilor agricole fertile. imobilele insalubre denumite corticos sunt inchiriate mai multor familii şi adaposteau în 1993 aproape 2 milioane de persoane. degradarea masivelor forestiere. degradarea spatiilor verzi. a masei lemnoase. concentrarea populaţiei ca număr şi densitate în formatiuni urbane ce depasesc scara umană. saracia şi minoritatile se intalnesc deobicei la marginea oraşului. etc. În marile metropole ale Europei sudice. La Sao Paolo. Atat la nivelul continentului american cât şi în Europa. Centrele urbane abandonate ale marilor oraşe americane s-au transformat în ghetouri reprezentand zone insalubre şi nesigure controlate de elemente situate în afara legii. sanatate. Indiscutabil. exploatarea fără restrictii a resurselor naturale. apelor. creşterea somajului.într-un mediu antiuman. extinderea functiilor centrale avand loc pe baza . gari. în Cartierul Garii din Frankfurt. asupra calitatii vietii oamenilor. O alta problema cu care se confrunta marile oraşe este reprezentata de presiunea funciara şi specula imobiliara. poluarea şi efecte asupra starii de sanatate a oamenilor prin creşterea numărului de imbolnaviri mintale. De exemplu. contribuind în final la degradarea calitatii vietii şi a mediului. datorita incapacitatii oamenilor de a intelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor. în Japonia. desecari. pasaje subterane şi canalizeaza violenta urbana transpunand-o din punct de vedere artistic. spatii comerciale. a materiilor efectele poluante ale marilor oraşe care se refera la problema deseurilor urbane. dezvoltarea haotica a retelelor de comunicatii şi transport care irosesc imense suprafete de teren. eroziuni. De exemplu. Munchen. explozia preturilor funciare se explica prin creşterea densitatii locuitorilor. petrecerea timpului liber. • sporirea maladiilor cardiovasculare. a saraciei şi insecuritatii sociale. Printre cauzele acestui proces se numara aglomerarea excesiva de industrii perturbatoare ale mediului ambiant. În acest sens. în special a celor neregenerabile. la Marsilia peste 2000 de imigranti traiesc în baracile de la periferia oraşului iar suprafata ocupata de bidonviluri şi structuri marginale ocupa la Madrid peste 16% din suprafata rezidenta a oraşului.

sporesc degradarea civilizaţiei umane şi a mediului inconjurator manifestandu-se fenomenul de hipertrofie a oraşelor. a societatilor de asigurari şi imobiliare. - expansiunea spatiala are loc odata cu creşterea populaţiei metropolelor şi deplasarea acestora către marginea oraşelor. supraaglomerarea continua sa fie prezenta în marile oraşe în conditiile cresterii demografice şi a presiunilor care se exercita asupra utilizarii terenurilor. creşterea surselor de poluare. reducerea surselor de poluare. adeseori insuficente se manifesta extinderea acestora dincolo de limita confortului minim. scade densitatea urbana dar apar probleme legate de asigurarea locuintelor. - degradarea mediului inconjurator are loc ca urmare a supraconcentrarii locuitorilor dar şi a activităţilor economice ceea ce antreneaza dezechilibre ecologice atât în interiorul metropolelor cât şi în afara acestora. ca urmare a cresterii explozive a populaţiei şi. cantitatile mari de poluanti din apa. În ceea ce priveşte spatiile rezidentiale. din cele mai vechi timpuri. gestionarea traficului interurban. managementul deseurilor. aer şi sol determinand un grad ridicat de imbolnaviri în randul locuitorilor. elaborarii unor masuri de atenuare a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. simptomele acesteia putand fi sintetizate astfel: - deformarea zonelor rezidentiale şi a celor industriale prin concentrarea activităţilor bancare. Problema centrala a marilor metropole este reprezentata de faptul ca acestea reprezinta un spatiu în care converg forte progresive ce asigura evoluţia societăţii dar şi fenomene care accentueaza.amplificarii concurentei intre birouri şi locuinte în utilizarea teritoriului fapt ce a antrenat creşterea preturilor la locuinte urmata de exodul populaţiei către periferie şi accentuarea migratiei populaţiei intre locul de munca şi habitat. se pune problema gasirii unor solutii de atenuare a efectelor concentrarii urbane asupra mediului de natura sa contribuie la afirmarea şi dezvoltarea suburbiilor. În acest caz. sub limita minima de confort. Concentrarea tertiarului în marile metropole este o caracteristica a tarilor dezvoltate iar metropolelor tarilor slab dezvoltate le este proprie concentrarea activităţilor industriale. masurile legislative adoptate nu reusesc sa determine stoparea fenomenului ci stimuleaza adeseori creşterea surselor de poluare (formarea marilor depozite de deseuri menajere la perifera oraşelor). crearii unor conditii de viaţa mai bune în mediul rural. societatea s-a confruntat cu problema aşezărilor umane. la nivelul periferiilor din multe oraşe dar şi în interiorul acestora fiind intalnite constructii insalubre ce adapostesc un număr mare de locuitori. Ca urmare. în . Avand în vedere toate acestea. etc. Se estimeaza ca o treime din populatia tarilor slab dezvoltate traieste la marginea oraşului în locuinte insalubre. a intregului sector tertiar în marile metropole ceea ce antreneaza puternice disproportii regionale. Asa cum s-a mai aratat în cele prezentate.

gestiunea responsabila a resurselor materiale şi protectia mediului. corespunzator. devine tot mai necesara dezvoltarea lor controlata . ca stiinta a organizarii oraşelor. a proliferarii marilor aglomeratii. rolul lor în creşterea economica a zonelor. . cu siguranta. impactul asupra mediului. ii revine sarcina de a asigura dezvoltarea armonioasa. Luand în considerare aceste aspecte. a zonelor functionale. prin raportare la valorificarea lor turistica. un nou impuls modului de intelegere a mecanismelor de organizare şi functionare ale aşezărilor umane. echilibrata a localitatilor. Acest lucru presupune o gestionare stiintifica a dinamicii acestora şi totodata. necesitand în permanenta noi remodelari urbane. impunandu-se o abordare a lor din perspectiva marketingului. iar raspunsurile la aceasta problema vor da. oraşele pot fi gandite ca produse. utilizarea instrumentelor şi tehnicilor de marketing în procesul de planificare strategica. În acest context. Totodata. Avand în vedere tendintele inregistrate în evoluţia oraşelor. imbunatatirea calitatii vietii oamenilor. diversificarea functiilor şi. se pune intrebarea daca societatea umană va gasi rezolvarea problemelor generate de urbanizarea excesiva prin limitarea consecintelor nefavorabile ale activitatii economice în ansamblul sau.consecinta. urbanismului.

calitate. sociale.1. utilizarii responsabile a resurselor naturale. serviciilor şi capitalurilor. strategia de dezvoltare economico-sociala trebuie fundamentata pe evaluarea propriilor resurse si posibilitati in cadrul contextului intern si international. rolul regiunilor urbane in economia mondiala devine tot mai important. 6. cresterea competivitatii si a calitatii vietii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local si national. accentuata de schimbările tehnologice rapide care afectează atât producătorii.1. cât şi consumatorii. produse si servicii individualizate este in continua crestere. sociale si institutionale la dinamica economiei mondiale in scopul de a promova factorii catalizatori ai schimbarii economice si sociale in directia cresterii economice. In conditiile in care cererea pentru inovatie. .element de referinta in dimanica urbana In cadrul proceselor ce dau continut gestiunii urbane. social. politic si cultural si corelata cu politica de dezvoltare regionala in relatii de complementaritate cu politicile sectoriale si cu procesele de planificare a teritoriului avand la baza intarirea capacitatii institutionale. politice si culturale asigurand astfel armonizarea intereselor proprii de dezvoltare cu dinamismul economiei mondiale. unitare a ansambului economiei nationale.1. competitive şi inovative. Aceste preocupari se afla in sfera managementului si a strategiei urbane fiind integrate in obiectivele generale ale dezvoltarii economicosociale inscrise in dinamica urbana.6. bunurilor. elaborarea unui plan strategic de dezvoltare rezida in necesitatea asigurarii unei evolutii coerente. materiale si umane in corelatie cu nevoile societatii dar si adaptarii la evolutiile si contextul economiei mondiale dinamice. Continut si obiective In general. 6. elaborarea strategiilor de dezvoltare economico-sociala trebuie sa raspunda cerintelor de adaptare a sistemelor economice. Totodata. aparitia de noi piete si competitori precum si cresterea mobilitatii presoanelor. Strategia generala a dezvoltarii economico-sociale . economic. STRATEGIE URBANA In contextul extinderii fenomenului de mondializare. strategia de dezvoltare economico-sociala a unei tari trebuie sa fie suficient de flexibila pentru a fi adaptata cu usurinta realitatilor economiei mondiale dar in acelasi timp trebuie sa cuprinda toate aspectele vietii economice.

politica financiara cuprinde aspecte legate de dimensiunea si structura bugetului public si sistemul fiscal. a diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor acesteia. strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde un ansamblu de politici care urmaresc obiective legate de : cresterea economica. precum şi în capitalul uman. Asigurarea stabilitatii macroeconomice are loc prin promovarea politicilor financiare. rezervelor. In contextul unei economii globale. promovarea unor politici coerente vizand ajustarea structurala a economiei. Totodata. concomitent cu operaţionalizarea mecanismelor de cooperare interministerială şi de parteneriat guvern . dezvoltarea cercetarii. strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde politici care sa urmareasca intarirea si conturarea rolului administratiei publice in luarea deciziilor si alocarea resurselor precum si corelarea şi integrarea politicilor sectoriale în politicile de coeziune. acestea trebuie sa asigure stabilitatea si dezvoltarea macroeconomica. etc. amenajarea teritoriului si dezvoltarea regional. strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde programe de actiune vizand protejarea si conservarea naturii. a resurselor umane. asigurarea stabilitatii macroeconomice. a pietelor financiare si de capital. In ceea ce priveste protejarea si cresterea calitatii mediului. imbunatatirea managementului financiar. In ceea ce priveste continutul acestora. dezvoltarea si buna . a managementului si a utilizarii capitalului in productie. iar cea comerciala . Astfel. In plan institutional. ale ratelor dobanzilor. imbunatatirea sistemului social si a coeziunii sociale.autorităţi locale. cresterea economica se realizeaza pe baza cresterii productivitatii prin imbunatatirea eficientei muncii. In general. un rol important il detine promovarea unor produse si servicii competitive prin investiţii în capitalul productiv. protejarea si cresterea calitatii mediului. Ajustarea structurala a economiei vizeaza consolidarea structurilor economice cu scopul de a asigura un nivel mai inalt al competitivitatii urmarind totodata dezvoltarea mediului de afaceri si cuprinde un ansamblu de politici sectoriale avand drept obiectiv general valorificarea optima a tuturor categoriilor de resurse. cursului de schimb. monetare si comerciale in directia dezvoltarii economice pe termen mediu si lung. retehnologizarea şi modernizarea echipamentelor.masuri de natura sa contribuie la cresterea competitivitatii produselor si serviciilor precum si aspecte legate de regimul importurilor si exporturilor. cea monetara reuneste evolutiile agregatelor monetare.Continutul strategiei de dezvoltare economico-sociala este legat de existenta politicilor publice si a sistemului institutional. asimilarea tehnologiilor informaţiei şi utilizarea unor tehnici moderne de management al afacerilor vor sprijini şi facilita creşterea productivităţii economice şi vor conduce la obţinerea unor randamente mai bune în economie. Referitor la politicile publice. în echipamente şi tehnologie. consolidarea mediului antreprenorial.

in general. Un rol important in cadrul strategiei de dezvoltare economico-sociale revine politicii de dezvoltare regionala care urmareste. in acord cu strategiile. la creşterea competitivităţii precum şi la conservarea diversităţii culturale şi a capitalului natural. politicile de dezvoltare spaţială trebuie indreptate catre dezvoltarea echilibrată şi policentrică a sistemului urban.inovare precum si dezvoltarea sectorului informatic.centre de cercetare şi universităţi. politica de dezvoltare regionala trebuie sa curinda masuri care sa contribuie la modernizarea şi dezvoltarea reţelelor energetice. precum şi finanţării private a cercetării şi utilizării rezultatelor acesteia. Totodata. dezvoltarea unui sistem integrat de transport şi comunicaţii ca suport pentru formarea şi expansiunea sistemului urban de tip policentric şi pentru a realiza pe această cale o integrare a zonelor de dezvoltare economică în spaţiul economic şi politic regional precum si in directia conservarii şi dezvoltarii patrimoniului natural si cultural. realizarea parteneriatului între zonele urbane şi rurale. stimularea productiei si a consumului durabil precum si introducerea si utilizarea instrumentelor economice pentru protejarea mediului. organizaţii de formare profesională. de realizare a unor legaturi de complementaritate intre zona urbana si cea rurala. dezvoltarea zonelor urbane şi rurale. Un alt obiectiv al politicii de dezvoltare regionala il constituie dezvoltarea teritorială echilibrată a zonelor rurale si urbane prin promovarea unor principii de amenajare si dezvoltare urbană policentrică. . politicile si practicile puse in aplicare la nivel international.administrare a retelei nationale de arii protejate. Nu in ultimul rand. In conditiile in care dezvoltarea teritoriului contribuie la intarirea coeziunii economice şi sociale a localităţilor şi regiunilor. aceasta are loc prin crearea serviciilor de sprijin în afaceri. a unor retele de cooperare dintre mediul antreprenorial . un rol important il detine stimularea procesului de cercetare . in cadrul dezvoltarii regionale. creşterea competitivităţii la nivel regional şi a relatiilor intre regiuni. de implementare a strategiilor inovative de regenerare economică şi socială a oraşelor de mărime mică şi medie precum şi a cartierelor. intarirea coeziunii sociale si a identitatii locale si regionale. zonelor suburbane şi periurbane aflate in declin in marile oraşe. imbunătăţirea sistemelor şi reţelelor de transport precum si asigurarea calităţii mediului natural. instituţii financiare şi de consultanta în scopul evaluării potenţialului de dezvoltare locală şi regională şi fixării obiectivelor dezvoltării economice şi formării resursei umane. De asemenea. accentul ar trebui pus pe elaborarea unor masuri de natura sa contribuie la prevenirea degradarii mediului prin dezvoltarea unui sistem de monitoring integrat al mediului care sa cuprinda si evaluarea sistemului de raportare a starii mediului ca instrument esential in fundamentarea deciziilor si indeplinirea obiectivelor politicii nationale de mediu. In ceea ce priveste asigurarea competitivitatii regionale. utilizarea resurselor regenerabile şi creşterea eficienţei energetice.

minorităţilor. asigurarea accesului la infrastructura si resurse. etc. de dotările. relaţiile economice de interdependenţă şi pentru a da o dimensiune spatiala si funcţională dezvoltării.parte integranta a stategiei generale de dezvoltare economiosociala Dezvoltarea si modernizarea localitatilor . persoanelor cu handicap. fiind necesara raportarea permanenta a strategiei urbane la aceste obiective asigurandu-se astfel cea mai eficienta alocare a resurselor. In contextul in care creşterea competitivităţii economice depinde atât de activităţile economice desfăşurate cât şi de amplasarea acestora din punct de vedere teritorial. periurbane şi localităţile aflate la in apropierea aglomerărilor urbane.1. serviciile si pieţele de desfacere. de forţa de muncă aferentă. Nu in ultimul rand. obiectivul strategic general ar trebui axat pe afirmarea identitatii nationale in contextul amplificarii procesului de globalizare prin dezvoltarea echilibrata si policentrica a retelei urbane. Pentru a stimula competitivitatea.esenta a strategiei urbane . Totodata. de distribuţia şi relaţiile spaţiale în care se află acestea faţă de resurse. parteneriatele vor asigura dezvoltarea căilor de transport şi a serviciilor . extinderii programelor de reabilitare şi modernizare a infrastructurii fizice în oraşele mici şi mijlocii si constituirii unor reţele de cooperare între aceste oraşe. precum şi pentru facilitarea inserţiei sociale şi integrării ocupaţionale a femeilor. 6. conservarea şi dezvoltarea artei populare şi a tradiţiilor culturale din mediul rural dar si a siturilor istorice din mediul urban.Referitor la intarirea coeziunii sociale. strategia urbana va fi indreptata catre identificarea zonelor de dezvoltare policentrică in scopul dezvoltarii şi extinderii funcţiilor urbane către zonele periferice. intarirea parteneriatului intre zonele urbane si rurale precum si prin conservarea patrimoniului natural si cultural. strategia urbana trebuie indreptata catre implicarea centrelor urbane în valorificarea potenţialului natural si cultural alcătuind astfel un sistem ierarhizat de poli/zone de dezvoltare prin realizarea unor produse si servicii competitive. aceasta are loc prin promovarea unor politici de combatere a formelor de discriminare şi inegalitate pe piaţa forţei de muncă. în zonele urbane dependente de o singură ramură economică sau in zonele industriale aflate în declin. pastrarea identitatii locale şi regionale ar trebui sa constituie o preocupare majora in politica de dezvoltare regionala prin sprijinirea industriilor tradiţionale şi a celor de artizanat. In ceea ce priveste dimensiunea spatiala a strategiei de dezvoltare economico-sociala.se regaseste intre obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale si indirect in cadrul politicii de amenajare a teritoriului si dezvoltare regionala.2. un rol important il vor avea parteneriatele cu sectorul privat in directia diversificarii economiilor locale. Strategia urbana . De asemenea.

2. strategia dezvoltării urbane va avea în vedere elaborarea unor planuri in care vor fi cuprinse obiectivele şi politicile de dezvoltare a infrastructurii şi serviciilor publice. la cresterea calitatii vietii si a atractivitatii pentru mediul de afaceri si populatie.1. vizitatori. conservarea si refacerea zonelor istorice. pe care municipalităţile trebuie să le gestioneze în funcţie de interesele comunitatilor locale in conditiile in care competitia intre orase a devenit tot mai puternica. . Nu in ultimul rand. parteneriatele urban-rural vor contribui la dezvoltarea deopotriva a zonelor rurale aflate in imediata vecinatate a oraselor prin prin încurajarea cooperării între autorităţile administraţiei publice locale in ceea ce priveste realizarea de investiţii în infrastructura. elaborarea si respectarea unor reguli bine stabilite in proiectarea si dezvoltarea zonelor rezidentiale dar si a dotarilor edilitare.Strategie urbana .2. de utilizarea instrumentelor si tehnicilor de management in gestionarea activitatilor. Realizarea acestora va contribui astfel la crearea unui mediu favorabil dezvoltarii activitatilor economice si sociale si. sociale. in sens larg. a managementului deşeurilor şi a resurselor pentru utilităţi publice (apă. In concluzie. strategia urbana se refera la stabilirea unor obiective in dezvoltarea localitatilor din perspectiva sistematizarii si proiectarii de noi asezari umane. toate acestea corelate cu măsurile de dezvoltare în sistem policentric. etc. inclusiv protejarea şi extinderea zonelor naturale şi a spaţiilor verzi în interiorul si in afara centrelor urbane. imbunătăţirea reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban pentru încurajarea utilizării unor materiale cât mai puţin poluante.publice. strategia urbana va urmari conservarea biodiversităţii şi aplicarea unor măsuri stricte de protejare a zonelor verzi aflate în interiorul sau in afara oraselor. organizarea traficului. 6. agenti economici. dincolo de raportarea la obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale. XX au determinat amplificarea provocărilor economice. energie). fiind mai mult sau mai putin atractiv pentru locuitori. investitori. gaz. 6. In acest context. este necesara si o abordare din perspectiva marketingului argumentata de faptul ca orasul poate fi privit ca un produs avand un ciclu de viata. asigurarea serviciilor de transport public. Marketing urban Schimbarile ce au avut loc pe plan mondial la sfarsitul sec. perspectiva dezvoltării zonelor rezidenţiale şi regulile de design urban aplicabile. politice. resursele dezvoltării economice.. pe aceasta baza. In ceea ce priveste conservarea patrimoniului natural si cultural.o abordare din perspectiva marketingului Pornind de la premisa ca. este necesară sprijinirea centrelor urbane pentru a le permite să acţioneze ca motoare ale creşterii economice contribuind astfel la dezvoltarea teritorială echilibrată. protejarea mediului natural si a celui construit.

propunandu-se pentru aceasta o oferta adecvata. Dincolo de criteriile de rentabilitate.In acest context. fapt ce conduce la atragerea de noi companii naţionale sau internaţionale. Astfel. bunastarea comunitatilor urbane trebuie sa constituie principala prioritate in politica urbana.dezvoltarea serviciilor de baza potrivit cerintelor utilizatorilor. care sporeste şi stimulează competitivitatea oraşului. marketingul urban vizeaza toate componentele orasului ca sistem: • orasul ca personaj . diversificarea şi îmbunătăţirea serviciilor. • • • De asemenea. forţă de muncă reprezentand „un demers care permite cucerirea unor piete rentabile prin analiza nevoilor potentiale. orasul ca loc de divertisment si recreere .strategiile trebuie sa contribuie la cresterea atractivitatii prin crearea valorilor estetice.construirea infrastructurii de baza compatibila cu mediul inconjurator. comunităţile trebuie să-şi fundamenteze strategiile de dezvoltarea locală şi din perspectiva marketingului acesta fiind un element indispensabil în cadrul strategiei urbane. dezvoltarea economica reprezentand o solutie de crestere a veniturilor locuitorilor dar si o sursa de colectare directa sau indirectaa resurselor fiscale de natura sa imbunatateasca serviciile publice si calitatea vietii. . orasul ca mediu ambiant . rationala. a nivelului pietelor precum si a raporturilor dintre cerere si oferta. pentru a putea fi competitive. criteriu de segmentare şi de diferenţiere. marketingul urban presupune alegerea unor modalităţi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor segmentelor ţintă interesate de dezvoltarea urbană. marketingul urban a devenit o caracteristică proeminentă a strategiei de dezvoltare economică locală fiind utilizat pentru îndeplinirea mai multor obiective economice si sociale dar si pentru crearea unei imagini pozitive pentru comunitate. In prezent. Pe de alta parte. avand drept finalitate satisfacerea unor cerinte. orasul dispune de resurse ce necesita o utilizare eficienta. turişti. in principal ale locuitorilor. contribuind la stabilirea viziunii de ansamblu a acesteia. aceasta influenţând toate acţiunile municipalităţii si contribuind la formarea si promovarea identităţii oraşului ca factor de atractivitate. orasul ca furnizor de servicii . instituţii. prin formularea de scopuri si strategii referitoare la stabilirea relatiilor dintre mediul economic. functionalitatea urbana poate fi asigurata si printr-un proces de marketing bine dirijat care sa includa mai multe faze de actiune. Viziunea de dezvoltare a oraşului reprezintă evoluţia stabilită conform aspiraţiilor şi nevoilor cetăţenilor.echiparea cu dotari culturale atractive pentru locuitori dar si pentru vizitatori. consolidarea infrastructurii. atragerea de companii. In contextul unor pieţe aflate într-o continuă şi rapidă schimbare. dezvoltarea turismului. social si institutional.

scaderii eficienţei modalităţilor tradiţionale de planificare teritorială. alcatuit din locuitori. • • obţinerea sprijinului din partea cetăţenilor săi. prezenţi în orice comunitate: • garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. autorităţile locale se confrunta cu noi nevoi şi aşteptări sociale ca rezultat al creşterii competiţiei între comunităţi. 6. este necesara definirea si diagnosticarea stadiului de dezvoltare al comunitatii. marketingul urban cuprinde urmatoarele activitati: . industria hotelieră şi de cazare şi locuitorii noi. investiţii şi vizitatori. agenti economici. Soluţia pe termen lung presupune îmbunătăţirea a patru factori esenţiali de marketing. problemele importante cu care se confrunta precum si cauzele acestora. Astfel. este organizat initial un grup de planificare avantajele distinctive ale locului. firmelor şi al vizitatorilor. sediile centrale de firmă şi birouri regionale. instituţiilor existente. principalele componente ale marketingului urban sunt prezentate in fig. să justifice sprijinul acordat de putere şi de firmele existente şi care să atragă noi investiţii. Asa cum s-a mai aratat. firme sau locuitori.proiectarea combinatiei adecvate de caracteristici si servicii comunitare. a liderilor. institutii locale si regionale care sa stabileasca importanta colaborarii dintre sectorul public si cel privat precum si necesitatea implicarii tuturor beneficiarilor in eforturile de modelare si proiectare a locului respectiv. pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi. grupul de planificare va elabora mai intai solutiile de perspectiva fundamentate pe evaluarea resurselor si oportunitatilor de care dispune comunitatea si apoi planul de actiune pe termen lung cuprinzand mai multe etape intermediare.livrarea produselor si serviciilor in cadrul localitatii intr-un mod eficient si accesibil. printr-un program riguros de imagine şi comunicare. Schematic.stabilirea unor stimulente atragatoare pentru cumparatorii actuali si potentiali dar si pentru utilizatorii bunurilor si serviciilor oferite. este evident faptul că instituţiile publice trebuie să joace un rol activ în . investiţii străine şi pieţe de export. - promovarea valorilor si imaginii locului astfel incat potentialii utilizatori sa fie constienti de In ceea ce priveste desfasurarea acestor activitati. Pentru aceasta. constituirea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii. in conditiile unei conjuncturi economice şi politice instabile. . acesti factori de marketing pot influenţează şansele de reuşită ale localităţii în atragerea şi satisfacerea celor cinci pieţe-ţintă potenţiale: producătorii de bunuri şi servicii. In acest context.In esenta.1. . diminuării resurselor financiare. promovarea caracteristicilor şi condiţiilor de viaţă îmbunătăţite. In al doilea rand.

In plan social. un numar impresionant de orase se confrunta cu o serie de probleme referitoare la dezvoltarea necontrolata a spatiilor construite si la cresterea aglomerarii si a poluarii mediului. In practica sunt intalnite mai multe modele de gestiune urbana. cresterii demografice si legat de aceasta. De exemplu. reprezentantii agentilor privati (asociatii patronale. o definitie mai cuprinzatoare a notiunii de "gestiune urbana" ar include "ansamblul actiunilor prin care cetatenii orasului isi rezolva problemele in mod colectiv si raspund nevoilor sociale cu sprijinul administratiei publice1". de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizatiilor si grupurilor sociale si de reprezentare a acestor interese in plan extern. Intr-o lume in care participarea intreprinderilor si a societatii civile in procesul de administrare a oraselor devine din ce in ce mai semnificativa. la institute de cercetari. etc. incurajarii parteneriatului intre sectorul public si cel privat. consultanti. autoritatile teritoriale. sectorul privat si societatea civila. asigurandu-se astfel o dezvoltare economica si sociala durabila. regionala si locala.gestionarea teritoriului printr-un control eficient al dezvoltării si o dezvoltare locală orientată spre piaţă. majoritatea avand ca punct de plecare continentul european. da la autoritatile locale. reprezentanti ai societatii civile. termenul de "administratie publica" devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare si conducere a oraselor si locuitorilor acestora. 6. Astfel. Aceasta pluralitate a organismelor implicate in administrarea si organizarea spatiilor urbane indica necesitatea coordonarii actiunii publice in plan orizontal si vertical. politica urbana ar trebui reorientata in directia cresterii initiativei locale. sprijinirii zonelor urbane defavorizate. modelul antreprenorial in care orasul este organizat .2. Astfel. procesul de gestiune urbana antreneaza din ce in ce mai multi participanti. transformarea actiunii publice intr-o forma colectiva de conducere.). realizarea coerenta a politicilor urbane publice. conceptul de gestiune urbana poate fi inteles drept "capacitatea de integrare. a concentrarii urbane la scara mondiala. mutatiilor tehnologice. Gestiunea spatiului urban In prezent." 2 Descentralizarea responsabilitatilor. In actualele conditii ale mondializarii economiei. obiective ce dau continut gestiunii urbane. democratie si stabilitate politica. problematica gestiunii urbane capata noi dimensiuni. Asadar.2. reformele destinate intaririi capacitatii de gestiune publica avand la baza parteneriate intre administratia centrala. privatizarea unui numar tot mai mare de servicii urbane. camere de comert. principala misiune a marketingului urban consta in crearea si dezvoltarea unei legături puternice între politicile publice şi exigenţele consumatorilor in scopul imbunatatirii funcţionarii sistemului urban si a pozitiei competitive a oraşului. transferul competentelor si privatizarea impun necesitatea reevaluarii rolului puterii publice la scara nationala. administratiile oraselor nemaiputand face fata acestor presiuni. intreprinderile particulare.

principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populatiei. Venetia. cu metode noi de gestiune care vizeaza aspecte legate in primul rand de crearea conditiilor pentru o democratie participativa. bancheri. comitete ale unor cartiere. metodele traditionale de administrare a oraselor au fost inlocuite. incapacitatea autoritatilor locale de a interveni in procesul de fragmentare teritoriala si sociala si de a asigura controlul si coeziunea sociala. elaborarea strategiilor si a mijloacelor de punere in practica a acestora. Cu toate acestea. O alta problema care se situeaza in centrul preocuparilor pentru introducerea unor noi metode de gestiune urbana reprezinta parteneriatul dintre sectorul public si cel privat in procesul complex de luare a deciziilor. . comisii extra-municipale. etc. prin organizarea de intalniri cu reprezentantii societatii civile. Barcelona. principiul competivitatii prin incurajarea investitiilor si dezvoltarea sociala. intitulat "Imbunatatirea gestiunii in zonele urbane" au fost stabilite cateva principii ale politicii urbane. sectorul public (autoritatile locale si regionale. principiul specificitatii teritoriului national. transport. Manchaster). nu exista un model unic de gestiune urbana. in sensul participarii locuitorilor orasului la infaptuirea politicii urbane prin intermediul unor comisii si asociatii locale. etc.).colectiv are drept scop progresul economic. Alte modele au la baza asigurarea dezvoltarii economice concomitent cu mentinerea coeziunii sociale: Lille. principiul flexibilitatii. Strasbourg. acestia din urma avand posibilitatea de a-si exprima propriile interese. principiul durabilitatii tinand cont de pastrarea calitatii mediului inconjurator. Hamburg. Rennes. Leeds. Iata de ce. principiul coordonarii intre autoritatile locale si organismele regionale in directia asigurarii planificarii trategice. globalizarea financiara si cresterea societatilor transnationale are loc adancirea decalajelor intre zonele bogate si cele defavorizate. principiul subsidiaritatii prin descentralizarea responsabilitatilor si limitarea instrumentelor administratiei centrale. etc. treptat. Parteneriatul public-privat a aparut in anii '80 in domeniul dezvoltarii urbane fiind considerat un instrument important in dinamica proiectelor urbane in care principalii parteneri sunt: sectorul privat (investitori. data fiind complexitatea si dimensiunea proiectelor de dezvoltare urbana precum si lipsa capacitatilor financiare. cresterea somajului si. Este vorba despre cooperarea intre autoritatile locale si cetatenii orasului la realizarea unor proiecte de amenajare a teritoriului. Odata cu mondializarea pietelor si a productiei. fiecare oras adaptandu-si propria politica in functie de contextul local si national. printre care: principiul coerentei intre participantii la procesul de administrare a oraselor. Asadar. principiul echitatii prin garantarea egalitatii sanselor si inlaturarea discriminarilor. intalnit mai putin in Europa occidentala si mai mult in orasele britanice (Birmingham. fiind necesar ca institutiile sa se poata adapta schimbarilor rapide in ceea ce priveste conjunctura economica. in Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politica si dezvoltare teritoriala in noiembrie 2000. guvernul) si organizatiile non-guvernamentale. Roma. Helsinki. de a delibera si a participa la luarea deciziilor de politica urbana. legat de acestea. Copenhaga.

Se impune deci gasirea unor modalitati de a imbina instrumentele economice cu reglementarile juridice. lipsei cadrului legislativ care sa reglementeze acest parteneriat dar si crizei institutionale si economice existente. realizarea infrastructurii si finantarea unor activitati iar sectorul privat va contracta lucrarile in infrastructura urbana. In cadrul actualei situatii a institutiilor publice din tara noastra. strategia urbana se circumscrie preocuparilor privind dezvoltarea durabila cautand solutii de dezvoltare economica. in sensul mentinerii unei situatii in care nu exista nici o responsabilitate (de exemplu. locuinte si utilitati publice. populatia locala pe de o parte. Aspecte generale Dezvoltarea durabila nu este un concept nou ci constituie cea mai recenta exprimare a unei etici . de gestionarea riguroasa a patrimoniului municipal.In zonele urbane. create infrastructuri adecvate si noi activitati comerciale care sa le consolideze economia contribuind la mentinerea unei comunitati sanatoase care sa poata sustine atat noua generatie cat si pe cele care urmeaza. pe de alta parte. cazul distrugerii padurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern si intreprinzatorii articulari).1.cerinta a unei dezvoltari durabile a localitatilor Propunand in esenta dezvoltarea armonioasa a localitatilor. modernizarea lor. Aplicarea politicilor de dezvoltare locala trebuie sa tina seama in primul rand de necesitatea planificarii strategice avand la baza suportul politic si social.3. grupurile asociative. dezvoltarea locala ofera posibilitatea de a reanaliza gestiunea urbana pornind de la serviciile publice si utilitatea parteneriatului dintre sectorul public si cel privat aflat intr-un stadiu prematur de dezvoltare datorita. statul.3. 6. in principal. grupurile socio-profesionale. de asigurarea transparentei actiunilor precum si de indeplinirea unor cerinte legate de flexibilitatea si adaptabilitatea proceselor de management. proces fondat pe implicarea tuturor actorilor interesati: alesii locali. Exista insa si opinii potrivit carora parteneriatul public-privat reprezinta un concept "vag si periculos". imbunatatirea conditiilor de viata. oferind un cadru prin care pot fi utilizate in mod eficient resursele. Camerele de Comert si Industrie. politica urbana trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea locala. Nu in ultimul rand. administratia publica si sectorul privat isi pastreaza roluri traditionale in ceea ce priveste programele de investitii in sensul ca administratia locala va asigura planificarea actiunilor. Strategia urbana . 6. intr-un cuvant adoptarea unei politici de ecoeficacitate. promotorii de proiecte. etc. si intreprinderile. managementul terenurilor.

prin combinarea specifica a caracteristicilor fizice. April 1997. A Sustainable Community Profile from Places. subtenir insemnand «a stavili/retine» sau «a sprijini de jos». integrate. In anul 1972." Scientific American.William D.foarte vechi. biosferei si legilor fizicii si chimiei care o guverneaza. Principalele probleme dezbatute s-au referit la evaluarea poluarii mediului inconjurator. Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook. Literatura de specialitate dezvolta conceptul de durabilitate luand in considerare o serie de . "Cuvantul durabil (de sustinere) isi are originea in limba latina. 1789. in limitele stabilite de ecologie in sensul cel mai larg -prin interdependenta fiintelor umane si slujbelor lor. care i se cuvine pe deplin si in intregime. organizata sub egida ONU.. Critical Technologies Institute.Beth E. "Toward a Sustainable World. Acestea sunt locurile in care durabilitatea are cele mai mari sanse de existenta (mentinere)" . intrun viitor nedefinit fara a ajunge la epuizarea resurselor cheie". schimbul e informatii dintre tari pe probleme de mediu. "Un efort de sustinere a comunitatii consta in adoptarea unor sisteme pe termen lung. nici o generatie nu poate face datorii mai mari decat pot fi platite pe durata propriei existente". September 1989. Unele locuri. Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU a introdus conceptul de dezvoltare durabila. conceptul de dezvoltare durabilaa beneficiat de numeroase definitii si abordari: "Prin urmare. culturale si poate spirituale. cresterea demografica. Dupa Conferinta de la Stockholm..Thomas Jefferson. care implica relatiile oamenilor cu mediul inconjurator si responsabilitatile generatiilor actuale fata de generatiile viitoare. de mediu si sociale" . Acesta se refera la "satisfacerea nevoilor prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi". O comunitate trebuie sa fie sprijinita de jos de catre locuitorii actuali si viitori. Rezulta ca protectia mediului si dezvoltarea economica sunt intr-adevar procese antagonice" . ecosistem sau orice asemenea sistem xistent de a functiona continuu. a lansat pentru prima oara semnale serioase referitoare la mediu si indeosebi la poluarea acestuia.Robert Gilman. Conferinta asupra mediului de la Stockholm. 6 Septembrie. Presedintele Institutului Context. "Durabilitatea este doctrina de urgenta prin care dezvoltarea si progresul economic trebuie sa aiba loc si sa se mentina de-a lungul timpului. supravegherea factorilor poluanti. Ruckelshaus. Avand in vedere continutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar si semnificatiile pentru dezvoltarea economico-sociala. Lachman. pot spune ca pamantul apartine fiecarei generatii pe durata existentei sale.Muscoe Martin. Winter 1995. "Durabilitatea se refera la capacitatea unei societati. de dezvoltare si realizare a unei comunitati viabile prin luarea in considerare a problememlor economice. inspira oamenii sa aiba grija de comunitatea lor.

economisirea resurselor naturale. sociale si culturale si stabileste. zonele urbane reprezinta spatii cu destinatie complexa. servicii medicale. cele mai mari valori inregistrandu-se in America de Nord (78%). cerintele minime pentru dezvoltarea durabila a omenirii: redimensionarea cresterii economice. totodata. la Sao Paolo. salarii mai mari. Populatia este atrasa de oras prin posibilitatile oferite in gasirea unui loc de munca. combustibil si energie. 9500 tone de combustibil. Conform statisticilor ONU. valori deosebite inregistrandu-se dupa cel de-al doilea razboi mondial.aspecte economice. orasele lumii se confrunta cu tendinte comune si situatii similare in ceea ce priveste restructurarea economica. constructia de motoare cu grad redus de emisii poluante. cresterea controlata a populatiei. Marile orase se confrunta cu numeroase probleme referitoare la aprovizionarea zilnica cu hrana. indeosebi in regiunile ramase in urma. stiintifice avand multiple cai de comunicatie interne si externe. s-au accentuat diferentele intre mediul rural si cel urban in ceea ce priveste nivelul de trai precum si dimensiunea consumurilor. extinderea zonelor verzi. culturale. prosperitatea economica. rezidentiale. apa. presiunea asupra mediului inconjurator. studiile intreprinse demonstrand ca anual. la Universitatea din New York a fost initiat Proiectul Mega City care a pornit de la ideea ca toate orasele de peste 10 milioane de locuitori au aceleasi porobleme. Reducerea poluarii in megaorase este dificil de realizat deoarece zonele industriale aflate initial la marginea oraselor se afla in prezent in apropierea zonelor de locuinte insa in multe tari dezvoltate au fost elaborate masuri de reducere a emisiilor de dioxid de carbon. Ponderea populatiei urbane a crescut permanent. pentru schimbul de informatii referitoare la poluare si la controlul gradului de poluare. In acest context. evolutia relatiilor institutionale si fiscalitatea excesiva. indiferent de tara sau continentul de unde fac parte. Valorile ponderii populatiei urbane pe continente sunt diferite. ceea ce isi pune amprenta asupra necesarului de resurse. administrative. Astazi. Un astfel de oras produce zilnic 950 tone de substante toxice poluante pentru aer si 500000 tone ape reziduale. In 1987. reciclarea deseurilor. In prezent. si dezvoltarea si modernizarea oraselor trebuie sa se subsumeze acestor preocupari. invatamant si confort. transportul persoanleor si al marfurilor. modificari tehnologice si reorientari spre alte surse materiale si de energie. In acelasi timp. pentru un oras de numai 1 milion de locuitori sunt necesare zilnic 1000 tone de hrana. eliminarea saraciei. invatamant si cultura. asigurarea unei dezvoltari durabile a oraselor constituie obiective comune in directia promovarii unor strategii urbane menite sa contribuie la cresterea posibilitatilor de infaptuire a politicilor urbane. Reprezentantii megaoraselor au stabilit sa se intalneasca de doua ori pe an. Europa (79%) si America de Sud (77%) iar cele mai mici in Africa (42%) si Asia de Sud (35%)108. migreaza spre oras 20 de milioane de oameni. participarea mai multor state la luarea deciziilor. profundele transformari sociale. In aceste conditii. utilizarea . 625000 tone de apa. asigurarea materialelor de constructie. industriale. depoluarea industriala. indepartarea substantelor poluante in mediu. asigurarea unor conditii civilizate de locuit.

Strategiile de eficientizare a apei au ca scop introducerea de noi tehnologii impreuna cu practici inovative de gospodarire in timpul furnizarii de servicii catre consumatori la un nivel mai performant. un program adaptat pentru nevoile specifice ale comunitatii si care implica sprijinul considerabil al opiniei publice va oferi o multime de beneficii suplimentare. Un alt obiectiv important al politicilor urbane durabile il constituie adoptarea programelor publice de conservare a energiei. In plus. banilor si resurselor. a administratorilor de cladiri. crearea unui cadru institutional si legislativ adecvat. reducerea deplasarilor. audituri pentru utilizarea apei la domiciliu si in institutii. se incurajeaza astfel dezvoltarea initiativei cetatenesti. reglementari pentru apele uzate. cum ar fi deversarile de apa de la habitatele de peste si animale salbatice si au favorizat dependenta de reciclarea materialelor. in conditiile in care consumul mondial de apa a crescut de cel putin doua ori fata de rata de crestere a populatiei in ultimul secol. audituri in cazul folosirii apelor subterane. Pornind de la principalele nevoi ale oraselor si problemele cu care se confrunta administratiile acestora in gestionarea diferitelor categorii de resurse. Dar de multe ori aceste proiecte pe scara larga au avut influente negative. etc. gestiunea resurselor si abordarea calitatii vietii intr-un sens mai larg. a proprietarilor de locuinte. gospodarirea resurselor de apa proaspata pentru adaptarea la cresterea comunitatii este dirijata asupra unor proiecte de pastrare a apei cum ar fi barajele si rezervoarele. promovarea progresului tehnologic in favoarea unei cresteri in acord cu cerintele mediului. consolidarea economiei locale si crearea de locuri de munca. In ceea ce priveste educarea privind energia comunitara si participarea publica. Intre acestea pot fi mentionate: optimizarea raportului conservare/eficienta. tarile dezvoltate au elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu si lung legate de controlul poluarii. programe de educatie publica. a consumatorilor in general. Astfel. reducerea pierderilor in sistemul de alimentare. poate contribui la efortul comunitar in directia conservarii energiei. Acestea pot ajuta guvernele locale si cetatenii sa administreze atat costurile cu energia cat si producerea de emanatii nocive de dioxid de carbon care provoaca incalzirea globala. pot fi formulate orientari strategice majore in dezvoltarea acestora. La nivelul guvernelor.vehiculelor electrice. costurile identificarii si tratarii noilor surse de apa au crescut in mod constant. al comunitatilor locale exista numeroase strategii si metode considerate optime de gospodarire a apei utilizate in lupta pentru eficientizarea consumului resurselor de apa. Astfel. Totodata. inclusiv conservarea energiei. Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabila. cresterea increderii publice si sprijinirea planului respectiv. exploatarea eficienta a apelor subterane. incurajarea utilizarii echipamentelor de transport mai putin poluante trebuie sa . Educarea oamenilor de afaceri.

costul aglomerarii traficului. reduc costurile de exploatare si de intretinere si tin cont de aspecte precum conservarea istorica. fiind atat o solutie la problemele speciale legate de constructii cat si un mediu de lucru pentru un viitor durabil. pentru intregul organism uman. la incurajarea constructorilor de a adopta metode ecologice. In locul dependentei excesive de automobile. navale. feroviare si aeriene emit o serie de poluanti rezultati din arderea combustibililor. Asa cum industriile din jurul oraselor gasesc mai eficient faptul de a preveni poluarea decat sa o inlature sau sa incerce sa o controleze. comunitatile predispuse la calamitati incep sa adopte dezvoltarea durabila ca pe un mijloc de a indeparta sau cel putin de a diminua conflictul lor cu mediul inconjurator. fundamentarea dezvoltarii economice si sociale in spatiul urban avand la baza dezvoltarea durabila poate contribui la prevenirea transformarii in dezastre a actiunilor naturale. decese cauzate de circulatie si poluarea aerului. Mai mult. ele iau in considerare influentele asupra mediului inconjurator. consuma mai multe resurse decat le sunt necesare. o politica de incurajare a constructiilor ecologice ar reduce semnificativ efectele negative in conditiile in care constructiile consuma impreuna o treime din toata energia mondiala consumata si doua treimi din electricitate. constructie si intretinere a cladirilor au un impact considerabil asupra mediului inconjurator si resurelor naturale. traditionale. puternic nocive pentru aparatul auditiv si indirect. de asemenea. in conditiile in care transporturile auto. In conditiile in care constructiile clasice. Programele comunitatii de constructii ecologice ajuta la promovarea acceptarii acestora de catre public precum si a beneficiilor lor.constituie o preocupare permanenta a autoritatilor responsabile. cladirile reprezinta o sursa majora de poluare care provoaca probleme privind calitatea aerului din orase. energie reinnoibila si proiecte de conservare a apei. cele mai avansate tari in privinta sistemelor de transport biciclete/tren fiind Japonia si Olanda. cerintele transportului de persoane in viitor vor fi satisfacute de o combinatie de transport pe sine si cu biciclete. cum ar fi accidente. inclusiv energie eficienta. In ultimii ani. creeaza o ambianta propice sanatatii si confortabila. In acelasi timp. accesul la transportul public si alte infrastructuri de sisteme ale comunitatii. Avand in vedere ca procesele de proiectare. dependenta de automobile a avut ca rezultat cresterea importurilor de petrol la acestea adaugandu-se costurile unei productivitati scazute. Metodele traditionale de constructie nu tin seama adeseori de interdependenta dintre constructie. mijloacele de transport produc si efecte sonore. . si alte costuri sociale ale transportului. componente. Ele sunt responsabile pentru 49% din degajarile de dioxid de sulf. De asemenea. Constructiile ecologice au devenit mult mai raspandite. metodele de constructie ecologice ar putea contribui la conservarea resurselor. au impact negativ asupra mediului si dau nastere unor mari cantitati de deseuri. Pe langa situatia de a fi mai putin daunatoare mediului inconjurator. imprejurimile sale si ocupantii sai. 25% din degajarile de protoxid de azot si 10% din degajarile specifice care impreuna distrug calitatea aerului din zonele urbane.

o parte considerabila a problemelor cu care se confrunta municipalitatile poate fi solutionata prin elaborarea unor strategii de dezvoltare economica si sociala a comunitatii avand la baza principii durabile. Totodata. intreprinderile si locuitorii. consum de combustibil sporit. In ceea ce priveste cadrul de actiune al politicilor urbane durabile. La toate acestea se mai adauga si alunecarile de teren. indeosebi pentru familiile cu venituri modeste. pe masura dezvoltarii economice si sociale. municipalitatile se confrunta si cu o serie de probleme legate de cresterea consumului de energie. inundatiile.crearea acestora cu ajutorul resurselor reciclabile contribuie la cresterea accesibilitatii din punct de vedere financiar. in primul rand. In acelasi timp. riscurile tehnologice legate de centralele nucleare. In acelasi timp. Totodata. Dupa cum se poate observa din cele prezentate. date fiind solutiile de consum energetic redus. afectand calitatea vietii locuitorilor. Implicarea participarii comunitatii locale in dezvoltarea proiectelor publice de amenajare a localitatilor ar contribui la garantarea viabilitatii acestora. Gestiunea defectuoasa a deseurilor contribuie la degradarea peisajelor. regionala si mondiala si antreneaza o serie de costuri care afecteaza in egala masura bugetele locale. cutremurele. la reducerea aparitiei litigiilor legate de proprietatea asupra terenurilor si cladirilor. acesta are la baza diversificarea economiilor locale. Acest fenomen este mai acut acolo unde activitatile cotidiene sunt puternic dispersate existand distante mari intre locul de munca. locuinta si cumparaturi. concentrarea urbana a generat cresterea nevoilor de deplasare si implicit. De asemenea. indeosebi a acelor intreprinderi generatoare de locuri de munca . poluare sonora. Se impun asadar o serie de masuri referitoare la dezvoltarea transporturilor in comun. izolatia termica precara a cladirilor constituie un factor important de supraconsum al energiei. contaminarea apelor si solului sau raspandirea maladiilor. In al doilea rand. poluarea excesiva. calitatea cladirilor si a infrastructurii necesita eforturi de protejare si conservare. utilizarea de tehnologii nepoluante. asigura relatii stranse intre vecini si constiinta comunitatii si conserva sistemele naturale. a dependentei de autovehicule individuale ducand la aglomerari ale traficului. de valorizare a patrimoniului cultural indeosebi in centrele istorice ale oraselor. Evolutia modelelor de consum si a preferintelor in materie de locuinte a determinat. la reducerea costurilor si cresterea calitatii procesului de planificare accentuand rolul comunitatii in dezvoltarea urbana si a increderii in autoritatile publice. durabilitatea comunitatii necesita o tranzitie de la expansiunea urbana necontrolata catre metodele de planificare a utilizarii terenurilor care creeaza si mentin in mod eficient infrastructura. a materiilor prime neregenerabile. utilizarea bicicletei. sporirea deseurilor ceea ce influenteaza ecosistemele la scara locala. sunt necesare actiuni concrete care sa permita in acelasi timp integrarea zonelor urbane in dinamica dezvoltarii regionale de ansamblu. disparitia spatiilor verzi atat in interiorul cat si in exteriorul orasului.

.incurajarea creatiei locale si a intreprinderilor asociative. Constrangerile bugetare au redus volumul creditelor disponibile pentru investitii in zonele urbane iar descentralizarea administrativa a determinat preluarea responsabilitatilor . Aceste fenomene sunt intalnite cu precadere in randul minoritatilor etnice si al emigrantilor. a retelelor de transport. Exista numeroase orase in care decalajul dintre "bogati" si "saraci" se adanceste pe masura scaderii ajutoarelor sociale oferite. la nivelul marilor orase. .cresterea securitatii persoanelor.dezvoltarea comertului si a centrelor de loisir in zonele defavorizate. serviciile. politie si justitie. privat si asociativ. cu implicatii negative asupra prosperitatii economice si stabilitatii sociale. a tehnologiei informatiilor. asigurand accesibilitatea si incurajand schimburile economice dintre diferitele centre economice si sociale. imbunatatirea infrastructurii in domeniul comunicatiilor. limtarea accesului la politie si justitie. cresterea ponderii personalului calificat care sa permita inovatia. reducerea in viitor a zonelor defavorizate si pe de alta parte. Cauzele excluderii sociale imbraca forme multiple de la un nivel de instruire precara.(un exemplu in acest sens l-ar putea constitui industriile manufacturiere. locuinta neadecvata sau chiar absenta acesteia. economic si cultural al orasului. integrarea acestora in contextul social. acces limitat la serviciile de transport si comunicatii. furnizarea energiei.imbunatatirea conditiilor de viata prin renovarea parcului imobiliar. indeosebi in cadrul sectoarelor economiei bazate pe stiinta si tehnologie. Un rol important in elaborarea strategiilor de dezvoltare urbana revine autoritatilor locale a caror structura a cunoscut un profund proces de evolutie in paralel cu adancirea relatiilor dintre sectorul public. Aceste probleme nu vor fi rezolvate insa prin masuri care sa le vizeze in mod exclusiv1. probleme de sanatate pana la lipsa drepturilor civice. Actiunile se vor referi la: - accesul liber la serviciile de baza: locuire. toxicomanie si tulburari mentale. a vandalismului. pe de o parte. prin masuri impotriva poluarii. Este nevoie asadar de adoptarea unei politici urbane globale care sa urmareasca. cresterea delicventei in randul tinerilor. prin punerea in valoare a zonelor defavorizate. pana la 20% din populatia urbana. tendinta de eliminare. . de marginalizare sociala. actiunile intreprinse trebuie sa asigure cresterea calitatii vietii in plan cultural si social precum si stabilirea unor legaturi functionale cu zonele aflate la periferia oraselor. S-a mai aratat ca discriminarile sociale adancesc fragmentarea sociala ducand la grave tulburari sociale. La aceasta se adauga si faptul ca amplul proces de reabilitare a centrului urban a generat cresterea preturilor terenurilor ducand astfel la deplasarea populatiei cu venituri reduse catre periferia orasului. Totodata. fenomen ce atinge proportii ingrijoratoare. Studiile intreprinse au aratat ca exista. turismul). agravarea tensiunilor rasiale. sanatate. transport si comunicatii. educatie. O alta problema ce trebuie solutionata in prin politica de dezvoltare urbana pe principii durabile se refera la componenta sociala. .

preocuparile referitoare la asezarile urbane au fost . Cu toate acestea. colectarea deseurilor. transport. 6. serviciile prestate in mod exclusiv de catre un singur organism public diminuandu-se considerabil. Principalele documente adoptate au fost: Declaratia de principii. Programul de cooperare internationala. 1976) si Habitat II (Istanbul. programe si actiuni specifice. Un exemplu in acest sens este oferit de serviciile de invatamant. comunicatii.3. Rolul principal in domeniul cooperarii la nivel mondial privind asezarile urbane a fost asumat de ONU care a consacrat acestei probleme doua reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver. Tot cu aceasta ocazie a fost creata Comisia Natiunilor Unite asupra asezarilor umane (CNUAU) alcatuita din reprezentanti ai colectivitatilor locale si societatii civile. Canada. Turcia. cu implicarea tuturor celor interesati intr-o mai buna gestiune urbana. presiunea exercitata asupra cheltuielilor bugetare nu se diminueaza avand in vedere necesitatea solutionarii unor probleme legate de discriminarile sociale. Recomandari pentru actiuni nationale. imbunatatirea calitatii mediului. aprovizionarea cu apa. problematica asezarilor urbane constituie tot mai mult obiectul reglementarilor referitoare la amenajarea si protejarea zonelor locuite in directia asigurarii dezvoltarii durabile. In cadrul conferintei au fost adoptate doua documente: Declaratia de la Istanbul care promoveaza solidaritatea intre popoare in scopul realizarii dreptului la locuinta si eliminarii discriminarilor si Planul mondial de actiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare si programe de actiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinta. In ceea ce priveste spatiul european. distributia energiei. ea se regaseste in sfera preocuparilor unor organisme internationale sau regionale generand evenimente. Totodata.2. dezbatand problemele asezarilor umane in corelatie cu cerintele de protejare a mediului. un rol important revenind parteneriatului intre sectorul public si cel privat. Acestea fac obiectul unor programe si proiecte elaborate la diferite niveluri decizionale.din ce in ce mai sporite in seama organismelor locale. Conferinta Habitat II a urmarit promovarea unei "viziuni pozitive" asupra oraselor secolului XXI punand accentul pe rolul autoritatilor locale si al descentralizarii actiunilor. la care se adauga si presiunea fiscala a determinat participarea colectivitatilor locale la programele de dezvoltare urbana. fara ca acestea din urma sa dispuna de resursele necesare. 1996). conferinta Habitat I a reprezentat prima reuniune interguvernamentala pe aceasta tema. cresterea economica a zonelor defavorizate. Preocupari actuale privind problematica dezvoltarii urbane durabile Prin dimensiunile si importanta efectelor sale. Desfasurata din initiativa Consiliului de Administratie al Programului ONU pentru Mediu (PNUM). Acest lucru.

dezvoltarea turismului. comunicatiilor cu pastrarea - . policentric si echilibrat in care un rol deosebit de important il vor detine actiunile de cooperare. restructurarea institutiilor locale in directia adaptarii la dinamica mondiala. imbunatatirea performantelor ecologice ale intreprinderilor prin gestionarea durabila a acestora. prezentarea de catre Comisia Europeana pentru Habitat a documentului intitulat "Problematica urbana -orientari pentru o dezbatere europeana" . Scheme de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC/ESDP) care subliniaza necesitatea unei dezvoltari urbane echitabile si policentrice.materializate prin adoptarea unor importante documente. utilizarea mijloacelor de transport ecologice.prin care isi afirma intentia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane. Strategiile comunitare vizeaza in principal aspecte legate de: ameliorarea calitatii aerului in zonele urbane. transporturilor. flexibile si competitive. etc. eliminarea presiunilor fiscale excesive. ameliorarea mediului artificial si patrimoniului cultural. in 1997. - Noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000) care pune accentul pe problematica zonelor urbane aflate in dificultate. dezvoltarea locala si includerea sociala. imbunatatirea relatiilor dintre asezarile urbane si imprejurimile rurale. protejarea mediului urban. Angajamentele comunitare decurgand din aderarea la Conventia-cadru privind schimbarile climatice (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de sera. - - Recomandarile privind ocuparea fortei de munca si planurile nationale privind ocuparea. adoptata la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania). Totodata. punand accent pe resursele umane. diminuarea zgomotului. promovarea unei economii urbane diversificate. Cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000) care stipuleaza abordarea integrata a problemelor urbane. cu impact direct asupra activitatilor urbane. Actiunile Uniunii Europene in scopul asigurarii progresului economic al tarilor membre si mai buna utilizare a fortei de munca vizeaza trei obiective majore si anume: - afirmarea rolului oraselor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european. dintre care pot fi mentionate: Tratatul de la Amsterdam (1999) care stabileste dezvoltarea durabila ca un scop al Uniunii Europene si consolideaza probleme legate de integrare a politicilor urbane nationale in strategia comunitara. asigurarea calitatii resurselor de apa. Carta Europeana a amenajarii teritoriului. marginalizarea sociala. inovare. proliferarea ghetourilor si legat de acest fenomen. a fost subliniat faptul ca intreg cadrul de actiune in vederea unei dezvoltari urbane durabile trebuie sa urmareasca asigurarea unui sistem urban echilibrat in actualele conditii ale mondializarii. reducerea deseurilor. Un moment de referinta in analiza problematicii urbane l-a constituit.

directivele europene (91/156/CEE. reabilitarea centrelor istorice si infrastructura urbana. pe de o parte. pasari. sol. istoric si arhitectural. Actiunile de dezvoltare urbana vor face parte integranta din planurile operationale dar nu se vor substitui programelor regionale si vor include un ansamblu de masuri concrete care sa vizeze indeosebi transportul urban. zone rurale. asigurari. pe de o parte. etc). Avand la baza principiul "Poluatorul plateste".3 miliarde Euro. Comisia a propus alocarea a 286. utilizarea spatiilor verzi. dar si intre zonele urbane si cele rurale. sistemul de responsabilitati se va extinde si asupra altor elemente ale mediului (apa. imbunatatirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor moderne de gestiune urbana. gestiunea rationala a energiei. indeosebi centrele istorice. Instrumentul principal de realizare a acestor obiective il constituie Fondurile structurale insa politica urbana legata de utilizarea fortei de munca va apartine in intregime organismelor locale. Un exemplu in acest sens il constituie problematica deseurilor.mediului inconjurator si crearea unei ambiante urbane atractive. banci. Uniunea Europeana a declansat un puternic dispozitiv de lupta impotriva poluarii.9 miliarde vor fi destinate tarilor candidate la Integrare.Audit (EMAS) care sa creeze conditiile introducerii pe piata a produselor ecologice si a metodelor de gestiune a mediului. aceste reglementari s-au extins si asupra altor sectoare. paduri. indeosebi in domeniul serviciilor (turism. presiunea exercitata asupra zonelor litorale. Potrivit Directivei 96/61/CE. Directiva 85/337/CEE privin evaluarea necesitatii introducerii unor proiecte publice de durabilitate urbana constituie un instrument util pentru intarirea certitudinii existentei consultarii publice inaintea aprobarii viitoarelor planuri de dezvoltare. statele membre sunt obligate sa reduca la minim poluarea survenita in urma activitatii unitatilor industriale aflate in zonele urbane sau in apropiere. Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor doua sisteme comunitare: -EcoLabel si Eco-Management si . Acestea trebuie sa tina seama de asigurarea unei complementaritati intre diversele zone urbane ale unei regiuni. De asemenea. Programul intitulat "Orasul de maine" propune o serie de masuri referitoare la patrimoniul cultural. incendii. si intre acestea si Comisia Europeana pe de alta parte. din care 46. etc). In ceea ce priveste patrimoniul natural si cultural. Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spatiului urban il constituie masurile legislative care sa cuprinda instituirea unor taxe ecologice la care se adauga actiuni de cooperare intre colectivitatile locale si regionale. securitatea . 91/689/CEE. Pentru perioada 2000-2006. Largirea campului de aplicare al sistemului EMAS si asupra administratiilor locale contribuie la imbunatatirea politicii de gestiune urbana si la urmarirea mai riguroasa a respectarii masurilor legislative. transporturi. alunecarea terenurilor. animale. 94/62/CEE) se refera la obligativitatea statelor membre de a stabili cantitatea si originea diferitelor tipuri de deseuri precum si metodele de gestionare a acestora. Concepute initial pentru industria manufacturiera. protectia civila.

Apare astfel necesitatea coordonarii actiunilor atat in plan vertical intre diferite niveluri de decizie cat si orizontal intre diferitele organisme locale iar obiectivele urmarite vizeaza: o mai buna informare a colectivitatilor locale si a celorlalti responsabili de politica urbana in legatura cu actiunile si reglementarile Uniunii Europene. a fost incredintata autoritatilor locale angajarea in Agenda 21 Locala sau in alte procese de planificare pentru dezvoltarea durabila si alaturarea la Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile. 650 de autoritati locale si regionale din 32 de tari din Europa s-au angajat pentru durabilitate locala si pentru Campanie prin semnarea Cartei Aalborg. Prin semnarea Cartei Municipiilor si Oraselor Europene pentru Durabilitate (Carta Aalborg). Cu acest prilej. - - impartirea responsabilitatii pentru dezvoltarea durabila. intarirea initiativelor locale constituie un factor esential pentru cresterea calitatii vietii in mediul urban. Consiliul International pentru Initiative Locale de Mediu (ICLEI) si Organizatia Oraselor Unite (UTO) in cooperare cu Comisia Europeana si Grupul ei de Experti in Mediu Urban. implicarea cetatenilor in parteneriate la toate nivelele factorilor guvernamentali si locali. eficiente din punct de vedere social si ecologic. Euromunicipalitati. promovarea zonelor functionale din interiorul oraselor. reteaua Municipalitatilor Sanatoase a Organizatiei Mondiala a Sanatatii. imbunatatirea calitatii in mediul urban. Luandu-se ca punct de orientare Planul de Actiune de la Lisabona. intarirea democratiei locale. coeziunea sociala atat pentru statele membre cat si pentru tarile candidate la integrarea europeana.cladirilor. care pana acum era coordonata in comun de Consiliul Municipalitatilor si Regiunilor Europene (CEMR). Toate aceste obiective urmaresc in esenta progresul economic si reducerea decalajelor regionale. Tot in sfera preocuparilor legate durabilitatea urbana se inscrie si cea de-A Treia Conferinta Europeana a Municipiilor si Oraselor Durabile desfasurata in perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri municipali din 36 de tari europene si regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat in transformarea durabila a municipiilor si oraselor si pentru a cadea de acord asupra directiilor si eforturilor de la inceputul secolului 21 in aceasta directie. dintre care pot fi mentionate: - unirea tuturor eforturilor in directia actiunilor pentru mai multa egalitate sociala si dreptate. au fost elaborate Principii si valori ale Actiunii Locale pentru Durabilitate. impotriva saraciei si excluderii sociale si pentru un mediu sanatos. a parteneriatului intre sectorul public si cel privat. . Avand in vedere presiunile crescande exercitate asupra oraselor. antrenarea locuitorilor orasului in solutionarea problemelor. transformarea resursele naturale in bunuri si servicii ce satisfac necesitatile umane si sociale. populatia reprezentata de toti participantii la Campanie depasind 130 de milioane de cetateni europeni. evitand consumul inutil de resurse neregenerabile.

inclusiv costurile sociale si de mediu. pietele financiare. zgomot si aglomerare. sa lupte impotriva oricarei forme de coruptie. Totodata. Acestea se refera la faptul ca: in citeva tari europene administratia locala este slaba si nu are suficienta autoritate. dezvoltarea compacta a orasului. De asemenea. administratia locala ar trebui sa adopte noi scheme de conducere si sa lucreze intr-un mod democratic. s-a precizat ca largirea Uniunii Europene si politica parteneriatului EuroMediteranean sunt binevenite si s-a ajuns de comun acord la necesitatea sprijinirii integrarii europene pentru a realiza o coeziune economica si sociala pe durata procesului de aderare. care guverneaza circuitul capitalului si investitiile. conform carora vor fi stabilite tinte. poluarea aerului. reabilitarea zonelor urbane si industriale. precum si surse de venit adecvate. - progresul si succesul sunt inca masurate in termeni de crestere economica in loc de termeni ai durabilitatii. primind responsabilitati fara a a avea venituri adecvate. pentru a atinge standardele sociale si de mediu. transportul local si managementul energiei si de asemenea. degradarea terenului si a habitatelor. cum ar fi dezastre naturale sau perioade de dupa razboi. O atentie deosebita va fi acordata administratiilor locale care au nevoie sa fie intarite in foarte multe tari si carora trebuie sa li se atribuie responsabilitati si putere pe masura. participativ si transparent. s-a stabilit faptul ca exista numeroase bariere ce limiteaza in prezent eforturile in directia dezvoltarii urbane pe principii durablile. a excluderii sociale si a saraciei reprezinta domenii cheie ale managementului urban pentru durabilitate.inclusiv ONG-urilor. aceasta reprezentand o pre-conditie pentru comunitati durabile si o societate pasnica. Liderii municipali europeni prezenti la Conferinta de la Hanovra s-au angajat in introducerea indicatorilor pentru durabilitate locala. planificarea municipala integrata. accesul inegal la resurse si putere pe perioada tranzitiei marind considerabil diferentele din interiorul societatii. Subventii inadecvate ofera inca motivatii gresite. utilizarea eficienta a terenului si a altor resurse naturale. Pe de alta parte. dezvoltarea fara precedent a tehnologiei si schimbarile rapide cauzate de - inovatia tehnologiei informationale vor afecta profund modul de viata al cetatenilor. vor fi monitorizate progresele si se va intocmi un raport al realizarilor. modul in care . diminuarea resurselor de apa potabila la care se adauga cele cu care se confrunta orasele din Europa Centrala si de Est care trebuie sa rezolve si problemele mostenite din trecut. lupta impotriva somajului. Mediul urban se confrunta in prezent cu o serie de probleme legate de saracie si somaj. In acest context. s-a ajuns la o piata interna fara sa se stabileasca preturi care sa reflecte costurile reale. nu sunt controlate in mod democratic. se va oferi asistenta municipiilor si oraselor care se afla in situatii exceptionale. conditii inadecvate de munca si viata. De asemenea. In schimb.

Principiile unei politici de amenajare durabila a teritoriului In contextul integrarii economice si al globalizarii. Acestea ar trebui sa reflecte mai puternic impactul global al actiunilor locale. dar si a tensiunilor sociale ducand astfel la stabilizarea structurilor democratice. sa fie deconectate de la procesul de crestere. si impacturi negative asupra mediului si asupra coeziunii sociale. cererea de resurse din alte parti ale lumii.periferie la scara continentala ar fi distructiva atât pentru centru cât si pentru periferii si nu ar corespunde istoriei dezvoltarii "armaturii urbane". 6. existand riscul de a se dezvolta numai insule de crestere în jurul metropolelor. actiunile de amenajare a teritoriului pot genera. care ar trebui in continuare coordonata prin asociatii si retele ale autoritatilor locale in cooperare si in parteneriat cu Comisia.3. la reducerea presiunilor asupra mediului. Simpla reproducere a unui model de centru . care trebuie sa ofere servicii. Intr-o economie duala cu tendinte spre globalizare si regionalizare. cu orase de marime variabila. S-a mai afirmat faptul ca standardul de viata european este atins partial prin exploatarea celor dezavantajati.orasul in sine functioneaza si felul in care cetatenii se identifica cu orasul lor. degradarea terenului.3. infrastructura si integrare sociala a populatiei in continua crestere. O dezvoltare policentrica poate contribui. politica de amenajare a teritoriului trebuie sa urmareasca realizarea unui model policentric de crestere si de dezvoltare. de asemenea. pe lânga impulsurile privind cresterea economica. Propunerea Comisiei Europene de a exista la nivelul comunitatii un cadru de cooperare pentru a promova dezvoltarea (COM [1999] 557 final) reprezinta baza pentru sprijinul continuu al Comisiei pentru Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile. razboaiele si conflictele civile sunt cauzele migratiei catre orasele Europei. In acest sens. In aceste conditii. persecutiile politice. sa fie reduse. O integrare a acestei armaturi urbane în cadrul unor areale mai largi reprezinta o conditie prealabila pentru noile procese de consolidare a periferiilor ceea ce ar dezvolta pe termen lung . indeosebi cele situate la periferie. cuprinzand mai multe zone de cresteri semnificative. orasele au nevoie de sporirea influentei lor asupra modului in care micro-economia locala se poate implica in dezvoltarea durabila. capacitatea de inovatie si noile tehnologii pot fi o sansa pentru orase ca centre de inovatie si solutii. La nivel european si national. Cantitatea de cunostinte fara precedent. integrarea preocuparilor pentru mediu in toate domeniile in care se elaboreaza politici reprezinta un obiectiv important recunoscut prin concluziile Consiliului European de la Cardiff (1998) si de celui de la Helsinki (1999). Distorsiunile economice. exploatarea fortei de munca ieftina si a naturii in tarile in curs de dezvoltare trebuie sa constituie o problema importanta pentru toate orasele si municipiile europene daca vor ca "amprentele lor ecologice" de exemplu. iar alte zone.

oportunitatile se contureaza sub efectul noilor coridoare de transport rolul acestora fiind de a asigura legaturi intre spatiile metropolitane. administratiile implicate trebuie sa asigure obtinerea unor rezultate pozitive din efectul multiplicator al marilor proiecte. de asemenea. Pe de alta parte. în relatie mai ales cu modurile de transport mai putin utilizate astazi. orasele târguri si orasele culturale). împreuna cu politicile sectoriale adecvate. mai ales în domeniul infrastructurilor tehnice si sociale. In aceste conditii. "orasele-porti" care asigura legaturile si schimburile inter si intracontinentale (de exemplu orasele portuare si aeroportuare. caile ferate de mare viteza si punctele lor nodale. Dezvoltarea noilor tehnologii de comunicare ar putea. De exemplu. Pe langa metropole. pe aceasta baza. forta motrice importanta a dezvoltarii sociale. telecomunicatii. alte itinerarii. centrele de congrese si conferinte pot constitui o importanta dinamica a progresului economic contribuind astfel la o dezvoltare teritoriala echilibrata. la cresterea atractivitatii municipalitatilor si regiunilor pentru investitii private la nivel local si regional. Este vorba în special de mai multe tipuri de infrastructuri si de servicii (transporturi. sanatate.armatura urbana si ar transforma-o intr-un demers competitiv. sprijinita pe o mai mare integrare cu politica regionala. ca si al serviciilor care le sunt asociate. Un rol important in politica de amenajare a spatiului urban revine sectorului privat. cu conditia unei amenajari prospective adaptate. În vreme ce "orasele-porti" sau dezvoltat în trecut cu deosebire în lungul zonelor de coasta. aeroporturile. in prezent. una dintre sarcinile amenajarii teritoriului constand in furnizarea unei perspective de dezvoltare prospectiva si garantarea unei securitati în termen de amenajare investitorilor privati. importanta investitiilor private în domeniul realizarii obiectivelor dezvoltarii teritoriale ar trebui sa creasca in viitor cu conditia ca parteneriatul public-privat sa fie sustinut în sectoarele care erau în trecut limitate la activitatile publice. intensificarea schimburilor între zone foarte îndepartate unele de altele face necesara o reconsiderare a organizarii sistemelor de transport avand in vedere ansamblul posibilitatilor. Ca urmare a insuficientei disponibilitati a finantelor publice de a satisface nevoile societatii. În plus. la ameliorarea climatului investitional. politica amenajarii teritoriului va trebui sa contribuie. constituie premisa unui model policentric de crestere la scara mondiala. educatie etc. sa contribuie la consolidarea schimburilor de informatii si cunostinte intre diverse areale urbane. În afara de . principiul director trebuie sa fie opolitica de amenajare a spatiului urban orientata catre crestere. Marile proiecte finantate în sistem privat vor trebui puse în acord cât mai curând posibil cu obiectivele globale ale amenajarii fiecarei regiuni.) dar si de domeniul dezvoltarii locale. si în mod egal a dezvoltarii teritoriale. amenajarea urbana contribuind astfel la atenuarea concurentei între colectivitatile locale si. pe o cooperare mai sustinuta cu sectorul privat si luând în considerare exigentele protectiei mediului prin intermediul unor suficiente studii de impact asupra mediului. In acest context.

atât la nivel local cât si la nivel national si regional. a metropolelor dar si a celorlate orase va trebui sa fie îmbunatatita. este finantata pe scara foarte larga de sectorul privat.deciziile si investitiile in amenajarea urbana trebuie orientate prin raportare la un model de dezvoltare policentrica. acest parteneriat ar putea permite completarea serviciilor publice care asigura functiuni esentiale. elaborarea unor strategii de amenajare durabila a spatiului urban trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii de dezvoltare durabila si echilibrata din punct de vedere teritorial: a) Promovarea coeziunii teritoriale prin intermediul unei dezvoltari socio-economice echilibrate si îmbunatatirea competitivitatii . ci si în ceea ce priveste politica de constituire a patrimoniului. în materie de investitii economice.aportul capitalurilor private. Aceasta se refera în special la regiunile cu industrie veche si la zonele situate in apropierea marilor orase.Sistemele urbane si functiile acestora. un rol deosebit revine sectorului locuirii datorita functiunii sale în cadrul societatii. nu numai a celor la nivel national. Aceasta presupune ca atractivitatea. volumul de capital privat mobilizat depasind de mai multe ori pe cel al subventiilor. b) Incurajarea dezvoltarii functiilor urbane prin îmbunatatirea relatiilor dintre zonele urbane si rurale . contribuie la cresterea economiile de scara si sinergie. ci si la nivel regional si local. Cresterea economica si evolutia demografica au drept consecinta modificarea cererii în materie de locuinte nu numai cantitativ si calitativ. unul dintre sectoarele de investitii cele mai importante ale economiei. Constituirea si întarirea retelelor de orase amelioreaza complementaritatea intre orase. concomitent cu întarirea implicarii în procesul de amenajare a cetatenilor si a grupurilor societatii. dar si în privinta localizarii teritoriale. În acest scop. favorizeaza specializarea si determina . Ajutorul acordat constructiei de locuinte are o importanta nu numai în ceea ce priveste politica locuirii sau politica regionala. In cadrul unei dezvoltari urbane mai echilibrate si durabile totodata. inclusiv centrele urbane de marime mica si mijlocie trebuie sa fie dezvoltate în asa fel încât accesul regiunilor rurale la functiunile urbane sa fie înlesnite. împreuna cu renovarea si modernizarea fondului existent. municipalitatilor trebuie sa li se dea posibilitatea sa practice o politica activa a amenajarii teritoriului iar conditiile necesare pentru aceasta se refera la existenta colectivitatilor teritoriale si a unui standard ridicat al practicilor administrative si al politicii aplicate. Avand in vedere aceste considerente. Construirea de locuinte care reprezinta. O conditie importanta pentru succesul parteneriatelor public-privat rezida în eficacitatea structurilor administrative. iar cea a zonelor urbane ramase in urma din punct de vedere structural va trebui întarita. care trebuie sa fie în masura sa determine un cadru pentru interesele private si sa însoteasca eficient punerea în practica a proiectelor. a importantei cantitative si a efectelor sale multiplicatoare asupra economiei si fortei de munca.

Resursele naturale contribuie nu numai la asigurarea echilibrului ecosistemelor. în acelasi timp. politica de amenajare urbana trebuie sa acorde o atentie deosebita practicilor agricole si silvice mai putin distrugatoare. al cresterii productivitatii infrastructurilor. institutele de transfer de tehnologie. al revitalizarii si diversificarii economiei zonelor rurale. la valoarea lor recreativa si la calitatea generala a vietii.Problemele de mediu care decurg dintr-o coordonare insuficienta a politicilor sectoriale sau din deciziile locale trebuie sa fie anticipate si contracarate. promovarea conexiunilor la nivel national si regional între furnizorii de informatie si utilizatorii potentiali. regenerarea zonelor urbane degradate si reabilitarea acestora. eforturile ar trebui indreptate catre îmbunatatirea retelelor de telecomunicatii. autostrazi.Aparitia societatii informationale constituie in prezent fenomenul cel mai semnificativ al remodelarii societatii globale si a structurilor sale teritoriale. al cailor fluviale si al transportului maritim. al dezvoltarii spatiilor de agrement pentru populatiile urbane. cum ar fi parcurile tehnologice. promovarii sistemelor de transport si de energie care sa favorizeze mai mult mediul ambiental. mai ales în domeniul unei structuri echilibrate a armaturii urbane. ca si controlului suburbanizarii. In contextul cresterii permanente a fluxurilor de trafic. evitând totodata obstacolele. centre intermodale) si eliminarea disfunctionalitatilor în materie de legaturi intraregionale. Toate aceste preocupari vor contribui la imbunatatirea comunicarii interregionale si la asigurarea interconexiunilor acestora cu economia globala. În aceasta perspectiva. aeroporturi. crearea de banci de date regionale în linie (produse. este necesara dezvoltarea unor strategii integrate care sa ia în considerare diferitele moduri de transport si. al dezvoltarii retelelor de transporturi publice.. ca si a spatiilor rurale la principalele axe si centre de transport (cai ferate. f) Valorificarea si protectia resurselor si patrimoniului natural . In aceste conditii. instructiuni. al protectiei si valorificarii patrimoniului natural si cultural. Amenajarea teritoriului are de asemenea . e) Reducerea degradarii mediului . O atentie deosebita trebuie acordata tuturor regiunilor pentru ca accesul la informatie sa nu fie limitat de constrângeri fizice sau de alta natura.beneficii prin intermediul concurentei economice. c) Promovarea unor conditii de accesibilitate mai echilibrate — Realizarea unei politici de amenajare urbana echilibrata din punct de vedere regional va asigura o mai buna interconexiune a oraselor mici si mijlocii. d) Facilitarea accesului la informatie si cunoastere . sa fie in concordanta cu imperativele amenajarii. Parteneriatele orassat vor indeplini astfel un rol din ce în ce mai important. dar si la atractivitatea regiunilor.). turism etc. porturi. regenerarea mediului din zonele afectate de activitati industriale poluante si de vechile zone militare. Un exemplu in acest sens l-ar putea constitui luarea în considerare a impactului mai redus asupra mediului al caii ferate. centrele de cercetare si de formare etc.

In acest context. g) Valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare — Respectarea acestui principiu ar putea contribui la cresterea atractivitatii locale si regionale pentru investitori. pentru turism si populatie. Identificarea monumentelor reprezentative pentru diverse scolile si curente artistice constituie un punct de plecare in elaborarea unor concepte comune în materie de conservare. un rol deosebit revine politicilor de dezvoltare teritoriala si urbana in care se manifesta necesitatea cunoasterii aprofundate . Amenajarea teritoriului va trebui sa contribuie la o gestiune integrata a patrimoniului cultural înteleasa ca un proces evolutiv care protejeaza si conserva patrimoniul luând în considerare nevoile societatii moderne. În acest context. valorificând patrimoniul cultural specific. mai ales în cazul regiunilor defavorizate. trebuie identificate diverse elemente ecologice cum ar fi zonele de proximitate naturala. cu prioritate.Amenajarea urbana trebuie sa aiba în vedere utilizarea oportunitatilor de dezvoltare care decurg din turism. resursele de apa. trebuie acordata o atentie deosebita spatiilor si suprafetelor sensibile si de mare valoare ecologica. reprezentand un factor important de dezvoltare economica care contribuie astfel în mod semnificativ la întarirea identitatii locale. climatele terapeutice.sarcina de a contribui la reconstituirea retelelor ecologice. zonele industriale dezafectate care trebuie amenajate. exista o serie de elemente ale patrimoniului cultural si istoric care. apartin patrimoniului nu numai uneia ci mai multor natiuni si grupuri religioase. forme ale turismului durabil. În numeroase tari. amenajarea teritoriului trebuie sa contribuie la conservarea si respectarea memoriei tuturor nationalitatilor si grupurilor religioase. In acest sens. h) Promovarea unui turism durabil . de restaurare si de utilizare a patrimoniului cultural. datorita miscarilor si evenimentelor istorice ca si modificarii frontierelor. Pentru a atinge acest obiectiv. Vor trebui promovate.

uraganele. un rol important il va avea înfiintarea unor organisme de planificare interregionale pentru coordonarea amenajarii între diferitele orase si municipii. politica de amenajare urbana trebuie sa cuprinda si masuri care sa vizeze dezvoltarea unor strategii adaptate la contextul local tinand cont de consecintele restructurarilor economice. In acelasi timp. pentru structurile urbane si pentru peisaje. avalansele. cum ar fi cutremurele de pamânt. sunt cauza unor pagube considerabile cu consecinte grave pentru viata si sanatatea persoanelor. pentru economie. Nu in ultimul rand. regenerarea zonelor urbane degradate. a regiunilor industriale. cu deosebire în ceea ce priveste apa. politica de amenajare a spatiului urban trebuie sa includa masuri preventive cu scopul de a limita amploarea pagubelor si a face armatura urbana mai putin vulnerabila. energia si deseurile precum si dezvoltarea mijloacelor de transport care sunt în acelasi timp eficiente si nu afecteaza mediul vor contribui la asigurarea unui mediu echilibrat pentru generatiile prezente dar si pentru cele viitoare. orasele vor deveni mai atractive asigurandu-se astfel un echilibru intre interesele comunitatii si exigentele mediului natural contribuind totodata la integrarea zonelor ramase in urma in dezvoltarea de ansamblu a teritoriului. Masurile de amenajare prevazute pentru zonele urbane trebuie sa se aplice si aici pentru a crea un mediu atractiv pentru investitori iar diversificarea economica va trebui sa fie realizata prin regenerarea mediului în zonele care au fost afectate de activitati industriale poluante. dezvoltarea tehnicilor de constructie care economisesc teren. mai ales prin intermediul furnizarii de servicii. amenajarea urbana are drept sarcina sa reabiliteze mediul vechilor situri industriale si militare si sa le faca disponibile pentru alte utilizari. alunecarile de teren etc. limitarea tendintelor de suburbanizare prin afectarea terenurilor pentru constructii în orase. i) Limitarea preventiva a efectelor catastrofelor naturale . gestiunea prudenta a ecosistemului urban.a ecosistemelor si locurilor cu potential turistic in paralel cu utilizarea unor noi instrumente si proceduri de control al traficului turistic. De asemenea. includerea grupurilor sociale în interiorul structurii urbane. . In cadrul acestui demers. amenajarea de terenuri pentru constructie în apropierea cailor de acces la autostrazi si noduri de autostrazi. inundatiile. recalificarea si formarea continua a muncitorilor ramasi fara locuri de munca precum si prin dezvoltarea unor tehnopoli si a unor centre tehnologice cu scopul de a favoriza transferul de tehnologie si crearea de noi întreprinderi care sa foloseasca tehnologiile avansate. Totodata. mai ales în marile orase unde zonele de excludere sociala sunt tot mai des intalnite. politica de dezvoltare a cartierelor centrale ale oraselor trebuie sa urmareasca ameliorarea calitatii vietii locuitorilor inclusiv prin actiuni de conservare a patrimoniului natural si construit precum si prin crearea de noi spatii verzi si ecosisteme existente.In conditiile in care catastrofele naturale. Ca urmare a aplicarii acestor principii in amenajarea urbana.

Raportul Oraşelor Europene Durabile în 1996 şi Comunicatul Dezvoltării Durabile Urbane în UE: un cadru de acţiune. social. de exemplu locuitorii acestor oraşe. Contextul politicii europene care a dus la această iniţiativă este legat de cel de-al 5-lea Program de Acţiune pentru Mediu şi a Acordurilor de la Rio.4. împărţirea responsabilităţii pentru monitorizare şi alte acţiuni ce contribuie la dezvoltarea durabilă. Asigurarea unui „Profil durabil comunitatilor locale . la capitolul 28 se stipulează că "până în 1996 autorităţile locale din fiecare ţară trebuie să iniţieze un proces consultativ cu populaţia şi să obţină un consens în ceea ce priveşte Agenda 21 pentru comunităţile lor". Carta de la Aalborg în 1994. la fel de importante. cultural si teritorial. sistemul se bazează pe un set comun de indicatori integraţi. La Summit-ul de la Rio în 1992. Grupul de Experţi privind Mediul Urban a fost înfiinţat de Comisia Europeană în 1991 pentru . Agentiei Europene de Mediu si a Grupului de Experti privind Mediul Urban creat în 1991 de către Comisia Europeană.3. Acest demers a avut drept scop încurajarea comunitătilor locale europene de a folosi indicatorii comuni pentru a măsura progresele înregistrate in realizarea unei dezvoltări durabile locale si a fost realizat în strânsă colaborare cu autoritătile locale din intreaga Europa.Sistemul de Indicatori Economici Comuni Realizarea unui set european comun de indicatori ai dezvoltării durabile locale a pornit de la o initiativă comună a Comisiei Europene. Această participare ar trebui să se bazeze pe acceptarea faptului că Indicatorii Comuni Europeni sunt concepuţi pentru a fi complementari oricăror indicatori definiţi local sau naţional şi că angajarea în această iniţiativă europeană de monitorizare a dezvoltării durabile nu reprezintă un substitut pentru continuarea altor procese active. concentrându-se asupra schimbării de-a lungul timpului şi asupra identificării tendinţelor şi direcţiilor mai degrabă decât asupra măsurătorilor absolute. în 1998. în 1992. Autorităţile locale din intreaga Europa sunt încurajate să participe la iniţiativa de monitorizare prin adoptarea Indicatorilor Europeni Comuni şi integrarea lor în sistemele de management municipale existente şi să contribuie activ la dezvoltarea viitoare a acestui set de indicatori. fiecare indicator reflectând interacţiunea dintre aspectele de mediu şi cele sociale şi este conceput să măsoare progresul spre sau dinspre dezvoltarea durabilă. Comunitatea Europeană şi statele membre au semnat protocolul Agendei 21 in care. cum ar fi lucrul în parteneriat cu alte categorii interesate. Comisia Europeană s-a dedicat ea însăşi promovării Agendei Locale 21 ca parte integrantă a angajamentelor luate la Rio.Adoptarea acestor principii in amenajarea zonelor urbane va contribui in mod semnificativ la crearea si dezvoltarea unor areale urbane durabile si echilibrate din punct de vedere economic. la câteva luni după adoptarea celui de al 5lea Program de Acţiune pentru Mediu. ONG-urile sau comunitatea de afaceri. Cu alte cuvinte. 6.

subliniat faptul ca o condiţie importanta pentru dezvoltarea durabila este necesitatea măsurarii impactului activităţilor urbane şi monitorizarea progresului către Agenda 21. ca urmare a adoptării Comunicarii privind Dezvoltarea Urbană Durabilă în Uniunea Europeană: un cadru de acţiune (COM(98)605) care sa ofere consultanţă şi asistenţă pentru dezvoltarea politicii la nivel european şi a instrumentelor în domeniul de activitate referitor la comunicare. Carta de la Aalborg (1994) reflectă aceste nevoi cerand autorităţilor locale semnatare să pregătească planuri locale de acţiune în direcţia dezvoltării durabile şi stabilirii sistemelor şi procedurilor de monitorizare şi raportare a progresului înregistrat. au apărut solicitări de la nivel local pentru indicatori "standard" care să permită un anumit grad de comparaţie între diferite oraşe şi municipii. ea insăşi o componentă importantă a procesului început la Rio. ca o completare la indicatorii "specifici" legaţi de problemele şi obiectivele locale şi care variază de la o localitate la alta. subliniind nevoia de concentrare nu doar asupra indicatorilor dezvoltării durabile fizice ci şi de a lucra pentru obţinerea unor indicatori ai durabilităţii stilului de viaţă care să realizeze o reconciliere între durabilitatea fizică şi bunăstarea socială. ceea ce înseamnă necesitatea de a găsi modalităţi de a măsura acest impact şi de a lega reducerea impactului asupra mediului de procesele Agendei Locale 21. Mai mult. A fost. Raportul Oraşelor Europene Durabile (1996) promovează utilizarea indicatorilor pentru a măsura progresul spre dezvoltarea durabilă. În 1993. în timp ce Planul de Acţiune de la Lisabona (1996) menţionează utilizarea indicatorilor dezvoltării durabile pentru descrierea stării actuale şi măsurarea dezvoltarii. Comunicarea a identificat reducerea impactului activităţilor urbane asupra mediului drept un obiectiv al politicii generale. Grupul de Experti împreună cu Comisia Europeană au lansat Proiectul Oraşe Durabile. In paralel cu evoluţia politicii europene. Federaţia Mondială a Oraşelor Unite a facut recent apel la "un . Grupul de Experti a fost relansat în 1999. Comisia Europeană a semnalat importanţa unei evaluări corespunzătoare a activităţilor existente şi a celor planificate pentru a sprijini dezvoltarea durabilă locală şi nevoia de a explora metodele de monitorizare a progresului în ceea ce priveşte Agenda Locală 21.a determina modul în care strategiile viitoare de planificare a utilizării terenurilor şi a oraşelor pot încorpora obiective de mediu precum şi pentru a oferi Comisiei o bază pentru a dezvolta dimensiunea mediului urban în cadrul politicii comunitare de mediu. de asemenea. Carta de la Aalborg subliniază necesitatea de a utiliza indicatorii privind "durabilitatea sistemelor urbane" in cadrul procesului de control şi de elaborare a politicii. Prin Comunicarea privind Dezvoltarea Durabilă Urbană în UE: un Cadru de Actiune (1998 COM (98)605). Mai mult decât atât.

Pentru a face un progres real spre realizarea de practici de monitorizare mai noi şi mai bune. mai interesante. de monitorizare. Având la dispoziţie informaţii comparabile care să le permită măsurarea progresului şi identificarea tendinţelor. autorităţile locale vor obţine beneficii mai mari de la aceste activităţi şi instrumente. de exemplu. Ea se adaugă şi consolidează experienţa existentă prin valorificarea rezultatelor altor proiecte relevante. fără să reflecte şi legăturile dintre aceste domenii. care să permită dezvoltarea de procese şi iniţiative locale de promovare a durabilităţii precum şi o înţelegere a modului în care comunitatea locală evoluează în relaţie cu ceilalţi. care au raspuns la urmatoarele intrebari: Ce reprezintă indicatorii dezvoltării durabile locale?. indicatorii pentru dezvoltare durabilă locală trebuie elaborati dincolo de indicatorii tradiţionali de mediu si se vor situa dincolo de abordarea sectorială. Dezvoltarea unui profil al dezvoltării durabile locale si elaborarea unor Indicatori Comuni Europeni reprezintă o iniţiativă de monitorizare pentru a soluţiona nevoile identificate mai sus.parteneriat vertical" între autorităţile locale pe de o parte şi organisme cum ar fi Comisia Europeană pe de altă parte. Dat fiind faptul că acest exerciţiu se realizează pentru a obţine practici de monitorizare mai noi şi mai bune. Pentru dezvoltarea acestei iniţiative de monitorizare au fost utilizate o serie de principii şi ipoteze. unde indicatorii "dezvoltării durabile" sunt percepuţi ca indicatori separaţi de mediu. Iniţiativa de monitorizare se doreşte a sprijini autorităţile locale în efortul lor către o dezvoltare durabilă. Mai mult decât atât. De aceea. Principala idee care a stat la baza initierii acestui demers a fost aceea că un oraş durabil este mai mult decât un simplu oraş cu un mediu curat. Din perspectiva autorităţilor locale. Cum pot fi obţinute practici de monitorizare mai bune? şi Cum se poate realiza comparaţia?. s-a considerat de asemenea că definirea indicatorilor trebuie să se facă pe baza . indicatori integraţi care să reflecte interacţiunea dintre mediu. iniţiativa de monitorizare va oferi un instrument practic de cuantificare a progresului realizat către o dezvoltare durabilă. a oferi informaţii obiective şi comparabile în ceea ce priveşte progresul către o dezvoltare durabilă în întreaga Europă. permiţându-i să îşi recunoască punctele forte şi punctele slabe. economici şi ai aspectelor sociale. s-a considerat necesar să se identifice cativa indicatori reprezentativi pentru dezvoltarea durabilă locală. permiţând trecerea la practici noi. privind utilizarea indicatorilor. precum şi a Bazei de Date a Bunelor Practici în Managementul Urban şi Dezvoltarea Durabilă. iniţiativa de monitorizare va duce la creşterea numărului de activităţi şi instrumente utilizate pe plan european pentru sprijinirea şi încurajarea eforturilor de la nivel local si va servi ca un instrument de evaluare pentru iniţiative de genul European Sustainable City Award Scheme (Schema de Premiere a Oraşelor Europene Durabile) şi continuarea acesteia. aspectele sociale şi cele economice. permiţând o identificare mai obiectivă a bunelor practici la nivel european.

indiferent de punctul de unde pornesc şi de aceea lungimea acestui drum. Responsabil pentru dezvoltarea acestei iniţiative de monitorizare a fost un grup de lucru al Grupului de Experţi privind Mediul Urban. adică în ce masură au avut loc schimbări de-a lungul timpului şi mai degrabă pe identificarea tendinţelor şi direcţiilor decât pe măsuri absolute. emisiile de CO2 pe termen lung. într-un anumit sens. Grupul de Lucru a identificat "prima propunere altor proiecte. Prin urmare. fiind elaborata o a doua propunere constand în 20 de indicatori pe care au adresat-o Grupului Autorităţilor Locale. existenţa spaţiilor verzi publice şi a serviciilor locale precum si accesul cetăţenilor la spaţiile verzi locale din vecinătate şi serviciile de bază. distanţele zilnice de transport al pasagerilor şi modalităţile de transport. pentru un set comun de indicatori privind dezvoltarea durabilă locală". mobilitatea locală şi transportul pasagerilor. Sarcinile acestui grup de lucru au inclus: - analiza indicatorilor urbani şi a metodelor de evaluare a impactului ecologic realizate în cadrul evaluarea lor pentru utilizarea la nivelul întregii Europe şi relevanţa lor pentru dezvoltarea propuneri pentru un set comun de indicatori ai dezvoltării durabile locale corelaţi cu impactul Pornind de la analiza indicatorilor urbani.dezvoltării actuale şi că în acest fel este posibil să apară necesităţi noi legate de colectarea datelor. Această listă care include 18 indicatori a fost subiectul unei perioade de consultări. identificarea acestor necesităţi de colectare a informaţiilor a fost percepută ca un pas necesar în procesul de dezvoltare a practicilor curente. Comparaţia este percepută ca fiind în principal bazată pe măsuri relative. se numara: satisfacţia cetăţenilor faţă de comunitatea locală. Iniţiativa de monitorizare "Către un profil al Dezvoltării Durabile Locale . Ceea ce contează este ca acţiunile ce se vor intreprinde să fie in direcţia cea bună. ulterior. ceea ce se compara de fapt este mai curând "progresul făcut" decât "starea de fapt". este irelevantă. - ecologic. De aceea. noua iniţiativă de monitorizare este concepută pentru a măsura progresul spre o dezvoltare durabilă. - durabilă locală. Ipoteza de la s-a pornit a fost aceea că toate comunităţile locale şi fiecare în parte pot realiza o dezvoltare durabilă. De asemenea. satisfacţia generală a locuitorilor privind diversele trăsături ale oraşului. modalitatea de transport folosită de copii pentru transportul dintre şcoală . au fost stabiliti si indicatori aditionali (optionali) referitori la: transportul copiilor la şi de la şcoală. De aceea. şi nu ca o constrângere de a introduce noi indicatori integraţi.Indicatori Comuni Europeni" a fost finalizată în Decembrie 1999 pentru lansarea sa oficială şi adoptarea pe baze voluntare de către autorităţile locale europene la cea de a treia Conferinţă Europeană a Oraşelor Durabile ce a avut loc la Hanovra în februarie 2000. contribuţia locală la schimbările climatice. Printre indicatorii principali (obligatorii) stabiliti cu acest prilej.

poluarea sonoră. - într-un mod care să pună în pericol cât mai puţin resursele naturale şi mediul. numărul populaţiei expuse la un nivel periculos al zgomotului. loc de muncă. adoptarea unei abordări ecosistemice in reducerea utilizării resurselor naturale şi a terenului. monumente precum si întarirea şi protejarea atractivităţii şi funcţionalităţii spaţiilor şi clădirilor. educaţie. refacerea şi protecţia terenului şi a parcelelor în oras. de la producţie la consum şi deşeuri precum si a celor care nu corelarea nevoilor şi calificărilor locale cu disponibilul de locuri de muncă şi alte facilităţi. managementul durabil al autorităţilor locale şi economiei locale. Ca urmare a prelucrarii acestor informatii. transport (egalitate şi integrare socială). acesti indicatori impreuna cu aspectele pe care le evidentiaza sunt prezentati in tabelul nr. . calitatea aerului în localitate. conservarea biodiversitătii.şi casă. energie. protejarea. utilizarea durabilă a terenului. istorice şi arhitecturale. numărul de zile cu aer de bună calitate şi sănătos. sănătate. - participarea tuturor sectoarelor comunitătii locale la procesul de luare a deciziilor şi de satisfacerea nevoilor locale. Sintetizati. - clădiri. perfecţionare profesională.6 . de exemplu. se poate realiza un diagnostic al starii de sanatate a orasului precum si etapa in care acesta se afla in dezvoltarea durabila. locuintă. eco-etichetate din totalul consumului. numarul organizaţiilor publice şi private care adoptă şi utilizează proceduri de management social şi de mediu. inclusiv planificare locală.1. produsele care promovează dezvoltarea durabilă. - generarea de deşeuri şi emisii poluante. - pot fi realizate pe plan local într-un mod corespunzător cu dezvoltarea durabilă. putand fi evidentiate aspecte legate de: - accesul tuturor locuitorilor la servicii de baza adecvate şi accesibile. numărul de produse organice. conservarea şi reabilitarea valorilor culturale.

Pe parcursul anilor şi cu avantajul experienţei practice a utilizării acestei "prime generaţii de Indicatori Comuni Europeni pentru dezvoltare durabilă locală". indicatorii se vor dezvolta şi mai mult pe baza unei metodologii comune mult mai avansate şi va rezulta un instrument mult mai echilibrat şi complet pentru monitorizare. echipamente de colectare si reciclare a deseurilor % spatiilor verzi si a parcurilor publice % constructiilor in totalul suprafetei orasului Utilizarea durabila a terenului Iniţiativa nu reprezinta un proiect singular ci începutul unui proces pe termen lung care să îmbunătăţească gradual monitorizarea progresului către dezvoltare durabilă şi care să producă informaţie obiectivă şi comparabilă referitoare la dezvoltarea durabilă locală în toată Europa.1. telecomunicatii % strazi asfaltate Securitatea cetatenilor Numarul de infractiuni Tipurile Poluarea aerului Nivelul noxelor Numar de zile in care s-au depasit limitele admise Numar zile cu aer de buna calitate Poluarea fonica Poluarea solului Numar decibeli in limitele admise Cantitatea de deseuri/locuitor Nr. O perioadă de testare va începe îndată după lansarea oficială a iniţiativei de monitorizare. Autorităţile locale care au adoptat Indicatorii Comuni Europeni la acest eveniment vor participa la perioada de testare şi vor fi parte a procesului de ajustare a acestui nou .Sistemul indicatorilor principali si optionali in dezvoltarea durabila urbana Tabelul 6. Indicatori Modalitati de masurare Satisfactia cetatenilor fata de comunitatea Anchete de satisfactie locala Satisfactia locuitorilor privind anumite trasaturi ale orasului Contributia locala la schimbarile climatice locala si transportul Mobilitatea Emisiile de CO2 PRINCIPALI OPTIONALI distantele zilnice de transport modalitatile de Accesul locuitorilor la serviciile de baza transport racordate la reteaua % zonelor publica de alimentare cu apa. gaze naturale. energie.

se poate aprecia ca aceşti Indicatori Comuni Europeni sunt concepuţi a fi complementari oricăror indicatori locali sau naţionali. . presiunea asupra mediului inconjurator. indeosebi in regiunile ramase in urma. ONG-urile. orasele se confrunta cu tendinte comune si situatii similare in ceea ce priveste mondializarea si restructurarea economica. In pofida complexitatii si diversitatii lor. Integrarea Europeana. profundele transformari sociale. asigurarea unei dezvoltari durabile a oraselor constituie obiective comune in directia promovarii unor strategii menite sa contribuie la cresterea posibilitatilor de infaptuire a politicilor urbane. In contextul celor prezentate. in special. la fel de importante. prosperitatea economica. Este. orasele isi vor imbunatati competitivitatea. vor deveni mult mai durabile si se vor transforma in locuri mai atractive. evolutia relatiilor institutionale si fiscalitatea excesiva. In acest context.instrument de monitorizare. În concluzie. de asemenea. de subliniat importanţa muncii în parteneriat cu alte grupuri implicate cum ar fi cetăţenii. Noul instrument de monitorizare va ajuta factorii de decizie locali şi guvernul local în general şi vor demonstra cum pot contribui ariile urbane la dezvoltarea durabilă în Europa. împărţind responsabilitatea în ceea ce priveşte monitorizarea şi alte acţiuni ce contribuie la asigurarea dezvoltării durabile. actionand in concordanta cu legislatia Uniunii Europene si devenind multi-culturale. mediul de afaceri. şi că angajarea în această iniţiativă la nivel european de monitorizare a dezvoltării durabile nu reprezintă un substitut pentru continuarea activităţii acestor alte procese. El va constitui un pas către un sistem de management şi practici mai integrate. extinderea Uniunii Europene prin aderarea tarilor din Europa Centrala si de Est si politica mediteraneana a Uniunii Europene reprezinta oportunitati actuale majore pentru orasele europene. Redefinindu-si rolul lor intro Europa largita.

Griffin. vehiculându-se chiar idei fanteziste care presupuneau dilatarea Ecumenei prin invadarea oceanelor şi a spaţiului interplanetar.altfel . fiind edificată după regulile cele mai stricte ale urbanismului progresist. La originea acestor propuneri de amenajare au stat motivaţii directoare ancorate în problematica generală a societăţii maşiniste şi care pot fi reduse. s-a încercat să i se opună ordini ideale.000 de locuitori. în acelaşi timp raţional şi utopic. . în mod schematic. cirezi de vaci şi vile izolate într-o vegetaţie luxuriantă". fie edificarea unor oraşe sub forma unor salbe (de oraşe grădină) aflate la distanţe mai mari de forţa de atracţie a unui centru polarizator. Ultimele decenii ale secolului trecut au fost marcate de conceperea unor structuri supraurbane.jocuri ale fanteziei . . Au existat şi alte numeroase şi seducătoare propuneri în jurul anilor 70 ai secolului XX. Brasilia . mai apropiate şi aşezate în mijlocul unor spaţii plantate întinse. Construcţia oraşului Canberra .având o structură ciorchine. naturalism.ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL URBANIZĂRII Manifestarea din ce în ce mai pregnantă a tendinţei de concentrare şi centralizare teritorială şi a populaţiei au determinat o creştere haotică. după planurile lui B. Soluţiile au variat de la ideea dispersării în teritoriu a unei multitudini de centre mici locuite până la aglomerarea în formaţiuni compacte a oraşului federativ. pentru ca în anul 1956 Bengt Danielson să-l considere „o duzină de clădiri oficiale. Abordarea urbanismului în concepţia sistemică este o consecinţă a aplicării acestei teorii . oraşul vertical (format din cartiere independente de circa 30. culturalism. aceste modele s-au dezvăluit a fi puternice instrumente de acţiune: ele au exercitat o influenţă corozivă asupra structurilor urbane stabilite şi au contriubuit la definirea şi instituirea unor norme urbane de bază. După aceste modele au fost realizate câteva aşezări noi. aversiune pentru o lume „denaturalizată" şi nostalgie a unei relaţii formatoare cu natura. Cele mai cunoscute realizări de acest tip sunt cele două capitale moderne: Canberra şi Brasilia.adevărate exerciţii de imaginaţie . determinând şi impunând cu imperativitate rezolvări pentru remedierea şi eventual anularea efectelor unui asemenea tip de expansiune. aversiune pentru societatea mecanizată şi nostalgie a vechilor comunităţi culturale. Astfel au prins contur pe planşetă oraşul spaţial (conceput ca o structură modulată spaţial. la câteva sisteme antagonice: progresism.-a urmărit eliberarea funcţiilor vieţii urbane din strânsoarea aglomerărilor gigantice au vizat fie înfiinţarea în jurul marilor metropole (sau în teritoriu) a unor oraşe satelit. volumetric închise în imenşi hiperboloizi susţinuţi de pivoţi centrali de 150 m înălţime) şi oraşul crater (oraş subteran în care urma să se aplice integral procedeul prefabricării).urma să devină capitala Braziliei.nu şi-au găsit loc şi aplicabilitate în realitatea complexă căreia îi rămân de soluţionat problemele vizând aşezările umane. la scară largă a marilor aglomerări urbane. Prin caracterul lor. fiind rupte de fenomenele concrete ale societăţii contemporane. Aceste aşezări aveau menirea de a absorbi surplusul de populaţie dislocată din provincie şi care . aceste structuri eliberând solul).sporea excesiv populaţia marilor oraşe.nu s-au bucurat de succes întrucât problemele au fost abordate de o manieră abstractă. modele. Pentru prima oară. realiste pentru atingerea obiectivelor urmărite. dar care nu s-au bucurat de succes deoarece au tratat incompatibilitatea dintre perfecţiunea abstractă a lucrărilor de planşetă cu realitatea complexă a vieţii urbane pe care trebuiau să o adăpostească.construită după proiectele lui Lucio Costa şi Oscar Niemeyer . La soluţionarea acestor probleme şi-au adus aportul atât specialiştii din diverse domenii cât şi organismele internaţionale şi naţionale de decizie.7. Aşa stând lucrurile trebuiau găsite soluţii viabile. Toate aceste încercări . Propunerile . Propunerile prin care s. credinţă în progres şi în atotputernicia tehnicilor. oraşul a fost obiectul unei critici radicale: după ce ordinea urbană existebnţă a fost calificată ca dezordine. suspendată pe piloţi amplasaţi la distanţe mari. câteva mici ansambluri de locuit risipite pe o suprafaţă tot atât de întinsă ca Parisul . nefiind însă în nici un fel răspunsul la probleme sociale şi economice precise26. capabile să rezolve problemele unui sfârşit de mileniu confruntat cu numeroase „blocaje". destinat a deveni capitala Australiei a demarat în anul 1913. Ea a reprezentat grandiosul manifest al unei anumite avangarde.

. la rândul său într-un sistem superior de localităţi. Astfel se crează premise avantajoase în ceea ce priveşte eficienţa înzestrării complexe cu obiective economice. integrat.(elaborată de către Ludvig von Bartalanffy. în lucrarea „Teoria generală a sistemelor") în conformitate cu care sistemele sunt complexe de elemente aflate în interacţiune. Aşezările sunt astfel asociate încât seamănă cu celulele morfologice ale unui organism unitar. un sistem urban. sistemul de localităţi se poate constitui prin asocierea liberă a unor localităţi apropiate. în simbioză.pot contribui la constituirea unui organism cu o complexitate sporită. indiferent dacă aparţin mediului urban sau rural. amenajări de importanţă centrală care depăşesc cerinţele proprii sau capacitatea de înfăptuire a fiecărei aşezări în parte. Berry) cu un sistem deschis. ale cărei posibilităţi globale vor depăşi simpla însumare a contribuţiei tuturor participanţilor. Pe principiile care stau la baza funcţionării ca sistem a aşezărilor urbane. potenţialele locale specializate sau în curs de specializare . integrat într-un subsistem natural valorificat şi constituind. cooperare care prezintă interes egal pentru toate părţile asociate indiferent de mărimea şi capacitatea fiecăreia. Evoluţia şi repartiţia în teritoriu a funcţiilor aşezărilor este un proces istoric de care trebuie să se ţină seama în trecerea de la formaţiunile simple la cele mai complexe. instituţii social-culturale. J. căruia urmează a i se selecta acei parametri care sunt în măsură să furnizeze o eficienţă maximă a eforturilor cheltuite. L. În anul 1971. În anul 1964. între care se menţine delimitarea strictă a perimetrelor şi care conlucrează în vederea echipării complexe a cadrului material. În această viziune. echipări tehnico-edilitare. fie că acestea se referă la laturi cuantificabile. studiul oraşului este abordat în mod asemănător cu cel al unui subsistem creat de om. fie că vizează laturi necuantificabile. oraşul este comparat (de către B.

o renunţare la tradiţie şi adaptarea la condiiţile impuse de noul mod de viaţă.2.De aceea. Evoluţia populaţiei urbane Perioada contemporană se află sub presiunea unor importante schimbări calitative în toate compartimentrele vieţii sociale. are loc o delimitare.prin adaptarea la formele exterioare ale culturii urbane şi asimilarea unor noi forme de petrecere a timpului liber.prin exercitarea unor profesiuni şi ocupaţii noi.trecerea la un cadrul nou de viaţă.1.000 de locuitori. S-au produs de asemeni modificări privind numărul şi compoziţia populaţiei ţării prin creşterea semnificativă a populaţiei urbane şi scăderea corelată a populaţiei care trăieşte în mediul rural.2. Dinamica economica şi socială Procesul de urbanizare în România a fost îndirectă legătură cu procesul de industrializare. 31.trecerea la munca retribuită. cu condiţii superioare de locuire. extinderea oraşelor în teritoriu. din totalul populaţiei urbane 49. nefiind repartizată uniform pe suprafaţa globului a determinat concentrarea ei în anumite zone). În România.3% locuieşte în oraşe cu peste 100. cu consecinţe resimţite în întreaga structură a mediului uman. În conţinutul existenţei sociale a populaţiei se disting următoarele schimbări: • pe plan economic . • pe plan social-cultural . având drep consecinţă densificarea oraşelor existente. în care se manifestă comportamentul „asimilat". Fenomenele demografice de ordin cantitativ sunt însoţie de o creştere a ritmului de urbanizare pe plan mondial. pe sporul migrator. • pe plan fizic .înregistrează creşteri uneori alarmante: populaţia lumii s-a dublat în repetate rânduri şi la intervale tot mai scurte. • pe plan erogonomic . Creşterea populaţiei urbane se bazează. prin impunerea unui alt ritm de utilizare a timpului şi o nouă organizare a acestuia.1. POPULAŢIA URBANĂ Planurile de urbanism se bazează pe studiul şi punerea în evidenţă a resurselor umane şi urmăresc conturarea perspectivelor demografice.. Experienţa a demonstrat că aceste mişcări au fost deseori provocatoare de convulsii atât în planul .prognoza evoluţiei în perspectiva pe termen lung. populaţia. Numărul locuitorilor din mediul urban a înregistrat în ultimele decenii un ritm de creştere mult mai mare în raport cu creşterea numărului total de locuitori. asimilarea culturii „urbane" şi participarea la evenimentele „mondene". Consecinţele urbanizării în existenţa socială şi culturală a populaţiei 8.8.cunoaşterea situaţiei de fapt. prin migrarea populaţiei dintre rural spre urban.stabilirea posibilităţilor de dezvoltare prin dinamizarea forţelor proprii. locurile de muncă şi serviciile solicitate. corelarea acestora cu posibilităţile oraşului şi a sistemului de localităţi de a le asigura cazarea. Creşterile cantitative adesea impresionante nu pot fi nici ele ignorate (numărul locuitorilor -element hotărâtor în aceste prefaceri . . . cu facilităţile oferite de oraş cu vestimentaţia adecvată acestuia etc.000 de locuitori. Subaspectul dinamicii sociale el poate fi apreciat ca o restructurare socială ca urmare raportului în producţia de bunuri.evaluarea capacităţii de a răspunde eficient la impulsurile şi cerinţele de nivel teritorial zonal şi naţional.restrângerea familiei la una-două generaţii. • pe plan familial . 8.7% în oraşe cu un număr de locuitori cuprins între 20. a numărului de locuitori în perspectivă.000 de locuitori şi 19% în oraşe mici având sub 20. cu precădere. 8.000 şi 100. în orice studiu se porneşte de la câteva date: . precum şi crearea de noi oraşe. . Studiile au arătat că unei creşteri de 2% a întregii populaţii a globului îi corespunde o amplificare cu 4% a populaţiei urbane.

şi structura oraşului a suferit modificări: funcţiunile social-economice au fost diversificate. Prin acest mod se poate prognoza tipul de dezvoltare a localităţii şi gradul ei de atractivitate. preocupările profesionale. rămânând astfel la marginea grupurilor sociale). Prin structura populaţiei se înţelege gruparea populaţiei în raport cu o serie de criterii: socialeconomice. punându-se din ce în ce mai des şi mai acut problema legăturii dintre centrul urban şi zona periurbană. mortalitate etc. . Realizarea marilor ansambluri de locuit. de la dispersarea activităţilor s-a trecut la concentrarea lor. tipul de familie etc. În ţara noastră.într-un anumit interval de timp semnificativ (10-20 de ani) şi oferă specialiştilor informaţii privind tendinţele generale ale mişcării populaţiei în perspectivă. conturarea perspectivelor demografice. mai ales prin introducerea unor activităţi cu caracter industrial şi complementar.3. într-un interval de timp foarte scurt. cât şi în planul existenţei comunitare. veniturile. prin formarea unei categorii neasimilate.contradictoriu prin efectele sale. - 8. . fertilitate.la un nivel calitativ superior mediei existente. precum şi a nucleelor de concentrare a navetiştilor: gări. Ansamblul de fenomene care determină evoluţia numerică a populaţiei este cunoscut sub denumirea de mişcare a populaţiei.deci dificil de pus în legătură elementele spaţiale şi volumetrice specifice fiecărui oraş .funcţiunea de locuire a cunoscut o creştere accentuată . Modificarea cadrului urban Din punct de vedere funcţional.existenţei individuale (unii indivizi manifestând adevărate crize de inadaptare. având ca obiectiv punerea în evidenţă a resurselor umane. de asemene s-a procedat la construirea unor mari ansambluri de locuiţe colective. 8. cu tipuri de construcţii şi principii structurale şi compoziţionale asemănătoare. în dezvoltarea oraşelor s-au creat rupturi şi discontinuităţi structurale. mai ales. Structura demografică şi social-economică a populaţiei Caracteristicile structurii populaţiei indică sensul posibil al evoluţiei unei localităţi.a anulat în bună măsură diferenţierea calitativă şi personalitatea centrelor urbane româneşti. Toţi aceşti parametrii au un caracter statistic şi sunt obţinuţi fie prin recensăminte periodice. Numărul de locuitori şi mişcarea populaţiei Numărul de locuitori este caracterizat printr-o serie de evenimente demografice -natalitate. Din punct de vedere spaţial. prin investiţii foarte mari într-un timp relativ scurt. . adevărată perturbatoare a mecanismului vieţii urbane.modificarea funcţiilor de servici. corelarea acestora cu prevederile de dezvoltare social-economică a oraşelor şi a sistemului general de localităţi. realizare industrializat. tradiţia oraşelor existente. fie prin alte mijloace specifice şi sunt utilizaţi la întocmirea planurilor de urbanism ale localităţilor sau a studiilor şi planurilor de modelare la nivel macroteritorial. Dincolo de o anumită limită.2.modificarea timpului structurii şi volumului circulaţiei. Ritmul de creştere (evoluţia numerică a populaţiei într-o anumită etapă) este rezultatul a două tipuri de factori: .2. a reţelei de transport. dezvoltarea urbană este negativ influenţată de persistenţa navetismului. negând specificul. neadaptate. În ceea ce priveşte circulaţia şi transportul urban. Datorită unei politici de industrializare forţată. pe amplasamente perimetrale .uneori dublată .4.de altfel . fenomen . . vârsta şi sexul. şi acestea au suferit modificări importante. diferenţa dintre populaţia diurnă şi cea nocturnă a oraşelor determină dotarea suplimentară cu anumite servicii a centrului oraşului şi. 8. transportului şi comunicaţiilor. autogări etc.

flotantă sau zilnică (navetism).decesele . urmarea unei forme de învăţământ.folosirea mijloacelor de transport de mare viteză.din diferite motive . navetismul sau deplasările populaţiei. Mobilitatea flotantă este constituită. În definirea mobilităţii sociale sunt incluse mişcările realizate într-o diversitate de variabile care definesc poziţia persoanei în societate: gradul de educaţie şi instrucţie şcolară. De corecta şi eficienta adaptare . Migraţia sau creşterea mecanică a populaţiei poate determina oscilaţii mari ale numărului de locuitori ai unui oraş sau ai unei zone. .6 Soluţionarea problemelor ridicate de trafic Deplasările zilnice presupun accesul în timp util şi în condiţii confortabile la zonele de interes aflate în localitate. de la o localitate la alta.1) mişcarea naturală . starea civilă.modernizarea căilor de circulaţie. turistice. vizitării rudelor etc. 8. prin numărul noilor născuţi.care pot fi prognozate prin aplicarea unor coeficienţi privind fertilitatea şi. . Mobilitatea zilnică defineşte deplasarea cotidiană sau la intervale de timp mici (două până la şase zile) a forţei de muncă între localitatea de domiciliu şi locul de muncă. Ea presupune două elemente: . în genenral.naşterile . Pentru evitarea unui consum exagerat de timp şi pentru a asigura eficienţa deplasării se urmăreşte asigurarea izocronelor (limitele în care timpul de transport de la domiciliu la locul de muncă se înscrie în intervalul de valori 30-45 min). 8. locul de rezidenţă etc. sexul. Mobilitatea poate fi: definitivă. Acest tip de deplasare este urmărit cu atenţie atât pentru implicaţiile sale socio-profesionale. . Câteva dintre condiţiile realizării unei deplasări optime sunt: . 2) mişcarea migratorie.care se pot determina prin aplicarea coeficienţilor de mortalitate sau supravieţuire pe vârste şi sexe (numărul lor este. care poate fi în exedent sau în deficit. care să ofere şi un înalt grad de confort. Cea mai caracteristică mişcare de acest tip este cea din mediul rural către cel urban şi dinspre oraşele mici către oraşele mari şi foarte mari. . statistic. Mobilitatea definitivă se referă la migrarea unor persoane dintr-o localitate rurală într-una urbană sau dintr-o localitate urbană în altă localitate urbană sau rurală.5. constant) Diferenţa dintre numărul naşterilor şi cel al deceselor indică mişcarea (sau creşterea) naturală a populaţiei. .prin proiectare şi execuţie . prin trecerea dintr-o categorie socială în alta).interesate să se stabilească în oraş. aprovizionarea sau desfacerea de produse agro-industriale. respectiv prin atragerea unei populaţii . în vederea: efectuării de tratamente medicale. deplasărilor în interes de serviciu. Mobilitatea populaţiei Mobilitatea populaţiei se referă la o complexitate teritorială: migraţia. dar şi mobilitatea pe plan socio-profesional (mişcările survenite prin schimbarea profesiei.asigurarea calităţii infrastructurii. pe căi rutiere sau căi ferate. în principal. Transportul se poate realiza cu ajutorul diferitelor mijloace. cu sau fără schimbarea domiciliului stabil. Mobilitatea teritorială cuprinde totalitatea deplasărilor populaţiei şi a forţei de muncă în teritoriu.corelarea reţelelor de transport intraurban cu cele interurbane. cât şi pentru rezolvarea amenajărilor şi dotărilor necesare. din deplasări ale populaţiei pentru intervale de timp diferite ca durată. care rezultă din insuficienţa forţei de muncă locale sau zonale.a acestor căi depinde flexibilitatea şi facilitatea deplasărilor.

1) . 2) o alta. construirea de locuinţe şi dotări specifice.Analiza acestor date şi condiţii conduce la rezultate care evidenţiază posibilitatea apariţiei a două situaţii: una favorabilă în ceea ce priveşte izocronele. dar chestiunea lor a devenit din ce în ce mai generatoare de „presiuni" în ceea ce priveşte soluţionarea. întrucât se poate desfăşura în condiţii avantajoase. Deplasările cu caracter săptămânal au fost luate mai puţin în calcul până acum. Caracteristica acestui tip de deplasare este supraaglomerarea . în special la sfârşitul săptămânii.pe căile rutiere care leagă oraşul de zonele de agrement. faptt determinat de creşterea bugetului de timp liber.uneori până la apariţia „gâtuirilor". confortul şi securitatea deplasărilor. ceea ce conduce la acceptarea menţinerii navetismului. nefavorabilă în ceea ce priveşte izocronele şi calitatea transportului. Rezolverea problemei trebuie să se coreleze cu soluţiile propuse la nivel micro şi macroteritorial. în această conjunctură. studiul sugerând nevoia cazării activilor 29 în localitatea de bază şi impunând.

9.1 Tipologia oraşelor româneşti În ceea ce priveşte tipologia localităţilor urbane din ţara noastră. ci constituie o sursă preţioasă de informaţii în ceea ce priveşte prezenţa anumitor trăsături tipologice. Apare o epistemologie a dezvoltării durabile se impune un alt mod de gândire relaţională. cu peste 500.900. materie.000).560. din cvasitotalitatea domeniilor existenţiale încearcă.cele care au peste 100.000. corectate.000).cele care au mai mult de 20.000 şi 100. care presupun o abordare şi o viziune globală asupra obiectului arhitectural. având între 20. cu o populaţie mai mare de 4.000.000. există oraşe - foarte mari. de modelare dirijată .Pot fi apreciate ca: Oraşe mici . integraţionist. de fapt. având un număr mai mic de 20.500. mari. semnificaţii.000 de locuitori Oraşe mari . căutând să instituie şi să afirme soluţii benefice.cele cu peste 500. eficiente pentru mediul construit. intelectual.000) etc.9. energie.000 de locuitori şi care sunt. regiuni urbane.000 de locuitori. dintre care: New-York (11.000 de locuitori Oraşe mijlocii .precum cele din „design-ul conceptual" sau „proiectării holistice".400. mijlocii. se acceptă următoarea clasificare: 1) În funcţie de mărime. În domeniul celor care concep structurile şi al celor care cercetează fenomenele din construcţii şi arhitectură este uşor sesizabilă orientarea către direcţii noi .200. procesul de urbanizare s-a înscris în tendinţele generale ale urbanizării pe plan mondial. sisteme create în teritoriu şi care au funcţiuni complexe.adesea incompetentă şi iresponsabilă a generat situaţii care trebuie reanalizate.000 de locuitori. - mici. şi-a diversificat şi multiplicat cerinţele (parametrii).000 ). să-şi apropie modelele de gândire. Londra (7. Paris (8.700. În ceea ce priveşte ţara noastră.000). „Conceptorii" de azi .care au peste 2. Tokio (11.cele care au sub 20. având între 100. . dar condiţiile istorice.000). actualmente chestiunea sa complicat.000).000 şi 500. alături de cadrul natural geografic i-au conferit trăsături proprii.aşezări cu peste 12. Există 19 asemenea tipuri de aşezări. Megapolisuri . RheinRuhr (10.000 de locuitori Oraşe foarte mari . readuse pe direcţiile evolutive normale. Moscova (7.000 de locuitori.000 de locuitori.350.. în perspectiva integrării domeniilor de cercetare şi proiectare din domeniul construcţiilor. Shanghai (6.000).500. ingineri şi alţi specialişti. LOCUIREA URBANĂ Cunoaşterea numărului locuitorilor unui oraş nu are relevanţă doar din punct de vedere statistic.concentrări suprametropolitane. utilitate etc. Buenos Aires (9. datorită rafinării standardelor de confort fizic şi spiritual prin modificarea relaţiei dintre formă.arhitecţi.000 de locuitori Conurbaţii30 . Dacă până în „Secolul luminilor" creaţia arhitecturală gravita în jurul corelării structurilor cu cerinţele momentului istoric şi cu cele ale ale culturii constructive ale acestuia. fapt care determină orientarea creaţiei arhitecturale către un mod de gândire şi abordare de tip nou. surmontând barierele de ordin profesional.000 de locuitori.000 de locuitori Oraşe plurimilionare . Perioada de „planificare". afectiv. precum coechipierii. arhitecturii şi urbanismului într-o concepţie de dezvoltare durabilă33.

2)În funcţie de rolul în teritoriu, de funcţiunile social-culturale şi de modul de asigurare al serviciilor pentru populaţia din zona de influenţă avem de a face cu: • Oraşe de categoria I - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre de importanţă republicană, având arii largi de influenţă (de ex. Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova, Constanţa, Braşov, Galaţi); • Oraşe de categoria a II-a - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre economice şi social .culturale importante, cu arie de influenţă mai mare decât suprafaţa unui judeţ ( de ex. Ploieşti, Oradea, Sibiu); • Oraşe de categoria a III-a - oraşe cu funcţiuni economice şi social-culturale de importanţă judeţeană (Alba-Iulia, Vaslui, Sf.Gheorghe, Rm.-Vâlcea); • Oraşe de categoria a IV-a - oraşe - centre industriale (Hunedoara, Oneşti, Călăraşi); • Oraşe de categoria a V-a - oraşe cu activităţi economice şi rol de servire social-culturală de importanţă locală (Babadag, Lugoj, Năsăud); • Oraşe de categoria a VI-a - oraşe - staţiuni balneo - climaterice şi turistice ( Sinaia, Buşteni, Călimăneşti, Eforie). 9.2 Locuirea urbană Problemele locuinţei nu mai au un caracter funcţional şi utilitar, ci un pronunţat caracter social şi politic. În perioada contemporană concentrarea populaţiei în oraşe obligă la instituirea unor norme obligatorii privind igiena, funcţionalitatea şi prescripţiile siguranţei construcţiilor. Aceste condiţii fac imposibilă rezolvarea problemei locuinţei de către indivizi şi familii, de către fiecare generaţie în parte. Conlucrarea dintre indivizi, la care se adaugă intervenţia forţei publice, devine singurul mijloc prin care se pot găsi soluţii dacă nu perfect acceptabile, cel puţin operaţionale - întrevăzute ca posibile - pentru o problemă atât de dificilă şi, mai mult, în curs de amplificare (datorită ritmului rapid al urbanizării). Totodată, se pune tot mai acut problema găsirii raportului optim dintre proprietatea individuală (privată) şi cea publică, întrucât "existenţa spaţiului public este condiţionată de existenţa, integritatea şi stabilitatea spaţiului privat. Trebuie să ai spaţiul - insulă al propriei tale locuiri, pentru a putea fi mai întâi un bun vecin şi, abia mai apoi, un bun cetăţean; invers: nu te poţi învecina cu cel al cărui teritoriu locuital se suprapune peste al tău. Inexistenţa teritoriului - insulă al locuirii sau invadarea sistematică a integrităţii, adică a intimităţii acestuia, produc, pe cale de consecinţă, distorsiuni în relaţia public - privat: nici spaţiul privat nu mai este prezent decât ca deziderat, nici cel public nu mai apare decât în ipostaze caricaturale". Găsirea unor rezolvări ale habitatului constituie una dintre "pietrele de încercare" pentru fiecare administraţie naţională, dar dimensiunile procesului de urbanizare contemporană au ridicat şi ridică probleme majore, ce depăşesc graniţele preocupărilor de grup şi capătă caracter global. În cadrul lucrărilor Seminarului ONU referitor la problemele habitatului, desfăşurat la Bucureşti în anul 1971 s-a menţionat că arhitecţii şi urbaniştii trebuie să revizuiască obiectiv şi sistematic ansamblul de noţiuni referitoare la urbanism şi locuire şi să contribuie hotărâtor la conceperea modelelor şi compoziţia ansamblurilor incluzând serviciile colective şi studiul cadrului de viaţă. Nu se poate vorbi despre existenţa unui model unic pentru rezolvarea acestor probleme; totul este apreciat în funcţie de tradiţia istorică şi culturală, dezvoltarea social-economică a fiecărei ţări sau regiuni, de traiectoria exploziei demografice (care poate fi o curbă ascendentă, descendentă sau staţionară), de o serie de factori mai mult sau mai puţin controlabili, care -împreună - constituie specificul evoluţiei fiecărei ţări, zone sau localităţi în parte. Au fost puse în evidenţă şi utilizate, ca şi metode de determinare a parametrilor de referinţă privind locuirea: • Studii şi anchete sociologice al căror obiect îl constituie locuinţele şi ansamblurile de

locuit executate, încercând ca - pe baza stabilirii gradului de satisfacere a cerinţelor să se contureze, prin extrapolare, aspiraţiile populaţiei. • Întocmirea de proiecte cu caracter anticipativ, executate de profesionişti recunoscuţi, privind rezolvarea locuinţelor şi ansamblurilor rezidenţiale pentru etapele viitoare. • Realizări - cu caracter experimental sau de unicat - prilejuită de anumite manifestări (expoziţii universale, olimpiade etc.). • Realizarea unor ansambluri de locuit cu un standard de confort deosebit - în ţările foarte dezvoltate - care pot servi ca modele pentru studii, analize etc. Chiar dacă aceste studii nu pot epuiza problemele, se pot contura însă elementele care trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidenţiale - construite sau remodelate - să asigure un conform urban corespunzător, care în principiu să constea în: H asigurarea pentru fiecare familie, a unei locuinţe în care fiecare membru să beneficieze de propria sa cameră, cu o arie locuibilă/locatar în conformitate cu cuantumul optim apreciat de studiile socio-medicale; H diversificarea locuinţelor după mărime, organizare, dotare, combinaţii posibile, amplasament, respectând limitele impuse de nivelul veniturilor locuitorilor, nuanţate în funcţie de posibilităţile şi cerinţele diverselor categorii de familii; H asigurarea unui plus de locuinţe, care permită permutări ale familiilor în funcţie de modificarea structurii veniturilor, ocupaţiei etc. şi flexibilizarea - în acelaşi scop - a rezolvărilor arhitecturalstructurale; H corelarea gradului de confort al locuinţei şi al ansamblului din care face parte (o vecinătate degradantă, necorespunzătoare scade calitatea celei mai bune clădiri de locuit); H precizarea nivelului optim de densitate pe baza unor complexe studii multidisciplinare; H completarea, amplificarea şi diversificarea reţelei de dotări social-culturale din cadrul ansamblurilor rezidenţiale; H adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului.

10. URBANISMUL DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE
10.1 Noţiuni de amenajare a teritoriului şi urbanism Preocupările şi reglementările din domeniul urbanismului datează din cele mai vechi timpuri. După cum am menţionat în partea destinată prezentării lumii antice, numeroase cerinţe au fost impuse activităţii de construcţie. „Regulamentul oraşului Pergam obliga, de exemplu, constructorii să respecte mai multe norme de igienă şi securitate; în caz de nerespectare a acestora, autorităţile municipale puteau interveni pentru a sancţiona ilegalităţile şi a lua, pe cheltuiala contravenientului, măsuri în vederea conformării construcţiilor cu regulile publice stabilite. În Roma antică se constată existenţa servituţilor de înălţime, de perspectivă, de aliniere, de distanţă între clădiri, de vedere şi de estetică". Până la mijlocul secolului al IX-lea, urbanismul şi domeniul juridicului nu s-au întâlnit decât punctual, în „zona" reglementărilor privind alinierea străzilor şi construcţiilor. Sporadicele reglementări apărute în privinţa spaţiului urban - apărute, uneori, ca şi adevărate constrângeri sociale, nu îndreptăţesc dreptul urbanismului de a guverna în domeniul amenjării teritoriului, respectiv urbanismului. Normele juridice se definesc ca reprezentând acea categorie a normelor sociale, instituite sau sancţionate de stat, obligatoriu de respectat în raporturile subiectelor de drept, sub garanţia aplicării forţei de constrângere a statului în cazul nerespectării lor. Totodată trebuie să subliniem că exercitarea drepturilor subiective peste limitele legii sau în contradicţie cu scopurile acesteia reprezintă un abuz de drept sancţionat de lege. Legea recunoaşte exercitarea drepturilor subiective în scopul satisfacerii intereselor personale, materiale şi culturale în acord cu interesul general şi cu regulile de convieţuire socială39. Una dintre problemele pe care le ridică urbanismul este modul în care se pot compatibiliza principiile care guvernează cele două tipuri de proprietate: cea publică şi cea privată, deoarece în domeniul juridic al urbanismului, atunci când se urmăreşte realizarea proiectelor de urbanism ale colectivităţilor publice, se poate uşor aduce atingere drepturilor proprietarilor solurilor. Codul civil defineşte , la art.410, dreptul de proprietate: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege". Dreptul de proprietate poate să se dovedească incompatibil cu obiectivele de amenajare pe care le au colectivităţile publice, însă obiectivele de interes general trebuiesc atinse, astfel încât a trebuit să se permită acestora să instituie o adevărată poliţie de urbanism, cu ajutorul căreia să reglementeze exerciţiul drepturilor proprietarilor funciari. Regimul juridic al urbanismului s-a dezvoltat pe două planuri. Pe de-o parte, dreptul de proprietate a fost limitat de o manieră din ce în ce mai strictă, astfel încât individul-proprietar a trebuit să cedeze în faţa intereselor obşteşti( dreptul de a construi - ca atribut de proprietate -cunoscând o asemenea evoluţie).Regimul urbanismului nu a impus doar restricţii, ci evoluţia sa a promovat o serie de garanţii pentru cei administraţi. Dezvoltări semnificative au vizat publicitatea deciziilor în materie de urbanism, consultarea administraţilor pe calea anchetelor publice, lupta contra arbitrariului etc. Alături de această manieră de reglementare, şi-au făcut apariţia activităţi de serviciu public care au impus colectivităţilor asumarea activităţii de amenajare a zonelor urbane, salubritatea, estetica urbană şi protecţia mediului. Dreptul urbanismului a fost definit în doctrina franceză ca un ansamblu de reguli şi instituţii privitoare la amenajarea şi dezvoltarea urbană, permiţând încadrarea evoluţiei fizice a localităţilor şi având ca scop realizarea obiectivelor colectivităţilor publice în acest domeniu, cu o finalitate de incontestabil interes general. Legislaţia în domeniu din ţara noastră nu defineşte nici urbanismul, nici activitatea de amenajare a teritoriului, ci privindu-le împreună, precizează conţinutul acestora, trăsăturile specifice, obiectivele lor şi modalităţile de realizare. Astfel, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul42prevede, la art.2 al.(3) că "Gestionarea spaţială a teritoriului se realizează prin

intermediul amenajării teritoriului şi al urbanismului, care constituie ansambluri de activităţi complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spaţială echilibrată, la protecţia patrimoniului natural şi construit, precum şi la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale" Amenajarea teritoriului - ca activitate mai largă, mai cuprinzătoare (circumscriind urbanismul ) - trebuie să fie (în conformitate cu prevederile art.3): globală, urmărind coordonarea diferitelor politici sectoriale într-un ansamblu integrat; funcţională, trebuind să ţină seama de cadrul natural şi construit bazat pe valori de cultură şi interese comune; prospectivă, trebuind să analizeze tendinţele de dezvoltare pe termen lung a fenomenelor şi intervenţiilor economice, ecologice, sociale şi culturale şi să ţină seama de acestea în aplicare; democratică, asigurând participarea populaţiei şi a reprezentanţilor ei politici la adoptarea deciziilor. a) Urbanismul trebuie să reprezinte o activitate: operaţională, prin detalierea şi delimitarea în teren a prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului; b) integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului localităţilor. c) Normativă, prin precizarea modalităţilor de utilizare a terenurilor, definirea destinaţiilor şi gabaritelor de clădiri, inclusiv infrastructura, amenajări şi plantaţii (art. 4). Răspunderea pentru activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism revine, potrivit legii (respectiv art. 6), autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. Amenajarea teritoriului - al cărei scop îl constituie armonizarea la nivelul întregului teritoriu a politicilor economice , sociale, ecologice şi culturale - se desfăşoară pe întreg teritoriul României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale, la nivel naţional, regional şi judeţean. Principalele obiective ale acestei activităţi sunt: • dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor, cu respectarea specificului acestora; • îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane; • gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului; • utilizarea raţională a teritoriului. Urbanismul are ca scop stimularea evoluţiei complexe a localităţilor, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung. Activitatea se desfăşoară la nivelul tuturor localităţilor urbane şi rurale, în acord cu potenţialul acestora şi cu aspiraţiile locuitorilor. Principalele obiective ale activităţii sunt: ■ îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice şi locuinţe convenabile pentru toţi locuitorii; ■ crearea condiţiilor pentru satisfacerea cerinţelor speciale ale copiilor, vârstnicilor şi ale persoanelor cu handicap; ■ utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcţiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a zonelor construite; ■ protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural; ■ asigurarea calităţii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localităţile urbane şi rurale; ■ protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale . 10.2 Autorităţile cu atribuţii în materie de urbanizare şi documentaţii de urbanism Noţiunea de "administraţie publică" are două sensuri. Într-unul desemnează o anumită activitate, iar în celălalt semnifică organul de stat care realizează această activitate. Pornind de la aceste chestiuni, se poate explica noţiunea de "serviciu public" - de care se legă noţiunea administraţiei publice - acesta

(serviciul public) putând fi înţeles fie ca prestaţie, fie ca organism care realizează această prestaţie. Administraţia publică având menirea de a servi interesului public, prin natura ei are ca obiect realizarea valorilor politice care exprimă interesele generale ale societăţii organizate de către stat. Punerea în executare a legilor aparţine puterii executive, cu ajutorul administraţiei publice. Administraţia publică, atât ca activitate, cât şi ca organizare, depinde de lege, fiind în acelaşi timp expresia şi instrumentul acesteia. Mai mult, administraţia publică deschide perspectiva necesităţii contenciosului administrativ, instituţie menită să asigure respectarea legii de către administraţia publică însăşi. Apariţia şi evoluţia preocupărilor administraţiei în materie de urbanism datează la noi încă de pe vremea Regulamentelor organice(1831), prin care s-au instituit" sfaturile orăşeneşti", având ca şi atribuţii principale administrarea şi gospodărirea oraşelor în componentele sale (pavarea, iluminatul, politica urbanistică de înfrumuseţare etc.). Nevoia acordării de personalitate juridică localităţilor urbane s-a numărat printre obiectivele programelor Revoluţiei de la 1848, idee care avea să fie concretizată prin reglementările timpului. Fără a mai enumera, nici măcar succint, reglementările din domeniul urbanismului, de la aceste forme timpurii până în zilele noastre, ne permitem să le abordăm pe cele aflate în vigoare. La data de 23 mai 2001 a intrat în vigoare Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 prin care se stabileşte că administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit (art.2, al.2 ) Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive .În fiecare judeţ se constituie un consiliu judeţean, ca autoritate a administraţiei publice locale, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean (art.22). Consiliul local analizează şi aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism ale localităţilor, stabilind mijloacele materiale şi financiare necesare în vederea realizării acestora; aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acţiuni de apărare împotriva inundaţiilor, incendiilor, dezastrelor şi fenomenelor meteorologice periculoase. De asemenea, consiliul local stabileşte măsurile necesare pentru construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparţinând căilor de comunicaţii de interes local (art.38). Consiliul judeţean, potrivit art.104 al.1 lit.j, stabileşte, pe baza consultării autorităţilor administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti, proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului judeţului, precum şi de dezvoltare urbanistică generală a judeţului şi a unităţilor administrativ-teritoriale componente, şi urmăreşte modul de realizare a acestora în cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti implicate. 10.3 Structura instituţională Organul administraţiei publice centrale de specialitate, care aplică strategia dezvoltării şi politica Guvernului în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului, lucrărilor publice şi construcţiilor, cu respectarea autonomiei locale este Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului ( potrivit Hotărârii Parlamentului României nr. 39 din 28 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.700 din 28 decembrie 2000, denumirea nouă a acestuia este Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei). Atribuţiile sale privesc, printre altele, asigurarea elaborării Planului de amenajare a teritoriului naţional ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului, stabilirea, împreună cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii în domeniu, de măsuri pentru protejarea zonelor cu valoare istorică, arhitecturală sau peisagistică. Organizează activitatea de cercetare ştiinţifică de interes public în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului şi pentru creşterea stabilităţii, siguranţei construcţiilor şi protecţiei

antiseismice şi organizează elaborarea , avizarea şi aprobarea normativelor, prescripţiilor şi reglementărilor tehnice pentru domeniile sale de activitate, organizând şi controlul privind aplicarea acestora. De asemeni, MLPAT exercită controlul de stat din domeniul construcţiilor, lucrărilor publice urbanismului şi amenajării teritoriului privind respectarea regimului de autorizare a construcţiilor, precum şi aplicarea sistemului calităţii cu privire la proiectarea, executarea, exploatarea şi utilizarea construcţiilor prin intermediul Inspecţiei de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului, aceasta fiind organizată, în cadrul MLPAT ca inspecţie centrală, iar în plan teritorial funcţionând ca servicii publice descentralizate - inspecţii judeţene. Alături de aceste structuri administrative mai există o serie de alte organisme guvernamentale sau neguvernamentale care concură la promovarea şi realizarea politicilor şi reglementărilor de urbanism ( consilii interministeriale, consilii tehnice; Uniunea Arhitecţilor, Asociaţia Profesională a Urbaniştilor, Uniunea Artiştilor Plastici, alte organizaţii ştiinţifice, profesionale, de creaţie). 10.4 Documentaţii de amenajare a teritoriului şi urbanism În "litera legii", prin "documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism" se înţelege planurile de amenajare a teritoriului, planurile de urbanism, Regulamentul general de urbanism şi regulamentele locale de urbanism, avizate şi aprobate conform legii - art.39 al.(1). Documentaţiile de amenajare a teritoriului cuprind propuneri cu caracter director, iar documentaţiile de urbanism cuprind reglementări operaţionale.(art.39, al.2). Documentaţiile de amenajare a teritoriului sunt: • Planul de amenajare a teritoriului naţional; • Planul de amenajare a teritoriului zonal; • Planul de amenajare a teritoriului judeţean; Planul de amenajare a teritoriului naţional are caracter director şi reprezintă sinteza programelor strategice sectoriale pe termen mediu şi lung pentru întreg teritoriul ţării; el este compus din secţiuni specializate: Căi de comunicaţie, Ape, Zone protejate, Reţeaua de localităţi, Zone de risc natural, Turismul, Dezvoltarea rurală (prin lege se pot aproba şi alte secţiuni). Planul de amenajare a teritoriului judeţean, corelat cu celelalte două categorii de planuri, devine obligatoriu, în ceea ce priveşte conţinutul său, pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism pe care le detaliază. Planul de amenajare a teritoriului zonal are rol director şi se realizează în vederea soluţionării unor probleme specifice ale unor teritorii (care pot fi intercomunale, interorăşeneşti, interjudeţene, regionale etc.). Documentaţiile de urbanism se referă şa localităţile urbane şi rurale şi reglemeneatză utilizarea terenurilor şi condiţiile de ocupare a acestora cu construcţii. Ele traspun la nivelul localităţilor propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean; având caracter de reglementare specifică, stabilesc reguli care se aplică direct asupra localităţilor şi părţilor din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism. Documentaţiile de urbanism sunt următoarele: • Planul urbanistic general şi regulamentul local aferent acestuia (PUG); • Planul urbanistic zonal şi regulamentul local aferent acestuia (PUZ); • Planul urbanistic de detaliu (PUD). Planul urbanistic general are caracter director şi de reglementare operaţională. Fiecare localitate trebuie să întocmească PUG, să îl actualizeze la 5-10 ani şi să îl aprobe, acesta constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare. Dintre reglementările pe termen scurt, la nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază, menţionăm:

stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan în relaţie cu teritoriul administrativ al localităţii; - stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan; - zonificarea funcţională în corelaţie cu organizarea reţelei de circulaţie; - delimitarea zonei afectate de servituţi publice; - modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare etc. PUG cuprinde prevederi pe termen mediu şi lung cu privire la: -evoluţia în perspectivă a localităţii; -direcţiile de dezvoltare funcţională în teritoriu; -traseele coridoarelor de circulaţie şi de echipare prevăzute în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean. Planul urbanistic zonal are caracter de reglementare specifică, detaliată şi asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe cu prevederile PUG ale unei zone delimitate din interiorul localităţii. PUZ cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la: - organizarea reţelei stradale; - organizarea arhitectural-urbanistică; - modul de utilizare a terenurilor, statutul juridic şi circulaţia acestora; - protejarea monumentelor istorice. Elaborarea PUZ este obligatorie în cazul: zonelor centrale ale localităţilor; zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor, a complexelor de odihnă şi agrement, a parcurilor industriale etc. Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică prin care se asigură condiţiile de amplasare, dimensionare, conformare şi servire edilitară a unuia sau mai multor obiective pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe amplasamente, în corelare cu vecinătăţile imediate. PUD cuprinde reglementări cu privire la: -asigurarea accesibilităţii şi racordarea la reţelele edilitare; permisivităţi şi constrângeri urbanistice privind volumele construite şi amenajările; -relaţiile funcţionale şi estetice cu vecinătatea; -compatibilitatea funcţiunilor şi conformarea construcţiilor, amenajărilor şi plantaţiilor; -regimul juridic şi circulaţia terenurilor şi construcţiilor. Regulamentul general de urbanism reprezintă sistemul de norme tehnice, juridice şi economice care stă la baza elaborării planurilor de urbanism, precum şi a regulamentelor locale de urbanism. Trebuie reţinut, aşadar, că , în raport cu amploarea şi conţinutul lor, elaborarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism incumbă diferenţiat autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale. Punerea de acord a documentaţiilor se urmăreşte de către acestea astfel: prevederile planurilor aprobate pentru un teritoriu se preiau şi se detaliază documentaţiile ce se elaborează pentru părţi componente ale teritoriului respectiv; în planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se introduc prevederile principale ale documentaţiilor aprobate pentru părţi componente ale acelui teritoriu. După aprobare, PUG, PUZ şi PUD, împreună cu regulamentele locale de urbanism aferente sunt opozabile în justiţie. Iniţiativa elaborării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aparţine colectivităţilor locale, prin autorităţile deliberative şi executive, Guvernului, precum şi persoanelor fizice sau juridice interesate în amenajarea teritoriului şi în dezvoltarea localităţilor. Activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se finanţează din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, din bugetul de stat, precum şi de persoane juridice şi fizice interesate în dezvoltarea unor localităţi sau a unor zone din cadrul acestora. Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se fac de către autorităţile şi organismele centrale şi teritoriale interesate (potrivit prevederilor anexei 1 din Legea 350/2001).
-

Participarea populaţiei la aceste activităţi se realizează prin: informarea ei, prin consultare, precum şi prin alte forme de participare prevăzute de lege. Este evident că, în măsura în care cetăţenii au un bagaj de informaţii mai bogat, cu cât îşi fac cunoscute mai bine problemele, impunând forurilor competente soluţionarea lor, cu atât va fi mai utilă şi mai eficientă intervenţia lor la nivelul elaborării şi punerii în aplicare a programelor în domeniu, conducând astfel la rezultate benefice în ceea ce priveşte condiţiile de viaţă, confortul material, spiritual şi estetic, atât la nivelul habitatului cât şi la locul de muncă. Autorizaţiile de urbanism Ca orice procedură de autorizare administrativă, şi cea de urbanism presupune parcurgerea anumitor etape, finalizate prin elaborarea şi eliberarea anumitor documente, respectiv certificatul de urbanism şi apoi autorizaţia de construire. Regulile de urbanism, cu toate că ar trebui cunoscute pe calea măsurilor publicitare adoptate de autorităţile publice, nu permit proprietarului ori dobânditorului cu orice titlu al unui imobil - prin insuficienţa lor - să cunoască şi, mai ales, să aprecieze anvergura sarcinilor de urbanism care grevează (poartă asupra) bunul(ui) respectiv. De aceea, cu ocazia fiecărei tranzacţii imobiliare, se interoghează administraţia asupra naturii şi conţinutului servituţilor de urbanism aplicabile imobilului care formează obiectul tranzacţiei. Iniţial, răspunsul se concretiza într-o simplă notă informativă care, treptat, s-a transformat în certificatul de urbanism de azi. Acesta a avut, la rându-i, o evoluţie semnificativă (în ceea ce priveşte natura şi rolul îndeplinit), la început fiind doar un simplu instrument de informare individuală asupra servituţilor administrative aplicabile imobilului, pentru ca astăzi să devină un instrument de control al utilizării terenurilor. Certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire sunt reglementate de dispoziţiile Legii nr. 350/2001, precum şi de cele ale Legii nr. 50 din 1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată şi modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 231/2000. Certificatul de urbanism este (în conformitate cu art. 29 al Legii nr. 350/2000) actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea publică face cunoscute regimul juridic, economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare în vederea realizării unor investiţii, tranzacţii imobiliare ori a altor operaţiuni imobiliare, potrivit legii. Din această definiţie rezultă că certificatul de urbanism oferă informaţii asupra constructibilităţii unui teren sau în privinţa fezabilităţii unei operaţiuni determinate. Acest act este necesar întocmirii documentaţiei şi dosarului în vederea obţonerii autorizaţiei de construire, dar el nu ţine loc de autorizaţie de construire. Din punct de vedere juridic, certificatul de urbanism are valoarea unui aviz, care, în anumite condiţii, produce efecte obligatorii. Acesta are un rol important, respectiv garantează destinatarului său că, pe parcursul unei anumite perioade, nu i se vor opune modificări care să afecteze regulile pe care certificatul le conţine. Certificatul de urbanism cuprinde date privind: regimul juridic, regimul economic şi regimul tehnic al imobilului. Regimul juridic al imobilului conţine dreptul de proprietate asupra acestuia şi servituţile de utilitate publică care grevează asupra acestuia; situarea terenului în intravilan sau în afara lui; prevederi ale documentaţiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului -zone protejate, zone în care acţionează dreptul de preemţiune asupra imobilului, interdicţii definitive sau temporare de construcţie etc. Regimul economic al imobilului indică folosinţa actuală, destinaţii admise sau neadmise, stabilite în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zonă, reglementări fiscale specifice localităţii sau zonei. Regimul tehnic indică: procentul de ocupare a terenului (POT), coeficientul de utilizare a terenului (CUT), dimensiunile minime şi maxime ale parcelelor, echiparea cu utilităţi, edificabil admis pe parcelă, circulaţii şi accese pietonale şi auto, parcaje necesare, alinierea terenului şi a construcţiilor faţă de străzile adiacente terenului, înălţimea minimă şi maximă admisă. Procedura de obţinere a certificatului de urbanism cuprinde două etape: solicitarea şi, respectiv, instrumentarea şi eliberarea actului. Condiţiile generale de solicitare se referă la faptul că: . - orice cerere de eliberare a unui asemenea document este supusă unei taxe legale; . - în cerere trebuie precizate elementele de identificare a imobilului faţă de care se urmăreşte cunoaşterea regimului de servituţi; . - îndeplinirea unei serii de alte formalităţi administrative.

Autorizaţia (permisul) de construire a cunoscut mai multe definiţii în literatura de specialitate48. evidenţiat în cadastrul funciar şi poate fi modificat în condiţiile legii. Cea mai importantă reglementare în sfera regimului constructibilităţii. sunt supuse anumitor reguli restrictive. de exercitarea unei puteri speciale . depune o cerere (tipizată) la organul competent. executarea şi funcţionarea construcţiilor. "Autorizaţia de construire constituie actul de autoritate al administraţiei locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea. este vorba de un control preventiv al utilizării terenurilor. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor). orice persoană fizică sau juridică. În accepţiunea legiuitorului român (concretizată în conţinutul Legii nr. prin natura lor. Există câteva derogări: atunci când este vorba de amplasarea unor construcţii care. cât şi regulile de construcţie. el urmează a-i fi eliberat solicitantului în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii acestuia. însoţită de dovada achitării taxei. 9 al. 50/1991. autorizaţia de construire se poate defini ca fiind actul administraţiei publice locale competente prin care se asigură aplicarea regulilor de urbanism în privinţa amplasării construcţiilor. La rândul lor.Astfel. proiectarea. Pornind de la aprecierile formulate în literatura de specialitate.5. 2 al.în care construcţiile pot fi amplasate în extravilan. După cum se poate remarca. precum şi a măsurilor legale referitoare la proiectarea. terenurile situate în intravilan pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte între vii. Certificatul se emite de către aceleaşi autorităţi publice care. executarea şi funcţionarea acestora. nu se pot plasa în intravilan. ci şi schimbarea mentalităţii prin implementarea unei concepţii progresiste.1 din Legea nr. art 2)". solicitantul.prin eliberarea unei autorizaţii prealabile. Se poate conchide că autorizaţia de construire sancţionează atât regulile de urbanism. precum şi adăposturile pentru animale. coroborate cu reglementările legale în vigoare. Totodată. pot genera efecte poluante mediului şi în ceea ce priveşte construcţiile care prin natura lor. 18/1991 privind fondul funciar este aceea că amplasarea noilor construcţii de orice fel se face în intravilanul localităţilor. . Ca un corolar al celor prezentate afirmăm că urbanizarea presupune nu numai modificarea stării aşezărilor umane. cuprinsă în art.de poliţie . Ea se eliberează "în temeiul şi cu respectarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului". Autorizaţia de construire În ceea ce priveşte regimul general al amplasării construcţiilor se impune precizarea că intravilanul localităţilor este cel existent la data de 1 ianuarie 1990. Durata de valabilitate a certificatului de urbanism se stabileşte de către emitent. încheiate în formă autentică (conform art. 10. în raport cu importanţa zonei şi a investiţiei. potrivit competenţelor. toate acestea urmând să se reflecte în lege şi în aplicarea ei. eficiente şi ecologice.1 din Legea nr. emit şi autorizaţiile de construire. şi aceste excepţii .

arta peisagistica. si ca orasele. cunoscuta fiind afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei si insulele egeene. Calatoriile si explorarile geografice din acea perioada au favorizat schimburile de idei prin preluarea din Orient si Bizant a acelor forme. Caracteristice . TURISMUL IN SPATIUL URBAN Pornind de la faptul ca dezvoltarea economica si socio-culturala a oraselor s-a reflectat in arhitectura acestora. detreminantii si evolutia turismului urban dar si evaluarea impactului acestuia asupra vietii economice si sociale si in consecinta a cadrului optim de desfasurare.11.1. sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor. 11.forma distincta de calatorie De-a lungul timpului. Avand in vedere necesitatea adaptarii orasului la cerintele turistilor. pelerinaje. a vilelor cu parcuri si belvedere din preajma oraselor cetati. razboaie sau descoperiri. sunt detinatoarele unor variate atractii determina ca acestea sa constituie destinatie pentru numeroase categorii de vizitatori. Pe masura ce numarul acestora a crescut si s-a conturat o forma distincta de turism. monumente.1. a edificiilor publice si private. contribuind astfel la innoirea artei si stiintei. orasul s-a dovedit un reper in desfasurarea calatoriilor in sensul ca fie dotarile acestuia au fost utilizate ca locuri de popas in derularea circuitelor fie prin arhitectura cladirilor si ansamblurilor. se impune clarificarea catorva aspecte legate de continutul.turismul urban. elemente ale artei decorative. au aparut si preocupari privind amenajari specifice destinate diferitelor categorii de vizitatori cat si grija pentru armonizarea acestora cu exigentele functionarii in cele mai bune conditii a asezarilor urbane. Dezvoltarea si modernizarea oraselor pe de o parte cat si varietatea ofertelor acestora pe de alta parte au condus in timp la conturarea unei forme specifice de turism . Pe masura amplificarii caatoriilor. Epoca Renasterii se detaseaza prin aparitia proprietatilor aflate la marginea oraselor. privite ca centre economice si culturale. 11. atractiile pe care le adaposteau s-au dovedit a fi ele insele apreciate destinatii turistice. Turismul urban isi are originea inca din antichitate. au constituit tot atatea motivatii de calatorie ale oamenilor inca din cele mai vechi timpuri. Turismul urban . sisteme tehnice si elemente decorative exotice. ingrijirea sanatatii si odihna. aceasta forma de turism a capatat tot mai mult consistenta beneficiind astazi de caracteristicile unei forme distincte de calatorie cu motivatii foarte diverse. Scurt istoric Dorinta de cunoastere a unor locuri noi.1.

R. Unwin. Gerson. orase industriale traditionale (Bradford). in multe orase europene. arhitectura cladirilor si ansamblurilor. transport intern). gradini. Avignon). progresului inregistrat in domeniul transporturilor. etc. Mai tarziu. Paris. scolile de urbanism preocupate de dezvoltarea si modernizarea sistemelor urbane cunoscand o deosebita amploare. iluminat. Canterbury). Edingburg etc. spatii comerciale. Henard. a exploziei demografice. dezvoltandu-se cartiere moderne. catedrale. arta peisagistica. elementul cultural distingandu-se in plan secundar. ale caror vestigii se regasesc in Asia Mica si in Persia. cresterii comertului mondial. E. porturi. amenajari de importanta edilitara (pavaje. Societatea contemporana se confrunta cu o explozie a spatiului urban mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial. palate. ruine. elemente ale artei decorative folosite in interiorul si exteriorul edificiilor. scrierile din acea perioada mentioneaza elementele urbane apartinand unor orase ca Roma. sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor. gradini-parcuri. palate. Punerea in valoare a multor resurse economice va conduce la aparitia oraselor mici si mjlocii. Ulterior. indeosebi prin realizarea de noi materiale de constructie mai usoare si fiabile. In toata aceasta perioada. O. Se dezvolta astfel orasele metropola si cele predominant industriale. urbanisti si arhitecti de renume ca Le Corbusier. Florenta. etc. Clarificari conceptuale cu privire la turismul urban .2. Leipzig. Unii specialisti considera ca turismul urban se poate desfasura si in orasele care au statut de orase balneare. orase revitalizate (portul vechi si docurile Londrei). cladiri destinate negustorilor calatori sau pelerinilor. 11. cu o arhitectura noua. Dresda. Cambridge. orase istorice (Oxford. in Spania sau in Peninsula Balcanica. asezarile urbane europene cunosc importante transformari prin realizarea de castele. Karlsruhe. montane sau de litoral.pentru zona orientala erau caravanseraiurile. manastiri. Segovia. biserici. obiectivele calatoriilor se diversifica. S-a conturat chiar si o tipologie a oraselor culturale care include urmatoarele tipuri de asezari urbane: orase capitala (Paris. In secolele al-XIX-lea si al-XX-lea se inregistreaza cele mai noi cuceriri ale tehnicii pentru modernizarea structurilor edilitare. Haussman incercand sa schimbe peisajul citadin. alaturi de centrele vechi istorice. a edificiilor publice si private. orasele premoderne au cunoscut o ascensiune mult mai evidenta ca urmare a dezvoltarii economice. Salonic. orase de cultura si arta (Roma. New York). pe coastele de nord ale Africii. Incepand cu secolul al-XVI-lea. pastrand insa in centrul atentiei asezarile urbane si operele arhitecturale.1. Londra. Numerosi arhitecti si urbanisti sunt preocupati de realizarea unor noi stiluri arhitecturale. Venetia. J. si care se constituiau ca obiective de interes turistic: zidurile si fortificatiile oraselor. care imbina unele traditii locale sau regionale cu elementele urbanismului modern.

Clarificarea notiunii de turism urban nu poate fi realizata decat in contextul intelegerii statutului si a functiilor oraselor. avand la baza motivatii dintre cele mai diverse. in unele tari (de exemplu. turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori. cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban. incepand cu anii '80. fie ca se refera la vizitarea oraselor sau numai la utilizarea acestora ca locatii pentru alte forme de turism. Astfel. singurul criteriu de delimitare fata de celelalte forme de turism ramane cel demografic. demers ce presupune abordarea intercorelata atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban. O alta abordare111 se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul calatoriei. vizitarea unor obiective culturale. In majoritatea tarilor europene. s-au remarcat o serie de mutatii in practica turistica in sensul diversificarii si internationalizarii destinatiilor turistice. se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane. in afara resedintei principale. Modul de organizare spatiala a oraselor si etapele istorice de evolutie si dezvoltare au condus la extinderea sau suprapunerea unor curente arhitectonice si a unor stiluri artistice care confera acestora statut de orase patrimoniale cu reale valente turistice punandu-si amprenta asadar si asupra turismului. municipalitatile fiind preocupate permanent in organizarea spatiilor de agrement. pana la efectuarea de cumparaturi sau vizite la rude si intalniri cu prietenii. punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist. Intr-o acceptiune foarte larga. prin acestea intelegandu-se. desi. deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. potrivit definitiei OMT. potrivit opiniei unor autori. avand in vedere distanta de deplasare care. de la vizionarea de spectacole. avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata. toate aceste evolutii explicand amploarea crescanda a deplasarilor de scurta durata si cresterea fluxurilor turistice in spatiile urbane sau imprejurimile acestora. Potrivit opiniei specialistilor110. ar trebui sa fie de cel putin 100 km. Prin organizarea sa functionala. diminuarii duratei sejururilor precum si unui puternic fenomen de fragmentare a concediilor. pe de alta parte. in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi. turismul urban reprezinta petrecerea timpului liber in orase. statistica oficiala indica limita de 2000 de locuitori pentru definirea unei aglomeratii urbane. Franta). spatiul urban reprezinta locul de desfasurare pentru o serie de activitati turistice. pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban. In prezent. literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban. conservare si protejare a obiectivelor turistice in vederea atragerii unui . Asadar.

demografici. dar si unor factori de natura sociala.numar cat mai mare de turisti. Dezvoltarea infrastructurii generale si specifice au condus la transformarea orasului intr-un adevarat pol de atractie pentru o serie de forme de turism (afaceri si congrese. cum ar fi: scaderea varstei de pensionare si. Dintre acestia. sporirea atractivitatii spatiilor urbane. a turismului de afaceri. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. Factori. sociali. Oferta turistica a unui oras este extrem de variata si cuprinde elemente de ordin cultural. a mijloacelor de transport de mare viteza. sporirea duratei concediilor. progreselor inregistrate in domeniul transporturilor in sensul cresterii vitezei de deplasare si al reducerii costurilor de calatorie. Dintre acestia. turismul de cumparaturi). recreativ si uneori balnear acolo unde in perimetrul orasului exista izvoare minerale si infrastructura adecvata (cazul Budapestei). juridici si tehnologici. fiind totodata realizata si pe seama dezvoltarii unor servicii care contribuie semnificativ la reducerea timpului alocat activitatilor casnice. sociali. b) sporirea mobilitatii persoanelor se datoreaza in principal. dereglementarea transporturilor aeriene si deschiderea catre noi . un rol important il detine interesul manifestat pentru valorile culturale si istorice. a disponobilitatii persoanelor de varsta a treia. cresterea mobilitatii persoanelor. la care se adauga o serie de facilitati oferite acestora. juridici si tehnologici. a retelelor rutiere si feroviare. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. urbanizarea. a informatiilor si a transporturilor. De-a lungul timpului. scaderea varstei de pensionare. demografici. cresterea duratei alocate studiilor. cresterea numarului celibatarilor si a familiilor fara copii. tendinta ce inregistreaza o continua crestere. innoirii echipamentelor urbane. cresterea duratei medii de viata. turismul tehnic si stiintific. indeosebi ca reactie la amplul proces de modializare si globalizare prin afirmarea identitatilor culturale. a) cresterea timpului liber este determinata de reducerea progresiva a timpului de munca. pe aceasta baza. Asadar. cresterea interesului pentru obiective culturale. Nu in ultimul rand. c) dezvoltarea transporturilor. dezvoltarea tehnologiilor. protejarea si conservarea patrimoniului national pentru generatiile viitoare. diversificarea produselor turistice. un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca. etc. actiuni ce au contribuit la imbunatatirea imaginii si cresterea atractivitatii destinatiilor turistice urbane. reabilitarii si renovarii cladirilor si locuintelor. dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale.. Treptat. de mentionat eforturile municipalitatilor in directia revitalizarii centrelor istorice ale oraselor. turismul urban reprezinta un camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de turism.

agrement. fara o planificare anterioara. d) atractivitatea oraselor detine. Dintre acestea. Cunoasterea particularitatilor cererii pentru turismul urban reprezinta un demers extrem de dificil datorita sistemelor statistice nationale de inregistrare a numarului de vizitatori in spatiul urban precum si a motivatiilor acestora de calatorie. indiferent de anotimp. cresterea calitatii spatiului urban printr-o mai buna dezvoltare a infrastructurii generale si specifice. concerte. actiunile intreprinse la nivelul organismelor publice locale vor trebui concentrate in directia dezvoltarii unei oferte turistice globale si coerente. un rol important in formarea fluxurilor de vizitatori ai spatiului urban. sisteme deosebit de eterogene si care evidentiaza indeosebi sejururile de peste 4 zile in detrimentul sejururilor de scurta durata si a vizitelor ocazionale. neexistand nici in momentul de fata statistici care sa permita o analiza comparativa a acestora. Adesea. a motivatiilor de calatorie. De-a lungul timpului. amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase. de asemenea. acest fapt fiind incurajat si de progresele realizate in domeniul tehnologiei informatiei si care dau posibilitatea cunoasterii. imprevizibilitatea. eforturile realizate in directia promovarii patrimoniului cultural. a ospitalitatii. seri distractive. deplasarile urbane petrecandu-se pe toata durata anului. in orice moment. acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban. o modalitate de crestere a nivelului de trai si a durabilitatii spatiului urban. cumparaturi. eforturile municipalitatilor de a diversifica agrementul urban prin reamenajarea centrelor istorice. Toate aceste neajunsuri pot fi insa corectate prin adoptarea unui sistem omogen si unitar de inregistrare si observare a fenomenului urban.destinatii. a centrelor comerciale. datorata faptului ca de cele mai multe ori decizia este luata spontan. pot fi enuntate: lipsa sezonalitatii. diversificarii serviciilor turistice. sejururile de scurta durata influenteaza in mod semnificativ cresterea atractivitatii orasului. pe aceasta baza. festivaluri. de asemenea. prelungirii duratei sejurului. Avand in vedere aceste particularitati. de mentionat in acest sens. . deloc de neglijat pentru cresterea economica a orasului. a cheltuielilor efectuate in spatiul urban. permitand astfel identificarea mai riguroasa a segmentelor de consumatori. turistii efectuand o serie de cheltuieli culturale. targuri profesionale. deplasarile de scurta durata sunt realizate de catre turisti pe cont propriu si sunt asociate unor evenimente: expozitii de pictura. fluxurile urbane au fost neglijate. la cresterea preferintelor pentru sejururile de scurta durata. De asemenea. Mult timp. De aici si faptul ca aceste deplasari antreneaza venituri financiare semnificative. etc. introducerea unor tarife tot mai diferentiate contribuie. turismul urban reprezentand un element potential major al dezvoltarii economiei locale si. a elementelor cadrului natural si de agrement contribuind la imbunatatirea imaginii in plan extern si la atragerea fluxurilor turistice. a posibilitatilor de deplasare si de rezervare a locurilor in spatiile de cazare.

ponderea cea mai mare o detine turismul cultural si agrementul urban (aproximativ 40%). la conturarea unor forme ale turismului urban. orientata spre dezvoltarea componentelor majore ale produsului turistic oferit. etc. politie. animatia culturala in aer liber. participarea la evenimente. a masinilor de inchiriat. Belgia (25%). muzeele. a micilor spatii comerciale. locurile mai putin mediatizate.11. teatru. incercand astfel integrarea in viata culturala a locuitorilor orasului. Tot in aceeasi directie se inscriu o serie de actiuni vizand crearea unor centre de interes multiculturale. parcuri zoo. etc). Olanda (46%). urgenta medicala. Avand in vedere aceste motivatii. afaceri si motive profesionale (10-15%) la care se mai adauga vizitele gastronomice. constructii specifice. Astfel de vacante detin ponderea cea mai mare in circulatia turistica urbana (40%) cu valori diferite de la o tara la alta: Germania (31%). cartierele istorice cuprinse in ghidurile turistice. accentul fiind pus pe servicii de servire rapida si a unor restaurante traditionale. a echipamentelor pentru cazarea tineretului si a celor cu venituri modeste. prin asemenea centre in Marea Britanie au fost create programe de actiune pentru dezvoltare turistica care sunt sprijinite de Biroul de Turism Britanic iar in Franta au fost create studii de stabilire a zonelor protejate pentru monumentele istorice. mai putin poluant.2. spre deosebire de cei care revin si care prefera plimbarile in parcuri. in general. etc). dans. astfel: a) Turismul cultural reprezinta acele calatorii care se refera la: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii arheologice. Motivatia calatoriilor urbane si formele acesteia In privinta motivatiilor de calatorie. gradini botanice. participarea la evenimente culturale (spectacole de opera. cu posibilitati de informare multipla a vizitatorilor. stiinte naturale. a unor lanturi hoteliere. istorice. Studiile intreprinse arata ca turistii care se afla in oras la prima vizita sunt interesati de monumentele. pinacoteci. prin intermediul Comitetelor regionale de turism. si anume: dezvoltarea tipurilor de transport intern si extern. extinderea zonelor pietonale. sarbatori traditionale. fiind incurajat transportul in comun. sprijinirea initiativelor culturale care includ . pe aceasta baza. Italia (51%). In acest context. cumparaturile. Franta (45%). turism industrial si tehnic (vizitarea unor obiective economice. astfel au fost sustinute actiunile de crestere a numarului de taxiuri. asigurarea cu echipamente si servicii de primire. etc. balet. festivaluri de muzica. monumente. cu asigurarea unei circulatii fluente. ansambluri arhitectonice urbane. etc). castele. vizitarea muzeelor (de arheologie. o analiza a comportamentului vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor particularitati ale cererii si. edificii religioase. urmat de intalniri cu familia si prietenii (30%). etc). prin diversificarea hotelurilor de lux. film. in tarile europene cu centre urbane culturale a fost stabilita o politica pentru valorificarea prin turism a bunurilor culturale existente. diversificarea echipamentelor de alimentatie publica si a gastronomiei. istorie. de securitate-pompieri. in scopul valorificarii durabile a acestora. parcuri si gradini. Anglia (23%). asigurarea unor servicii publice adecvate care insotesc pe cele turistice: servicii de igiena urbana.

Atena. Luvru si Versailles din Paris cu 2-3 milioane fiecare. cercetarea clientelei turistice care capata importanta tot mai mare deoarece ea da dimensiunile de dezvoltare si promovare a produsului turistic cultural. sprijinirea atelierelor nationale si regionale de formare privind gestiunea si administrarea institutiilor culturale. Luxemburg.in scopul asigurarii unor servicii urbane de calitate. si care sporesc durata de sejur in orase. Anvers. Dublin. astfel. de care beneficiaza si turistii. Salonic. o mai buna recunoastere a diversitatii culturale si lingvistice. Albert Dock . care la randul ei poate beneficia de activitatile culturale citadine. oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii politicilor si programelor de dezvoltare culturala. si unele orase din aceste state se vor putea inscrie in randul marilor capitale culturale ale continentului. etc.prefecturi si primarii . etc. alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand diferitelor natiuni. festivaluri expozitii temporare. Copenhaga.Liverpool cu 4-5 milioane. Lisabona. De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru Cultura si Dezvoltare (CMCD). Festivalul de la Edingburg (3 saptamani) cu aproximativ un milion de vizitatori. serbari religioase. cu sprijinul Consiliului Europei. animatia fiind la baza unor manifestari traditionale din cartiere. gasirea unor solutii de finantare pe baza de parteneriat intre sectorul public. teatru in aer liber. pastrarea si dezvoltarea in permanenta a legaturilor si a colaborarilor cu administratiile publice locale . privat si societatea civila. Ca urmare a suprasolicitarii marilor orase patrimoniale ale Europei. Glasgow. Berlin. participarea activa a cetatenilor.spectacole. In acest sens. la imbogatirea patrimoniului cultural si istoric universal printr-o serie de actiuni stabilite cu ocazia Conferintei interguvernamentale de la Stockholm asupra politicilor culturale119: dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme culturale si regionale. Pe masura cunoasterii mai detaliate ale valorilor culturale si din tari ale Europei Centrale si de Est. etc. alaturi de vizitatorii interesati de obiectivele culturale. produse alimentare) sau . a fost sustinuta ideea de sprijinere a micilor orase cu forme de cultura alternativa pentru a se reduce fluxul turistic din aceste mari metropole. Amsterdam. constituita de UNESCO si ONU in 1992 si alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de a contribui la intarirea relatiilor culturale dintre tari. Centrul cultural din Glasgow cu 8-9 milioane. Madrid. un numar de unsprezece orase au statutul de capitale culturale ale continentului: Paris. incurajarea creativitatii. jucarii. Din 1990. mai exista si o clientela pentru afaceri. in ultimul deceniu al secolului XX. plimbari de seara. a textilelor. lista ramanand deschisa si pentru alte orase europene. in conditiile in care multe din centrele culturale ale acestor atrag un numar impresionant de turisti: Centrul Pompidou cu circa 7-8 milioane turisti anual. pot fi valorificate anumite activitati traditionale (ateliere de prelucrare a lemnului. regional si mondial in directia elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in vedere largirea accesului la cultura. Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de fenomenul cultural la nivel national.

capabile sa asigure individului sau unei grupari sociale o stare de buna dispozitie.). fiind ocupat de parcurile de distractie. inclusiv din Statele Unite ale Americii a realizat un clasament international al parcurilor de distractii cu cele mai mari incasari (vezi tabelul nr. reprezentand circa 5.pot fi puse in valoare obiective tehnice deosebite (apeducte. parcurile de distractii.cfm . 11. statiuni sau zone turistice.000 de companii din peste 100 de tari. IAAPA. poduri. echipamentelor.com/public/inside-park/rides/special. o pondere importanta in deplasarile catre spatiile urbane. de placere. UK Marea Britanie Six Flags Magic Mountain SUA Alton Towers Marea Britanie Kennywood Park SUA Lake Compounce Theme Park SUA Valleyfair SUA Hershey Park SUA Sursa: http://www. Potrivit unui studiu realizat de IAAPA (Asociatia Internationala a Parcurilor de Distractie si Atractii). Recent.1.1. instalatii tehnice din domeniul naval. 11. sa lase o impresie si o amintire favorabile120 . aeronautic). Cedar Point SUA Busch Gardens WilliamsburgSUA SUA Fujikyu Highland Park Japonia Blackpool Pleasure Beach Blackpool.cedarpoint. carnavalurile. evenimentelor si formelor oferite de unitati. europenii prefera sa-si petreaca din ce in ce mai mult din timpul liber in complexele de agrement. un loc aparte in categoria mijloacelor de agrement. manifestarile traditionale. sa dea senzatia unei satisfactii. Clasamentul primelor 10 parcuri de distractii cu cele mai mari incasari in anul 2003 Tabelul nr. de asemenea. deosebit de apreciate in randul turistilor. Turismul de agrement detine. unei impliniri. sarbatorile religioase constituind tot atatea modalitati de petrecere a timpului liber in spatiul urban. b) O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement definit prin ansamblul mijloacelor.

festivaluri. De un interes deosebit se bucura spectacolele populare. parcuri tematice. Unii specialisti francezi au criticat in acea vreme personajele Disney afirmand ca vor "polua ambianta culturala a natiunii". case de cultura. parcuri de odihna (naturale. in cartiere originale pentru atmosfera si cumparaturi. Preferintele vizitatorilor se indreapta. SUA. safari.). case memoriale. cafenele. viata nocturna. c) Turismul de afaceri si activitatile profesionale se refera la congrese. Franta) cu 10. Disneyland-ul din Tokio a inregistrat un veritabil success. SUA) cu 6. complexuri sportive. pe aceasta baza. desfasurate pe strazi. . muzica clasica. Dat fiind succesul companiei Walt Disney. 1971). Pentru viitor. muzee stiintifice si de tehnologie. complexurile de loisir urbane sau rurale. restaurante. este dificil de realizat o clasificare a acestora data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala. etc. un centru EPCOT este de regula alcatuit din doua sectiuni: "Future World" ("Lumea viitoare") si "World Showcase" (Vitrina Lumii").). bai termale si de distractii. circ. etc. de cele mai multe ori catre spectacolele cu caracter cultural si distractiv in aer liber. Totodata. o delimitare a acestora. opera. terenuri de golf.5 milioane vizitatori. tenis. avand drept scop largirea cunostintelor despre lume si univers. colocvii. etc.In privinta numarului de vizitatori. Astérix (Franta) cu cate 2-3 milioane de vizitatori fiecare. Cu toate acestea. forestiere. un Disneyland cu o investitie in valoare de 4. plimbari prin oras cu mijloace de locomotie traditionale sau de plimbari in importante parcuri si gradini ale oraselor.). multe orase au incercat sa copieze modelul parcurilor tematice. expozitii horticole. Dr. acestea reprezentand una din atractiile educationale ale parcurilor Disney. France). etc. pe primul loc se situeaza Disney-World-Epcot (Orlando. etc. alte categorii (baze de agrement situate in spatii periurbane. vizitarea unor muzee. Astfel. permitand astfel o larga accesibilitate si libertate de miscare spectatorilor. religioasa. gradini botanice. la 32 de kilometri distanta de Paris.7 milioane vizitatori. turistii pot opta pentru spectacole de teatru. parcuri acvatice (piscine de loisir. SUA) cu aproximativ 22 milioane de vizitatori anual urmat de EuroDisney (Paris. evenimente sportive. parcuri urbane. ansambluri monahale. situri arheologice. Phantasialand si Europa Park (Germania). expozitii de arta. In ceea ce priveste tipologia parcurilor tematice (de loisir). de cele mai multe ori sunt gratuite. bulevarde sau in parcuri care. se asteapta extinderea EPCOT CENTER. etc. Blackpool Pleasure Beach (Blackpool. unitati economice. parcuri de joaca si sport (gradini pentru copii. parcurigradini. pe o suprafata de 2000 ha. in Anaheim (1960) si Walt Disney World (Orlando.4 miliarde $. Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai completa prezentare a functiilor parcurilor de loisir si. iar in 1992 a fost inaugurat.).). Futuroscope (Poitiers. ecomuzee. Moda parcurilor tematice a fost introdusa odata cu Disneyland. seminarii. astfel: parcuri-eveniment (Disneyland. in 1988. In ultimii ani de o larga audienta se bucura spectacolele de mini teatru si pantomima in aer liber.

iar clasamentul pe tari indica pe primul loc SUA urmata de Franta. O alta noutate in domeniu o reprezinta conceptul de "BOARDINGHOUSE" reprezentand o combinatie intre o camera de hotel si un apartament drept birou de lucru. reuniuni. in SUA acest concept (de dormitor si camera de lucru) a fost introdus la Residence Inn. in general. stagii de pregatire. Embassy. Turismul de afaceri concentreaza in prezent circa 20% din totalul calatoriilor internationale si aproape 1/4 din totalul incasarilor din turism. participantii la congrese si reuniuni manifesta interes catre plimbarile in centrele istorice.). congresele si reuniunile organizate pe nave de croaziera atragand anual circa 120000 participanti. Reusita manifestarilor de acest gen depinde atat de capacitatea organizatorica a organismelor de profil din tara gazda cat si de gradul de dezvoltare a economiei nationale. expozitii. conferinte.targuri. Royal Caraibbean's Nordic Prince. Elvetia. "intalnirile pe mare" constituie noutati in domeniu. ocazie cu care cifra de afaceri a crescut cu peste 20% ajungand ca. colocvii. preferintele oamenilor de afaceri se indreapta catre servicii de inalta calitate. In prezent. Referitor la tipologia calatoriilor de afaceri. turismul de afaceri a devenit o componenta importanta cu rezultate semnificative in economiile multor tari. cele mai multe congrese si reuniuni au loc in Europa care concentreaza circa 60% din actiuni. muzee. Olanda. Italia. USD luandu-se in considerare cheltuielile directe ale expozantilor si vizitatorilor. targuri si expozitii. conferinte. etc. in functie de echipamentele turistice si nivelul general de dezvoltare economica. Chandris Meridian si Horizon Closter Cruises Westward insumeaza peste 5000 de sali de conferinte. sa reprezinte 5% din piata hoteliera a SUA. Germania. In acest context. in prezent. De exemplu. vizitarea centrelor comerciale si animatie traditionala. spre deosebire de acestia. Targurile si expozitiile inregistreaza anual cheltuieli de peste 27 mld. Potrivit statisticilor internationale. acestea se structureaza in: turism general de afaceri care se refera la activitatea persoanelor care lucreaza in afara locului de munca obisnuit (delegatiile). extrem de dificil de cuantificat. congrese. calatorii-stimulent oferite anumitor categorii de angajati ca recompensa pentru rezultatele inregistrate in activitatea profesionala. Datorita rolului polivalent al targurilor si expozitiilor. expozitii. constatandu-se cresterea preocuparilor pentru manifestari care prezinta noutati intr-un domeniu sau altul si pentru crearea de noi centre expozitionale si de afaceri. preocupari de natura intelectuala. inregistrand valori diferite de la o tara la alta. Exista. simpozioane. intalniri cu parteneri de afaceri. dezvoltarea turismului va avea in vedere atat posibilitatile cat si limitele unor tari in gazduirea si organizarea diverselor tipuri de reuniuni in conditiile in care cresterea . etc. In general. peste 130 vase de croaziera dintre care. Belgia Spania si Japonia. neincluzand volumul afacerilor inregistrate ca urmare a participarii la astfel de manifestatii si nici cheltuielile indirecte ale agentilor participanti. reuniuni si intruniri (intalniri. Marea Britanie. In acest context. in prezent. organizatorii cauta permanent solutii pentru atragerea unui numar cat mai mare de vizitatori si expozanti.

firme si corporatii din intraga lume. neexistand posibilitatea cuantificarii volumului serviciilor comerciale si a marfurilor achizitionate de catre turisti. Marile centre comerciale multifunctionale au constituit. serviciile de agrement se vor constitui in viitor ca . Un alt exemplu il constituie The Mall of America. multe dintre centrele comerciale oferind si servicii de agrement. Volumul investitional alocat unor astfel de competitii se ridica la sume de ordinul miliardelor USD. Acest parc este dotat cu 26 de piste pentru biciclete. sumele alocate pentru derularea in bune conditii a acesteia s-au ridicat la aproximativ 2 mld. de regula. incepand cu anii '80. In general. situate fie in centrul orasului fie la periferia acestuia. de asemenea. investitie la care au contribuit alaturi de organizatori. o sala de box. campionatele mondiale care. manifestarile de tipul olimpiadelor. in marile centre comerciale. economice si sociale asupra dezvoltarii generale a destinatiilor gazda. in afara scopului cultural si educativ genereaza semnificative fluxuri financiare. e) Efectuarea de cumparaturi este considerata. controversele fiind legate de dificultatea separarii fluxurilor de turisti de cele ale locuitorilor orasului. ca o importanta sursa generatoare de venituri financiare si se realizeaza. d) Turismul sportiv reprezinta. un poligon pentru tir cu arcul si o partie pentru simularea schiului. adevarate puncte de atractie in peisajul urban prin asocierea activitatilor comerciale. Unul din aceste magazine (Oshman Supersports USA) are ca puncte de atractie un teren de baschet. un patinoar. Astfel. Includerea cumparaturilor in sfera turismului urban este acceptata cu rezerve de catre majoritatea specialistilor. cu ocazia Olimpiadei de la Atlanta. Un exemplu in acest sens il constituie West Edmonton Mall din Canada care imbina functiile comerciale cu cele de petrecere a timpului liber prin prezenta a 828 de magazine si spatii destinate serviciilor pe o suprafata de 451 ha. de catre unii specialisti. interesul pentru cumparaturi este insotit si de dorinta de distractie. reprezentand un puternic impuls spre dezvoltarea economiilor oraselor in care se desfasoara astfel de activitati. etc. sportive. turneelor de tenis. volumul afacerilor derulat cu aceasta ocazie situandu-se la nivelul unor dimensiuni impresionante. de alimentatie si hotelarie. o motivatie importanta a circulatiei turistice urbane. Proprietarii acestui centru comercial se asteapta sa primeasca pana la 40 de milioane de vizitatori anual. in acelasi perimetru. Magazinele de desfacere cu amanuntul sunt dispuse in jurul unui parc de distractii care se intinde pe o suprafata de 3 ha (Knott's Camp Snoopy). avand circa 10 milioane de vizitatori anual. situat langa Minneapolis care este format din 4 magazine universale si 800 de magazine specializate 130. acestia provenind chiar si de pe continentul asiatic. agrement. De exemplu. un teren de minigolf si un acvariu cu o capacitate de peste 4500 mc care prezinta sute de specii marine si un spectacol cu dresura de delfini. cele mai multe posibilitati oferindu-le. Toate acestea demonstreaza tendinta oamenilor catre agrement si divertisment prin imbinarea activitatilor comerciale cu serviciile destinate petrecerii timpului liber. USD. in domeniul sportului.numarului oamenilor de afaceri este evidenta si are multiple implicatii politice.

multe dintre orase avand multiple posibilitati de petrecere a timpului liber. congrese si reuniuni precum si a calatoriilor destinate cumparaturilor sau petrecerea timpului liber in spatii destinate agrementului si divertismentului. Principalele coordonate ale turismului pe plan mondial Inca de la aparitie. de la vizitarea obiectivelor culturale si istorice pana la efectuarea de cumparaturi. etc. devenind. asociate motivatiilor de calatorie in orase a fost posibila ca urmare a unui context economic si social favorabil referitor la imbunatatirea mijloacelor de transport si. diversificarea ofertei de produse si servicii turistice. in prezent. turismul urban reprezinta circa 30% din totalul calatoriilor si aproximativ 20% in totalul innoptarilor. vizite la rude si prieteni. a organismelor publice locale se indreapta catre asigurarea unor modalitati cat mai variate de petrecere a timpului liber contribuind astfel. expozitii. In acest context. preocuparile edililor. amploarea evenimentelor culturale. asistam la reconsiderarea valorilor urbane ce dau continut atractivitatii turistice si care motiveaza semnificative fluxuri turistice in sensul cresterii ponderii turismului de afaceri. la cresterea atractivitatii destinatiilor urbane si a imprejurimilor acestora. 11. f) Vacantele gastronomice sunt planificate din timp. sportive si de afaceri. In Europa. de regula. in orase diferite sau la vizitele persoanelor de varsta a treia (indeosebi a bunicilor) si care prefera spatiile verzi si locurile linistite pentru odihna si recreere.3. si au ca obiectiv participarea la anumite evenimente din domeniul gastronomic.parte integranta a comertului cu amanuntul. Tot in aceasta categorie sunt incluse si calatoriile efectuate in interes familial care nu presupun un consum turistic si care se refera. turismul urban s-a dezvoltat ca urmare a progresului economic. g) Vizitele la rude si prieteni se caracterizeaza printr-o durata mai mare de ramanere in oras (4-5 zile) si sunt practicate de 2-3 ori intr-un an. pe aceasta baza. a dezvoltarii stiintei si tehnologiei. etc. organizarea acestora presupunand consultarea unor specialisti din domeniul culinar. Delimitarea acestor componente ale turismului urban. . In prezent. activitati sportive si recreative. a accesibilitatii in spatiul urban. la deplasarile membrilor familiilor care locuiesc separat. turismul urban s-a confruntat cu o serie de obstacole legate de costul ridicat al transporturilor. lipsa de confort a sejururilor. degustari de vinuri. un adevarat factor dinamizant al economiilor urbane. nesiguranta si durata calatoriilor. Treptat. neajunsuri care limitau posibilitatile de dezvoltare a circulatiei turistice pentru cele mai multe categorii ale populatiei. a cresterii nivelului de trai.

se detaseaza capitala Frantei urmata. dimensiunea acestora in tarile mentionate mai sus se prezinta astfel: Innoptari 31633273 14781281 12655411 11412925 16898000 7766000 7756152 7701081 7777580 . orase de talie mijlocie specializate in anumite domenii ale turismului urban. Situatia principalilor indicatori ai circulatiei turistice in principalele orase europene in anul 2004 Tabelul nr. Spania (41%). Orasul Paris Praga Madrid Berlin Dublin Amsterdam Munchen Viena Barcelona Sosiri de turisti 15.ac.192. principalele criterii de alegere a oraselor ca destinatii de vacanta fiind legate in principale de interesul pentru siturile istorice (32%) si vizitele efectuate la rude si prieteni (18%). inregistrand valori diferite de la o tara la alta.at Dupa cum se poate observa. In privinta echipamentelor de cazare. ca destinatii principale pentru turismul de afaceri si cultural.929 3268289 4.557 3. vizitarea oraselor concentreaza 25-30% din totalul calatoriilor internationale. Karlovy Vary. primul loc in totalul sosirilor il ocupa Paris urmat la amre distanta de Berlin iar in privinta innoptarilor. Vittel.587 Sursa: http://tourmis.) sau cele situate in apropierea unor obiective turistice cu caracter de unicat. orase mici.Avand in vedere toate aceste valente ale oraselor turistice. Finlanda (41%). Madrid si Berlin.863.wu-wien. pe primul loc se situeaza Danemarca (47%) urmata de Irlanda (41. 11.159.5%).989 5781169 6. in aceasta categorie fiind incluse si statiunile termale (Vichy.2. au fost delimitate trei categorii si anume: marile metropole. Praga. Belgia (30%). cu un pronuntat caracter istoric. Marea Britanie (25%).744. Potrivit unui studiu referitor la obiceiurile de vacanta ale europenilor.549. In privinta locului de provenienta al turistilor in spatii urbane.000 3. cu valori sensibil mai scazute.967 4376000 4. de Dublin.192. etc.

Intre tarile cu traditie in domeniu. In Franta.3. important centru cultural si istoric al Europei. 11.3 83. Marea Britanie. Durata medie a sejurului este de 5. Orasul Numar unitati Numar locuri Berlin 549 64167 Londra 490 128237 Viena 349 40033 Munchen 344 38506 Amsterdam 326 34462 Milano 258 25626 Hamburg 254 27734 Venetia 205 11810 Torino 205 12472 Sursa: http://tourmis. cea mai vizitata destinatie urbana este Parisul.ac. cu toate acestea.0 84. in majoritatea lor. mijlocul de transport preferat de francezi fiind automobilul. principalele motivatii de calatorie in aceste tari fiind reprezentate de potentialul cultural si istoric. datorita dificultatilor de circulatie si stationare intampinate. reprezentand totodata importante destinatii pentru turismul de afaceri dar si pentru activitati de agrement si divertisment. rezidentii utilizeaza mijloacele de transport in comun. acestea se situeaza la aproximativ 24 mil. Italia (8%). Belgia.3 68 Este evident faptul ca orasele care concentreaza cea mai mare parte a circulatiei turistice urbane si detin ponderea cea mai mare in privinta numarului de unitati si a locurilor de cazare apartin unor tari cu un bogat patrimoniu cultural si istoric. Spania. culturale. Marea Britanie (14%). 68% din calatoriile rezidentilor au ca motivatie vizitele la rude si prieteni. axate pe vizitarea muzeelor si calatoriile in aer liber.3 53. inregistreaza o durata medie a sejurului de 4.at Grad de ocupare 51. ocupand locul al doilea dupa turismul rural. Olanda.1 zile. Spania (6%). motivatiile de calatorie referindu-se in principal la . veritabile centre culturale si economice ale Europei se numara Franta.6 44. turistii spanioli si italieni inregistrand cea mai mare durata a sejurului.2 59.3 55.Olanda (10%). tarile de provenienta ale turistilor fiind Germania (18%).Situatia unitatilor si a locurilor de cazare precum si a gradului de ocupare in principalele orase europene in anul 2004 Tabelul nr. FF reprezentand consumul turistic urban. turismul urban concentreaza 30% din circulatia turistica si 22% din totalul innoptarilor.0 54.wu-wien. In privinta particularitatilor cererii turistice in spatiul urban. Italia. Referitor la calatoriile non-rezidentilor. sosiri. centrele de afaceri si conferinte precum si de posibilitatile de petrecere a timpului liber. Activitatile practicate sunt. Belgia (11%).1 zile si un volum al incasarilor de 150 mld. Germania.

castelele Angers.000 350. ce par adesea adevărate conservatoare academice. Dintre monumentele istorice de natură particulară. marele public) se poate informa şi cultiva. aparţinând anumitor comunităţi locale. din care 20 sunt printre cele mai cunoscute în lume.000 250. turism de afaceri (18%). specifice sfârşitului secolului al XIX-lea.000 200. Palatul Descoperirilor.000 250. Muzeul Artelor Decorative. vizitator. studenţi. Cele mai vizitate monumente aparţinând Direcţiei Patrimoniului. parcuri de distractii (9%). merită amintite: Turnul Eiffel (cu aproape 6 milioane de vizitatori anual).000 Alte monumente istorice celebre sunt Panteonul.000) publice sau private.000 770. însă nu pot fi neglijate ştiinţa şi industria. Muzeul Petit-Palais.000 vizitatori anual. Muzeul Picasso. Muzeul Naţional al Tehnicilor. care o plasează pe al patrulea loc în clasamentul mondial. Muzeul de artă modernă al centrului Pompidou. la un secol distanţă.000 600. de asemenea. 11. Muzeul Cluny. cu peste 100 de muzee. . şi care atrag un număr de turişti în continuă creştere. efectuarea de cumparaturi (20%). Parisul. Muzeul de artă modernă Ville de Paris. Asadar. Muzeul Naţional al Artelor şi Tradiţiilor Populare. castelele Blois şi Chenonceaux. Franţa detine şi un număr impresionant de muzee (2. în anul 2000 au fost următoarele: Clasamentul celor mai vizitate monumente din Franţa în anul 2004 Tabelul nr.vizitarea monumentelor istorice si muzeelor (23%). Pierrefonds.000 600. se caracterizează prin noi concepţii cum ar fi amplasarea lor în spaţii deschise. ce depăşesc 100. de locuri originale şi prezentări foarte didactice: Luvrul. Aigues-Mortes. Artele frumoase sunt cel mai bine reprezentate în cadrul lor. Palatul Papal de la Avignon. Chaumont. Franta detinand peste 40000 monumente care inregistreaza anual aproximativ 30 mil. O atenţie deosebită merită capitala Franţei. Pe langa muzeele cu tradiţie. principala forma a turismului urban practicata o constituie turismul cultural. dinamice. Muzeul de Istorie Naturală. unde operele pot "respira" lumina naturală şi unde un public foarte larg (elevi. Citadela Ştiinţelor şi Industriei Villette. care beneficiază.4. Monumente Arcul de Triumf Mont Saint-Michel Chambord Haut Koenigsbourg Sainte-Chapelle Azay-le-Rideau Consiergerie Cetatea Carcassonne Notre-Dame Sursa: Direcţia Patrimoniului din Franţa Număr de vizitatori 1.000 930. Muzeul Omului. noile muzee.100.

Aurillac. de cinema la Cannes. Besancon. în special în Normandia. Rhone-ul şi Saone-ul se remarcă prin multitudinea de oraşe ale artei (Tournus. podgorii. manifestări artistice şi expresii diverse ale culturilor regionale. Lyon. gospodăriile rurale. arta medievală omniprezentă.graţie punerii în valoare a operelor corelate cu calitatea informaţiei (panouri explicative. Din aceeaşi categorie. Garonne-ului. diversitatea caselor rurale. turismul viticol. Principalele atracţii de pe valea Senei sunt cunoscutele oraşe ale artei (Paris. urmărind diferite aspecte ca muzica. Loirei. săli de proiecţii şi de conferinţe). librării. Afluenţii "culturali" ai Senei sunt Yonne-ul (cu oraşele artei Auxerre şi Sens şi podgoriile din Bourgogne) şi Oise-ul (cu Chantilly şi Compiegne). pliante. o peşteră). numeroasele sate de pe malul apei. edificii diverse şi situri naturale ce condensează civilizaţia uneia sau mai multor provincii. berii. Macon. Aigues-Mortes. artizanale. o treime din ecomuzee prezintă fie un biotop (o pădure. industriale în mediul lor originar. Evian. carnavalurile de la Nice. principalele văi culturale ale Franţei sunt cele ale Senei. cele de muzică la Aix-en-Provence. Orange. marile porturi. Rouen. vizite cu ghid. sau din oraşele nordice cu parade ale giganţilor (Dunkerque. Avignon. celebrele castele vizitate de 2 milioane de turişti pe an. Douai). lupte cu taurii. Annency. programe de animaţie şi marile expoziţii cu caracter temporal. Bordeaux. Astfel. cidrului etc. Crăciunul provensal. Abbaye de Senanque. un parc natural regional. dansul. Cuprinzând oraşe.). turismul cultural este reprezentat de festivaluri. Vienne. sate. precum şi săli de expoziţie (de exemplu Samara. teatrul. Integrându-se în noua generaţie de muzee. vestigiile galo-romane. Chartres. Orange. fie o veche moară sau o fierărie. Arles). Troyes. folclorul. Gavarnie. . Ceea ce îi este caracteristic este faptul că permite expunerea utilajelor sau activităţilor agricole. Marile festivaluri de teatru se desfaşoară la Paris. Avoriaz. Limoux. jocurile. un biotop. Nice. Strasbourg.). Bailleul. biblioteci specializate. fie ateliere tradiţionale sau specificul unei comunităţi rurale. În aspectele sale cele mai dinamice şi mai neobişnuite. oraşe ale artei ca Le Puy. Într-o egală măsură contribuie la această înnoire şi serviciile de primire şi de restauraţie. Nantes. Le Havre). filmul. Vizille. Rhonului şi Saonului. dansurile şi cântecele tradiţionale (grupuri folclorice.a. vinului. Roanne. un teren mlăştinos etc. reconstituiri. conservare şi valorificare a elementelor naturale şi a obiectelor culturale specifice unui mediu şi unei societăţi. confruntări acvatice ş. festivităţile legate de muncile câmpeneşti (serbările hameiului. abaţiile din aval de Rouen. Vocaţia culturală a văii Loirei se explică prin vestigiile artei romane şi gotice. Vassieux). Bordeaux. Dintre manifestările culturale ale diverselor etnii din Franţa reţinem sărbătorile cu caracter religios din Bretagne. ecomuzeul are o triplă funcţie de cercetare. noile parcuri preistorice adesea integrează un sit (un zăcământ de silex.).

printr-o delicateţe ce ţine cont în acelaşi timp de degustare şi de impresii vizuale (culori. monumentele. concursuri. acest tip de turism este valorificat prin intermediul circuitelor tematice. "Pelerinii gastronomici" (francezi şi străini) sunt atraşi atât de circuitele cu specific. vechi drumuri şi mori. Nu in ultimul rand. obiectivele industriale sunt în prezent puse în valoare în cadrul turismului cultural cu valenţe ştiinţifice.situri naturale variate. atrăgând prin aceasta importante fluxuri turistice inregistrand circa 3-4 mil. Împletind valorile spirituale. turismul religios poate fi considerat deseori un act de cultură. degustări. al marilor momente ale istoriei. Franta reprezinta o destinatie importanta pentru turismul de afaceri. locul al doilea dupa SUA. viaducte. mine şi cariere. la uzine ultramoderne. oras ce detine aproximativ 73000 de locuri in centrele de conferinte si congrese urnat de Strasbourg cu circa 45000 de locuri. al simbolurilor. picturi. Mont-Sainte-Odile în Alsacia). relicve . spectacole. Tot parte integrantă a turismului cultural. de pelerini anual. Cele mai multe dintre manifestari au loc la Paris. restaurante. de textile sau de producţie alimentară. cu dorinţa de cunoaştere. Adesea. din Champagne şi până în Provence prin itinerarii organizate de profesioniştii din domeniu.toate sunt tributare sacrului. Germania -mai putin dotata cu resurse turistice naturale. magazine de moda. centrale hidroelectrice. muzeele. De la manufacturi regale. Turismul de descoperire a patrimoniului viticol francez este prezent pe întregul teritoriu francez. Gastronomia franceză este renumită pe plan mondial pentru calitatea şi diversitatea preparatelor şi vinurilor sale. astfel. prin varietatea şi creativitatea mereu surprinzatoare a maeştrior culinari. hanurile şi magazinele locale ce comercializează produse specifice zonei. aeroporturi futuriste. Paray-le-Monial). credinţa despre sacru. Bucătăria franceză se distinge printr-o valorificare deosebită a aromelor naturale a produselor utilizate. poduri. Peşterile sunt adesea percepute ca misterioase şi în acelaşi timp protectoare (Lourdes). decor). bazilici. capitala tarii constituind una dintre cele mai vizitate destinatii pe plan mondial. vizitări de crame. La toate acestea se adauga multiple posibilitati de petrecere a timpului liber in mari centre comerciale. ocupand astfel locul al patrulea pe plan mondial in domeniul organizarii de congrese si conferinte si avand drept principale centre de afaceri Berlin. Catedrale. muzee ale vinului. case ale negoţului. organizand in fiecare an peste 700 de congrese internationale si ocupand. . troiţe. constituind un veritabil patrimoniu cultural.dezvolta cu predilectie diverse forme ale turismului urban cum ar fi cel de afaceri si cultural. cât şi de restaurantele. abaţii. vitralii. peisaje viticole. ateliere metalurgice. statui. vârfurile colinelor şi piscurile muntoase par mai aproape de cer (Fourviere la Lyon. pădurile şi ţărmurile sunt propice apariţiilor neobişnuite (Domremy. pentru care stau mărturie siturile. turismul istoric este în general turismul evenimentelor. sentimentele de pietate ale pelerinilor.

Berlinul este cel mai vizitat oras de catre turistii straini.41 7. Frankfurt si Dresda.07 2.09 1.13 Nürnberg 1. Vizitarea oraselor detine in Germania o pondere de 10% in circulatia turistica iar ca motivatii de calatorie se inscriu vizitele la rude si prieteni (aproximativ 28%) si preferintele pentru parcuri de distractie (circa 2%). Turismul cultural este relativ modest reprezentat si datorita evenimentelor legate de cel de-al Doilea Razboi Mondial.dk/dst/665 2003 11.83 0.96 Düsseldorf 2.89 0.04 1.34 3.77 1.15 0.79 2002 1.11 1. 11. mare parte din patrimonial cultural.64 3. Hamburg.83 Sursa: http://www.97 0. indeosebi dupa 1990. -milOrasul 2001 2002 Berlin 8.78 0. de vizitatori urmat de Munchen si Dresda.Karlsruhe.13 1.41 2.81 2.05 2.29 Dresden 1.03 1.48 München 6.04 0.28 Hamburg 4.32 2.85 .85 0.88 7.88 0. Cu toate acestea.42 2. ocazie cu care.47 1.91 0.04 1.92 Köln 2.51 4.93 0.96 2. primind anual 8-9 mil.dst.95 2.76 4. acesta din urma pastrand multe dintre cladirile cu arhitectura baroca si intrand astfel in competitie cu celelalte centre urbane traditionale.6.81 0.14 Stuttgart 1. Dinamica innoptarilor in cele mai importante centre urbane ale Germaniei in perioada 20012003 Tabelul nr.97 1.13 1.95 Orasul Leipzig Bremen Bonn Münster Rostock Wiesbaden Essen Lübeck Freiburg im Heidelberg 2001 1.12 1.27 9.82 0.65 Frankfurt am 3.07 0. istoric si architectural a fost distrus.84 4.82 2003 1.03 Hannover 1.10 0.86 0.31 1.04 1.88 0.98 0.

Bruxelles reprezinta un important centru de afaceri care. Tower of London. 11. Natural History Museum. Waterloo (localitate istorica ce gazduieste monumentul inchinat bataliei lui Napoleon). Circulatia turistica in principalele orase din Marea Britanie. dupa Paris si Londra. alaturi de Strasbourg si Luxembourg constituie sediul unor importante institutii europene. de importante centre urbane ca Bruxelles. . New Exhibition Center (NEC). P. Anvers (edificii medievale in stil gotic. canale. piete). Totodata. Alton Towers. Peter Bruegel. Liege (fabrici de sticla datand din sec. etc. Chessington World of Adventure. British Airways London Eye. pe langa muzeele ce detin colectii de pictura flamanda.org. in anul 2003 Tabelul nr. Madame Tussaud's. printre cele mai vizitate obiective turistice se numara: Millennium Dome (6. Principalele centre de congrese sunt reprezentate de Bournemouth (3900 locuri). statui). muzee. Bruges (recunoscut port medieval din Flandra ce detine o serie de edificii medievale. vizitatori).7. al doilea oras-gazda pentru reuniuni de afaceri din lume.staruk. Turismul cultural este astfel reprezentat.In Belgia. De asemenea. Legoland Windsor Victoria & Albert Museum. istoria milenara si dezvoltarea economica timpurie s-au reflectat intr-o civilizatie si cultura avansata care au imbogatit patrimoniul mondial prin cunoscuti artisti de talie universala (pictorii Van Eyck. poduri. al-XVI-lea). Bruxelles se situeaza pe locul al treilea in Europa in domeniul organizarilor de congrese. Orasul Numar turisti Orasul London 13150000 Bath Edinburgh 910000 Brighton/Hove Manchester 560000 Cardiff Birmingham 520000 Inverness Glasgow 430000 Liverpool Oxford 410000 Nottingham Cambri dge 370000 Newcastle-upon-Tyne Bristol 360000 Stratford-upon-Avon York 310000 Bournemouth Sursa: www.5 mil. Rubens). Queen Elisabeth Conference Center (1100 locuri). catedrale. Wembley (2600 locuri). fiind gazda a peste 190 de manifestari internationale si detinand 3545 de locuri in palate de congrese. promovarea turismului de afaceri fiind realizata de BECIP (Belgian Convention and Incentive Bureau). Marea Britanie ocupa locul al treilea pe plan mondial dupa SUA si Franta in domeniul organizarii de congrese internationale totalizand circa 700 de manifestari anual din care peste 100 se deruleaza in Londra.uk Numar turisti 300000 260000 240000 220000 190000 190000 180000 170000 150000 De asemenea.

de pelerini catolici in cele peste 1700 de situri religioase dintre care cele mai importante sunt Vatican. Italia ocupand. cu peste 300 de astfel de manifestari anual. capitala economica a tarii. Granada si Sevilla cu renumitele destinatii turistice Alhambra si Alcazar. locul al saselea in ierarhia organizatorilor de congrese si conferinte pe plan mondial. turismul urban este motivat in primul rand de patrimonial cultural si religios. Windsor Castle. St Paul's Cathedral care atrag in fiecare an intre 1-3 mil. Theme Park & Zoo. barocul crestin si modernismul. calatoriile de afaceri se deruleaza la Milano. Asissi. asezarile etrusce. Nu in ultimul rand. Cordoba prin moscheile sale. etc). printre cele mai vizitate orase culturale fiind Amsterdam (Palatul Regal din sec. aceasta din urma dispunand de peste 2000 de locuri in palate de congrese si intalniri profesionale. efectuarea de cumparaturi. De asemenea. printre cele mai vizitate orase numarandu-se Madrid unde muzeul Prado atrage peste un million de vizitatori anual. turismul religios genereaza importante fluxuri de turisti straini. Flamingo Land. In majoritatea lor. Este cunoscut faptul ca Italia poseda un patrimoniu cultural de exceptie ce pastreaza urmele civilizatiilor Europei in intreaga lor diversitate: activitatea comerciala a fenicienilor. Barcelona . Edinburgh Castle. Canterbury. peste 35% din monumentele istorice si siturilor arheologice din patrimoniul UNESCO aflandu-se in Italia. Venetia si Florenta. renumite fiind pelerinajele de la Saint-Jacquesde-Compostelle si Montserrat care reunesc circa 2-3 milioane de pelerini in fiecare an. de Lire italiene. De asemenea. incasarile obtinute depasind 5 mld. Chester Zoo. Elvetia. In Spania. cei mai mari turoperatori specializati in calatorii religioase fiind Eteria Viaggi. Lambro. "Tara Morilor de Vant" sau "Tara de Jos" si se distinge prin zestrea cultural-istorica de o deosebita valoare artistica. Haga (resedinta regala si administrativa . orase care atrag cea mai mare parte a circulatiei turistice culturale. Olanda este cunoscuta in lume drept "Tara Lalelelor". cu peste 300 de congrese si reuniuni.Science Museum. Cascia. de mentionat faptul ca Spania ocupa locul al noualea in clasamentul tarilor organizatoare de congrese si conferinte. Italia primeste anual circa 15 mil. Cei mai mari "poli culturali" ai Italiei sunt reprezentati de Roma. Casa Rembrandt. Windermere Lake Cruises. Austria. desfasurate cu predilectie in Madrid care insumeaza peste 150 de reuniuni si circa 3800 de locuri in centre de conferinte si in Barcelona. bizantina. vizitatori. cei mai multi dintre acestia provenind din Germania. turismul de sanatate si turismul de iarna. Vicenza. Datorita unei oferte turistice diversificate. Franta. Rijks-Museum cu celebre panze din pictura olandeza. medievala precum si marturii apartinand celor trei secole care au precedat Renasterea (XIII-XV). istoric si religios. IVET-Pellegrinaggi Paolini si Opera Romana Pellegrinaggi. Padova. al-XVII-lea. Roma clasica. Marea Britanie si avand drept principale motivatii de calatorie patrimoniul cultural. Italia se inscrie intre primele tari receptoare de turisti. Loretto.renumita prin Catedrala Sagrada Familia.

Eindhoven. Evolutia turismului urban in Romania Dincolo de functiile lor sociale. nepuse in valoare. Rotterdam. arhitectura si arta. La sfarsitul anului 1989. Astfel. ca urmare a scolii de arhitectura romanesti. Aceste zone construite (strazi. Portugalia. etc). multe monumente istorice rãmânând izolate. Groningen. a fost considerat un pretext pentru demolarea unui mare numar de monumente civile si religioase. german. orasele Romaniei exprima in mod plastic evolutia arhitecturii romanesti. Dupa 1950. administrative. Elvetia. cu un stil neadecvat. Cele mai multe transformari au avut loc in perioada deceniilor sapte si opt. Rotterdam si Utrecht. prin valorile lor traditionale. etc.4. publice. administrative. atelierele Vincent Van Gogh. Vechea lege a sistematizarii oraselor si satelor din 1974 a lasat drum liber demolarii pe scara larga a localitatilor romanesti. italian. unele fiind irecuperabile. Alaturi de aceste tari care detin un impresionant patrimoniu cultural. in arhitectura acestora apar elemente ale artei orientale. Aceste curente s-au intrepatruns si au asimilitat si elemente ale artei traditionale romanesti. comercial si de afaceri mai pot fi mentionate si altele cum ar fi de exemplu Irlanda. Mai tarziu. eclectismului francez. istoric. In acest sens. Olanda concentreaza cea mai mare parte a calatoriilor de afaceri in Amsterdam (cu circa 100 de congrese si reuniuni si peste 4000 de locuri in palate de congrese). romantismului. religios. iar cutremurul din 1997 care a avariat numeroase cladiri. cel putin 29 de orase au suferit importante interventii cu efecte . ulterior conturandu-se si un stil national. evolutia istorica a provinciilor istorice romanesti a condus la aparitia unor diferenteri in apectul si valoarea obiectivelor turistice prezente. sau acoperite prin noile edificii. bizantine. cartiere. Utrecht. promovarea turismului de afaceri fiind realizata de Neederland Congress Bureau (NCB) si Rotterdam Congress Bureau (RCB). In unele situatii. Suedia. concentrarea in teritoriu a mai multor monumente si cladiri vechi a condus la aparitia unor zone urbanistice valoroase. Situandu-se pe locul al cincilea pe plan mondial prin organizarea a peste 350 de manifestari internationale. musulmane.de stat cu numeroase monumente de istorie. comerciale sau simple locuinte. Grecia. epoca premoderna precum si cea moderna au adus noi elemente ale clasicismului. in multe localitati romanesti. tari care. gotice maghiare si germane. constituie destinatii turistice pentru numerosi vizitatori. aproape fara nici o legatura cu trecutul. economice. in principalele orase romanesti. Finlanda. renascentiste precum si prezenta barocului german si francez. centre de localitati sau localitati in intregime) reprezinta valori specifice pentru o anumita epoca si un anumit spatiu cultural. arhitectura traditionala a fost inlocuita treptat cu cladiri colective. 11. Multe din vechile cladiri din principalele orase au devenit sediile unor institutii culturale.

etc. Timisoara. vestigiile cetatilor din Oradea. Cluj-Napoca. baroc (Oradea. cetatile si vestigiile daco-romane. Targu-Mures. renascentist (Alba Iulia. Festivalul de folclor si obiceiuri de iarna-Suceava. in mare parte restaurate. meselor rotunde organizate de . cu echipamente de traducere simultana pana la 9 limbi straine. Slatina. al echipamentelor electronice pentru asigurarea unui sistem comunicational si informational operativ precum si patrunderea pe piata romaneasca a unor lanturi hoteliere care pot furniza serviiciile necesare derularii calatoriilor de afaceri. Dintre toate centrele urbane ale tarii. Bistrita. Sibiu. etc. etc.) precum si o serie de muzee si case memoriale de importanta nationala situate in renumite centre urbane. Brasov. Festivalul de jazz de la Sibiu. etc. Pascani. In ceea ce priveste oferta Romaniei pentru turismul de afaceri. Ramnicu Valcea.). Targu-Jiu. asigurand astfel derularea congreselor. institutii de cultura si arta. etc. Roman. Bistrita. Timisoara. facilitatile necesare fiind pe masura cerintelor internationale amplasate in sali cu 20. Giurgiu. cu marturii aflate in diferitele muzee din Craiova.).Brasov. Istria (Histros). De mentionat in acest sens. Bucuresti. in ultimii ani inregistrandu-se progrese remarcabile in domeniul centrelor de afaceri. Bucuresti). monumente de arta si arhitectura in stil romanic (Sighisoara. Botosani. Barlad.situat in cladirea Palatului Parlamentului.. Sighisoara. Alba-Iulia. Miercurea-Ciuc.ruinele cetatilor grecesti de la Constanta (Tomis). Festivalul de Teatru Medieval din Sighisoara. O analiza a potentialului cultural si istoric al Romaniei demonstreaza existenta unui valoros patrimoniu cu valente culturale deosebite in formarea circulatiei turistice din centrele urbane traditionale. etc. Mangalia (Callatis). deosebit de apreciate sunt vestigiile arheologice preistorice care atesta prezenta omului inca din paleoliticul inferior. monumentele istorice si de arta medievala. Medias. etc. Centrul International de Conferinte . Targu-Mures. brancovenesc (Craiova. 400 sau 900 de locuri. semnificative fluxuri de vizitatori in spatial urban romanesc: Festivalul de muzica usoara . La toate acestea se adauga o serie de manifestari cultural-educative care atrag. Iasi. Baia Mare. seminariilor. Reghin). 100. elemente de etnografie si folclor. Galati. in fiecare an. vestigiile si cetatile medievale. Arad. Brasov.). Bucuresti. Toate aceste evenimente au condus la disparitia unor obiective turistice si mentinerea altora intr-o situatie de continua degradare. Targoviste. dintre care pot fi amintite: Suceava. vestigiile fortificatiilor si ansamblurilor voievodale din vechile capitale (Curtea de Arges. orasul Bucuresti constituie principalul polarizator al turismului de afaceri indeosebi datorita ofertei specifice pentru organizarea de conferinte si reuniuni. gotic si neogotic (Brasov. Sibiu. Targoviste. Ramnicu-Valcea. intre ansamblurile urbane medievale mai bine pastrate fiind cele din Sighisoara. Cluj-Napoca. Husi. In acest sens. monumente de arta plastica.ireversibile asupra fondului construit. Deva. vestigiile antichitatii de mare valoare pentru istoria civiliatiei poporului roman .

). reprezentand un grad satisfacator de valorificare turistica. a serviciilor de secretariat.).8. Iasi. etc. arealul constituit din Bucuresti. la mare distanta de hotelurile cu grad de confort ridicat. Hotel Alpin. Centrul de Conferinte Snagov. absenta instalatiilor de aer conditionat. Timisoara. pentru analiza de fata au fost cumulate informatiile referitoare la baza tehnico-materiala si circulatia turistica pentru zonele Bucuresti. International. Complexul Turistic Sport-Bradul. Din punctul de vedere al gradului de inzestrare cu echipamente de cazare.) si Baile Herculane iar echipamentele destinate intalnirilor si reuniunilor situate pe litoralul Marii Negre sunt concentrate cu precadere in Mamaia. celelalte resedinte de judet cu cele din alte localitati si trasee turistice. Brasov.Hotelurile Mara. considerandu-se ca acestea acopera in totalitate zona urbana. In ceea ce priveste oferta zonei montane pentru turismul de afaceri. Intercontinental. Romexpo. Complexul Hotelier Turist. de cele mai multe ori. Sibiu. Bucuresti. etc. Helvetia. Palace. etc. Sala Palatului cu aproape 8000 de locuri. Caraiman. Datorita neomogenitatii datelor statistice. hotelurile Marriot. Mangalia. aceasta zona concentreaza cea mai mare parte a activitatii turistice. orasele resedinta de judet precum si celelalte localitati urbane reprezinta zona de desfasurare a turismului cultural precum si a calatoriilor de afaceri si concentreaza aproape 64% din turistii romani si 36% din cei straini. situatie reflectata de nivelul principalilor indicatori. Hilton. Poiana Brasov (Complexul Favorit.) Nu trebuie insa omise limitele existente referitoare la amplasarea centrelor de afaceri.Parlament. Lido. Referitor la valorificarea potentialului turistic al oraselor din Romania. aceasta este concentrata indeosebi pe Valea Prahovei (Sinaia . zona urbana detine circa 29% din totalul locurilor de cazare si 57% din totalul unitatilor deschise in luna decembrie 2004. Nu in ultimul rand. informare rapida etc. Dupa cum se poate observa (vezi tabelul 11. etc. Guvern si Presedintie dar si de catre alte organisme internationale sau persoane juridice din Romania. Neptun-Olimp. se contureaza si alte cateva centre importante de afaceri situate in imediata apropiere a unor zone cu un potential economic ridicat (Cluj. World Trade Center insumand 6 sali de reuniuni modulabile cu o capacitate de pana la 300 de locuri. Sala Polivalenta. .

Zona/Indicatori Nr.7 7. Destinata in principal turismului cultural si de afaceri dar si altor forme de petrecere a timpului liber prin agrement si divertisment. Indicatorul cel mai reprezentativ pentru caracterizarea dinamicii circulatiei turistice in spatiul urban este numarul turistilor sau al persoanelor cazate in unitatile turistice si. 11.01 din care: Straini 18.03 12.9 7005000 Turisti cazati** 12.84 41.23 0.73 15. inregistrand ritmuri anuale lente de crestere.86 16.15 48. Informatii Statistice Operative.47 42. urmata de litoral si statiunile montane si ocupa locul al doilea dupa litoral in ceea ce priveste numarul locurilor de cazare. numarul turistilor cazati in unitatile turistice din zona urbana a cunoscut in perioada analizata o tendinta descrescatoare a turistilor romani ca urmare a deteriorarii nivelului de trai si a calitatii serviciilor si o evolutie ascendenta. Breviar Statistic.41 21.85 22.92 14 7.38 0. unitati* Nr.55 Sursa: calculat dupa INS.9 32. in principal.Distributia pe zone a principalilor indicatori ai activitatii turistice in decembrie 2004 Tabelul nr.0 Statiuni montane 31.33 11. locuri Capac.22 63. din care.87 29.0 100.3 Zona urbana 56.0 100. in functiune Grad de ocupare Total tara 100.9.).02 19.8.19 11.21 41. .8 28. a turistilor straini. zona urbana detine ponderea cea mai mare in totalul unitatilor. O situatie asemanatoare inregistreaza si numarul innoptarilor cu deosebirea ca perioada 19971999 a fost marcata de o scadere continua. Analizat in dinamica.6 10. cresterii ponderii calatoriilor de afaceri si a preferintelor pentru centrele istorice si culturale urbane.58 0.6 Statiuni balneare 9. numarul innoptarilor si durata medie a sejurului. cea mai mare pondere o detin turistii romani. 2004 * Numarulul de unitati deschise in luna decembrie 2004 *2003 In privinta echipamentelor de cazare.2 Litoral Delta Dunarii 1.5 1. evolutie datorata. o crestere semnificativa observandu-se doar in anul 2003 (vezi tabelul 11. zona urbana primeste 64% din circulatia turistica totala. asociat cu acesta.67 13.

26 40685 75. o apropiere de tarile europene cu traditie in acest domeniu.19 2002 32 19890 69.9%) aduce in discutie aprofundarea analizei comparative a bazei materiale ceea ce va determina conturarea unor solutii si directii de actiune in sensul cresterii importantei ofertei turistice existente in spatiul urban si.05 13296 90.92.57 75020 114.99 2000 20638 72.99 2.01 1.29 16420 111. situatie complet diferita fata de turistii straini a caror pondere inregistreaza valori in continua crestere. alaturi de cazarea in spatii neomologate limiteaza analiza turismului in spatiul urban.06 08 .97 2.52 89500 73. In structura.86 49677 92. analiza circulatiei turistice evidentiaza o scadere continua a ponderii turistilor romani atat in ceea ce priveste numarul de turisti cat si numarul innoptarilor.39 14898 100. deoarece informatiile statistice nu releva si structura circulatiei turistice pe motivatii de calatorie.16 2 2.03 1. Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2003 0 0 0 Un alt aspect al circulatiei turistice este ilustrat de durata medie a sejurului care inregistreaza valori de pana la 2 zile pentru turistii romani si intre 1.9 2. 11.62 43317 80. Astfel.6% apropiata de cea inregistrata pe total tara de 34.89 2 80300 122. pe aceasta baza. situatie comparabila cu cea existenta pe plan mondial.1 1. este dificila separarea fluxurilor turistice de cele de tranzit care..49 74 37810 70.1 2003 19850 69.52 71627 109. Anii Numar turisti Numar innoptari Durata medie a sejurului Romani Straini Romani Straini Romani Straini abs dinamic abs dinami abs dinami abs dinamic a ca ca a 1997 28457 100 65556 100 53967 100 1477 100 1.9 1. Aceasta situatie se datoreaza intr-o buna masura gradului de avansat de deteriorare a unor capacitati de cazare si scoaterea lor din circuitul turistic .83 1.44 39554 73.07 1999 22829 80.13 00Sursa: INS. cu usoare cresteri incepand cu 2001.Evolutia principalilor indicatori ai circulatiei turistice in zona urbana Tabelul nr.9 2.3 89500 129.99 si 2.86 1.75 64153 97.26 12974 87. cu toate acestea. diferita de dinamica numarului de locuri care a inregistrat scaderi continue.25 1998 26109 91. 11.22 65305 99.9 2.25 zile pentru turistii straini. in ceea ce priveste dinamica echipamentelor de cazare existente in zona urbana. atat numarul de unitati cat si capacitatea in functiune au inregistrat o evolutie oscilanta.9. Valorile prezentate accentueaza amploarea caracterului de tranzit al circulatiei turistice urbane. Corelarea analizei circulatiei turistice din zona urbana cu gradul de ocupare al capacitatilor de cazare existente in orase (care inregistreaza in anul 2001 o valoare de 30.08 2001 19799 69.75 89500 136.

fapt care solicita o atentie deosebita asupra personalului de primire si a ghizilor animatori precum si asupra distributiei produselor turistice prin intermediul unor turoperatori si agentii de voiaj . Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2005 Concomitent cu scoaterea unor unitati din circuitul turistic.3 2003 1535 137.7 20603000 97.72 21172668 99. In acest sens. au aparut si altele noi din necesitatea completarii ofertei turistice hoteliere cu unitati avand grad superior de confort. lipsei unor preocupari in directia sporirii numarului de echipamente de primire turistice din orase.46 79298 94.Tabelul nr.61 81989 97.99 1999 1326 118.16 20690883 97.69 22630412 106. indeosebi a celor de categorie de confort superioara sau pe linia modernizarii celor existente.09 79752 94. Din analizele si previziunile efectuate de expertii Organizatiei Mondiale a Turismului pentru urmatorul deceniu se prefigureaza tendinte reale de dezvoltare si amplificare a acestei forme de turism.57%). Schimbarile socio-economice si politice din ultima vreme demonstreaza faptul ca turismul urban va reprezenta o dominanta majora fata de alte forme de turism cunoscute. cele mai multe dintre unitati continua sa aiba un grad de confort de 2*. insa evolutiile acestora se inscriu intr-o dinamica descendenta datorata absentei unor planuri de urbanism si de amenajare a teritoriului care sa permita dezvoltarea unei functii turistice in principalele localitati urbane si a unor politici de management si marketing urban.72 2001 1330 118.5 6 21062000 99.81 83144 98.59 2000 1179 105. situatie datorata absentei unor lucrari de modernizare si imbunatatire a calitatii serviciilor oferite. 11.33%) urmate de pensiuni turistice urbane (20. colaborarea stransa intre administratie si colectivitatile locale si cele profesionale din domeniul turismului va avea in vedere prezentarea produsului turistic prin programe deosebite si cat mai originale.3 79635 94 .10. Din analiza principalilor indicatori ai activitatii turistice in zona urbana se constata ca orasele detin o pondere importanta in cadrul circulatiei turistice totale. Evolutia capacitatii de cazare existente si in functiune in zona urbana Anii Capacitat existenta Capacitatea in functiune ea Numar de unitati Numar de locuri abs dinamica abs dinamica abs dinamica 1997 1118 100 84219 100 21173477 100 1998 1183 105. a unor programe turistice care sa puna in valoare atat orasele mari dar si cele mjlocii care detin valori culturale deosebite.88 Sursa: INS. in privinta gradului de confort.35 21086241 99.4 7 2004 1327 11 8. Din analiza unitatilor de cazare pe tipuri de structuri rezulta ca cea mai mare pondere in total o detin hotelurile si hostelurile (32.79 2002 1432 128.4 21128346 99.96 79505 94.

prin lansarea unui festival sau a unei manifestari-eveniment care sa le consacre identitatea. Aceste eforturi sunt dublate. de actiuni ale oficiilor de turism locale in directia mediatizarii evenimentelor. piata serviciilor de gazduire a activitatilor organizate de firme. 11. Germania. in mod obisnuit. de cele mai multe ori decisiv pentru viitorul zonelor turistice. Atunci cand gradul de ocupare a hotelurilor inregistreaza valori mai mici de 60%. Canada si Elvetia Pe piata internationala au avut loc. acest fenomen manifestandu-se. festivalurilor si sarbatorilor specifice. O deosebita amploare o inregistreaza. Austria. Marea Britanie. precum si asigurarii unei infrastructuri adecvate (stadioane. de regula. eforturile investitionale devenind o preocupare majora in patrunderea pe piata a unor noi atractii turistice sau in modernizarea celor existente. etc. padurile tropicale ale Amazonului. in ultimii ani. existand o dinamica in dublu sens: interna si externa. in acest sens. turismul reprezinta unul din sectoarele economice cele mai importante. o serie de transformari in structura obiceiurilor de calatorie dar si a duratei de ramanere la locul de destinatie. Din cele 178 de tari reprezentate in Organizatia Natiunilor Unite. Turismul si piata gazduirii manifestarilor de afaceri au fost intotdeauna prezente in strategiile de dezvoltare locala. in cea mai mare parte. centre de conferinte. intrunirile. localitatile de mici dimensiuni incepand sa se dezvolte. Totodata. deschiderii unor noi piete de turism si gazduire si extinderii calatoriilor spre locuri de neimaginat cu cateva decenii in urma: Antarctica.5. congresele. proces ce a determinat amplificarea concurentei. Italia. sisteme de tranzit. fenomenul turistic a cunoscut o impresionanta evolutie datorata. Dinamica interna se refera la extinderea capacitatilor hoteliere pentru a putea satisface cererea potentiala in materie de intruniri si expozitii comerciale. Competitia in domeniul serviciilor de gazduire genereaza o adevarata "cursa exponentiala". se intensifica actiunile in directia extinderii spatiului expozitional si de conferinte. Marele Zid Chinezesc. pentru mai mult de jumatate dintre ele. Franta detinand pozitia conducatoare urmata de SUA. etc) luand in considerare faptul ca localizarea accesibila prin concentrarea elementelor de atractie. pe de o parte. cinci categorii de activitati care definesc piata reuniunilor: expozitiile comerciale.specializate in astfel de calatorii. in ultima perioada. Spania. fie ca beneficiaza sau nu de mai multe optiuni de echilibrare a . turismul de evenimente devine din ce in ce mai mult o componenta esentiala a strategiilor de atragere a segmentelor de turisti. insulele Scotiei. ca metoda de crestere a ocuparii in spatiile de cazare. Exista. Perspectivele turismului urban In ultima perioada. a spatiilor amenajate si serviciilor reprezinta o conditie de baza pentru crearea magnetismului unei destinatii turistice. conferintele si expozitiile de consum.

in cadrul unui plan general de dezvoltare economica. Sunt astfel exploatate evenimente. salubrizarii neadecvate si congestionarii accentuate a traficului. pe aceasta baza.strategiilor de gazduire a manifestarilor cu alte tipuri de activitati. Un exemplu pozitiv in acest sens il constituie Festivalul shakespearian de la Stratford care a demarat ca o mica atractie regionala si a ajuns sa aiba in prezent o anvergura internationala. factorii de decizie de la nivelul oraselor vor trebui sa-si indrepte atentia catre auditarea elementelor de atractie ale zonelor turistice si. de regula prin cinematografie. o serie de tendinte legate de sectorul turismcalatorii: - planurile de dezvoltare economica ale oraselor vor pune tot mai mult accentul pe contributia turismului si a sectorului de calatorii. . iar marketingul si managementul strategic din domeniul turismului vor detine un rol tot mai important. vedete sportive. acesta din urma constand in alocarea de fonduri in directia imbunatatirii infrastructurii turistice si "fabricarea" unor elemente care sa atraga noi segmente de consumatori tinand cont de faptul ca preferintele pentru o forma sau alta de turism sunt extrem de variabile in timp. ceea ce va determina orasele-gazda sa adopte un marketing combinat. atractivitatea unui loc poate fi diminuata de instabilitatea politica. factorii de mediu nefavorabili si supraaglomeratia. India a inregistrat o crestere cu aproape 50% a numarului de turisti in urma difuzarii filmului Ghandhi. in acest sens. prin muzica. actori. rezultatul a fost scaderea numarului de turisti datorita poluarii. orasul Manchaster a utilizat denumirea formatiei Beatles iar Chicago isi promoveaza numele prin baschetbalistul Michael Jordan. identificarea pietelor-tinta. Compania British Airways l-a angajat pe actorul Robert Morley. televiziune si uneori. Un alt aspect al concurentei in turism il reprezinta si intregul proces de formare a imaginii. o mai buna informare de marketing va avea ca rezultat o mai mare segmentare a pietei. pe de alta parte. - gradul sporit de interes pentru activitatile sportive si de recreere vor antrena eforturi investitionale in amenajarile in aer liber si recreative. dezastrele naturale. Pe de alta parte. In conditiile cresterii fenomenului concurential. Drept urmare. - calatorii vor combina mai frecvent deplasarea in interes de serviciu cu cea in interes personal. Pot fi enumerate. Grecia si Thailanda reprezinta doua exemple clasice unde investitiile in infrastructura au ramas in urma dezvoltarii turismului. turismul australian a inregistrat cresteri bazandu-se pe imaginea actorului Paul Hogan din Crocodile Dundee. destinatiile turistice fiind adesea puternic influentate de reprezentarile plastic-imaginare. filme. orasul Atlanta si-a imbunatatit imaginea in urma filmului Pe aripile vantului. pe de o parte si ierarhizarea segmentelor de potentiali turisti si trecerea la elaborarea unor politici de marketing de investitie. preferintele lor indreptandu-se spre activitatile culturale si de recreere.

evaluarea costurilor precum si realizarea investitiilor de infrastructura. diversificarea produselor turistice. Las Vegas este si un oras universitar important. O alta preocupare a organismelor publice locale pentru revitalizarea zonelor turistice o constituie dezvoltarea patrimoniului. principalele tendinte inregistrate in turismul urban se prezinta astfel: - orientarea preferintelor vizitatorilor catre forme ale turismului activ: sport. a cladirilor si a obiceiurilor. locul de origine al primului hamburger gazduieste in luna august a fiecarui an "Zilele Hamburgerului". stimularea interesului pentru tratamente medicale traditionale. conservarea istoriei locurilor. . Autoritatile publice se preocupa de eliberarea terenurilor. sistematizare. asimilarea unor cunostinte despre istoria si cultura zonelor pe care le viziteaza. revin in sarcina administratiilor locale. aventura. turismul local se bazeaza tot mai mult pe parteneriatul public-privat in actiunile de planificare. al dreptului de proprietate acordat strainilor precum si al inchirierilor in sistem colectiv (time sharing). cresterea turismului cultural si de aventura. un centru de servicii de inalta tehnologie care a atras intr-un timp foarte scurt aproape 90 de firme in acest domeniu precum si o atractie pentru sport. Winterset (statul Iowa). actiunile de restaurare. sporirea interesului catre mentinerea si imbunatatirea starii de sanatate si. Pe de alta parte insa. este vizitat in medie de 300000 de turisti in fiecare an. In tarile Europei Centrale si de Est precum si in cele in curs de dezvoltare. Un exemplu semnificativ in acest sens il ofera orasul Las Vegas care este vazut drept o "capitala a viciului". adesea neadecvate. importante atractii turistice. existand numeroase exemple de locuri de nastere ale unor personalitati celebre sau pe teritoriul carora s-au desfasurat batalii istorice si care au devenit astfel. realizarea sistemelor de tranzit. distractii. finantare si implementare. a ecoturismului si a turismului religios. Seymour (statul Wisconsin). guvernele sunt cele care raspund de planificarea si controlul dezvoltarii turismului. Cancun. Exista insa si incercari de promovare a investitiilor private prin intermediul asocierilor in participatie. Ixtapa (Noua Riviera Mexicana) prin combinarea cu succes a investitiei mixte in turism. locul de nastere al actorului John Wayne. - - fragmentarea vacantelor pe parcursul unui an. Odata creata o imagine. divertisment. iar acordarea stimulentelor fiscale pentru investitiile private in turism. avand ca principala atractie jocurile de noroc care continua sa detina 60% din economia locala. Un exemplu pozitiv in acest sens il reprezinta statiunile Puerto Vallarta. pentru a stimula interesul turistilor si a transmite o anumita imagine a locului. Sintetizate. este deosebit de dificil de modificat.etc. De exemplu. expansiunea activitatii turistice fiind dependenta aproape in totalitate de investitiile publice. In tarile dezvoltate. in care investitia statului in infrastructura este dublata de investitia privata in dotari turistice. recreere si spectacole artistice. pe aceasta baza. etc.

- cresterea ponderii turistilor experimentati al caror nivel de asteptare este tot mai ridicat. utilizarea pe scara tot mai larga a instrumentelor moderne de informare si marketing. accentuarea problemelor legate de calitatea mediului. Astfel. . In concluzie. extinderea turismului de afaceri. marketingul turistic si al serviciilor de gazduire va trebui integrat in celelalte strategii de marketing urban. prin integrarea armonioasa a strategiilor de marketing cu celelate actiuni de dezvoltare se va reusi consacrarea imaginii unui loc si transmiterea mesajelor adecvate. atragerea agentilor economici prin politici de marketing integrat determinand atragerea de turisti sositi in scop de afaceri cat si promovarea destinatiei respective ca loc de amplasament pentru o firma sau unitate componenta a unei firme.

evenimentele si ocaziile festive. etc. In multe dintre produsele turistice lansate de .1. TURISM URBAN SI URBANISM TURISTIC In conditiile cresterii fenomenului turistic pe plan mondial. cladirile. b) muzeele regionale ce dispun de exponate adunate dintr-o regiune data. elementele culturale.prin functia lor. Valoarea si marimea muzeului este strans corelata cu posibilitatile de colectare. Atractiile turistice ale oraselor Analizand motivatia fluxurilor de calatorii in spatiul urban.1. conservarea centrelor istorice se situeaza tot mai mult in atentia municipalitatilor ceea ce contribuie pe de o parte. la afirmarea oraselor ca destinatii de calatorie dar si la conturarea necesitatii de asigurare a unui echilibru intre aceste preocupari si nevoile interne de realizare a unui mediu de viata corespunzator. se incadreaza in grupa edificiilor culturale. prezenta obiectivelor turistice devenind astfel sursa de atractie pentru numerosi turisti. c) muzeele locale. stiintific. si ghidurile turistice fac prezentari ample ale acestor obiective de perimetrul asezarii gazda. un rol important il au atractiile culturale. 12. Orasul ca centru de receptie turistica Asa cum s-a mai aratat. sistematizare si conservare ale organizatorilor. Astfel se pot diferentia: a) muzeele nationale ce grupeaza obiecte de patrimoniu national precum si anumite piese din exterior intrate in patrimoiunl tarilor respective. spatiul urban este detinatorul unei oferte turistice insemnate ceea ce contribuie la materializarea diferitelor forme ale turismului urban. de dimensiuni mult mai mici. artistic. maxima importanta care atrag anual milioane de turisti. orasele devin tot mai atractive iar preocuparile ce vizeaza dezvoltarea infrastructurii specifice. Muzeele .1. a serviciilor. 12. monumentele si ansamblurile sculpturale precum si frumusetea naturala se situeaza printre preferintele vizitatorilor si constituie elemente definitorii in alegerea destinatiei de calatorie. se poate desprinde concluzia ca atractii precum istoria si personajele celebre. aceste institutii care se ocupa cu strangerea pastrarea si expunerea obiectelor care reprezinta un interes istoric. Dintre acestea. recreerea si divertismentul.12. ce concentreza exponate colectate indeosebi din Lucrarile de specialitate.

marii turoperatori se regasesc inserate in programele turistice. prin ea insasi. devine o sursa pentru desfasurarea actului turistic. cu o forma impusa de topografia terenului ( liniare sau curbate). etc avand o larga raspandire in intreaga lume. baroc. in orasele antice romane. Domul din Milano. sinagogi pentru mozaici) si stilul constructiv ( romantic. etc. personaje din lumea literara: casa natala a marelui dramaturg englez William Shakespreare din Stratford-Upon-Avon. bisericile si manastirile atrag vizitatori printr-o serie de atribute comune si altor edificii antropice (vechime. culturale. gotic. politice. cum ar fi stilul arhitectonic sau decoratiile. Catedrala Santiago de Compostella din Spania. dornici sa cunoasca marturii despre viata si personalitatea celui care sa nascut sau a locuit in acel loc. Petru. greaca . (British Museum. casa lui Goethe din Frankfurt pe Main. valoarea turistica a edificiilor religioase este data de arhitectura proprie cultelor religioase universale (catedrale si biserici pentru crestini. pot fi amintite: casa in care s-a nascut Mozart.pastreaza functia culturala initiala care. In unele cazuri. valoarea turistica a acestor obiective sporeste prin insusirile arhitecturii lor. etnografie. a carei constructie a inceput in 1861. In ceea ce priveste obiectivele istorice. Catedrala din Edinburgh. Catedrala Sf Sofia. Renumite in acest sens sunt cladirea Operei din Paris. vechimea constituie alt element ce transforma aceste institutii in obiective turistice de maxima atractivitate. si. De asemenea. casa lui El Greco din Toledo. deosebit de interesante sunt vestigiile antice . clasic. acestea erau reprezentate de amenajari specifice practicarii actului cultural in aer liber. sinagogile. Westminter Abbey din Londra. In Antichitate. etc. De asemenea. Valentele turistice ale acestui tip de obiective se materializeaza in fluxurile de vizitatori. Reduta din Budapesta construita pentru gazdui concertele si ceremoniiile oficiale in stilul romanic ungar.pot inmagazina referinte (obiecte si marturii) privind personaje artistice. cuprinde 12 sectii . de exemplu. ulterior. Bazilica San Marco din Venetia. specifice. Totodata. Teatrele si Operele . Ca exemple edificatoare in acest sens pot fi mentionate: Catedrala Sf. monezi. etc. rococo. dar si prin insusiri particulare. Alte edificii de natura religioasa si care constituie elemente atractive sunt moscheile ale caror elemente specifice sunt mozaicurile si minaretele. Teatrele se impun ca elemente de cultura si civilizatie in majoritatea polisurilor grecesti. museul Ermitage din St Petersburg se desfasoara pe o suprafata de circa 9 ha si este ocupata de 1057 de sali expozitionale. moschei pentru musulmani. antichitati. Casele memoriale . romana etc-. vizite la aceste inedite obiective. Teatrul Globe al lui Shakespreare cu o capacitate de 1600 de locuri. grandoare).paleontologie. istorie orientala. numeroase imobile care amintesc de locurile unde s-au nascut sau au creat o parte dintre operele lor marii pictori ai lumii: casa lui Rubesn din Anvers. etc. neogotic). Dintre casele memoriale vizitate anual de un numar foarte mare de turisti amintim. din orasul Salzburg. manuscrise.

(Acropola Atenei. capata o pondere importanta in circulatia turistica doar in masura in care acestea sunt completate si cu alte atractii de natura celor prezentate anterior. institutii finaciare din Paris. stilul constructiv dar mai ales materialele utilizate au facut din muzeul Guggenheim din Bilbao una dintre cele mai vizitate institutii de acest tip. Interesante sunt si expozitiile internationale cu specific. cum sunt saloanele auto.) constituie un potential atractiv ridicat. New York). etc. Amsterdam. targurile si expozitiile. tot mai exigente. pot exista si alte elemente precum frumusetea cadrului natural. Reprezentative sunt: palatul Buckingham din Londra. Marile metropole ale lumii gazduiesc anual asemenea manifestari. Vizitatorii Dezvoltarea economica a reprezentat. ale cumparatorilor. crenelurile etc. Montreal. sub aspect turistic. cresterea concurentei intre orase in directia atragerii unor noi segmente de vizitatori. Cu toate acestea. una dintre prioritatile urmarite in procesul de guvernare/gestiune urbana. Osaka. mausoleele. in principiu. Palatul regal din Madrid etc. Londra. Templul lui Apolo din Delfi. Insula Rodos).. Astfel de activitati si manifestari umane. targurile de carte. marile complexe expozitionale din Hanovra. din patru piete-tinta principale: a) .1. sunt: carnavalurile. coloanele ridicate in cinstea unor importante figuri istorice. stand la baza aparitiei unor cladiri spectaculoase. vechile cartiere ale oraselor. Palatul Regal din Praga. arterele comerciale. General Motors din Detroit. De asemenea. in marile metropole ale lumii se regasesc cladirile impresionante care atrag atentia prin arhitectura si grandoare (sediile BMW din Munchen. pot proveni. Templul lui Zeus din Olimpia. in cadrul destinatiilor turistice urbane.2. 12. care sa motiveze deplasarea in spatiul urban dar care. un motiv in plus pentru turisti avizati de a alege ca destinatie turistica aceste locuri. Cladirea a fost constuita in 1997 din blocuri de calcar acoperite cu titaniu iar peretii din sticla. turnurile de aparare. etc. resedinte ale seniorilor feudali ale caror elemente de fortificatie (zidurile. specifice marilor centre urbane. parcurile si gradinile publice. statuile. Manifestarile culturale constituie sursa a interesului turistic doar in anumite intervale ale anului. firme si investitii a determinat reorientarea autoritatilor locale catre dezvoltarea unor politici urbane axate pe elaborarea de strategii care sa conduca la construirea unor piete competitive orientate astfel incat sa raspunda cererilor. De exemplu. etc. noile materiale si metode tehnice. De asemenea. Din perioada Evului Mediu s-au pastrat castelele fortificate. Deosebit de interesante sunt. festivalurile artistice. In categoria obiectivelor istorice pot fi incadrate si monumentele. Acestia din urma. palatele si castelele regale care sunt intalnite in multe dintre marile metropole ale lumii. O alta atractie a oraselor o constituie realizarile tehnicii contemporane. targurile de turism. dintotdeauna.

in SUA. In general. acestea se prezinta astfel: . rezidentii si lucratorii. zone de piata sau localizari. caracteristicile demografice. in Pennsylvania. Astfel. in practica identificarii de noi piete-tinta se intalnesc urmatoarele variabile de segmentare: elementele de atractie cautate. Detaliate. caracteristici ale clientului si avantaje cautate. Una dintre strategiile cel mai adesea intalnite pentru atragerea de vizitatori se refera la infiintarea unor birouri de turism si de organizare a conferintelor. toate masurile de atragere a unor noi segmente de vizitatori si.vizitatorii. b) locuitorii. aceste birouri isi disputa fondurile destinate promovarii turismului in regiunea pe care o reprezinta. In ceea ce priveste piata vizitatorilor. d) piete de export. pe aceasta baza. frecventa calatoriilor precum si de cuntumul veniturilor. nivelul asteptarilor. un numar de 54 de astfel de birouri concureaza pentru alocarea unor subventii in valoare de 7 milioane de dolari. In acelasi sens se inscriu si preocuparile de a contura profilul vizitatorilor in functie de zonele de provenienta. aceasta este alcatuita din doua grupuri majore: vizitatorii care calatoresc in interes de afaceri pentru a participa la intruniri si conferinte sau pentru incheierea unor tranzactii si vizitatori fara scopuri de afaceri care pot fi reprezentati de catre turisti sau calatori in tranzit. c) afaceri si industrie. cresterea ratei infractionalitatii precum si supraaglomerarea destinatiilor turistice indeosebi in perioadele de sezon. Un rol important in rezolvarea acestor probleme il va avea procesul de proiectare urbanistica ce trebuie sa tina seama de profilul vizitatorilor in construirea infrastructurii specifice turismului. de sporire a atractivitatii oraselor pot genera nemultumiri in randul locuitorilor confruntati cu o serie de probleme legate de: deteriorarea mediului inconjurator. Pe de alta parte. De exemplu. O alta directie de actiune urmarita o reprezinta imbunatatirea centrelor si a spatiilor amenajate pentru conferinte si intruniri precum si promovarea acestora in randul firmelor si asociatiilor patronale si profesionale vizate.

op.. revine sarcina birourilor pentru turism de a stabili profitul pe care l-ar aduce fiecare segment in parte. . in acest caz. Adaptarea la modificarile inregistrate in stilurile de viata si nevoile consumatorilor reprezinta o preocupare continua la nivelul autoritatilor locale in contextul tendintelor demografice si al mutatiilor produse in materie de venituri dar si al concurentei turistice pe o piata in continua expansiune.. acesta este o variabila in functie de planul de marketing iar costul servirii ia in calcul conditiile de infrastructura. biroul pentru turism va ierarhiza segmentele potentiale de turisti in ordinea profitabilitatii si va proceda la elaborarea de masuri care sa vizeze segmentele ce ocupa primele locuri in aceasta clasificare.1 Elemente de atractie cautate Zone/localizari de piata • • • • • • • • • • • • Caracteristici ale clientului • • • • • • • • Avantaje • • • • ai • • • Soare. in conditiile in care profitul potential al unui segment turistic vizat reprezinta diferenta dintre suma pe care segmentul de turisti urmeaza a o cheltui si costul atragerii si servirii acestui segment. Rein I.160 km Caracter sezonier Pe toata durata Varsta Venit Familie Celibatari Practicanti unei profesii Stiluri de viata Grup etnic Grup religios Pret Comoditate Calitate Servicii Cantitate Diversitate Capacitati amenajate anului unicat Sursa: Kotler Ph. mare.. Haider D. 211 Din analiza variabilelor de segmentare pot rezulta mai multe piete-tinta decat sunt estimate si. schi Frumusete naturala Peisaj salbatic Recreere Vanatoare Cultura/istorie Oameni Evenimente Sporturi Parcuri tematice Capacitati amenajate Produse cu caracter de • • • • • • Strainatate Raza nationala Raza regionala 800 km Raza locala ..Variabile de segmentare pentru piata turistilor Tabelul 12. In final. cit. In ceea ce priveste costul atragerii. pag.

etc. Centre de pelerinaj Orase cunoscute ca centre de pelerinaj sunt situate in diverse zone ale lumii si atrag fluxuri importante de vizitatori cu prilejul unor sarbatori religioase.3. Turismul . Uppsala in Suedia. evolutia oraselor. Cannes. Santiago de Compostella sau celebra Grota a Miracolelor de la Lourdes pentru lumea crestina.remarcabil prin canalele sale. Monte Carlo. etc. Exista orase care sunt ele insele adevarate muzee. fapt ce se reflecta in mod direct in dezvoltarea functiei turistice la nivel urban.congrese In aceasta categorie pot fi incluse orasele consacrate pentru organizarea unor manifestari culturale internationale. contribuie in mod hotarator la amplificarea calatoriilor turistice.1. Dintre acestea pot fi exemplificate: Mecca. pot fi amintite orasele mici care gazduiesc mari universitati: Cambridge si Oxford in Marea Britanie. Exemple in acest sens pot fi amintite: Liege.factor de dezvoltare a urbanismului Asa cum s-a mai aratat. orasele detinand spatii generoase special amenajate cu amfiteatre incapatoare. orasul croat Dubrovnik sau vechiul oras al dogilor . s-au conturat orase turistice avand o identitate bine definita in functie de patrimoniul cultural universal astfel: Orase muzeu Exista orase care isi datoreaza atractia lor in mod deosebit valorilor artistice. In acelasi timp exista si tendinta ca orasele mai mici. dar bine amplasate si amenajate sa revendice organizarea manifestarilor internationale de acest tip. Orase ca Florenta sau Dijon sunt vizitate pentru muzeele lor. cum ar fi de exemplu. Astfel. Aceasta evolutie a condus la conturarea si afirmarea oraselor ca motivatie de calatorie in contextul extinderii functiilor acestora. Orasele -festival si orase . universitatea poate constitui un oras in oras. destinatiile urbane devenind tot mai atractive pe masura ce fenomenul turistic capata amploare. multe dintre orase detin un important potential turistic. Pe aceasta baza. Forma manifestarilor culturale din ce in ce mai mult este cea a congreselor.12. Totodata. Medina sau Fatima pentru lumea islamica. Orase universitare Dintre acestea. Reims pentru catedrala.Venetia . turismul contribuie la cresterea atractivitatii oraselor prin politica de amenajare dar totodata. Vaticanul. extinderea lor. Versailles sau Fontainbleau atrag prin castelele lor. in multe cazuri. . Princetown in SUA.

in acest sens. c) Motivul reevaluarii istorice. transport . Este vorba. consolidarea locuintelor degradate. a amenaja spatial urban inseamna a regasi la nivelul structurilor teritoriale functionarea si impletirea optima a tuturor acestor aspecte. componenta umana si sociala a activitatii de planificare urbana referindu-se la aspecte problematice ale vietii comunitatilor urbane: locuinte -constructia de locuinte. In acest context. o posibilitate de cunoastere a trecutului istoric. laturarea tuturor constructiilor si amenajarilor insalubre ce nu pot fi refacute. amenajarii urbane si care vizeaza aspecte distincte ale vietii urbane: a) Motivul utilizarii mai eficiente a terenului. de teritoriul periferic al orasului. In conditiile justificarii actiunilor de modelare a orasului. renovarea. Procesul de planificare porneste de la existenta unei valori a obiectului si una a . de fapt. totodata.2. dar aflat in perimetrul construibil. dotari pentru petrecerea timpului liber. modelarea. artistice si arhitecturale a orasului.fluidizarea traficului. Reflectarea functiei turistice in organizarea si amenajarea oraselor In contextul intensificarii preocuparilor tuturor celor implicati in gestiunea urbana in directia asigurarii unui mediu de viata adecvat locuitorilor. Aprecierea gradului de eficienta in utilizarea teritoriului unei zone se afla in relatie cu caracterul si problemele cu care se confrunta orasul respectiv. culturale accesibile populatiei.amenajarea. b) Motivul imbunatatirii conditiilor de viata intr-o anumita zona (salubrizare). orasele pot constitui destinatii turistice atractive pentru un segment de vizitatori in continua crestere. de sanatate. amenajarea ansamblurilor de locuit. Orasul detine o anumita valoare cu caracter istoric iar cadrul de actiune reprezinta. etc. asa cum reiese din cele prezentate.1. trebuie precizate care sunt motivele care stau la baza restructurarii. a surselor de nocivitate din zona si reamenajarea interioara si exterioara a celorlalte dotari astfel incat ele sa-si poata indeplini optim functia pentru care au fost create. salubritate.2. amenajarea spatiului urban sunt preocupari care trebuie sa intre in sfera de interes a municipalitatilor.12.premisa a dezvoltarii urbanismului turistic Planificarea. de aceea scopul fundamental de salubrizare este insotit si de incercarea de a dota suplimentar zona cu o serie de servicii. Zonele considerate insalubre se caracterizeaza si printr-un deficit de servicii pentru populatie. in special. dezvoltarea urbanismului turistic sa reprezinta o optiune prioritara asigurandu-se in acelasi timp o concordanta intre exigentele impuse de activitatea turistica si satisfacerea nevoilor interne ale locuitorilor. Aceasta inseamna. planificarea urbana detine un rol central in strategia urbana. servicii de educatie. drumuri . repararea acestora. al crearii unui anumit standard de confort in ceea ce priveste fondul construit existent. Avand in vedere rolul turismului in dezvoltarea comunitatilor locale. este esential ca in cadrul procesului de planificare urbana. infrastructura turistica. constructia. renovarii. Planificare urbana . 12. ocupat de locuinte si amenajari realizate din resurse mai modeste. acoperire teritoriala.

insa. etc). procesele de transformare ale acestora.ansamblului. cat si in randul localnicilor si comunitatilor . Astfel. de exemplu. sa reflecte posibilitatile de realizare si sa se poata invecina cu cladirile existente. b) gandirea urbana reprezinta acel ansamblu de idei si doctrine care exprima conceptia modelul urban este reprezentat de organizarea spatiala a formei fizice urbane cu ajutorul careia se despre oras si viata urbana intr-un moment al evolutiei sale. acela al urbanismului turistic. procesul de planificare urbana presupune conturarea unui nou concept. Una dintre trasaturile fundamentale ale urbanismului turistic o reprezinta crearea unei imagini favorabile a orasului atat in randul vizitatorilor. cresterea gradului de integrare etnica in comunitatile urbane mixte. Planificarea urbana reprezinta ansamblul masurilor de dezvoltare controlata a regimului constructiilor si investitiilor in orase. o constructie noua. Planificarea urbana nu inseamna. Procesul de planificarea urbana este axat in primul rand pe identificarea scopurilor concrete ale orasului. un ansamblu de activitati orientate spre realizarea unei actiuni sociale sau spre rezolvarea unor tensiuni sociale. pot fi conturate cateva aspecte referitoare la dezvoltarea turismului si implicatiile acesteia in procesul de planificare urbana. c) pot studia fenomenele urbane. organizarea serviciilor publice si private pentru varsta a treia. relatiile intre ele. Altfel privind lucrurile. Adaptat particularitatilor fenomenului turistic. Modelarea unui oras are in vedere conceperea acestuia ca pe o structura fizico-spatiala complexa si concreta prin asamblarea mai multor unitati componente care redau o realitate sociala prin luarea in considerare a urmatoarelor elemente: a) conceptia despre viata si oras a unei societati intr-un moment al evolutiei sale (ansamblu de reprezentari despre societatea urbana si modul in care trebuie sa se desfasoare viata intr-un oras. in masura sa solutioneze aspecte legate de amenajarea spatiului urban potrivit exigentelor vizitatorilor dar si ale locuitorilor. in sens larg. pe determinarea resurselor disponibile pentru atingerea acestor scopuri precum si pe evidentierea constrangerilor ce le blocheaza realizarea. a unor situatii critice din prezent sau de perspectiva (ex: reducerea delincventei urbane. doar amenajare fizica ci si amenajare sociala. conceptul de urbanism turistic reprezinta un ansamblu de principii si metode de amenajare a spatiului urban avand drept obiectiv general dezvoltarea turismului si afirmarea acestuia ca factor de crestere a competitivitatii oraselor turistice. trebuie sa corespunda necesitatilor actuale. Avand in vedere aceste aspecte de ordin general-valabil pentru spatiul urban. despre felul in care trebuie sa arate orasul in acord cu acestea). d) instrumentele de aplicare a modelului urban reprezinta mijloacele prin care se transpune in practica un model urban.

Asadar. nivelul de trai al locuitorilor. Totodata. un rol important revine marketingului urban al carui principal scop trebuie sa fie acela de a crea o legătură puternică între politicile publice şi exigenţele consumatorilor contribuind la stabilirea viziunii de ansamblu a strategiei. contribuie la afirmarea identitatii destinatiei urbane. etc. pe aceasta baza. serviciile publice. reabilitarea patrimoniului construit si a centrelor istorice. extinderea controlata a implantarilor turistice.. de garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor.locale in ansamblul lor. infiintarea unei structuri publice care sa aiba ca principala atributie dezvoltarea . nevoile comunitatilor locale si protejarea mediului. agenti economici si locuitori reprezinta o conditie esentiala. urbanismul turistic cuprinde un ansamblu de solutii si actiuni specifice care vizeaza organizarea. promovarea evenimentelor. la sporirea atractivitatii orasului turistic. amenajarea sau reabilitarea spatiului urban menite sa contribuie la cresterea rolului turismului in economiile locale. dezvoltarea si diversificarea infrastructurii turistice. pe de alta parte este mai mult decat necesara. actiunile specifice vizeaza amenajarea peisajului natural. In acest context. protejarea si valorificarea patrimoniului natural si a celui cultural-istoric. utilizarea eficienta a terenurilor in concordanta cu functiile urbanistice ale fiecarei zone. conceperea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii si promovarea acestora prin programe de imagine si comunicare. impreuna. In sens restrans. Pe de alta parte insa. pe de o parte. In conditiile in care necesitatea asigurarii unui echilibru intre exigentele turistilor. inainte de toate. In acest context. Având în vedere cele prezentate. integrarea armonioasa a acestuia in randul celorlalte functii urbane si. crearea unei imagini favorabile este legata. fundamentarea design-ului urban pe principii estetice. Imaginea unui oras turistic cuprinde nu doar elemente legate de potentialul natural si antropic ci este compusa din numerosi alti factori legati de stabilitatea economica. infrastructura. urbanismul turistic va urmari imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor prin asigurarea accesului la servicii publice si locuinte convenabile pentru toti locuitorii. etc. In acest context. se pot identifica la nivelul municipalităţilor condiţiile prealabile care sprijină dezvoltarea urbanismului turistic ca instrument eficient ce are ca finalitate dezvoltarea turismului si pe aceasta baza. imbunatatirea imaginii orasului turistic raspunzand intereselor tuturor celor implicate. creşterea competitivităţii oraşului turistic. Trebuie subliniat faptul că actiunile specifice urbanismului turistic sunt eficiente numai in conditiile in care municipalitatea posedă resurse umane specializate care să gestioneze eficient activităţile în condiţiile unor constrângeri generate de mediul în care se desfăşoară. care. urbanismul turistic este in mod direct legat de existenta unei imagini favorabile in randul vizitatorilor fiind rezultatul unui complex de activitati care determina unicitatea destinatiei turistice urbane. firmelor şi al vizitatorilor. realizarea unui parteneriat intre autoritatile locale.

de comunicare directa. pe aceasta baza. cu cladiri istorice. este esentiala si impresia generala vizuala pe care o creeaza vizitatorilor.2. design-ul urban isi gaseste necesitatea in cadrul arhitectural al turismului la a carui modelare participa. Astfel de elemente se incorporeaza in masa arhitecturala si. tot mai mult. avand ca sfera de preocupare de la conceperea mobilierului urban pana la amenajarea spatiilor publice intervenind in grafica de orientare si publicitate dar si in proiectarea echipamentelor turistice. 12. Rolul arhitecturii si design-ului in turism Amploarea si trasaturile specifice turismului fac necesara. analiza cadrului sau arhitectural si masura in care acesta satisface cerintele actuale si directiile de dezvoltare in viitor. Printr-un proces armonios de amenajare a spatiilor urbane.2. parcuri de distractii sau mari centre comerciale. indeplinindu-si rolul functional. Alteori. cadrul arhitectural pentru turism isi contureaza in final un caracter unitar si dinamic. la care participa intr-o importanta masura si design-ul. la informarea corecta a vizitatorilor. Implementarea politicilor urbanismului turistic se va finaliza cu stabilirea unor proceduri de feedback. Relatia dintre arhitectura si turism trebuie privita in dublu sens: arhitectura ca punct de pornire pentru activitatea turistica dar si ca element aflat intr-o continua dinamica urmare a procesului de dezvoltare a urbanismului turistic.urbanismului turistic ar contribui la promovarea orasului ca destinatie turistica atractiva. o pondere semnificativa in structura motivatiilor de calatorie o detine preferinta pentru marile centre urbane care adapostesc valori ale unor vechi civilizatii. in mod coerent. socialeconomic si estetic se compun cu imaginea de ansamblu. Astfel. sali de conferinte. In contextul actual al intensificarii calatoriilor turistice. O deosebita importanta in spatiul arhitectural al turismului prezinta grafica de orientare si publicitate care contribuie. Ca preocupare relativ recenta. control si evaluare a impactului acestora asupra dezvoltarii orasului avand drept rezultat obtinerea unei imagini clare a rezultatelor actiunilor specifice si masura in care acestea contribuie la cresterea atractivitatii si competitivitatii orasului turistic. intre principiile de functionalitate si cele de compozitie urbana care sa satisfaca nevoile vizitatorilor. In cadrul actiunilor de valorificare a potentialului trebuie sa se tina seama si de relatia turismmonumente de arhitectura in sensul asigurarii unui echilibru intre orientarea vizitatorilor catre obiective de arhitectura si arta si protejarea patrimoniului arhitectural si. prin imagini care pot fi memorate cu usurinta. arhitectura constituie atat obiectiv major pentru o mare parte a calatoriilor turistice dar si cadrul in care se desfasoara turismul. muzee si sali de spectacole. grafica este inclusa in spatiul arhitectural constituind un element de atractie de natura sa intregeasca imaginea de ansamblu. Pe langa aspectul functional. Un aspect esential al planificarii turistice locale este garantarea faptului ca echipamentele .

o acoperire de 20-25% poate fi considerata adecvata permitand un spatiu mai amplu pentru recreere.3. -mentinerea unor relatii urbanistice adecvate intre cladiri si zonele de recreere. d) proiectarea unor holuri de hotel in aer liber pentru ventilatie naturala si vizibilitatea peisajului. cu particularizări în turism Reglementarile juridice privind urbanismul au ca punct de inceput aspectele privind proprietatea asupra pamantului. acestea sunt aplicabile si echipamentelor turistice si se refera la: a) densitatea dezvoltarii . cladirile sunt amplasate de regula la aproximativ 50 m de plaja. peisaj si zonele conservate. De regula. proiectarea turistica trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii de baza: a) utilizarea stilurilor si motivelor traditionale sau cu caracter istoric pentru a pastra unicitatea zonei. b) acoperisurile cladirilor trebuie sa fie de inaltime medie si mica. In cazul statiunilor aflate pe litoral. e) asigurarea accesului la serviciile turistice pentru persoanele cu dizabilitati. Legislatie si reglementari in domeniul urbanismului. acestea din urma intrand. .evitarea riscurilor de mediu (alunecarile de teren. 12. b) controlul inaltimii cladirilor . In ceea ce priveste planificarea amplasarii. se exprima prin numarul de camere pe unitatea de suprafata. e) parcarile aflate in jurul hotelurilor trebuie sa fie suficient de mari pentru a permite accesul unui numar mare de autovehicule dar trebuie sa includa si spatii largi pentru autocarele turistice. c) utilizarea materialelor de constructii locale fapt ce ar contribui la respectarea stilurilor arhitecturale si la obtinerea de benficii. Referitor la respectarea standardelor de dezvoltare. densitate medie prezinta cladirile cu doua etaje iar densitate mare este intalnita la cladirile cu aproximativ patru etaje. deosebit de importanta este planificarea amplasarii cladirilor precum si respectarea unor standarde de dezvoltare. c) amplasarea mai retrasa a cladirilor fata de marginile zonei pentru a mentine un spatiu deschis si un peisaj atragator in jurul cladirilor.in multe zone inaltimea maxima este stabilita la patru etaje astfel incat acestea sa fie sub nivelul pomilor cei mai inalti. d) standarde referitoare la proportia intre suprafete locuibile si acoperirea cu cladiri adica la raportul intre suprafata totala locuibila si suprafata totala a zonei. acest proces trebuie sa aiba in vedere localizarea cladirilor ceea ce implica o serie de consideratii de baza: 149. Densitate scazuta au cladirile cu un singur etaj si casutele.mentinerea planurilor si a coridoarelor de vizibilitate catre obiectivele care prezinta atractie vizuala. In sens restrans.in ceea ce priveste hotelurile. dezvoltarea zonelor in apropierea plajelor si a coastelor maritime). nu de . In ceea ce priveste arhitectura. hotelurile din zona urbana au densitate mare. Pentru statiunile cu standard inalt de calitate. In aceste conditii. exercitarea dreptului de proprietate avea loc adesea fara respectarea obiectivelor de amenajare ale colectivitatilor publice.turistice sunt situate in locuri accesibile si au o arhitectura corespunzatoare.

cartea V) si Vitruviu ("Cele zece carti de arhitectura"). sanatate. in caz contrar. Jacqueline Morand-Deviller. Locul dreptului urbanismului in sistemul juridic general In literatura de specialitate. educatie. presedinta Societatii franceze de drept al urbanismului. dreptul urbanismului poate deveni. prof. considera ca dreptul urbanismului poate fi definit ca ansamblul regulilor si institutiilor stabilite in vederea reglementarii problemelor spatiului conform obiectivelor de amenajare ale colectivitatilor publice 1 . mediu. prof. dreptul urbanismului a avut o existenta dispersata. etc.3. Henri Jacquot. el tinde sa devina un drept al activitatilor desfasurate in legatura cu acesta. fiind vizate si spatiile periurbane si rurale in directia protejarii acestora impotriva exceselor urbanizarii. In perioada ce a urmat pana la cel de-al doilea razboi mondial. reglementarile juridice au cunoscut un amplu proces de multiplicare si diversificare vizand initial doar interiorul oraselor. 12. O astfel de definitie tine seama. fiind sanctionati cu demolarea si recladirea lor in conformitate cu regulile publice stabilite si care se refereau la inaltimea. loisir. care se extinde tot mai mult peste limitele cadrului urban.1. Dreptul urbanismului este analizat ca un element al dreptului economic atunci cand se acorda prioritate parcelei ca bogatie. ca resursa economica. Primele referiri la aceasta problematica pot fi intalnite la Aristotel. igiena. se considera ca dreptul urbanismului constituie acea ramura a . dintr-o asemenea perspectiva. un drept global al concentrarii oamenilor pe un spatiu determinat avand in vedere si celelalte aspecte ale locuirii: securitate. Platon ("Legile". de largirea domeniului interventiei dreptului urbanismului. estetica si distanta intre cladiri. La randul sau. Astfel. Reglementarile privind urbanismul au evoluat in paralel cu dreptul. pana la jumatatea secolului al XIX-lea. Avand in vedere toate acestea. dreptul urbanismului a cunoscut definitii diverse. pentru ca mai apoi sa se extinda si asupra spatiilor periurbane si a zonelor rurale. Odata cu explozia urbana. Evolutiile din ultimii ani confirma necesitatea trecerii de la un urbanism imobiliar la o adevarata politica a vietii in aglomeratii urbane. in contradictie cu interesele personale ale proprietarilor de pamant. Un alt exemplu in acest sens il constituie Regulamentul orasului Pergam care obliga constructorii sa respecte o serie de norme legate de igiena si securitate. alinierea. putandu-se totusi identifica si o serie de elemente comune. mai intai.putine ori. Literatura juridica de specialitate consemneaza inca din antichitate existenta unor reglementari privind regimul constructiilor. domeniu al dreptului imobiliar. Conceput initial ca un drept al solului urban. fiind lipsit de reglementari specifice. Astfel. de la Universitatea din Orleans. de la Universitatea Paris I (Pantheon-Sorbone). considera ca dreptul urbanismului reprezinta ansamblul regulilor privind afectarea spatiului si amenajarea sa1. Abia in 1840 apar in Europa primele elemente de politica a urbanismului.

Desi apartine dreptului public. ierarhizarea acestora. intre cele doua ramuri. dreptul urbanismului are legaturi stranse cu dreptul privat in general si dreptul civil in mod particular. dreptul amenajarii teritoriului si dreptul mediului. servitutea privind distanta si lucrarile intermediare pentru anumite constructii (art. si reforme mai profunde la nivel general.) au stat la baza aparitiei miscarii ecologiste. Dreptul mediului cuprinde ansamblul normelor juridice si institutiilor aferente vizand protectia. implantarea si volumul. vor fi prezentate in continuare raporturile dintre acesta si ramurile inrudite: dreptul constructiei. intr-o societate atat de urbanizata precum cea actuala. etc. etc. servitutea de vedere. De aceea. constituind un element important al politicii de amenajare a teritoriului. dreptul mediului este mult mai cuprinzator. localizarea unitatilor urbane. aspectul exterior. In unele state. 607-609 Cod civil). pe langa masuri de prevenire a degradarii mediului. Astfel. mai dezvoltata in mediul urban decat in cel rural. de natura sa supuna ansamblul dreptului urbanismului la noile cerinte ale mediului. iar dreptul urbanismului amenajarea oraselor. Ca atare. realizarea unui mediu urban de calitate presupune. In acest sens. actul de construire intalneste frecvent servitutile legale sau contractuale ale Codului civil: servitutea privind distanta plantatiilor (art. incluzand referiri atat la problematica spatiilor cat si la conservarea factorilor de mediu. In mod inevitabil. Astfel. se stabilesc raporturi foarte stranse. Diferenta dintre cele doua ramuri consta in faptul ca regulile de drept civil privesc apararea intimitatii fiecarui proprietar. poluarea atmosferica. a celei mai bune repartitii a populatiei in functie de resursele naturale si activitatile economice. 610 Cod civil). dreptul urbanismului a suferit un amplu proces de "ecologizare" crescanda. comunitatilor locale si nationale2 . conservarea si dezvoltarea mediului. deservirea.sistemului juridic care cuprinde ansamblul reglementarilor juridice privind afectarea si amenajarea spatiului urban. Amenajarea teritoriului are ca obiectiv cautarea. in timp ce dreptul . Cu toate acestea. reglementarile privind protectia mediului au aparut si s-au dezvoltat initial in cadrul unor acte normative vizand urbanismul si amenajarea teritoriului. problemele mediului afecteaza puternic si mediul urban. servitutea de trecere. dreptul amenajarii teritoriului are ca finalitate organizarea spatiului national. Organizarea spatiului urban si conflictele diverse pe care le genereaza (zgomotul. prin dezvoltarea reglementarilor referitoare la protectia mediului si conservarea naturii. In ceea ce priveste particularitatile dreptului urbanismului. Dreptul constructiei reprezinta ansamblul regulilor si normelor tehnice privind volumul si amenajarea interna a imobilelor si se intersecteaza intr-o anumita masura cu dreptul urbanismului care decide in privinta afectarii terenurilor privind localizarea. etc. in cadrul teritoriului national. in conformitate cu cerintele de organizare si dezvoltare durabila a localitatii.

Legea nr. utilizarea completa a terenurilor. Legea nr. 29/1975 privind organizarea si sistematizarea zonelor si platformelor industriale precum si proiectarea si realizarea obiectivelor de investitii. problemele de amenajare a teritoriului si urbanism s-au inscris in cadrul politicii generale de planificare economico-sociala promovata de regimul politic. Legea nr. Dreptul urbanismului nu a cunoscut reglementari semnificative in Romania decat dupa primul razboi mondial. construirea si amenajarea drumurilor. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului si a localitatilor urbane si rurale se urmarea restrangerea perimetrelor construibile ale localitatilor la "strictul necesar si folosirea optima a pamantului". Constitutia din 1923 a decretat ca autoritatea publica. 50/1991 (modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 4/1994 si Legea nr. este in drept a se folosi de subsolul oricarei proprietati imobiliare. pe baza unei legi. Dupa cel de-al doilea razboi mondial. a spatiilor plantate si de agrement.urbanismului are ca scop amenajarea coerenta si armonioasa a unui teritoriu Din punct de vedere istoric. 13/1974 si Legea pentru stabilirea normelor privind proiectarea. Aceste reglemantari au fost completate cu Legea nr. Legea drumurilor nr. Legea nr. Astfel. restrangerea perimetrelor construibile. Legea nr. 9/1973 privind protectia mediului inconjurator. detaliile de sistematizare si studiile de amplasament. 10/1995 privind calitatea in constructii. In privinta legilor. acestea reglementeaza direct aspecte care intereseaza afectarea si amenajarea spatiului urban. 17/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national-Sectiunea a II-a-Apa. Legea nr. Legea nr. proiectarea si realizarea arterelor de circulatie in localitatile urbane si rurale. 351/2001 privind aprobarea . 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica. 18/1991 (modificata prin Legea nr. amplasarea unitatilor economice. dupa ce Constitutia din 1866 limitase cazurile de expropriere. Legea de unificare administrativa din 14 iunie 1925 a impus comunelor intocmirea planurilor de sistematizare care trebuiau sa aiba in vedere satisfacerea tuturor cerintelor de ordin edilitar. 125/1996) privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea acestora. evolutia reglementarilor in materie de urbanism este strict legata de ritmul de urbanizare. precum: Legea nr. In privinta proprietatii funciare. 71/1996 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national-Sectiunea I-Cai de comunicatii. echiparea tehnicoedilitara. Avandu-se in vedere dezvoltarea centrelor urbane. sistematizarea localitatilor urbane si rurale urmarea asigurarea dezvoltarii armonioase a localitatilor in corelare cu mediul inconjurator. a constructiilor de locuit si social-culturale. puterile publice au intervenit pentru a face fata problemelor din ce in ce mai complexe aparute in dezvoltarea urbana. stabilirea zonelor functionale. 37/1975 privind sistematizarea. 169/1997) a fondului funciar. Legea nr. Adesea. Prin Legea nr. imbunatatirea circulatiei si transportului in comun. Instrumentele de baza in desfasurarea activitatii de sistematizare erau schitele de sistematizare a localitatilor.

relativ restrans. incluzand Noul Centru Civic si Centrul Istoric. evidentierea formei de proprietate asupra terenurilor. pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea si realizarea strazilor in localitatile urbane. Planul urbanistic general constituie documentatia pe baza careia se elibereaza certificatele de urbanism si autorizarile de construire in teritoriul localitatii respective. 63/1998 privind obligatia afisarii la loc vizibil a panoului de identificare a investitiei. Acestei documentatii i se asociaza regulamentul de urbanism al localitatii respective. Ordinul nr. Alaturi de aceste acte guvernamentale. Ordonanta nr. Este vorba de Ordonanta nr. Planul Urbanistic General (PUG). acestea se fundamenteaza pe studii si cercetari si exprima scopurile. volumul si structura potentialului uman in cadrul localitatii. procedura de autorizare si continutul documentatiilor prevazute de Legea nr. stabilirea reglementarilor spcifice localitatii. o contributie importanta o au ordinele si instructiunile ministerelor. 789/1997. 127/1992 pentru aprobarea Statutului cadru orientativ al comunei si orasului). organizarea administrativ-teritoriala (HGR nr. 20/1994 privind masuri pentru reducerea riscului seismic al constructiilor existente. Regulamentul general de urbanism. HGR nr. delimitarea zonelor. 49/1998 al ministrului transporturilor.Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi. actiunile si masurile de dezvoltare pentru o localitate existenta sau viitoare. siturilor si obiectivelor . impartirea teritoriului in zone functionale si organizarea relatiilor dintre acestea. Referitor la documentatiile de urbanism. In masura in care reglementeaza aspecte ale amenajarii oraselor. pot fi mentionate cele referitoare la: organizarea si functionarea ministerului de resort sau a altor structuri cu competente in materie. pe baza analizei multicriteriale existente. modificata si completata prin HGR nr. 129/1998 privind declararea ca zona de interes national a unui ansamblu din perimetrul central al Municipiului Bucuresti. 50/1991. 766/1997) pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea in constructii. 31/1996 pentru aprobarea metodologiei de avizare a documentatiilor de urbanism privind zone si statiuni turistice si a documentatiilor tehnice privind constructii in domeniul turismului). pe o perioada determinata. domenii specifice (HGR nr. aprobat prin HGR nr. Dintre hotararile guvernamentale care constituie izvor al dreptului urbanismului. 91/1991 al Departamentului pentru Urbanism si Amenajarea Teritoriului prin care s-au aprobat formularele. si ordonantele au calitatea de izvor al dreptului urbanismului. Continutul sau se refera la: delimitarea intravilanului. repartizarea activitatilor pe ramuri si profile. numarul lor fiind pana in prezent. respectiv a zonelor construite sau destinate constructiilor. ca de exemplu: Ordinul nr. mijloacele si etapizarea actiunilor de amenajare a teritoriului si urbanism. Un loc aparte il ocupa in acest context. etc. si stabilirea conditiilor de realizare a investitiilor pentru ansamblul urbanistic din aceasta zona. 525/1996.Planului de amenajare a teritoriului naţional .este documentatia care stabileste obiectivele. oferind solutii pentru o dezvoltare echilibrata si pentru prevenirea si eliminarea disfunctionalitatilor. Ordinul MLPAT nr.

a cailor si mijloacelor de transport. cu respectarea prevederilor celorlalte documentatii si a conditiilor particulare generate de teren. completarea stradala. infrumusetarea si protectia peisajului. a monumentelor istorice. Legea nr. delimitarea zonelor cu interdictie de construire. eliminarea deseurilor. este interzisa amplasarea de obiective si desfasurarea unor activitati cu efecte daunatoare in perimetrul si in zonele de protectie a acestora. Planul Urbanistic de Detaliu (PUD). spatiile de odihna. ambientul. In acest scop.protejate. b) amplasarea adecvata a obiectivelor social-economice si utilitatilor publice (amplasarea unitatilor industriale. a depozitelor de deseuri menajere. detalierea formei de proprietate asupra terenurilor. si planurile de urbanism si amenajare a teritorilui. a retelelor de canalizare. epurarea apelor. aparitia miscarilor ecologiste. stradale si industriale fara a prejudicia salubritatea. dezvoltarea sistemului de retele tehnicoedilitare. mentinerea curateniei stradale. 137/1995a stabilit doua mari domenii de promovare a principiilor ecologice pentru asigurarea unui mediu de viata sanatos: dezvoltarea social-economica a localitatilor. pe de alta parte.este documentatia prin care se stabilesc conditiile de amplasare si executare pe un anumit teren a uneia sau mai multor constructii cu destinatie precizata.este documentatia care se refera la o zona dintr-o localitate actuala sau viitoare. detalierea categoriilor de interventii permise in cadrul zonelor protejate. stabilirea aliniamentelor constructiilor si a indicilor privind utilizarea terenurilor. de-a lungul timpului. Problematica turismului in dreptul urbanismului Organizarea spatiului urban si consecintele negative pe care le genereaza dezvoltarea urbana au determinat. precizarea solutiilor de echipare tehnico-edilitara. reabilitarea.3. prin care se analizeaza situatia existenta si se precizeaza toate elementeleurbanistice necesare eliberarii certificatelor de urbanism si autorizatiilor de construire. pe de o parte. mai dezvoltate in orase. . a zonelor de interes turistic si de agrement. a ariilor protejate si a monumentelor naturii. Obiectul principal al Planului urbanistic zonal se refera la: stabilirea modului de organizare arhitectural-urbanistica a zonei. protectia si conservarea mediului. tratament si recreere). 12. raspunderea autoritatilor publice locale si a persoanelor fizice si juridice se refera la: a) imbunatatirea microclimatului urban prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul localitatilor si din zonele limitrofe acestora.Astfel. a statiilor de epurare. decat in zonele rurale. Planul Urbanistic Zonal (PUZ) .2. identificarea si eliminarea surselor de poluare. c) respectarea regimului de protectie speciala a localitatilor balneoclimaterice.

In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in turism. aliniamente de arbori si perdele de protectie stradala. Modul in care documentatiile de urbanism abordeaza problemele mediului este diferit. Referitor la protejarea si conservarea monumentelor istorice. a fost adoptata HG 335/2002 privind unele măsuri de implementare în România a programului "Steagul Albastru . în condiţiile păstrării echilibrului ecologic şi protecţiei mediului natural montan.d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate. h) informarea si participarea publicului la astfel de activitati. 62/2004 privind regimul de organizare si functionare a parcurilor turistice. amenajarea. 107/1996 stabileste principalele coordonate pentru aprobarea Normelor privind utilizarea turistică a plajei litoralului Marii Negre. pentru stabilizarea populaţiei şi creşterea puterii economice la nivel local şi naţional. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice reglementeaza regimul juridic general al monumentelor istorice. intretinerea si dezvoltarea spatiilor naturale (spatii verzi. aceasta este reglementata de HG Nr. optimizarea densitatii de locuire. estetica si recreativa). respectând principiile stabilite prin reglementările internaţionale privind dezvoltarea montană durabilă. OUG Nr. întreţinerea şi exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi pentru agrement. amenajamente peisagistice cu functie ecologica. 491/2001 pentru aprobarea Normelor privind omologarea. f) instituirea de masuri obligatorii privind intretinerea si infrumusetarea curtilor si imprejurimilor acestora. concomitent cu mentinerea. Ordinul Ministrului Turismului Nr. a fost aprobata Legea nr. 31/1996 pentru aprobarea Metodologiei de avizare a documentaţiilor de urbanism privind zone şi staţiuni turistice şi a documentaţiilor tehnice privind construcţii din domeniul turismului iar HG Nr. parcuri.Blue Flag" urmata de Legea Nr. . in zonele destinate tratamentului. odihnei si agrementului.Legea muntelui care reglementează principiile şi modalităţile de dezvoltare şi protecţie a zonei montane prin punerea în valoare a resurselor. e) gestionarea rationala a traficului prin reglementarea accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfasurarii unor activitati generatoare de disconfort pentru populatie in anumite zone ale localitatilor. 347/2004 . Tot in aceeasi directie se inscriu si OG Nr. a arborilor si arbustilor decorativi. g) initierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare si de intretinere si dezvoltare a canalizarii stradale. In sensul dezvoltarii turismului in tara noastra. a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri. indeosebi in spatiile de locuit.

prin Ordonanta Guvernului nr. Continutul Planului de amenajare a teritoriului national vizeaza si valorificarea resurselor naturale ale solului si subsolului. in scopul protejarii vietii oamenilor. potrivit art. nr. siguranta in exploatare. 5 din lege. s-a instituit obligativitatea unui aviz special din partea anumitor organisme. Conform art. autorizarea executarii constructiilor in parcuri nationale. pentru autorizarea constructiilor in zonele protejate. igiena. a bunurilor acestora. pentru obtinerea unor constructii de calitate corespunzatoare sunt obligatorii realizarea si mentinerea. pe intreaga durata de existenta a constructiilor. 27/1992 privind unele masuri pentru protectia patrimoniului cultural national s-au consacrat o serie de principii cu implicatii si asupra regimului patrimoniului arhitectural. 525/1996) a inclus cerintele protectiei mediului in regulile de baza privind modul de ocupare a terenurilor care cuprind referiri la pastrarea integritatii mediului si protejarea patrimoniului natural si construit. rezervatii naturale precum si in celelalte zone protejate de interes national se face cu avizul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului si al Ministerului Transporturilor si Lucrarilor Publice. urmareste si reabilitarea. ansamblurilor si siturilor istorice. Planul de amenajare a teritoriului interorasenesc sau comunal. 3). protectia si conservarea mediului. sanatatea oamenilor. In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in zonele protejat. a societatii si a mediului inconjurator" (art. armonizarea dezvoltarii asezarilor umane.G. 7 din Legea nr. sau in caul lucrarilor care modifica monumente de orice natura. orasenesc sau comunal cuprind o serie de elemente obligatorii referitoare la problematica ecologica. protectie impotriva zgomotului. solicitantul trebuie sa obtina avizul Comisiei Nationale pentru protectia monumentelor. Astfel. planul de amenajare a teritoriului municipal. potrivit Regulamentului general de urbanism. protectia si valorificarea mediului natural si construit. izolare termica. in rezervatiile istorice si de arhitectura. refacerea si protectia mediului. precum si reabilitarea. Principalul document care certifica si exprima indeplinirea cerintelor de calitate este cartea tehnica a constructiei care cuprinde documentatia de executie si documente privitoare la realizarea si . astfel: Regulamentul general de urbanism (aprobat prin H. a urmatoarelor cerinte: rezistenta si stabilitate. hidrofuga si economie de energie. Planul de amenajare a teritoriului zonal care se refera la teritoriile grupate intr-o zona cu caracteristici comune geografice. siguranta la foc.exprimandu-se specific pentru fiecare categorie de documentatie in parte. 50/1991. Prin Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii s-a instituit sistemul calitatii in constructii "care sa conduca la realizarea si exploatarea unor constructii de calitate corespunzatoare. In privinta zonelor naturale protejate. De asemenea. istorice. economice sau de alta natura.

Dupa cum s-a aratat. reparatii) se face pe baza unui proiect avizat de proiectantul initial al cladirii sau a unei expertize tehnice intocmita de un expert tehnic atestat. toate documentatiile de urbanism cuprind cerinte legate de valorificarea resurselor materiale. . transformare. consolidare. de separare a zonelor de construit de cele protejate. extindere.exploatarea acesteia. Orice interventie la constructiile existente (lucrari de reconstruire. de conditiile de imbunatatire a calitatii mediului.

managementul oraselor trebuie sa raspunda unei arii mai largi de probleme cu care se confrunta acestea. economic. managementul oraselor turistice poate fi definit ca un ansamblu de .13. coerenta. multiplicarea numarului de concurenti pe piata ofertei urbane precum si necesitatea valorificarii propriilor resurse locale in fata intensificarii concurentei constituie argumente in cadrul politicii de gestiune a zonelor urbane careia ii revine sarcina de a gasi solutii pentru toate aceste categorii de probleme. intre fluxurile de turisti si circulatia localnicilor. un rol important revine autoritatilor locale de a asigura o politica unitara. si perceptiile comunitatile urbane. Totodata. Avand drept suport identificarea resurselor. de asigurarea unor conditii optime de viata locuitorilor iar. In sens larg. de realizarea unui echilibru intre resursele naturale si mediul construit. metode si tehnici de gestiune a resurselor naturale si a mediului construit care sa conduca la o mai buna valorificare a patrimoniului turistic si. pe aceasta baza. a oportunitatilor si cunoscand nevoile. Un demers important in acest sens il constituie stabilitarea unei conceptii strategice pentru a face fata marilor provocari ale mediului turbulent. aceste aspecte cu caracter general sunt valabile si in cazul oraselor turistice. MANAGEMENTUL ORASELOR TURISTICE In contextul cresterii concurentei pe plan mondial in ceea ce priveste sporirea numarului de vizitatori. un ansamblu de instrumente. intre avantajele oferite de turism pentru comunitatile locale si impactul negativ pe care l-ar putea avea turismul asupra mediului in conditiile in care activitatea turistica nu ar fi planificata si dezvoltata in concordanta cu cerintele prezente si viitoare. pe de o parte. la cresterea competitivitatii oraselor turistice in context local si regional. In plus. pe de alta parte. evolutia si degradarea spatiului urban. ritmul accelerat al schimbarilor ce se produc in contextul global.1. 13. In acest sens. orasele turistice sunt confruntate cu o serie de probleme legate. politic si tehnologic. urmare a dezvoltarii functiei turistice la nivel urban. Continutul si particularitatile managementului in cazul oraselor turistice In procesul de dezvoltare a oraselor. aprecierea performantei si calitatii vietii pe care o asigura un oras rezultand din intreaga politica de gestiune urbana. integrarea conceptului de calitate in programele si serviciile oferite precum si diversificarea activitatilor economice si crearea de mecanisme de adaptare flexibile la conditiile in permanenta schimbare. municipalitatile trebuie sa acorde o mai mare importanta planificarii strategice de piata precum si integrarii conceptului de calitate in programele si serviciile oferite.

asupra poluarii aerului asupra intregului spatiu urban. Mai mult decat atat. pe aceasta baza. la cresterea atractivitatii si competitivitatii acestora.Proiectarea urbanistica . si. printre cele mai populare modele urbanistice se numara: oraselul de munte elvetian. gradul de curatenie si calitatea mediului inconjurator. elaborarea deciziilor legate de politica turistica a unui oras trebuie sa se inscrie in principiile generale ce stau la baza oricarei guvernari. In sens restrans. In SUA. valorificarea resurselor turistice in concordanta cu cerintele mediului inconjurator dar si elaborarea unor principii si norme de amenajare turistica a spatiului urban. proiectantii urbanisti au inclus si consideratii de mediu in modul lor de gandire si planificare luand in calcul consecintele de ordin ecologic ale cresterii densitatii si inaltimii cladirilor asupra congestionarii traficului si spatiilor de parcare.are in vedere. asigurarea infrastructurii generale. Principalele probleme cu care se confrunta autoritatile oraselor turistice sunt legate de151: . spatiile deschise si gradul de utilizare a terenului. unii proiectanti urbanisti propun. Cu toate acestea. proiectarea urbanistica nu include si probleme globale referitoare la refacerea economica a orasului in conditiile in care este foarte posibil ca respectiva comunitate sa nu detina resursele materiale necesare remodelarii spatiului urban. In ultimii ani. referitoare la: - asigurarea transparentei deciziilor si informatiilor si a accesului tuturor factorilor implicati in dezvoltarea activitatii turistice si participarea acestora la punerea in practica a deciziilor contribuind astfel la cresterea eficientei politicilor. zonarea urbana. toate aceste preocupari vor putea contribui (vor fi in masura) la stimularea investitilor in turism. in general. oraselul cowboy situat langa granita si oraselul de provincie tipic american. Astfel. accentuarea imbunatatirii calitatii vietii reprezinta o evolutie pozitiva in dezvoltarea spatiilor urbane. pe de alta parte. In aceste conditii.asigurarea coerentei in elaborarea planurilor de actiune. . S-a adus astfel in prim plan conceptul .stabilirea responsabilitatilor ce revin celor implicati. aspecte legate de utilizarea terenurilor. densitatea cladirilor si controlul traficului rutier. . pe de o parte si nivelul de asteptare (fluxurile de vizitatori) al vizitatorilor. . o tema vizuala care sa aiba ca element central „remodelarea urbanistica" a orasului.are in vedere cresterea atributelor de amenajare turistica a unui loc: arhitectura cladirilor.instrumente si politici de natura sa contribuie la o mai buna valorificare a resurselor turistice in conditiile asigurarii unui echilibru intre interesele comunitatilor locale. dincolo de simpla modernizare a spatiului exterior al orasului. strategiilor si programelor turistice. la dezvoltarea armonioasa a oraselor turistice. Odata cu aparitia si dezvoltarea pe scara larga a sistematizarii teritoriului se poate vorbi de realizarea unor mutatii importante in gandirea si practica organizarii habitatului. managementul oraselor turistice cuprinde un ansamblu de strategii legate de planificarea si controlul activitatii turistice.Sistematizarea urbana . traseele strazilor si circulatia. In aceste conditii.

social si cultural". resurse umane calificate.abordarii sistemice. singular. contribuind astfel la determinarea modalitatii optime de integrare a economiei locale in contextul dinamicii regionale. O abordare corecta ar trebui sa tina seama de integrarea concurentiala in contextul metropolitan. . national sau chiar mondial. specialistii in dezvoltare economica se concentreaza pe cresterea competitivitatii unui oras analizand atuurile precum si ocaziile si amenintarile cu care acestea se confrunta din partea fortelor externe. definita astfel: "Dezvoltarea economica este procesul prin care comunitatea noastra isi va imbunatati capacitatea de crestere si dezvoltare . 13. promovandu-se teoria potrivit careia localitatile nu mai constituie entitati singulare in concurenta cu spatiile vecine ci trebuie ca acestea sa fie apreciate ca apartinand unei grupari de asezari invecinate aflate intr-o continua interconditionare.aceasta are la baza ideea de a creea si dezvolta un mediu corespunzator locuitorilor fiecarei comunitati in parte caracterizat prin siguranta publica sporita. Filosofia dezvoltarii comunitare a avut initial la baza ideea de activism cetatenesc transformandu-se ulterior intr-un concept general valabil dezvoltarii urbane. Dezvoltarea comunitatii . Este cunoscuta importanta calitatii vietii intr-o comunitate ca factor de crestere a atractivitatii unui oras insa. un rol important revine autoritatilor centrale si locale de a asigura o politica unitara. nu poate contribui la imbunatatirea viabilitatii unui oras din cel putin trei motive: posibilitatea ca respectivului oras sa-i lipseasca resursele necesare in realizarea investitiilor. capital disponibil). nationale sau globale tinand cont de rolul deosebit de important pe care il are exportul pentru orice comunitate.Cresterea economica .2. ignorarea conjuncturii ce caracterizeraza economia mondiala in conditiile in care abordarea dezvoltarii comunitare ar avea loc din interior spre exterior si nu invers.In general. motivate si adaptabile. capacitati adecvate de asigurare a serviciilor de invatamant si sanatate punand accentul pe rolul institutiilor publice cu un impact deosebit asupra calitatii vietii. coerenta.in plan economic. imagine pozitiva si marketing pozitiv. cresterea tensiunilor in randul comunitatilor locale care si-ar putea disputa fondurile de relansare a comunitatii si nu in ultimul rand. un ansamblu de instrumente. dezvoltarea comunitatii ca proces izolat. capacitatea de dezvoltare economica si infrastructura) si trei factori de infrastructura economica (tehnologie accesibila. pe de alta parte. regional. Astfel. educational. metode si tehnici de gestiune a resurselor naturale si a mediului construit care sa conduca la o mai buna valorificare a patrimoniului . este imbinata filosofia dezvoltarii comunitare cu cea specifica dezvoltarii economice. pornind de la premisa ca atractivitatea unui loc depinde de patru factori comunitari (calitatea vietii. Institutul de cercetare Stanford adopta o viziune mai generala asupra dezvoltarii economice. Nivele decizionale in elaborarea politicilor turistice In procesul de gestiune urbana.

cu sediul la Paris. la cresterea competitivitatii oraselor turistice in context local si regional. in care competentele administrative si legislative au fost distribuite tinand cont de realitatea culturala si lingvistica din fiecare regiune turistica. Dintre toate acestea. In Australia. pe de o parte dar si de la un oras la altul in cadrul aceleiasi regiuni. pe plan local. au fost create consilii regionale ale caror responsabilitati se refera la planificarea turismului prin coordonarea unor comitete regionale. metodele de management practicate in arealele turistice urbane difera de la o tara la alta. Alberta cuprinde in prezent 6 zone turistice fata de 14 cate numara in 1995 iar Ontario 7 zone turistice fata de 12. Inspectia Generala a Tursimului (IGT) si Maison de la France rezultand Maison du Tourisme. Astfel. exista si tari in care managementul turistic este mai degraba centralizat. de cele mai multe ori. pe aceasta baza. avand atributii de consultanta si expertiza de natura sa contribuie la descentralizarea deciziilor catre colectivitatile locale si. gasirea unor solutii legate de gestiunea urbana a fost precedata de rezolvarea unor aspecte legate de trecerea de la centralizare la descentralizare. comercializarea si promovarea produselor turistice pe plan local. municipalitatile neavand in nici un fel competente de ordin legislative. fuziunea. In ceea ce priveste responsabilitatea autoritatii centrale. de privatizarea serviciilor publice. Comitetele regionale colaboreaza cu organisme locale de tipul oficiilor de turism care asigura. gazduirea si informarea turistilor alaturi de actiuni de marketing turistic local. mai intai. procesul de descentralizare a demarat in 1992 cand au fost stabilite in mod clar competente pe diferite niveluri. acestea din urma revenind guvernelor. impreuna cu Consiliul National al Turismului (CNT). a avut loc un amplu proces de simplificare administrativa cuprinzand. De exemplu. Este cazul majoritatii tarilor din sudul Europei sau. in paralel cu eforturile de descentralizare a deciziilor in ceea ce priveste politica turistica. se manifesta totodata tendinte de regrupare a regiunilor si zonelor turistice turistice. de a pune in practica politica turistica stabilita de consiliile regionale iar pe de alta parte de a contribui la elaborarea. Este cazul Spaniei.turistic si. regruparea acestora. in afara continentului . Agentiei Franceze de Inginerie Turistica (AFIT) cu Observatorul National al Turismului (ONT) si a Serviciului de Studii de Amenajare Turistica a zonei Montane (SEATM) si apoi. numarul regiunilor turistice a ajuns in prezent la 4 fata de 11. opinii contradictorii au fost intalnite indeosebi in demersul de impartire a puterii de decizie si asumarea responsabilitatilor la diferite niveluri in scopul obtinerii unor mai bune performante pe plan national si international. In Franta. de mentinere si adancire a cooperarii intre sectorul public si cel privat. Cu toate acestea. In conditiile in care stabilirea responsabilitatilor ce revin autoritatilor locale si centrale in ceea ce priveste activitatea turistica este adeseori dificila si uneori confuza. pe aceasta baza. Acestea din urma au statutul de asociatii si au rolul pe de o parte. Pe de alta parte. la cresterea competitivitatii ofertei turistice franceze pe piata internationala. in Canada. incepand cu 1 ianuarie 2005. Totodata.

aceste organisme sunt organizate distinct si privesc in mod exclusiv activitatea turistica sau pot functiona alaturi de alte sectoare de activitate: comert.European. etc si au ca principala misiune elaborarea unei politici turistice coerente in concordanta cu interesele economice. directii. nu exista in practica un model unitar. comun. implicarea sectorului privat in luarea deciziilor asigura o buna cunoastere a particularitatilor pietei turistice insa. secretariate de stat. competentele municipalitatilor in materie de politica a turismului sunt extrem de limitate. organismele mixte cu statut public-privat par a avea o functionalitate optima in sensul posibilitatilor de luare a deciziilor la orice nivel. cunoasterea pietei turistice si posibilitatea initierii de parteneriate cu sectorul privat. de gestiune a oraselor turistice. sociale si institutionale ale reprezentantilor regionali sau locali. Altfel spus. In aceste tari. managementul turismului este asigurat de Tourisme Barcelona. modelele de management adoptate prezinta atat avantaje cat si dezavantaje. Cu toate acestea. In anumite regiuni. Fie ca este vorba despre ministere. departamente. sport. acestea si-au reconsiderat rolul si s-au transformat in structuri mult mai bine adaptate cerintelor pietei turistice. caracterul lor non-permanent poate conduce la eterogenizarea politicilor si programelor turistice. economic sau juridic. Nu in cele din urma. o serie de organisme guvernamentale s-au implicat in mod activ in planificarea. coordonarea activitatilor. sunt asigurate de organisme regionale. De exemplu. pot fi intalnite organizatii locale implicate in dezvoltarea turismului avand sustinere financiara din cadrul comunitatilor sau din partea guvernelor regionale sau gestionate de consilii de administratie la nivel regional. planificarea si dezvoltarea turismului. industrie si resurse. infiintat in 1993. rezultat al parteneriatului intre municipalitatea din Barcelona. De-a lungul timpului. Pe de alta parte. avand un statut mixt public-privat. in Spania. In Noua Zeelanda. marketingul si gestiunea destinatiilor. Organizatiile nationale de turism au avantajul de a avea caracter permanent cu consecinta directa asupra deciziilor iar punctele forte se refera la contributia financiara semnificativa. Treptat. deciziile sunt de multe ori orientate mai mult catre dezvoltarea regiunilor in ansamblul lor si mai putin spre sustinerea intereselor municipalitatilor. Consiliile consultative sau parteneriatele au mai multa flexibilitate in luarea deciziilor. Camera de Comert si Industrie si Fundatia Barcelona Promocio. politica nationala de cea regionala sau locala. municipalitatile indeplinesc un rol activ in elaborarea si dezvoltarea strategiilor si programelor turistice neexistand un cadru formal care sa delimiteze. cazul Japoniei. cunoasterii . dezvoltarea si gestiunea resurselor si infrastructurii turistice dar si in promovarea destinatiilor turistice. mai mult catre actiuni de marketing si reprezentare si mai putin spre asigurarea si sustinerea (dezvoltarea) functiei turistice a oraselor. In Suedia. Un rol important insa in managementul oraselor turistice il au comitetele consultative avand au avantajul de a grupa numerosi experti in activitatea turistica alaturi de ateliere de lucru alcatuite din 5-20 participanti care sunt constituite de regula avand la baza un proiect turistic .

practicarea necontrolata a activitatilor turistice poate avea un impact negativ asupra mediului natural si social. poluare. Totodata. dificultatea elaborarii unor strategii coerente de dezvoltare a oraselor turistice. este necesara elaborarea unei politici unitare si coerente axata pe identificarea strategiilor in vederea dezvoltarii turismului cu respectarea principiilor durabilitatii si care sa reprezinte atat punctele de vedere ale agentilor economici cat si ale populatiei dar care sa asigure in acelasi timp integrarea turismului in functiile manageriale ale autoritatilor locale. existand mai degraba eforturi si initiative la nivelul sectorului privat dar si absenta. partajarea riscurilor si a eforturilor investitionale. responsabilitatea conservarii resurselor naturale si a mediului construit. Pe plan mondial insa. la nivel global. pe de o parte. autoritatile locale vor trebui sa porneasca de la importanta turismului in cadrul comunitatii dar si de la evaluarea impactului acestuia asupra mediului. asigurarea unor conditii de viata generatiilor prezenta si viitoare. Asa cum s-a mai aratat. pe de alta parte. degradarea patrimoniului construit. In conditiile descentralizarii deciziilor. Pentru aceasta. turismul detine un rol important in dezvoltarea economica a multor comunitati locale dar.mecanismelor de functionare a pietei turistice. prin organizarea de intalniri dar si prin sondaje in randul acestora. Un alt aspect al parteneriatului ar consta in gasirea unor solutii de oferire a posibilitatii de actiune tuturor celor implicati in activitatea turistica. absenta eforturilor legate de asigurarea durabilitatii destinatiilor turistice si solutionarea problemelor legate de traficul intens. vor trebui sa constituie preocupari majore pentru toate structurile administrative locale. In conditiile in care aceste structuri cuprind reprezentanti ai sectorului privat dar si ai populatiei poate fi creat un suport consistent pentru activitatea municipalitatii asigurandu-se astfel o abordare integrata a problematicii turismului. al hotelierilor si furnizorilor de servicii de . In ceea ce priveste managementul oraselor turistice. O analiza mai atenta asupra rolului autoritatilor locale in dezvoltarea turismului releva. etc. se impune identificarea unui set de actiuni care sa vizeze intreg domeniul economic si social dar si stabilirea unor structuri eficiente care sa permita colaborarea intre diferiti parteneri implicati in dezvoltarea turismului in scopul identificarii si stabilirii prioritatilor precum si elaborarii planurilor de actiune. continua sa se manifeste tendinte de descentralizare in domeniul turismului si de transferare a responsabilitatilor catre administratiile regionale si locale desi acest demers continua sa genereze o serie de tensiuni intre administratiile nationale care cauta sa exercite un control global in vederea mentinerii unei politici turistice coerente si cele locale interesate in pastrarea autonomiei raspunzand mai bine in acest fel nevoilor in plan local. de cele mai multe ori. Implicarea cetatenilor in elaborarea deciziilor se realizeaza. de regula. Instrumente utile in acest sens le-ar putea constitui sondajele efectuate in randul agentiilor de turism.

fiecare autoritate locala are sarcina de a elabora propria strategie locala de dezvoltare durabila. capacitatea de primire. Agenda 21 Locala este procesul prin care autoritatile locale lucreaza in parteneriat cu toate sectoarele comunitatii locale. Turismul si Agenda 21 Locala Inca din anul 1992. . pot fi utilizate o serie de instrumente legate de planificarea spatiului in sensul organizarii si controlului. pe de parte. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltari de lunga durata care poate fi sustinuta de catre cele patru sisteme. sistemul de management al mediului cu rol de imbunatatire a performantelor de mediu precum si managementul integrat al calitatii. 170 de state. oferind o modalitate de integrare a problemelor sociale. mai ales in ceea ce priveste obiectivele concertate la nivel international.1. printre care si Romania au recunoscut in mod unanim si au cazut de acord asupra nevoii urgente de a adopta o strategie globala pentru secolul urmator. pornind de la energie.3. ambiental si tehnologic. intelegand prin aceasta numarul maxim de vizitatori pe care il poate accepta o destinatie fara a deteriora mediul si fara a aduce prejudicii comunitatilor locale. Oricare ar fi sistemul institutional ales. Pentru ca modelul sa fie operational. trebuie ca aceasta sustinere sa fie aplicabila la toate subsistemele ce se circumscriu celor patru dimensiuni ale dezvoltarii durabile. punand accentul pe participarea comunitatii si pe democratia locala largita. instrument ce implica stabilirea de standarde in scopul cresterii calitatii prestatiilor turistice. Obiectivul general al dezvoltarii durabile este de a gasi un echilibru al interactiunii dintre patru sisteme: economic. Desi extrem de utile.3. Ea trebui sa conduca la definirea de obiective. informatiile astfel obtinute legate de satisfactia si nivelul de asteptare al turistilor putand fi transmise managerilor locali. Valorificarea resurselor si asigurarea unei dezvoltari turistice durabile Referitor la dezvoltarea durabila a turismului. intr-un proces functional dinamic si flexibil. Cu toate acestea. in cadrul Conferintei de la Rio. si interesele prezente si viitoare ale comunitatilor locale. economice si de mediu.transport dar si in randul vizitatorilor. aplicarea practica este dificila de realizat. in care scara valorilor si a nevoilor este diferita. denumita ˝Agenda 21 Locala ˝. a carei principala misiune sa o constituie aplicarea principiilor dezvoltarii durabile. 13. politici si actiuni la nivel local. aceste demersuri au in prezent un caracter limitat la nivelul oraselor turistice. 13. managementul oraselor turistice trebuie sa aiba in vedere pe langa punerea in practica a politicii turistice si solutionarea unor aspecte legate de dezvoltarea turismului pe plan local in sensul asigurarii unui echilibru intre gestiunea resurselor turistice si a infrastructurii. Conform prevederilor stabilite in cadrul Conferintei de la Rio. uman.

este cunoscuta pentru practicarea turismului de litoral dar si a celui de conferinte. De asemenea. In acest fel. promovarea turismului ecologic prin oferirea de alternative in ceea ce priveste transportul turistic. Totodata. consiliul local a introdus si un mod de abordare informal. In directia asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea turismului si mediul inconjurator. autoritatile locale contribuie la gestiunea durabila a destinatiilor turistice prin utilizarea instrumentelor de planificare (de exemplu. De asemenea. Agenda 21 Locala cuprinde 4 tipuri de obiective: reducerea impactului turismului asupra mediului prin intermediul strategiilor de planificare si dezvoltare a turismului in plan local precum si prin conservarea patrimoniului natural si cultural. in cazul siturilor istorice si arheologice. capacitatea de incarcare). poate fi extrem de utila. agricultura. prin punerea in practica a politicilor nationale de amenajare turistica a spatiului urban. autoritatile locale din Bournemouth au introdus ca obiectiv al politicii locale. incurajarea parteneriatelor intre diferiti factori implicati in dezvoltarea turismului avand la baza transparenta deciziilor si sustinerea competitivitatii intreprinderilor din sectorul turistic. reabilitarea statiunilor turistice aflate in declin. cunoscuta prin gradinile ce dateaza de peste doua secole. incurajarea sejururilor lungi in opozitie cu excursiile. care . indeosebi pentru cele frecventate in mod intensiv.000 de locuri de munca. oferind peste 16.transport. se inscriu si eforturile autoritatilor locale din orasul Bournemouth. pot fi luate masuri referitoare la atenuarea sezonalitatii turistice. In mod specific. Singura problema de mediu care se impunea a fi rezolvata urgent era legata de cresterea nivelului marii solutionata ulterior prin supradimensionarea digurilor existente. promovarea turismului durabil ca factor de dezvoltare sociala si culturala prin initierea unor programe de educare si informare a localnicilor si imbunatatirea conditiilor de viata. educarea si informarea populatiei asupra conservarii patrimoniului natural si cultural. turismul detine ponderea cea mai mare in economia orasului. In ceea ce priveste turismul.957 de locuri din cele peste 500 de hoteluri si pensiuni. a) In scopul reducerii impactului negativ al turismului asupra mediului. modernizarea infrastructurii specifice turismului. industrie si pana la investitii. la nivel local. reabilitarea statiunilor turistice existente si asigurarea durabilitatii investitiilor viitoare. De asemenea. incurajarea restaurarii monumentelor istorice prin dezvoltarea unor mecanisme financiare favorabile. Bournemouth primeste anual in jur de 1. asezari umane si conservarea biodiversitatii. In aceasta directie s-au inscris preocuparile de reducere a sezonalitatii prin initiative de marketing. una dintre cele mai importante statiuni britanice. controlul transportului turistic si al impactului negativ al acestuia asupra mediului prin optimizarea volumului deplasarilor turistice si incurajarea utilizarii mijloacelor de transport alternative. gestionarea activitatii turistice in scopul reducerii impactului acestuia asupra mediului si promovarea ca statiune ecologica pe piata turistica. Totodata. se impune elaborarea unor planuri de gestiune a acestora. "Environmental Management System" (EMS).5 milioane de turisti care sunt cazati in 21.

In lunile iulie si august. demolarii constructiilor nefolositoare. Comunitatea Autonoma din Baleare a sprijinit dezvoltarea unor parteneriate cu sectorul privat in scopul restaurarii statiunii si a zonele inconjuratoare.000 de rezidenti insa. Totodata. b) controlul transportului turistic si al impactului negativ al acestuia asupra mediului se realizeaza prin controlul si dimensionarea fluxurilor turistice. Un exemplu de realizare a parteneriatelor cu rezultate pozitive il constuituie actiunile promovate de municipalitatea din Calvia (al doilea oras ca marime din Majorca. aceasta cifra creste spre 50. crearea la marginea orasului a unor parcari pentru autocare si continuarea calatoriei cu mijloace de transport nepoluante. inregistrand in anul 2002 1. Problemele aparute sau datorat indeosebi urbanizarii excesive. Incurajarea dezvoltarii de parteneriate poate astfel contribui la cresterea atractivitatii statiunilor turistice avand la baza gestiunea durabila a resurselor. Este alcatuita din 16 centre urbane. In fiecare an sunt examinate imbunatatirile aduse de implementarea sistemului de management al calitatii mediului asupra calitatii vietii iar rezultatele sunt publicate periodic. c) incurajarea parteneriatelor intre diferiti factori implicati in dezvoltarea turismului are la baza transparenta deciziilor si se realizeaza prin elaborarea unor directii de strategie locala atat cu sprijinul sectorului privat implicat in dezvoltarea turismului cat si cu ajutorul altor sectoare de activitate (de exemplu. Aceasta abordare a condus la elaborarea unor metode de lucru mai sistematice si la o mai buna cooperare intre diferitele servicii ale consiliului local. Calvià ocupa 4. Dezvoltarea nerationala a turismului si aparitia problemelor legate de degradarea mediului a condus la o scadere a circulatiei turistice de 20% in 1993 fata de 1988.contribuie in mod semnificativ la integrarea problemelor de mediu.4% din suprafata insulei Majorca (143 kmp) intinzandu-se aproximativ 60 km pe linia coastei. scaderea interesului turistilor. economice si sociale in sistemul de management. a consumului turistic a contribuit si la scaderea investitiilor in turism precum si a standardului de viata al populatiei. raportul turisti/rezidenti este de 5/1. Calvia inregistreaza 42. Avand aproximativ 120000 locuri de cazare din care mai mult de jumatate sunt in hoteluri.6 milioane de turisti. limitarii cresterii numarului de locuri de cazare. per total. Spania). incluzand La Villa de Calvia. capacitatea maxima admisa fiind depasita. un renumit centru istoric si cultural. Calvià reprezinta una din cele mai importante destinatii turistice din Insulele Baleare. fapt ce a avut . adaptarea parcului de autovehicule destinate transportului public de persoane in sensul utilizarii unor surse de energie nepoluante. limitarea efectelor negative ale transporturilor precum si prin incurajarea utilizarii unor echipamente alternative. agricultura).000 datorita afluxului mare de tineri care lucreaza in sezonul de varf (numarul lucratorilor in turism se ridica la aproximativ 15000) dar si prezentei unui grup consistent alcatuit din persoane de varsta a treia din nordul Europei care isi petrec mare parte din an in aceasta zona. Importante in acest sens sunt actiunile legate de descentralizarea la nivel local a gestiunii infrastructurii de transport. Localizata in partea de sud.

a fost introdusa in 2002 taxa pentru mediu. Capacitatea de incarcare . d) promovarea turismului durabil ca factor de dezvoltare sociala si culturala are la baza actiuni legate de cresterea contributiei turismului cultural in economiile locale. modernizarea si imbunatirea mediului urban. promovarea transportului durabil prin incurajarea utilizarii mijloacelor de transport mai putin poluante. etc. Impreuna cu ceilalti factori implicati in dezvoltarea turismului. in multe strategii de planificare locala a spatiului se manifesta necesitatea stabiliri unor limite in ceea ce priveste amenajarea spatiului data fiind presiunea pe care activitatea turistica o manifesta asupra mediului natural si cultural. municipalitatea a elaborat o politica de dezvoltare durabila a turismului avand drept obiective: conservarea pamantului si a marii. promovarea plimbarilor si ciclismului. dezvoltarea turismului devine tot mai mult un obiectiv central al multor strategii locale de asigurare a durabilitatii. Mai mult. autoritatile estimand in acest fel incasarea a peste 60 milioane euro reprezentand aproximativ 15% din bugetul comunitatii locale.consecinte grave asupra ecosistemelor aflate pe coasta dar si a celor marine. In concluzie. asupra structurilor sociale si comunitatilor locale. agentil economici. ONG-uri.2. reducerea aglomerarilor in trafic. renovarea obiectivelor turistice. adaptarea echipamentelor turistice astfel incat sa poata fi utilizate si de catre persoanele cu dizabilitati. catre controlul dezvoltarii turismului in sensul extinderii sau reabilitarii infrastructurii turistice. elaborarea unor scheme pentru recliclare. Capacitatea de incarcare reprezinta un instrument al politicii de planificare turistica ce poate furniza cadrul general de aplicare a masurilor si actiunilor de amenajare si dezvoltare turistica intr-o . inlocuirea gradata a autovehiculelor de inchiriat cu vehicule electrice precum si supravegherea si reducerea pe cat posibil a traficului in zonele istorice. dezvoltarea turismului social. a calitatii apei. context in care identificarea capacitatii de incarcare devine o problema prioritara. Forumul Cetatenilor. eforturile autoritatilor locale ar trebui sa se indrepte. integrarea turismului in programele de pregatire si formare profesionala. elaborarea unor norme de etica si conduita in activitatea turistica. stimularea producatorilor locali. protejarea mediului prin monitorizarea si imbunatatirea calitatii aerului. a zgomotului si problemele care rezulta din acestea.garantie a unei dezvoltari turistice durabile Dificultatea elaborarii unor definitii si modele de aplicare a capacitatii de incarcare in gestiunea destinatiilor turistice limiteaza extrem de mult abordarea practica desi. 13. dezvoltarea locala bazata pe durabilitate.3. conservarea si promovarea patromoniului cultural si istoric prin initierea unor proiecte de restaurare. fiecare turist platind cate 1 euro pentru fiecare noapte petrecuta in unitatile de cazare. incurajarea intreprinderilor in utilizarea unor tehnologii nepoluante precum si educarea si informarea localnicilor si a vizitatorilor. restaurarea. Totodata. in principal.

dintre dezvoltarea turismului si mediul inconjurator. In contextul celor mentionate. gradul de utilizare a plajelor si a infrastructurii turistice. de dispersare a echipamentelor tinand cont atat de protejarea mediului natural si functionarea ecosistemelor dar si de gradul de anticipare a nevoilor si obtinerea satisfactiei turistilor. capacitatea de incarcare vizeaza dimensionarea fluxurilor de vizitatori tinand cont de consecintele circulatiei turistice asupra culturii si economiei locale. stabilirea unor limite in amenajarea turistica a spatiului sau in dimensionarea fluxurilor de vizitatori nu trebuie redusa la un singur numar. atat prin constrangerile generate de presiunea activitatii turistice asupra mediului cat si prin efectele pa care le poate genera degradarea mediului asupra turismului influentand in mod semnificativ modelele de amenajare si gesiune turistica a spatiului dar si ciclul de viata al destinatiilor turistice. este necesara diferentierea abordarii capacitatii de incarcare in functie de tipologia destinatiilor turistice. la un moment dat ci se impune stabilirea atat a unor limite maxime cat si a unui nivel minim necesar sustinerii activitatii comunitatilor locale. Referitor la particularitatile regiunii. In ceea ce priveste continutul capacitatii de incarcare. formele de turism practicate si impactul acestora asupra mediului. ponderea importantei acestora variind in functie de particularitatile regiunii turistice. Astfel. determinata atat de tipologia resurselor cat si de motivatia de calatorie a turistilor. dimpotriva. nivelul de dezvoltare al economiei. In zonele protejate. una sociodemograficasi alta politico-economica. evidentiate prin tipologia resurselor. literatura de specialitate a identificat trei componente sau dimensiuni fundamentale: o componenta fizica si ecologica. fragilitatea ecosistemelor. numarul si structura demografica a populatiei. Astfel. influenteaza in mod semnificativ atat comportamentul turistilor cat si relatiile dintre acestia si comunitatile locale. etc. Forma de turism practicata. poluarea apei marine. Zonele turistice montanesunt. capacitatea de incarcare se refera la dimensionarea instalatiilor mecanice si a . Capacitatea de incarcare trebuie sa aiba in vedere in primul rand dimensionarea fluxurilor turistice dar si alegerea unor solutii optime de concentrare sau. se poate afirma ca ele determina intr-o oarecare masura capacitatea de suport a presiunii exercitate de activitatea turistica. In aceasta situatie.anumita regiune tinand cont de particularitatile fiecarei regiuni in parte. de regula. In ceea ce priveste relatia cu mediul inconjurator. In zonele rurale. ca de exemplu numarul de vizitatori ce pot avea acces intr-o zona. zonele de litoral sunt asociate turismului de masa si amenajarii intensive a infrastructurii si spatiului iar evaluarea a capacitatii de incarcare va cuprinde aspecte legate de densitatea circulatiei turistice. dezvoltate intensiv si se adreseaza in principal turismului de masa indeosebi in centrele amenajate pentru practicarea sporturilor de iarna. amenajarile turistice sunt supuse unui control sever si unei gestiuni extrem de restrictive. aceasta poate fi exprimata in dublu sens.

la baza evaluarii capacitatii de incarcare se afla trei componente majore: fizica si ecologica. Importanta acestor indicatori difera in functie de particluaritatile fiecarei regiuni turistice in parte. gestiunea deseurilor. in acest caz. motivat de existenta unui patrimoniu cultural si istoric. astfel: Domeniu INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Mediu natural si Calitatea aerului Poluarea sonora Energia Apa Deseurile . nivelul maxim acceptabil de deteriorare a resurselor naturale. sociala si economica. gestiunea deseurilor. poate fi privit ca fenomen de masa atunci cand este asociat cu vizitarea monumentelor. intensitatea utilizarii infrastructurii de transport si servicii. muzeelor si se caracterizeaza printr-o durata a sejurului foarte scazuta. capacitatea de incarcare va fi stabilita cu luarea in considerare a traficului urban.partiilor precum si impactul acestora din urma asupra microclimatului indeosebi prin disparitia covorului vegetal si utilizarea zapezii artificiale. toate acestea contribuind la degradarea peisajului natural. etc. energie. traditii. evenimente. numarul de turisti pe unitatea de suprafata. Asa cum s-a aratat mai sus. pot furniza informatii in stabilirea capacitatii de incarcare avand in vedere componenta fizica si ecologica. utilizarea excesiva a serviciilor publice legate de retelele de alimentare cu apa. Oricare ar fi forma de turism practicata. a) Componenta fizica si ecologica include elementele fixe si flexibile ale mediului natural si construit precum si cele ale infrastructurii. numarul locurilor de parcare in zone fragile. In ceea ce priveste turismul in centrele culturale. evaluarea capacitatii de incarcare poate contribui la dezvoltarea sustinuta a activitatii turistice in plan local prin integrarea acestui concept in gestiunea turistica locala. marine si sonore avand la baza nivelul de toleranta al ecosistemele locale. Elementele fixe se refera la capacitatea ecologica a sistemelor naturale de a suporta presiunile exercitate de activitatea turistica si asupra carora nu se poate interveni decat in masura stabilirii unor limite de suportabilitate iar elementele flexibile sunt cele care cuprind infrastructura generala si specifica turismului. circulatia in centrele istorice. etc. mod de viata. Indicatori ca nivelul acceptabil al poluarii atmosferice. utilizarea terenurilor.

etc. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". In acest caz. numarul locurilor de cazare la 100 de locuitori. poluarea sonora. numarul de turisti pe uniatea de suprafata. capacitatea de incarcare este utilizata atat pentru stabilirea nivelului de toleranta admis de populatie in ceea ce priveste capacitatea de primire dar si pentru cresterea nivelului de satisfactie al vizitatorilor. Athenes. Athenes.Patrimoniul cultural X X X X X X Infrastructura turistica X X X X X X Terenurile X X X X X Peisajul X X X X Transportul si mobilitatea X Sursa:„Definir. legate in mod direct de activitatea turistica (forta de munca disponibila. Rapport Final. pot fi analizati indicatori ca numarul turistilor care pot avea acces intr-o zona turistica fara a afecta identitatea. Rapport Final. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". ceea ce impune o serie de eforturi din partea autoritatilor locale in sensul evaluarii impactului pe care il are turismul asupra mediului natural si cultural precum si asigurarea unui echilibru intre dezvoltarea acestuia si cerintele de ordin economic si social ale locuitorilor. . tipologia activitatilor turistice de natura sa nu altereze cultura si traditiile locale. In ceea ce priveste importanta acestor indicatori pe tipuri de destinatii turistice. activitatile comunitatilor locale. In acest caz. identitatea culturala locala. aceasta se prezinta astfel: INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice Demografie X X X X Fluxuri turistice X X X X X Forta de munca X X X X Comportament social X X X Sanatate si securitate X X X X Aspecte psihologice X X X Sursa: „Definir. 2001 Se constata astfel ca zonele urbane si istorice au cele mai multe elemente in comun cu zonele protejate in sensul acordarii unei importante mai mari aspectelor legate de calitatea aerului. Astfel.). conservarea patrimoniului cultural. 2001 Domeniu c) Componenta politico-economica se refera la impactul turismului atat asupra economiei locale cat si asupra concurentei activitatii turistice cu alte sectoare. utilizarea rationala a terenurilor. etc. modul de viata. b) Componenta socio-demografica se refera la aspecte sociale importante pentru comunitatile locale. calitatea apei.

Rapport Final.reprezentand o zona tampon. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". rata ocuparii fortei de munca in turism comparativ cu celelalte activitati. concentrarea sau. Athenes. a unor activitati specifice care ar putea afecta mediul local (de exemplu. sunt insotiti de ghizi specializati. zona D . Au fost identificate153 patru tipuri de zone: - zona A . care permite dezvoltarea infrastructurii turistice. Alte instrumente utilizate in cadrul sistemului de reglementari se refera la limitarea accesului - - - vizitatorilor in anumite ore si zile ale saptamanii. In continuare. dimpotriva. migrarea fortei de munca din alte sectoare catre industria turismului.in care pot fi dezvoltate anumite activitati turistice si in care transportul vehiculelor este limitat. . zborul cu parapanta a fost interzis in anumite parcuri naturale din Franta deoarece perturba zborul pasarilor). 2001 Domeniu Referitor la instrumentele de gestiune ce pot fi utilizate in aplicarea capacitatii de incarcare. este prezentata importanta acestor indicatori pe tipuri de destinatii turistice: INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice Investitii straine X X X X X Veniturile si cheltuielile X X X X X Politica de dezvoltare X X X X X X a turismului Sursa: „Definir.caracterizata printr-o fragilitate extrema in care intrarea este permisa doar cercetatorilor. In cadrul sistemului de reglementari.evaluarea capacitatii de incarcare cuprinde aspecte legate de nivelul specializarii in turism. delimitarea zonelor de vizitare are loc tinand cont de masurile de protejare si conservare a mediului natural. zona B . zona C . atribuirea de eco-label-uri echipamentelor de cazare. dispersarea fluxurilor de vizitatori. ansamblul de masuri economice si stabilirea cadrului organizational. etc. organizati in grupuri de mici dimensiuni. un rol important il detine zonarea teritoriului indeosebi in zonele protejate cu regim special de acces al vizitatorilor unde. acestea privesc sistemul de reglementari. accesul vehiculelor si amenajarea unor parcari pentru stationarea acestora.in care vizitatorii.

colaborarea autoritatilor locale cu prestatorii de servicii turistice in sensul efectuarii unor cercetari calitative s-ar putea dovedi extrem de utila. delimitarea incasarilor obtinute in urma unor prestatii turistice. definirea capacitatii de incarcare reprezinta un demers extrem de dificil in contextul particularitatilor pe care le prezinta fiecare destinatie turistica in parte. resursele necesare pentru evaluarea capacitatii de incarcare pot fi insuficiente in conditiile in care. Alte instrumente economice sunt legate de introducerea unor taxe cuprinse in pretul de intrare la diferite obiective turistice si care sunt mai departe utilizate in politica de conservare a mediului. pe cont propriu. autoritatile locale se dovedesc incapabile sa rezolve neajunsurile aparute. Dupa cum se poate observa. analiza dintre costuri si beneficiile obtinute pe parcursul diferitelor faze ale ciclului de viata al unei statiuni. raman practic necuantificate. atat vizitatorii cat si populatia locala ar putea avea disponibilitatea de a-si modifica obiceiurile de consum si comportamentul cu conditia existentei unui set de reglementari in acest sens. Cu toate acestea. aceste costuri sunt extrem de ridicate in primele faze de dezvoltare a turismului. In ceea ce priveste cadrul organizational. acesta cuprinde: sistemele de rezervare. in general. vizionarea unor spectacole. etc. informarea si consultarea populatiei in ceea ce priveste stabilirea capacitatii de incarcare. practicarea unor tarife atractive la serviciile de cazare in scopul de a atenua efectele sezonalitatii turistice. Cu toate acestea. In aceste conditii.Anasamblul de masuri economice vizeaza politica tarifelor practicate si. sistemul de inregistrare a informatiilor cantitative si calitative privind circulatia turistica este adesea inexistent iar fluxurile turistice urbane avand ca motivatie de calatorie efectuarea de cumparaturi. este aproape imposibila. de multe ori. practicarea unor taxe suplimentare pentru stationarea vehiculelor sau pentru accesul in cadrul unor obiective turistice de interes deosebit s-au dovedit masuri extrem de eficiente pe termen scurt dar care genereaza. De exemplu. De asemenea. etc. gestiunea informatiilor privind traficul turistic in orele de varf. Mai mult. educarea. Pentru aceasta. este necesara introducerea studiilor asupra capacitatii de incarcare in elaborarea planurilor de dezvoltare locala si regionala precum si asigurarea unui cadru institutional favorabil acestui demers. Capacitatea de incarcare reprezinta un instrument flexibil care trebuie sa tina seama de contextul local al dezvoltarii in conditiile in care sistemele sociale si economice se afla intr-o continua schimbare. autoritatile responsabile pot contribui la atenuarea impactului negativ pe care l-ar putea avea dezvoltarea turismului. nemultumiri din partea turistilor. vizite la rude si prieteni. in conditiile unui turism practicat individual. cunoscut fiind faptul ca. prin utilizarea unor instrumente de planificare. . in conditiile in care problemele de mediu depasesc de multe ori granitele unei tari. in acest sens. indeosebi in centrele urbane.

accesibilitate si mobilitate (traficul. intarirea parteneriatului intre tari cu implicatii la nivel local. aglomeratia. la cresterea satisfactiei turistilor precum si la asigurarea unor conditii economice si sociale mai bune pentru comunitatile locale. Un rol important in implementarea unui sistem integrat al calitatii revine autoritatilor locale. ale caror initiative trebuie sa se refere la mediul inconjurator si dezvoltarea durabila (de exemplu reabilitarea resurselor naturale si a infrastructurii turistice). Managementul calitatii integrate in destinatiile turistice urbane Demersul de crestere a calitatii destinatiilor urbane presupune stabilirea unui management institutional adecvat. national. rezidenti) precum si consultarea si informarea diferitilor parteneri si descrierea metodelor lor de operare. Obiectivele urmarite trebuie sa constituie parte integrata a unei strategii globale de dezvoltare turistica urbana al carei scop este legat de atenuarea impactului socio-economic local al turismului si de imbunatatirea calitatea vietii generatiilor prezente si viitoare.1. 13. reprezentanti ai autoritatilor politice si administrative la toate nivelurile (local. regional. realizarea unei viziuni comune asupra dezvoltarii turismului prin consultarea tuturor factorilor implicati in dezvoltarea turismului si stabilirea unui sistem intern pentru circularea informatiei dar si introducerea de masuri pentru promovarea si incurajarea initiativei private in scopul imbunatatirii turismului (reduceri de taxe. implementarea managementului calitatii integrat in turismul urban trebuie sa tina cont de analiza situatiei curente. pozitia si orintarea politicii de dezvoltare a turismului.4.13. agenti din sectorul privat. . definirea obiectivelor si a strategiilor de dezvoltare precum si de analiza mediului inconjurator si a stadiului actual in dezvoltarea durabila. subventii. Totodata.4.) precum si la cresterea sigurantei in spatiul urban. strategia de dezvoltare trebuie sa defineasca in primul rand rolul si responsabilitatile fiecarui partener la toate nivelurile managementului calitatii si sa cuprinda identificarea diferitilor parteneri. regional. informare si promovare. ajutoare. reprezentanti ai societati civile (organizatii non-guvernamentale. international). pe aceasta baza. Alegerea obiectivelor depinde de factorii care au legatura cu contextul. training). managementul calitatii destinatiilor urbane poate contribui la dezvoltarea sustinuta a oraselor turistice si. premii. Astfel. Probleme actuale ale managementului oraselor In conditiile cresterii importantei turismului urban pe plan mondial. national si chiar international.

pregatirea personalului din turism in directia consolidarii cunostintelor si imbunatatirii abilitatile personale (cunoasterea de limbi straine. este . a oportunitatilor in crearea de noi locuri de munca. in conditiile in care managementul integrat al calitatii destinatiilor turistice urbane va ramane un obiectiv permanent. etc. prezenta informatiilor in toate punctele de atractie ale destinatiei turistice). De asemenea. sprijinul acordat vizitatorilor in organizarea timpului liber. atitudinea pozitiva fata de turisti precum si prin respectarea regulilor stabilite de autoritatile locale in ceea ce priveste curatenia publica.cresterea calitatii serviciilor de informare turistica (utilizarea unor tehnologii moderne. reabilitarea cladirilor. elaborarea unor coduri de conduita. cunoasterea resurselor destinatiei turistice si a evenimentelor. a avantajelor si dezavantajelor acestuia. utilizarea transportului public. Tododata.Sistemul specific de masuri adoptate in directia cresterii calitatii prestatiilor turistice cuprinde: . trebuie evaluata satisfactia turistilor atat pe parcursul sederii (indentificarea profilului si comportamentului turistilor.promovarea evenimentelor si asigurarea accesibilitatii optime atat pentru vizitatori cat si pentru localnici. ale comunitatilor locale prin participarea la intalniri si sondaje. . un rol important in implementarea sistemului il are masurarea impactului turismului asupra economiei. mediului si calitatii vietii cu luarea in considerare a perceptiei localnicilor asupra efectelor turismului. avand la baza indicatori cantitativi si calitativi vor face posibila evaluarea performantelor si luarea celor mai bune decizii de corectare a disfunctionalitatilor. In concluzie. Aceste masurari de evaluare a impactului. nivelul asteptarilor) cat si la plecare ( evaluarea masurii in care prestatia turistica a fost in concordanta cu asteptarile vizitatorilor. a calitatii serviciilor publice ca rezultat al turismului iar cresterea calitatii acestui demers ramane in continuare un proces necesar in transformarea unui sistem aflat in permanenta schimbare. implementarea managementului integrat al calitatii oraselor turistice are ca obiectiv central identificarea responsabilitatilor autoritatilor locale legate de initierea unor masuri care sa contribuie la imbunatatirea calitatii serviciilor turistice precum si integrarea acestei abordari in politica de dezvoltare a orasului. de cazare si alimentatie (evaluari comparative a sistemelor de clasificare. periodic. . promovarea traditiilor culinare). ale prestatorilor de servicii turistice prin indeplinirea cerintelor legate de calitate si standarde. daca imaginea despre destinatie a fost modificata in timpul vizitei). calitatea mediului natural. In acelasi timp. Totodata. initiative individuale sau colective de crestere a notorietatii destinatiei turistice. se impune si evaluarea performantelor sectorului turistic si cuantificarea eforturilor pe care agentii turistici le fac pentru a indeplini standardele si calitatea implementata de profesionisti precum si evaluarea calitatii contractelor de munca si a oportunitatilor in cariera angajatilor in acest sector.

la cresterea competitivitatii oraselor turistice pe plan international. De asemenea.2. abordarea declinului doar din perspectiva scaderii numarului de turisti sau a incasarilor poate fi incorecta. industria turismului s-a confruntat cu o serie de modificari in structura cererii si indeosebi in ceea ce priveste motivatiile de calatorie si nivelul exigentelor dar si cu variatii semnificative ale fluxurilor turistice. In ceea ce priveste turismul de sanatate.4. pe aceasta baza. depasirea capacitatii optime de primire a statiunii. In ultimul deceniu. Asadar. cumulate. concurenta reprezinta un important factor de declin al oraselor turistice. Declinul destinatiilor turistice poate aparea acolo unde exista o anumita traditie in practicarea turismului si se caracterizeaza prin inregistrarea unor tendinte negative in ceea ce priveste diminuarea calitatii unor resurse. epidemii. pe aceasta baza. cutremure. 13. toate aceste actiuni vor conduce la cresterea calitatii mediului urban si. supraincarcarea si. pe de parte si conservarea resurselor naturale si pastrarea identitatii culturale pe de alta parte dar si necesitatea colaborarii intre diferiti factori implicati in activitatea turistica in sensul coordonarii eforturilor si actiunilor acestora. mobilitatea vizitatorilor. Astfel. scaderea competitivitatii produselor turistice in raport cu concurenta. Managementul declinului oraselor turistice Cresterea concurentei oraselor turistice pe plan mondial a condus adeseori la fundamentarea strategiei de dezvoltare a turismului pe oferirea de produse turistice adaptate nevoilor diferitelor segmentelor de consumatori. principalii factori de declin sunt legati de aglomerare. a competitivitatii lor (cotei de piata) sau aparitia unor dificultati in asigurarea dezvoltarii durabile. deteriorarea siturilor istorice sau aparitia unor conflicte intre turisti si populatia locala. ceea ce a determinat reorientari in ceea ce priveste politica turismului in sensul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea turismului. schimbari climatice sau politice) si interni care se refera la deteriorarea mediului natural si istoric. o serie de destinatii turistice traditionale se confrunta cu dificultati datorate concurentei manifestate de tarile Europei de Est.necesara constientizarea turistilor in ceea ce priveste respectarea traditiilor culturale ale comunitatii locale si intelegerea si sustinerea eforturilor autoritatilor locale in ceea ce priveste atenuarea impactului turismului asupra mediului natural si istoric. Statiunile turistice montane si de litoral pot fi afectate de degradarea mediului natural dar si de concurenta mondiala in conditiile scaderii pretului calatoriilor aeriene dar si a existentei unor oferte de pret foarte avantajoase in tari cu activitate turistica mai putin consacrata. Astfel. In orase. Factorii care contribuie la declinul unei statiuni turistice pot fi externi (razboaie. o serie de statiuni termale incearca repozitionarea si practicarea unor strategii de diferentiere in privinta .

structura cererii turistice. Monitorizarea atenta a acestor informatii poate contribui la prevenirea declinului orasului turistic. a duratei medii a sejurului. pot fi utilizate: analiza ciclului de viata. rezultatele economice sunt cu atat mai importante pe masura ce comportamentul turistilor nu se inscrie in cerintele . dimensiunile si tipologia echipamentelor. atragerea unor noi segmente de turisti). precum si obiceiurile de consum turistic. optiunile strategice in ceea ce priveste capacitatea de interventie fiind axate in principal pe patru directii: cererea (efectuarea regulata a unor anchete. Dintre instrumentele practicate in evaluarea situatiei statiunii. transportul.). evenimente. etc). extinderea sau modernizarea echipamentelor de cazare si alimentatie. protejarea mediului. fiecare faza caracterizandu-se prin diferite variabile atat in ceea ce priveste cererea dar si oferta (de exemplu. scaderea notorietatii statiunii (scaderea cheltuielilor efectuate de turisti. investitii in tehnologii moderne. Un astfel de sistem ar trebui sa cuprinda informatii privind vocatia turistica a orasului legata de profilul destinatiei turistice. degradarea infrastructurii). particularitatile cererii turistice (ciclul de viata. Structura cererii turistice are in vedere identificarea ponderii deplasarilor de o zi in spatiile urbane. inovarea si cooperarea (parteneriate cu sectorul privat sau cu alte destinatii turistice. etc). In ceea ce priveste zona urbana. dimpotriva. nivelul de satisfactie al vizitatorilor. acestea exercitand presiuni semnificative si contributie economica limitata. sau cu inregistrarea unor dificultati in dezvoltarea turismului durabil (aglomerare. etc. infrastructura turistica. a calitatii produselor turistice). a concentarii sezoniere. etc). structura cererii. si a unui sistem155 de urmarire si identificare a factorilor care contribuie la declinul zonelor turistice. etc). costul vietii). cota de piata in structura cererii. Declinul statiunilor turistice apare odata cu reducerea fluxurilor de vizitatori (scaderea numarului de sosiri. innoptari. utilizarea procedurilor de certificare si elaborarea unor standarde. venituri pe locuitor. rolul turismului asupra comunitatilor locale. crearea unor evenimente speciale. forta de munca. autoritatile locale trebuie sa aiba in vedere in elaborarea politicilor de dezvoltare. ale ofertei turistice (atractii turistice.produselor si serviciilor oferite care sa le permita atragerea unor noi segmente de turisti. siguranta. oferta (dezvoltarea de noi atractii turistice. politica locala (planurile de dezvoltare. etc). poluare. etc. ponderea turismului in economia locala. Curba ciclului de viata este o reprezentare grafica a evolutiei turismului. Analiza obiceiurilor de consum conduce la stabilirea masurii in care vizitatorii contribuie la dezvoltarea durabila a destinatiei turistice sau daca. a sezonalitatii. calitatea vietii (sporul natural al populatiei.) Sezonalitatea activitatii turistice indica gradul de concentrare a fluxurilor turistice si poate fi cuantificata cu ajutorul curbei lui Lorenz si a coeficientului Gini. campanii de informare si promovare. urmarind tendintele inregistrate inca de la aparitia destinatiei pana la declin.

Pe baza resurselor materiale. Avand in vedere aspectele prezentate. elementul fundamental in functionarea sistemului urban in ansamblul sau. le asigura mentinerea unei infrastructuri generale si specifice cât mai moderne precum si realizarea unor amenajari care sa contribuie la pastrarea calitatii peisajului urban si a identitatii oraselor precum si la armonizarea cu mediul înconjurator. financiare si umane locale.dezvoltarii durabile a localitatii. vor fi sprijinite acele activitati economice si servicii care pastreaza/maresc viabilitatea oraselor. se poate afirma ca managementul oraselor reprezinta suportul esential in dezvoltarea functiei turistice la nivel urban si in acelasi timp. .

Există deseori tendinţa de a se concentra eforturile municipalităţilor asupra îmbunătăţirii condiţiilor pentru mediul de afaceri. STRATEGIA DEZVOLTĂRII ORAŞELOR ŞI EXIGENŢELE URBANISMULUI TURISTIC În conditiile cresterii concurentei între diferitele oraşe turistice ale lumii ca urmare a mutaţiilor înregistrate în evoluţia turismului internaţional. 14. se vor crea mai multe oportunităţi de ocupare a forţei de muncă. naţional sau internaţional. spaţii verzi. veniturile directe ale populaţiei oraşului vor creşte. promovarea unor strategii privind îmbunatatirea locuinţelor. Modernizarea asezarilor umane şi îmbunătăţirea conditiilor de viata -obiective fundamentale ale strategiei dezvoltării urbane Cetăţenii oraşului trebuie să constituie principalul segment ţintă vizat prin stabilirea politicilor de dezvoltare urbană. consumatorilor industriali şi turiştilor la această infrastructură. asigurarea unor sisteme moderne de . principalele probleme care trebuie soluţionate la nivelul oraşelor se referă la: dezvoltarea infrastructurii de bază şi asigurarea accesului neîngradit al populaţiei. creşterea traficului etc). aceasta presupune elaborarea unor strategii de conservare şi valorificare a potenţialului natural şi antropic în măsură să contribuie la creşterea dimensiunilor activităţii turistice şi implicit a impactului pozitiv al acesteia. investitori. autorităţile locale trebuie să se preocupe de integrarea dezvoltării turismului în politica generală de dezvoltare economică locală.1. În cadrul politicii generale de dezvoltare a spaţiului urban. criminalitate. constituie un element central în cadrul preocupărilor autorităţilor locale de a asigura propriilor cetaţeni un cadru optim pentru desfaşurarea activităţilor astfel încât cerinţele legate de conservarea resurselor şi protejarea mediului să fie respectate. Dacă oraşul reuşeşte să satisfacă şi nevoile segmentelor din afara sa (turişti. ocupând de multe ori un loc secund în preocupările autorităţilor locale. fără a se neglija evoluţiile mediului regional. Altfel spus. forţă de muncă înalt calificată etc). asigurarea infrastructurii de bază şi a serviciilor publice.14. rezultatul acestui demers constând în crearea unui mediu economic şi social satisfăcător atât pentru aşteptările vizitatorilor cât şi pentru interesele agentilor economici şi populaţiei locale. care va fi astfel capabilă să finanţeze noi programe de dezvoltare. cele ale administraţiei locale de asemenea. problemele locuitorilor (poluare.

etc. problemele care necesită rezolvare potrivit exigentelor urbanismului turistic se referă la modul de utilizare a resurselor în sensul realizarii unor consumuri reduse de energie. protejarea mediului promovarea principiilor dezvoltării durabile.1. utilizarea într-o măsură cât mai mare. introducerea unor programe de reducere a consumurilor prin instruirea personalului. introducerea limitatoarelor de debit. etc. etc) iar soluţiile care vizează asigurarea calităţii şi reducerea consumurilor pot fi legate de utilizarea filtrelor. financiare şi umane. materiale. economisirea resurselor energetice trebuie să constituie o prioritate în proiectarea clădirilor şi a amenajarilor urbane. nivelul precar sau chiar absenta acesteia poate genera disconfort şi nemultumiri din partea vizitatorilor contribuind la promovarea unei imagini negative chiar şi în conditiile în care potenţialul turistic natural şi antropic este deosebit de atractiv. De asemenea. va fi importantă în special dezvoltarea centrelor urbane ca locaţii atractive pentru mediul de afaceri. Dincolo de necesitatea asigurarii serviciilor publice şi a infrastructurii. În industria ospitalitatii. dotările tehnologice ale unităţilor (sisteme de reciclare şi tratare a apei. precum şi integrarea fluxurilor de resurse energetice şi .1. Un aspect esenţial al investiţiilor în infrastructura de bază este acela de a transmite un semnal de piaţă cu privire la gradul de atractivitate al oraşelor precum şi de a reduce fluxul migratoriu extern al persoanelor aflate în căutarea unor condiţii de viaţă şi de muncă mai bune. se impune ca la nivelul autorităţilor locale să existe preocupări legate de managementul resurselor.prioritate în modernizarea oraşelor În conditiile în care existenţa unei infrastructuri de bază nu este suficienta pentru asigurarea competitivităţii unui oraş turistic. Cantităţile de resurse consumate sunt influenţate de localizarea implantărilor turistice. piscine. apă constituie una dintre cele mai utilizate resurse (curăţenie. Totodată. ce presupune integrarea fluxurilor de resurse energetice. spaţii verzi.transport şi gestiune a traficului. grupuri sanitare. baruri. 14. a iluminatului natural. asigurarea unor echipamente care să asigure un flux regulat de alimentare cu apă. Având în vedere aceste probleme. investiţii în echipamente cu consumuri reduse de energie. etc). urmarirea şi gestiunea consumurilor în perioadele de varf. accesibilitatea la resurse. apă. combustibili. etc. În acest sens. echipamente cu consumuri reduse de energie sau combustibili. acolo unde este posibil. nivelul tarifelor utilităţilor publice dar şi de nivelul de educaţie al vizitatorilor. agenţii economici implicaţi în activitatea turistică pot adopta o serie de măsuri legate de introducerea cartelelor magnetice pentru decuplarea automata a consumatorilor electrici din hoteluri. restaurante. colectarea deşeurilor. Dezvoltarea infrastructurii de bază .

Necesitatea integrarii măsurilor de dezvoltare şi imbunatatire continua a infrastructurii de transport în strategia dezvoltării urbane rezida în presiunea pe care extinderea teritoriala şi creşterea economică o exercita asupra transportului. mijloacele de transport utilizate cu precădere sunt cele rutiere iar dimensionarea acestora se va face în funcţie de două situaţii: oraşul ca punct terminus al traseului şi oraşul ca loc de tranzit. preocupările autorităţilor locale în dezvoltarea sistemelor de transport trebuie să aiba în vedere deopotriva satisfacerea cerinţelor populaţiei şi vizitatorilor în conditiile în care. evoluţia demografică. aeroporturilor. Referitor la transportul intraurban.materiale într-un ciclu natural dar şi identificarea nevoilor comunitaţii locale şi a prioritatilor acesteia în concordanta cu aşteptările vizitatorilor. turistice. amplasarea gărilor. În scopul cresterii atractivitaţii oraşului. prezenta fluxurilor turistice genereaza adeseori disconfort pentru ambele segmente de consumatori. de regula. problemele privind circulaţia şi transportul trebuie incluse în toate studiile şi proiectele de amenajare urbană în condiţiile în care obiectivul prioritar îl reprezintă găsirea celor mai adecvate soluţii de asigurare a accesului populaţiei şi vizitatorilor către toate punctele de interes privind activitatea economică. ocuparea dispersată a periferiilor urbane argumentează creşterea cererii pentru servicii de transport. Totodată. în acelasi timp. în zonele centrale este recomandată introducerea unor restricţii de . Pentru aceasta. În aceste conditii. organizarea proceselor de producţie. etc. amenajărilor sportive de mare capacitate care necesită asigurarea parcării unui numar mare de autovehicule ceea ce presupune în acelasi timp şi utilizarea unor suprafeţe mai mari. obiectivul principal constă în asigurarea accesului către toate punctele de interes ale oraşului luand în considerare amplasarea unităţilor economice. O altă prioritate în dezvoltarea infrastructurii de bază o constituie crearea unor sisteme moderne de transport dar şi creşterea siguranţei traficului ceea ce va conduce la creşterea accesibilităţii şi mobilităţii persoanelor dar şi la dezvoltarea unor poli de creştere economică. aprovizionarea. În ceea ce priveste transportul interurban. fiind accesibile doar circulaţiei pietonale. Obiectivele astfel urmarite vor avea în vedere relaţiile dintre oraş şi zona înconjuratoare dar şi necesitatea unor dotări specifice de tipul parcărilor şi garajelor situate în apropierea dotărilor turistice. cu centre de valoare istorică ce trebuie conservate. se impune amenajarea zonelor carosabile şi a parcărilor în imediata vecinatate. dezvoltarea sectorului turistic. în general a tuturor zonelor importante generatoare de trafic.. invatamantul. măsurile adoptate vor avea în vedere analiza frecventei şi a intensitatii traficului precum şi mijloacele de transport cele mai indicate. petrecerea timpului liber şi atracţiile turistice. De aceea. prezenţa centrelor istorice şi relaţia acestora cu întreg sistemul urban. mărimea şi funcţiile oraşului astfel: - pentru oraşele mici. soluţiile de rezolvare a problemelor generate de trafic vor fi adoptate în funcţie de tipul. comerciale.

blocaje în circulatie. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional . pot fi conturate câteva elemente ce trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidenţiale să ofere un confort urban corespunzător: . cu influenţă potenţială la nivel european . judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi . Neincluderea acestor preocupări în strategia de dezvoltare urbană va conduce la situaţia în care traficul să devină incompatibil cu structura şi functiile oraşului generand disconfort. de explozia demografică. dotare. respectand limitele impuse de veniturile locuitorilor.rangul II şi celelalte oraşe . Cu toate acestea. . potrivit Legii nr. planurile de urbanism vor urmări amplasarea activităţilor în funcţie de sistemul de transport. introducerea restricţiilor de circulaţie în zona centrală cu automobilele particulare. astfel: Bucuresti . municipiile de importanţă naţională. . Luând în considerare aceste aspecte. Imbunătăţirea condiţiilor de locuit Problema locuirii în spaţiul urban este determinată de dezvoltarea economică a fiecărei ţări şi regiuni. dimensionarea echipamentelor care asigură accesul către infrastructura de bază se realizează în funcţie de mărimea oraşelor şi importanţa acestora în dezvoltarea regională precum şi în funcţie de priorităţile stabilite în strategia de amenajare a teritoriului. etc. 14. creşterea costurilor zilnice de deplasare. este preferabila încurajarea transportului public de persoane şi. În Romania.Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi. de tradiţiile cultural-istorice specifice.1. se poate afirma că nu există un model unitar pentru rezolvarea problemei locuirii.rangul I.2. . municipiu de importanţă europeană detine rangul 0.asigurarea unui plus de locuinţe care să permită permutări ale familiilor în funcţie de modificarea structurii veniturilor şi a ocupaţiilor.corelarea gradului de confort al locuinţei cu ansamblul din care face parte. - pentru oraşele mari. Principalii indicatori cantitativi şi calitativi minimali de definire a localităţilor urbane precum şi nivelul minim de dotare al acestora sunt prezentate în anexe.Capitala României. ceea ce va conduce la scăderea atractivitaţii destinaţiei urbane. În aceste condiţii.precizarea nivelului optim de densitate a clădirilor.circulaţie şi orientarea traficului greu către traseele de centură ale oraşului. organizare. municipiile de importanţă interjudeţeană..diversificarea locuinţelor după mărime. asigurarea infrastructurii de bază are loc în funcţie de rangul pe care zona urbană îl detine. . acolo unde este posibil.rangul III.

dimensiunea solicitărilor. fără a afecta proiectul în bază caruia s-a construit. constatându-se deseori. particularităţile terenului (forma. şcoli şi infrastructura edilitara necesara pentru nevoile zilnice ale rezidenţilor. vor fi proiectate în mod generos spaţiile pietonale şi de circulatie cu bicicleta. fenomene de respingere a noilor implantări în structura urbană tradiţională. dimensionarea se va face în funcţie de frecvenţa de utilizare zilnică a căror rază de servire este de circa 500 m (unităţi pentru educaţie şi învăţamânt. protecţia faţă de agenţii . acestea din urmă contribuind între altele la protejarea împotriva poluarii fonice şi atmosferice constituind cadrul adecvat pentru odihnă şi recreere. etc). etc. În determinarea necesarului de dotări social-culturale şi a capacităţii acestora se utilizează anchete sociologice în randul viitorilor beneficiari sau sunt aplicate norme de calcul prin determinări pluridisciplinare. relieful. Totodată. În ceea ce priveste amplasarea dotărilor edilitare. amenajarea zonelor adiacente. culturale. cu cele civice. astfel încât să cuprindă clădiri de locuit (individuale sau colective potrivit sistemului de design arhitectonic). Pentru aceasta. Totodată. aspecte ce ţin de racordarea la sistemul de utilităţi al oraşului. de prestări servicii. etc) vor fi luate în considerare în proiectarea ansamblurilor de locuinţe. restaurante. poşta. apele freatice). Un rol important în cadrul politicii de locuire îl deţine integrarea clădirilor în sistemul urban. acestea vor fi reabilitate (fatada şi interior). zona de locuit va avea un centru care combină funcţiunile comerciale. situarea în raport cu oraşul. vânturi. biblioteci. Având în vedere aceste aspecte. acestea vor fi asigurate astfel: - unităţile de educaţie şi învăţământ vor fi amplasate izolat asigurandu-se accesul din întreaga zonă. culturale şi de agrement şi va contine spaţii deschise în forma de scuar. planificarea unei întregi zone de locuit va fi integrată. zone verzi. aceste clădiri nu vor fi transformate sau demolate. spaţii pentru joacă şi practicarea de activităţi sportive şi zone verzi. În nici un caz.) şi periodică a căror rază de servire este de maximum 1500 m. sanitare. vecinătatea cu spaţiile plantate. amplasarea optima a clădirilor va tine seama de: caracteristicile generale ale zonei (regim de precipitaţii. În situaţia în care în zona exista clădiri istorice (din patrimoniul national cultural). poliţie. etc). spaţii de agrement. grad de seismicitate. În concluzie. etc. magazine mari. Un alt aspect legat de proiectarea locuinţelor se referă la amenajarea de locuri de odihna.adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului. spaţii de verdeaţă sau parcuri iar spaţiile deschise vor avea un design care să încurajeze prezenţa rezidenţilor şi pentru a întari relaţiile în cadrul comunitaţii sau comunitaţilor din acea zonă funcţională. accesul corespunzător la zonele de interes major (zone centrale. un alt aspect important al politicii de locuire îl reprezintă dotările socialculturale. parcări. siguranţa în circulatie. pentru care. (cinematografe. dotari tehnico-edilitare. structura solului. În acest sens. comerciale.. relaţiile cu principalele zone funcţionale. plantaţiile. clădiri cu destinaţie comercială.

1. protejarea solului. aceste aspecte impreuna cu actiunile ce trebuie intreprinse. Dintre acestea. introducerea unui sistem suplimentar de taxare pentru accesul în incinta acestora. conservarea patrimoniului cultural. managementul ariilor protejate. prevenirea degradarii spaţiilor verzi reprezinta preocupări fundamentale în definirea strategiei urbane. totodată. praf. etc). politica de protejare a mediului include o serie de alte măsuri legate de asigurarea calităţii aerului. conservarea arborilor şi a speciilor de interes stiintific şi turistic. dezvoltarea unei „centuri verzi" de-a lungul retelelor rutiere. protejarea apelor subterane şi de suprafata. prestări servicii şi turism vor fi localizate în centrele de complex. a apelor subterane şi de suprafata. amenajarea unor zone verzi cu rol recreativ. strategiile de dezvoltare urbană trebuie să urmarească găsirea unor soluţii flexibile care să permită extinderi în condiţiile creşterii presiunii demografice şi a activităţilor turistice. cu creşterea calităţii vietii.poluanţi (zgomote. politica de amenajare şi conservare a resurselor naturale prezinta o deosebita importanta constituind suport pentru activitatea turistică şi premisa. managementul deseurilor. managementul deseurilor. Protejarea mediului Modernizarea asezarilor umane având la bază respectarea principiilor dezvoltării durabile vizeaza în principal probleme referitoare la protejarea resurselor naturale şi conservarea biodiversitatii. instalarea de panouri de avertizare privind accesul / interzicerea accesului. soluţiile se vor referi la marcarea şi delimitarea acestora. elaborarea şi implementarea unor programe specifice pentru constientizarea publicului şi a vizitatorilor în legatura cu necesitatea protejarii acestor zone. 14. se prezinta astfel: . pe aceasta bază. dimensiunea razelor de servire fiind de 600-1500 m. În afara acestor preocupări. protejarea atmosferei. În situatia în care existenta unor arii şi monumente naturale protejate în interiorul sau în afara oraşului impune adoptarea de măsuri în directia conservarii şi gestionarii prudente a acestora. În aceste conditii. etc. de aceea. dezvoltarea unor programe de ecologie urbană.3. la intersecţii importante ale căilor de circulaţie carosabilă sau pietonală. alimentaţie publica. Atât dimensionarea cât şi amplasarea dotărilor social-culturale sunt în strânsă legătură cu evoluţia nivelului de confort urban şi. etc. În ceea ce priveste diminuarea degradarii spaţiilor verzi. situate în puncte de maximă circulaţie şi vizibilitate. Sintetizate. - dotările de comert. mirosuri. etc. aceasta poate fi realizata prin suplimentarea suprafetelor verzi alocate unui locuitor în mediu urban. a dezvoltării urbanismului turistic.

principala cauza de disconfort o constituie modul în . strategia de dezvoltare urbană va urmari deopotriva conservarea patrimoniului natural precum şi dezvoltarea şi conservarea diversitatii culturale. proiectarea parcărilor şi aleilor pietonale în concordanta cu nevoile comunitaţii dar şi ale vizitatorilor fara distrugerea chiar şi partiala a spaţiilor verzi. a stilului arhitectonic specific privit ca modalitate de expresie şi formare culturală. În acest sens. Un alt aspect important în protejarea şi creşterea calităţii mediului îl reprezinta proiectarea constructiilor. în măsură în care acest lucru este posibil.asigurarea conditiilor pentru extinderea retelelor de alimentare cu apă în scopul asigurarii cantitatii necesare .reducerea poluarii industriale . depozitarii şi reciclarii deseurilor urbane Informarea şi educarea cetaţenilor . interzicerii traficului în zonele istorice. se poate afirma ca prezenta resurselor naturale şi culturale este esentiala oricarei activităţi umane. pastrarea valorilor culturale locale constituie o preocupare majora în dezvoltarea echilibrata a localitatilor. curatenia şi evacuarea deseurilor şi a apelor menajere. Aceasta trebuie să tina seama de respectarea unor cerinţe legate de asigurarea unor sisteme optime de incalzire.incurajarea formelor de ecoturism . în oraşele mari insa. conservarea şi dezvoltarea diversităţii culturale.limitarea degradarii spaţiilor verzi. imbunătăţirii reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban. organizării riguroase a managementului deşeurilor în zonele rezidenţiale. refacerera celor distruse prin introducerea unor reglementări privind reabilitarea urbană care să contribuie la refacerea structurii şi păstrarea exactă a stilului arhitectonic al clădirilor istorice şi al materialelor de construcţie.diminuarea noxelor emise de mijloacele de transport motorizate . Nu în ultimul rand. în ceea ce priveste protejarea mediului. etc. iluminat. amenajarea parcurilor şi gradinilor publice . Managementul deseurilor transportului.gestionarea eficienta a colectarii.Obiective Protejarea resurselor naturale Protejarea atmosferei Protejarea apelor subterane şi de suprafata Actiuni ce trebuie intreprinse . eliminarea surselor de zgomot.realizarea unor actiuni voluntare privind ecologizarea spaţiului urban Asadar.conservarea şi gospodarirea rezervelor de apă potabila colectarea eficienta a apelor menajere . inăspririi regulilor de organizare a traficului rutier în zonele centrale ale aşezărilor urbane. În concluzie. În acest sens. autorităţile locale vor lua măsuri în directia conservarii şi extinderii spaţiilor verzi. măsurile promovate se vor indrepta spre conservarea şi reabilitarea zonelor istorice şi.incurajarea participarii cetaţenilor în luarea unor decizii privind mediul . creşterea calităţii apei şi aplicarea unor măsuri stricte de prevenire a poluării surselor de apă.

Pentru ca o asezare umana. reteaua comerciala. de amenajari atât sub aspectul infrastructurii specifice cât şi al conditiilor naturale. 14. avându-se în vedere tendintele pe piata turistică actuala. activitatea economică şi protejarea mediului. ca reprezinta centre polarizatoare pentru diverse activităţi şi ca ofera oportunităţi pentru pentru organizarea unei game largi de evenimente. Având în vedere caracterul general-valabil al aspectelor prezentate. În acest sens. să fie o destinatie. peisajul constituie o resursa importanta în activitatea economică şi sociala a unui oraş. turismul reprezinta una dintre cele mai eficiente modalitati de antrenare a efectelor pozitive asupra celorlate activităţi conexe: bunuri de larg consum. actiunile intreprinse pot avea şi semnificatii proprii dezvoltării activităţii turistice în conditiile în care la nivelul unei aglomerari urbane. dezvoltarea turismului constituie una din cele mai eficiente modalitati de exploatare. De cele mai multe ori. satisfactii vizitatorilor. o sansa de afirmare pe piata internationala şi o oportunitate demna de luat în considerare. transporturi.care acestea sunt exploatate şi consumate fara a lua în considerare balanta sistemului natural şi necesitatea asigurarii echilibrului între acestea şi sistemul urban. politica autorităţilor locale trebuie să se axeze pe conservarea şi utilizarea echilibrata a acestora în scopul asigurarii unor conditii optime de viata locuitorilor şi să ofere. în acelasi timp. resursele sunt consumate în mod excesiv fara asigurarea unui sistem eficient de gestionare a acestora. acesta trebuie să beneficieze de o serie de transformari. ale caror preocupări sunt adesea legate de necesitatea asigurarii unei dezvoltari echilibrate tinand cont de promovarea unor relatii echitabile şi armonioase între necesitatile sociale. trebuie subliniat faptul ca în funcţie de mărimea şi functia dominanta a oraşului. chiar o necesitate contemporana argumentata de tendintele actuale şi viitoare în dezvoltarea urbană la nivel regional şi global.1. să indeplineasca o funcţie turistică în sensul complex al termenului. în procesul de dezvoltare a activităţilor urbane. banci. Expresie a concretizarii eforturilor pe plan internaţional în directia cresterii calităţii . etc.2. contribuind la afirmarea identitatii culturale a comunitaţilor locale. în speta un oraş. comunicatii. Strategii pentru activitatea turistică Pornind de la premisa ca cele mai multe oraşe adapostesc numeroase atracţii. industria usoara. 14. Totodată. de valorificare a acestor avantaje. inscrierea oraşelor între destinatiile de calatorie devine chiar o necesitate. Amenajarea peisajului urban Componenta de bază a patrimoniului natural şi cultural.2.

strategii şi linii directoare care permit adoptarea de măsuri specifice având ca scop protejarea. indiguiri) precum şi elemente constructive şi instalatii aparente (pavilioane. Elementele amenajarilor peisajere pot fi clasificate 159 ca fiind naturale (pamant. expresie a diversităţii patrimoniului comun cultural şi natural şi fundament al identităţii acesteia. aceasta are în vedere asigurarea unor . - locale. tufisuri. adoptata la Florenta în anul 2000 a stabilit ca peisajul desemnează o parte de teritoriu perceput ca atare de către populaţie. de urbanism şi în cele managementul şi amenajarea acestuia. precum şi pentru alţi factori interesaţi la definirea şi implementarea politicilor peisajere. autorităţi regionale şi să integreze peisajul în politicile de amenajare a teritoriului. agricole. de mediu.stilul peisajer este specific englez şi este definit prin dispunerea libera şi voit neregulata a respectivelor elemente. ratificarea Convenţiei europene a peisajului. În ceea ce priveste amenajarea spaţiilor peisajere. chioscuri.stilul geometric este intalnit preponderent în istorie (gradinile de la Versailles) şi este caracterizat prin dispunerea regulata şi ordonata geometric a elementelor de peisaj. amenajarea peisajului se realizeaza tinand cont de tipul beneficiarului distingandu-se astfel amenajari estetice ale spaţiilor de habitat concepute indeosebi pentru locuitori dar care contin şi elemente atractive pentru dezvoltarea activităţilor turistice şi amenajarile turistice impuse de exigentele vizitatorilor. În general. Combinarea acestor elemente are loc în funcţie de intreg sistemul urban precum şi de dimensiunea nevoilor functionale şi recreative. al cărui caracter este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani iar politica peisajului. etc) sau artificiale (sisteme de evacuare a apei. statui. fantani. fiecare tara se angajeaza: . etc). Potrivit acestei conventii.să recunoască juridic peisajele ca o componentă esenţială a cadrului de viaţă pentru populaţie. - să stabilească şi să implementeze politicile peisajului care au ca scop protecţia. expresia prin care autorităţile publice competente elaboreaza principii generale. arbusti. terase. managementul şi amenajarea peisajului. se identifica o diversitate a stilurilor dar care corespund a doua tendinte majore:158 . sociale şi economice. apă.peisajelor. prin adoptarea de măsuri specifice menţionate în convenţie. . Combinarea acestor doua stiluri prin adaugarea gradinilor ca o extensie a clădirilor genereaza stilul mixt. să stabilească proceduri de participare pentru publicul larg. - culturale. precum şi în alte politici cu posibil impact direct sau indirect asupra peisajului. În ceea ce priveste amenajarea spaţiilor de habitat. flori.

presiunea demografica pot conduce la necesitatea în continua creştere de recreere impunandu-se adaptarea spaţiilor verzi existente la momentul actual. liniilor şi culorilor. Tehnicile de amenajare sunt elaborate pe bază raporturilor vizuale (geometrice şi cromatice) între elementele decorative şi cadrul natural şi deriva din psihologia formei utilizandu-se notiuni precum axe structurante. Toate aceste forme de amenajare pot fi utilizate în valorificarea turistică a spaţiului urban constituind astfel atracţii importante pentru vizitatori. Spre deosebire de spaţiile de habitat. spaţiile verzi cu destinatia de parc sunt motivate initial de existenta unui numar de peste 50000 de locuitori. impunand integrarea spaţiului verde în mediul ambiant. În acest sens. Nerespectarea acestui principiu poate contribui la degradarea calitatilor estetice şi la limitarea functionalitatii intregului amplasament b) principiul compatibilitatii se referă la concordanta dintre functionalitate şi obiectivul ce trebuie amenajat. paduri de agrement (acestea sunt de regula amplasate în imediata vecinatate a localitatilor pe o suprafata minima de 100 ha). Asemenea amenajari se realizeaza şi în jurul centrelor urbane. botanice. alpine. Un exemplu de ruta-parc este Blue Ridge Parkway care travesrsaza cateva parcuri nationale din Muntii Apalachi pe o lungime de circa 700 de km. Alte amenajari peisagistice au drept scop valorificarea imaginilor în cadrul ariilor protejate (parcuri. etc). amenajarile turistice se realizeaza în funcţie de exigentele turiştilor. Referitor la spaţiile verzi. parcuri publice (peste 20 ha). Un alt exemplu este gradina botanica ce are o functionalitate în cadrul asezarii respective sporita de necesitatea dezvoltării zonelor de odihna şi agrement ale oraşului. ca locuri de destindere şi recreere. De exemplu. rezervatii naturale sau peisagistice) intalnite uneori şi în spaţiile periurbane. Functionalitatea amenajarii se stabileste fie cand proiectarea spaţiului verde se realizeaza concomitent cu proiectarea urbanistica a zonei fie cand aceasta trebuie să se adapteze urbanisticii existente. de la scara locuinţei individuale pana la cea a intregii regiuni urbane cuprinzand: scuaruri. ulterior. ritmuri. acela de asigurare a functionalitatii oraşului dar şi un rol estetic de natura să contribuie la creşterea atractivitaţii destinatiei urbane. zoologice. De exemplu. armonia formelor. forta). amenajarea acestora se realizeaza tinand cont de dublul rol pe care îl au în intreg sistemul urban. stabilitate. dezvoltarea activităţilor turistice.. . etc. fiind strabatuta anual de peste 10 milioane de turişti. extinderea zonei urbane. proiectarea spaţiilor verzi trebuie să tina seama de respectarea urmatoarelor principii: a) principiul functionalitatii . astfel încât ansamblul construit să creeze turiştilor anumite stari (calm. gradini (publice-pe suprafete de 3-20 ha.are în vedere concordanta între spaţiile verzi şi o serie de factori economici şi sociali ai momentului proiectarii.conditii adecvate de viata pentru populatie şi poate prezenta dimensiuni variabile. Un exemplu în acest sens îl constituie amenajarea rutelor-parc (parkways) care sunt destinate turismului practicat cu mijloace rutiere şi care pun în valoare areale de maxima atractivitate.

amenajarile gradinilor istorice poate influenta conceptia de proiectare în sensul dezvoltării unei noi compozitii insa.care determina suprapunerea spaţiului verde peste scopul pentru care a fost proiectat şi influenta . f) detin o pondere distincta în originalitatea amenajarii: inspiratia . statutul peisajului s-a modificat de la forma artistica accesibila doar elitelor la cea comerciala destinata publicului larg. au generat fluxuri turistice importante. în prezent. Astfel. fatade. aleile. Factori precum necesitatea de evadare din mediul poluant. fantanile. cele mai multe dintre acestea nu ar mai putea reda intreg contextul perioadei în care au fost proiectate. animalele. grupurile statuare. turnuri sau chiar fundatii ale vechilor constructii pot deveni ansambluri sculpturale subliniate prin jocuri de lumini şi sunet. centrul compozitional dominant (cladirea. cutii postale. etc) trebuie să creeze perspective şi altor obiective (vegetatia. automate urbane. etc. Astfel. e) principiul proportionalitatii are în vedere stabilirea legaturii între dimensiunile principiul originalitatii are la bază implicarea a doua notiuni complet diferite care diferitelor elemente pentru a crea un echilibru estetic. vitrine. ca mijloc de ambientare stradala şi care cuprinde urmatoarele elemente: 161 pardoseli. copertine. spaţiile traversate finnd în măsură să imprime sentimente graduate şi să ajunga în faza maxima de intensitate la punctul final al deplasarii iar modularea spaţiului are drept scop armonizarea spaţiului artificial cu cel natural. În afara acestora. conceptul de design peisagistic fiind intalnit şi la nivelul locuinţelor individuale. pubele. telefoane publice. imprejurimi. statui şi monumente. borduri. d) principiul armoniei are în vedere succesiunea şi modularea spaţiului. rampe. echipamente de joaca şi odihna. şi pot deveni prin includerea în noua conceptie . scari. destinate circulatiei. chioscuri. Astfel. adaposturi şi pavilioane. Dezvoltarea arhitecturii peisagistice este strans legata de transformarile economice şi sociale. c) principiul unităţii presupune o conceptie capabila să cuprinda intr-un tot unitar toate elementele unei amenajari peisagistice. etc). iluminatul public. zgomotele alterand integrarea acesteia în respectivul amplasament. Succesiunea consta într-o suita de perceptii şi trairi care au o continuitate. Prezenta în oraş a unor variate forme ale manifestarii expresiei artistice face ca acestea să poata fi integrate în mod armonios în peisajul urban. creşterea nivelului de instruire şi educaţie. Un alt element important în ansamblul peisajului îl detine mobilierul urban. mobilierul urban mai cuprinde fantani. ziduri. palatul. ziduri de sprijin.de natura să confere amenajarilor noi dimensiuni. În conditiile cresterii interesului pentru petrecerea timpului liber în natura. panouri de informare.amplasarea unei gradini zoologice în mijlocul unui oraş ar fi incompatibila cu functionalitatea să. creşterea timpului liber la nivelul unor categorii sociale tot mai numeroase. Unele dintre aceste elemente isi schimba destinatia initiala. jocuri de ape şi lumini.

Un exemplu în acest sens îl constituie fantanile clasice care. localizarea lor ulterioara fiind de natura să genereze neajunsuri.de amenajare. Dintre toate elementele de mobilier urban cu rol decorativ raspandite în spaţiile urbane şi care raman totodată în amintirea vizitatorilor. care să ilustreze specificul şi traditia zonei urbane conferind individualitate locurilor respective. Proiectarea infrastructurii turistice trebuie să aiba în vedere asigurarea conditiilor optime . De asemenea. reprezinta un demers prin care sunt utilizate spoturi şi lumini de ambianta generala cu scopul de a crea un mediu ambiant placut atât pentru vizitatori cât şi pentru locuitori. componentele acesteia dand continut prastatiei turistice. De asemenea. 14. Nu în ultimul rand. suportul necesar afirmarii functiei turistice în spatiul urban. Având în vedere aspectele prezentate. Desi rolul acestora poate fi acela de a completa amenajarea spaţiului urban. Dezvoltarea infrastructurii turistice Având un rol esential în valorificarea unei destinatii turistice. Tot în directia cresterii atractivitaţii spaţiului urban se inscriu şi preocupările legate de amenajarea fatadelor prin impodobirea acestora cu panouri şi reclame luminoase. infrastructura reprezinta una dintre premisele dezvoltării urbanismului turistic şi totodată. mobilier urban sau piese decorative. sunt statuile şi monumentele. al sunetului. amplasarea lor poate genera probleme în ceea ce priveste dimensiunile şi integrarea în intreg spatiul. arta de a pune în valoare pe timpul noptii cladirile şi monumentele importante prin valoarea lor artistica şi istorică. iluminatul festiv ce insoteste sarbatorile sau alte evenimente importante constituie un prilej de creştere a atractivitaţii centrului urban dar şi o oportunitate de reclama în cazul firmelor. printr-un joc al luminii şi presiunii jeturilor de apă. Sunt intalnite tot mai des la intrarile în orse clădiri industriale ecranate de panouri din materiale usoare care ascund privirilor aspectul nu tocmai placut al acestora. se poate utiliza metoda gruparii lor în locuri deschise astfel încât să poata fi observate cu usurinta. la crearea unor conditii mai bune de locuire devenind astfel destinatii atractive pentru segmente largi de vizitatori.2. Este de dorit ca proiectarea lor să fie conceputa impreuna cu dotarile functionale şi recreative ale oraşelor. pot constitui un decor impresionant în spatiul urban şi caderile de apă naturale sau artificiale care pot reinvia atmosfera unui oraş. se poate afirma ca amenajarea peisajelor va contribui la afirmarea identitatii oraşelor.2.

Totodată. hoteluri amenajate în foste inchisori sau în clădiri istorice abandonate care au fost restaurate şi redate circuitului turistic . în plan geografic sau istoric care să permita prezentarea unor formule originale de gazduire (hoteluri-far în oraşele-porturi. cu spaţii verzi. Localizarea spaţiilor de cazare trebuie să aiba în vedere satisfacerea necesitatilor impuse de tranzitul vizitatorilor (în apropierea aeroporturilor. garilor. accesibilitate.scoli victoriene. Canada. în funcţie de tipul de cladire şi de categoria de confort. Un alt aspect important în proiectarea unităţilor de cazare îl reprezinta utilizarea materialele de constructii de pe plan local. biserici. artere cu trafic greu) asigurandu-se accesul carosabil separat pentru utilizatori. 1-4 locuri de parcare la 10 locuri de cazare iar procentul de ocupare a terenului cu spaţii verzi trebuie să fie de cel putin 25%. salubritate. norme de igiena şi protejarea mediului. utilizarea formelor alternative de cazare va contribui la punerea în valoare a patrimoniului construit şi la transformarea vacantei într-o experienta unica. În ceea ce priveste echipamentele de cazare. incadrarea în peisaj a clădirilor. Totodată. siguranţa. hoteluri din gheata . În Romania. stilul arhitectonic. etc) şi care presupune adeseori o singura innoptare dar şi ale turiştilor care calatoresc în interiorul spaţiului urban. se va avea în vedere densitatea. amplasarea se va face în zone nepoluate. . personal şi acces tehnic de intretinere iar în ceea ce priveste aspectul exterior al clădirilor. Oricare ar fi soluţiile adoptate. O alta preocupare care trebuie să stea în atentia autorităţilor locale o reprezinta incurajarea investitorilor în amenajarea de unităţi de cazare atractive.pentru desfaşurarea activităţii turistice prin indeplinirea criteriilor legate respectarea standardelor de incadrare pe categorii de confort. parametrii de proiectare a clădirilor şi facilitatilor turistice trebuie să indeplineasca criterii estetice. departe de surse puternice de poluare (zone industriale. etc. hoteluri pe apă. amenajarea acestora trebuie să asigure respectarea standardelor minime de calitate referitoare la confort. De asemenea. materialele de constructie. fiecare destinatie turistică dispunand de atribute specifice. etc. contribuind astfel la conservarea arhitecturii locale şi la creşterea incasarilor la nivelul comunitaţii.de exemplu în Marea Britanie . pentru toate categoriile de constructii turistice vor fi prevazute locuri de parcare. siguranţa în exploatare şi costuri reduse.concept lansat în 1989 de guvernul suedez şi preluat ulterior de tari ca Finlanda. având un design exterior deosebit care să produca vizitatorilor o impresie placuta şi să determine astfel reintoarcerea acestora în aceleasi locuri. design-ul acestora constituind un element esential atât în afirmarea identitatii culturale a spaţiului urban cât şi ca cerinta de bază în sporirea atractivitaţii destinatiei turistice. inaltimea. acesta va respecta principiile de volumetrie în concordanta cu aspectul general al zonei precum şi pastrarea stilului arhitectural comparativ cu cladirile invecinate. accesibilitate. protejarea mediului. potrivit Regulamentului general de urbanism adoptat prin HG 525/1996. porturilor.

etc) de natura să satisfaca nevoia de destindere şi reconfortare. ar fi de evitat amenajarea acestora la parterul locuinţelor.cerinta actuala a vacantelor . recreerii şi agrementului în aer liber. sali de concerte. Datorită faptului că ea reprezintă principala cale de satisfacere a nevoilor cotidiene de hrană pentru anumite categorii de consumatori. Phoenix Park din Dublin (cel mai mare parc urban din Irlanda). Un rol important în cadrul agrementului urban îl au spaţiile verzi (parcuri. alimentaţia publică trebuie să satisfaca o gma diversificata de necesitati indiferent de particularităţile acestora. tavernele grecesti. etc indeplinind o funcţie cultural-educativa şi distractiva fie în aer liber (gradini publice. mirosului şi zgomotului iar necesarul de locuri de parcare este dimensionat astfel încât să existe un loc de parcare la 5-10 locuri la masa. Dintre cele mai raspandite unităţi de servire traditionala pot fi amintite pub-ul irlandez.Unitatile de alimentatie În multe dintre oraşele turistice. În ceea ce priveste localizarea. Echipamente destinate agrementului Intensificarea preocupărilor pentru realizarea odihnei active a turiştilor . cluburi. complexe sportive. gradini publice. Cunningham Park din cartierul Queens. De exemplu. etc. braseria germana. stadioane. etc care indeplinesc atât un rol functional în cadrul localitatii cât şi unul corespunzator asigurarii odihnei. parcuri de distractii. gradinile publice şi parcurile constituie elemente de bază în peisajul urban: Parcul Schlossberg (Graz-Austria). soluţiile tehnice vor avea în vedere izolarea totala a aburului. iar daca acest nu este posibil. iar în Europa. Totodată. alaturi de unităţile care promoveaza specificul gastronomic national functioneaza şi restaurante specializate în oferirea de preparate culinare specifice altor popoare. În general. un element de atractie îl constituie şi gradinile botanice din aceasta categorie aminitind Gradinile Exotice din Monaco cu peste . în zonele turistice şi de agrement. restaurantul cu specific italian. Amenajarea acestora se realizeaza fie în spaţii inchise (sali de teatru. iar dinamica ei este influenţată din ce în ce mai mult de evoluţia circulaţiei turistice. unităţile de alimentatie vor fi amplasate în zonele rezidentiale sau de interes comercial.evidentiaza rolul agrementului ca element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor ceea ce ii confera pozitia de componenta de bază a prestatiei turistice. specificul naţional sau restricţii medicale. New-York-ul detine mari parcuri urbane precum Central Park (339 ha) din Manhattan. Spatiile de agrement din marile oraşe sunt destinate satisfacerii nevoilor atât ale turiştilor cât şi ale rezidentilor şi corespund nevoilor acestora de destindere şi divertisment. Stadt Park (Viena-Austria). Gradinile Mirabell (Salzburg). alimentaţia publică este asociată tot mai frecvent activităţilor de turism. cinematografe.

durata de functionare a unui parc de distracţii în aer liber este dependenta de conditiile climatice. multe dintre acestea nefiind deschise publicului decat între aprilie şi sfarsitul lui octombrie. standuri de jucarii. destinate să conducă cel mai rapid posibil vizitatorii către parc. este recomandabil să se prevadă spaţiu şi pentru locurile de parcare. durată medie de vizitare a unui parc de distracţii de către turiştii individuali sau în grup este de 6 pană la 7 ore pe zi ceea ce permite. mijloc de locomoţie utilizat de cea mai mare parte a vizitatorilor. numită "zonă tampon". să justifice deplasarea clientelei vizate. Încă de la început. Cu toate acestea. cadrul natural şi cel construit şi natura nevoilor umane. fara a ajunge la o standardizare totală a produsului. pe lângă zonele destinate atracţiilor. În cadrul echipamentelor destinate agrementului. Având în vedere ca în general. În primul rand. Gradina Botanica din Tromso (Norvegia) cunoscuta ca cea mai nordica de pe Glob. tendinta actuala fiind aceea de gestionare a acestora impreuna cu celelalte servicii asigurand astfel un nivel unitar al calităţii prestatiilor şi obtinerea unor incasari suplimentare. nu au fost elaborate pana în prezent normative la nivel internaţional. zonele de destindere şi picnic. din această cauză. este necesar ca parcul propriu-zis să fie înconjurat de o bandă de teren. În scopul reducerii la minim a zgomotului. serviciile de alimentatie erau externalizate. şi obtinerea altor surse de venituri din activităţi precum restaurante. cunosc caracteristici comune de concepţie. implicând şi proiectarea unor spaţii de gazduire care să apartina parcului de distractii şi care să contribuie la afirmarea acestuia ca destinatie turistică de sinestatatoare. aleile pietonale şi punctele de alimentaţie. etc. În acest sens. între spatiul verde. proiectarea acestuia ar trebui să asigure utilizarea partiala a atracţiilor şi în afara sezonului atenuand astfel efectele sezonalitatii turistice. echipare. principiile de compozitie au drept scop asigurarea unui echilibru între utilitatea şi estetica acestora. semnalizat de numeroase anunţuri. Vizitarea unui parc de distracţii constituie adeseori o deplasare impreuna cu familia. este esential pentru un parc de distracţii să fie situat în apropierea unor artere de circulaţie şi să fie uşor accesibil. ulterior. Investitorii trebuie să poată dispune de rezerve financiare pentru ca. În general. . Multa vreme. în afara incasarilor realizate pe bază biletului de intrare. etc În procesul de amenajare a spaţiilor verzi. demers important pentru fidelizarea clientelei lor şi atragerea de noi vizitatori. gestiune şi comercializare.7000 de specii de plante. cateva aspecte trebuie amintite. calatoria se efectuează în principal cu automobilul propriu. magazine de suveniruri. multiplicarea atracţiilor va conduce la prelungirea timpului de vizită (devenind superior unei zile). este necesară existenţa unui spaţiu suficient de intins pentru a cuprinde suficient de multe atracţii astfel încât deschiderea să fie un eveniment. şi. să poată implanta atracţii suplimentare. o pozitie importanta o detin parcurile de distractii care. În acest context. În ceea ce priveste amenajarea parcurilor de distractii.

. trebuie adaugat faptul ca acestea. s-a dezvoltat o retea de transport turistic urban adaptata la cerinţele vizitatorilor. În ceea ce priveste transportul din şi spre exteriorul oraşelor. Transportul turistic Ca urmare a modernizarii şi diversificarii mijloacelor de transport. un rol important. detaliile constructive. inaugurata în 1863) are 273 de statii şi asigura transportul a circa. metroul din New York care are cea mai mare lungime din lume (580 km) şi numarul cel mai mare de statii (483). trasate pe Sena. Utilizarea retelei de transport în comun de către turişti permite acestora să-şi stabileasca itinerariul în funcţie de propriile dorintele. ele insele. în marile metropole ale lumii. Orasele mari. aerian. indiferent de mărimea lor. şi cele inchiriate pe o perioada de timp turiştilor în sistemul rent-a-car. pantonimă etc. În esenta. se poate evidentia faptul ca multe din elementele infrastructurii de transport urban (mai ales cel subteran) reprezinta. adevarate atracţii turistice care şi-au castigat admiratia unor segmente largi de vizitatori datorita atributelor legate de vechimea. amenajarea parcurilor de distractii trebuie să aiba în vedere indeplinirea a doua obiective principale: fidelizarea clientelei şi atragerea de noi vizitatori. O problema care restrange insa avantajele turismului cu automobilul este legata de supraaglomerarea traseelor urbane şi suburbane precum şi de respectarea limitelor de viteza şi a taxelor suplimentare de poluare (care se regasesc în pretul crescut al carburantilor). Pentru aceasta. circ. alaturi de autoturismele personale. metroul parizian. dimensiunea. turiştii beneficiaza de existenta retelei de transport urban (de suprafata sau subteran) pentru acesul la principalele obiective turistice. Totodată. modernizarea periodica şi proiectarea de noi atracţii turistice trebuie să se situeze printre prioritatile administratiei centrale a parcului. Austerliz şi Beroy. naval.muzică. după caz). Pentru calatoriile în scop turistic din interiorul spaţiului urban (şi nu numai) pot fi utilizate. 800 milioane calatori anual. În paralel cu reteaua de transport în comun. feroviar. . În ceea ce priveste deplasarea în interiorul oraşului. etc. îl au evenimentele interactive (spectacole distractive . viteza de deplasare a crecut generand o economie substantiala de timp liber ceea ce confera vizitatorilor unui oraş turistic posibilitatea unui sejur mai indelungat sau vizitarea unui numar mai mare de obiective turistice. sunt puse în legatura cu zonele incojuratoare şi localitatile vecine prîntr-o retea de transport (rutier.De asemenea. de exemplu. Pot fi citate în acest sens: London Undergound (cea mai veche retea de metrou din lume. desfăşurate cu participarea vizitatorilor). spectaculos prin viaductele sale. dansuri. din ce în ce mai des întâlnit în componenta ofertei parcurilor de distracţii.

cel puţin un dormitor şi o sală de baie special echipate. a cărei pantă nu va trebui să depăşească 5%. uşi destul de încăpătoare (cu deschiderea nu mai mică de 75 de cm). o solutie ar fi instalarea în vecinătatea lui a unui fotoliu. viziunea de dezvoltare şi preocupările unei comunităţi trebuie să-i includă pe toţi membrii săi. a caror prezenta a impulsionat creşterea numarului de turişti. ca şi a unei rampe de acces. Astfel. Uşile clasice sunt în general greu de utilizat de către persoanele cu mobilitate redusă dar şi de către turiştii cu bagaje. Pentru persoanele cu deficienţe auditive ar fi utilă instalarea unei bucle magnetice în spaţiul de la recepţie. Se vor evita mochetele şi covoarele groase care îngreunează circulaţia cu scaune cu rotile. amenajarile pentru persoanele cu nevoi speciale contribuie la creşterea atractivitaţii şi standardelor de calitate ale unui oraş. în toate marile oraşe ale lumii s-au constuit aeroporturi. Pentru cei cu deficienţe auditive trebuie să existe posibilitatea instalării unui telefon public cu amplificator. capete ale marilor autostrazi sau noduri rutiere. Amenajari cu caracter special În general. bar la care se poate ajunge cu ajutorul unui scaun cu rotile. ar fi utilă existenţa unei balustrade. cel puţin o sală de mese. Referitor la circulaţia în spaţiile publice. este important să se evite obstacolele ce pot împiedica accesul sau pot reprezenta un pericol pentru cei cu probleme vizuale (obstacole aflate la . informarea. ceea ce face ca petrecerea timpului liber să fie cât mai accesibilă persoanelor cu nevoi speciale. coridoare nu mai strâmte de 90 de cm şi lifturi având o latime de cel puţin 80 de cm şi cu uşile deschizându-se cel puţin 120 de cm. Aceste preocupări se inscriu de regula în elaborarea strategiei urbane. În acest sens. şi exigentele vizitatorilor pe de alta parte. echipamentele turistice trebuie să indeplineasca o serie de cerinţe legate de aspectul exterior al clădirilor şi parcarea în vecinatatea acestora. iluminatul acestora. va trebui deci prevăzut un acces direct. circulaţia în spaţiile publice. unităţile de cazare trebuie să beneficieze de o platformă de la parcare sau orice alt punct de sosire până la intrarea în hotel. etc. pe de o parte. În consecinta.constituie adevarate „puncte teminus". În cazul unor clădiri mai vechi. Eventualul telefon public instalat în hol va trebui să fie accesibil persoanelor în scaun cu rotile. Totodată. problemele care se cer a fi soluţionate sunt legate de managementul traficului şi de dimensionarea mijloacelor de transport luand în considerare cerinţele locuitorilor. restaurant. un spaţiu de parcare special rezervat persoanelor cu handicap. De asemenea. Ghişeul de la recepţie trebuie să aibă o parte mai joasă pentru persoanele în scaun cu rotile sau pentru cele care doresc să se sprijine. pentru cei ce doresc să stea jos. transportul. traseele utilizate. ce poate fi folosită de persoanele imobilizate în scaune cu rotile.

stabilindu-se pe cât posibil un cod care va fi utilizat de fiecare dată în aceeaşi situaţie. în Franţa a apărut un "Ghid al transporturilor pentru uzul persoanelor cu mobilitate redusă". Sălile de spectacol vor fi prevăzute cu locuri speciale destinate scaunelor cu rotile şi vor fi echipate cu o buclă magnetică. El prezintă diferitele mijloace de transport accesibile persoanelor cu nevoi speciale şi face o recapitulare a reducerilor tarifare acordate fiecărei categorii. Multor clienţi le-ar fi util un anunţ sonor al etajelor. reţeaua de transporturi urbane devine accesibilă persoanelor cu deficienţe. cât şi la asigurarea securităţii. Aceste noi reglementări au fost publicate în martie 1990. pentru persoanele cu aparat auditiv. zonele de pericol trebuie semnalate la sol prîntro schimbare de culoare sau textură. Importanţa iluminatului rezidă în faptul că el trebuie să contribuie atât la instalarea confortului. Este preferat iluminatul difuz şi indirect. care nu ies în evidenţă prin contrast şi sunt imposibil de detectat cu bastonul). Potrivit acestor reglementări. Congresul a votat Actul de Acces la Transportul Aerian. În ceea ce priveşte transportul aerian. şi dacă este posibil în braille. sub patronajul Ministerului însărcinat cu transporturile şi al Comitetului de Colaborare pentru Transportul Persoanelor cu Handicap. companiile aeriene sunt obligate să furnizeze anumite facilităţi specifice .30 m. comenzile vor fi aşezate la o înălţime maximă de 1.U. Spre exemplu. Prima treaptă şi verticala să vor fi mai vizibile dacă vor fi vopsite într-o culoare ce va contrasta cu restul scării. În ceea ce priveste traseele utilizate.înălţime. iar în ceea ce priveşte semnalizarea se vor folosi contrastele de intensitate. în 1986 în S. De exemplu. Scările vor fi prevăzute cu o balustradă uşor de prins iar capul scărilor va fi indicat cu o bandă antiderapantă de culoare contrastantă. Aceste reduceri se extind şi la nivelul reţelei de căi ferate: persoanele cu deficienţe sunt repartizate la clasa întâi. putând atrage atenţia şi asupra unei zone de pericol. toaletele publice vor trebui dotate cu instalaţii speciale pentru sprijin şi o manevrare uşoară.A. De asemenea. cu caractere mari. Din ce în ce mai mult. de aceea este necesară o informare directă. fiecare companie adoptă propriile sale dispoziţii cu privire la accesul persoanelor cu deficienţe. vagoanele sunt dotate cu locuri speciale pentru persoanele ce se deplasează în scaun cu rotile. să nu fie alunecoase şi să nu aibă gropi. Cifrele de pe butoane trebuie scrise în relief. Reperele sonore (de exemplu fantani) sunt extrem de utile. cerând Departamentului de Transporturi să elaboreze noi reglementări care să asigure tratamentul fără discriminare al persoanelor cu nevoi speciale. Filmele vor fi subtitrate astfel încât să poată fi urmărite şi de către cei cu deficienţă auditivă. Ascensoarele trebuie să fie destul de încăpătoare pentru a putea fi folosite de către persoanele în scaun cu rotile. drumurile trebuie să fie bine întreţinute. În salile de expozitii pot fi prevazute reprezentări în relief. pentru un preţ echivalent clasei a doua. mulaje şi planuri tactile dar şi explicaţii scrise cu caractere mari sau în braille. De asemenea. Dacă nu se pot evita.

acestea din urma ocupand un rol semnificativ la nivelul destinatiei urbane. Totodată. nocturn al fatadelor). 14. semne care să indice localizarea serviciilor şi facilităţilor specifice. animatia sportiva (competiti. animatia stradala (concursuri. festivalurile. Organizarea animatiei în oraşele turistice va tine seama atât de atracţiile locale existente dar şi de exigentele vizitatorilor carora le sunt. tatre în aer liber. teatre. animatia nocturna (spectacole de sunet şi lumina. proiectarea echipamentelor trebuie să aiba în vedere respectare cerinţelor legate de: accesibilitate. adresate preocupările în directia asigurarii divertismentului. transport turistic cu mijloace neconventionale). etc iar soluţiile adoptate trebuie să raspunda unor cerinţe legate de: respectarea identitatii locale.3. intreceri sportive) sarbatorile traditionale (sarbatorile de iarna). animatia culturala (concerte. servicii accesibile.2. serviciile. Cresterea rolului animatiei În viziunea de amenajare turistică a oraşelor. concursuri. cu precadere. În aceste conditii. conceptia de amenajare turistică a oraşelor va trebui să vizeze dezvoltarea spaţiilor de cazare şi alimentatie concomitent cu proiectarea echipamentelor de animatie. În ceea ce priveste tipologia activităţilor de animatie existente la nivel urban se pot distinge: circuitele tematice (de exemplu rutele gastronomice). rampe de urcare la nivelul intrării. adaptările spaţiilor publice vor fi cu atât mai eficiente cu cât personalul va fi sensibilizat la nevoile turiştilor cu handicap şi va fi pregătit să furnizeze servicii de calitate tuturor vizitatorilor. animatia reprezinta un concept care desemneaza organizarea agrementului în centrele urbane. asigurarea surselor de finantare. informare. Având în vedere diversitatea activităţilor de animatie. iluminatul . Prin dispunerea elementelor de animatie este importanta asigurarea unei legaturi directe cu fiecare zona functionala a oraşului şi să se evite realizarea unor bariere între zonele cu functii dominante. sisteme vizuale (cu litere şi simboluri luminoase şi în coduri color) şi sisteme auditive de informare. telefoane cu amplificator. antrenarea populatei în proiectele de organizare a animatiei. spectacole. expozitii). etc parcurile tematice. lifturi şi alte mijloace de asistare a persoanelor cu deficienţe la urcarea şi coborârea din avion.persoanelor cu handicap: parcări în apropiere de terminal. carnavalurile.

protejarea monumentelor. etc) pentru punerea în practica a proiectelor de animatie organizate la nivelul intregului oraş sau chiar al regiunii. . conceperea unor produse turistice care să includa şi animatia. Acolo unde centrul istoric include şi locuinţe. Trebuie menţionat faptul ca patrimoniul istoric nu include doar monumentele istorice. Reabilitarea patrimoniului istoric Patrimoniul istoric constituie o componentă valoroasa a patrimoniului cultural.3. ci şi ansamblurile şi siturile istorice. Acest demers trebuie să ia în considerare aspecte legate de epoca istorică ce defineşte. agenţii de turism. 14. asanarea spaţiului din jurul clădirilor prin indepartarea tuturor constructiilor parazitare. turistică. În acest context.valoarea cultural.valoarea de utilizare pe care o poate avea un bun cultural aflat în folosinta individuala sau a economică având în vedere beneficiile care se pot obtine din valorificarea bunului societatii. refacerea corecta a plasticii arhitecturale şi inscrierea în stilul epocii pe care o reprezinta. La nivel urban. organizatorii vor urmari să furnizeze vizitatorilor multiple posibilitati de distractie dar şi de intelegere a specificului local. atât în ceea ce priveşte valoarea materială directă. restabilirea şi amenajarea curtilor interioare şi a spaţiilor libere. reabilitarea şi conservarea centrelor istorice reprezinta o componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială. la nivel naţional şi local. Toate actiunile de pastrare şi conservare sunt necesare pentru a se pastra urmatoarele tipuri de valoare pe care le au bunurile culturale: . armonizarea activităţilor culturale şi sportive. principalele actiuni de promovare a animatiei sunt legate de: organizarea de programe de animatie care grupeaza mai multe destinatii urbane (festivaluri la nivel regional).valoarea estetico-sentimentala importanta indeosebi sub aspect turistic şi ambiental. din punct de vedere cultural.Totodată. şi populatia locală poate avea acces. centrul istoric.etc. în acelasi timp. . urbanistică şi de amenajare a teritoriului. . sunt necesare măsuri legate de salubrizarea spaţiului interior. să se asigure ca nu se va realiza o suprasolicitare a capacitatilor zonei ceea ce ar conduce la degradarea spaţiilor şi disconfort dar ca. gradul de conservare precum şi utilizarea actuală. colaborarea între autorităţile locale şi agenţii economici implicati în dezvoltarea turismului (hotelieri. dotarea social-culturala şi comerciala a zonei în raport cu numarul locuitorilor prin modernizarea spaţiilor comerciale şi a serviciilor.valoarea educativa şi de cunoastere cu rol deosebit în formarea personalitatii umane şi progresul . cât şi în raport cu posibilităţile de inserţie a unor componente extraculturale.2.

aşa cum acesta este definit de Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei. la o anumita cultura. În general. orice interventie asupra operei sau în vecinatatea acesteia trebuie să fie efectuata în asa fel şi cu astfel de tehnici încât să ofere garantia ca în viitor nu va impiedica o eventuala noua interventie de salvgardare sau restaurare. social. starea actuala a acestora. orice interventie trebuie să fie documentata şi justificata printr-un raport tehnic din care să rezulte. se numara: uzura fizica (insalubritate şi disconfort). Având în vedere conditiile actuale de evolutie a sistemelor urbane. Actiunile de restaurare şi conservare sunt costisitoare şi sunt suportate prin subventii guvernamentale şi bugetul administratei publice locale. Este vorba de asigurarea unui echilibru între beneficiile obtinute din turism şi costurile pastrarii acestuia. Având în vedere ca centrul istoric reprezinta o prezenta economic-functionala ca un fond construit cu multiple posibilitati de adaptare la diferite utilităţi. Printre cauzele obiective ce impun măsuri de reabilitare a patrimoniului istoric. Astfel. pe langa vicisitudinile de conservare ale operei sau monumentului. care să aibă în vedere importanţa deosebită a patrimoniului istoric. etc. operatiunile de reabilitare constituie un element important în strategia urbană. uzura morala ca urmare a modificarii cerinţelor şi conditiilor de ordin functional. Pentru pastrarea functionalitatii. 157/1997. toate actiunile de restaurare şi conservare urmaresc reglementarile din Carta Restaurarilor de la nivelul Comisiei Europene pentru Cultura. remodelarea centrului istoric detasandu-se ca un obiectiv obligatoriu pentru orice planificare urbană. utilizarea nerationala a spaţiului. ci şi a zonei de protecţie a acestuia (prin intermediul unor mecanisme concrete de protecţie fizică a elementelor constitutive ale . conceptul central de care trebuie ţinut seama este cel al conservării integrate a patrimoniului arhitectural. natura interventiilor considerate necesare şi cheltuielile oportune. se pune tot mai acut problema pastrarii şi conservarii pentru generatiile viitoare a patrimoiului construit cu valoare istorică şi arhitecturala. şi care are două obiective esenţiale: a) conservarea nu doar a monumentului istoric propriu-zis. oferind dovada continuitatii vietii comunitare şi sentimentul de apartenenta la un anumit loc. la care se mai adauga contributiile proprietarilor de edificii şi colectii muzeale. deprecierea monumentelor istorice şi de arhitectura datorita neglijentei ce a dus la degradarea fizica şi datorita inlocuirii fondului vechi cu un fond nou de constructii lipsite de valoare. o prezenta culturala de neinlocuit atât prin capacitatea să de a vorbi despre istoria şi forta creatoare a comunitaţii cât şi prin valentele formative etice şi estetice privind generatiile ce se succed cât şi o prezenta afectiva. la o anumita istorie. adoptată la Granada în 985 şi ratificată de România prin Legea nr. pentru asigurarea unei dezvoltări echilibrate a teritoriului.culturii şi civilizatiei. economic. În ceea ce priveste situatia Romaniei.

de dezvoltare locală şi regionala. menite să trezească şi să sporească sensibilitatea publicului pentru ocrotirea patrimoniului încă de la vârsta şcolară. este aceea de a atrage societatea civilă în procesul de protejare a patrimoniului arhitectural. - să favorizeze aplicarea şi dezvoltarea tehnicilor şi materialelor tradiţionale. dar care ar prezenta o valoare din punct de vedere al integrării în mediul urban sau rural ori al cadrului de viaţă. . conservarea şi folosirea clădirilor a căror importanţă nu ar justifica instituirea unui regim legal de protecţie. urbanişti şi restauratori de monumente istorice. - să favorizeze. cultural şi istoric prin instituirea unor mecanisme de consultare cu colectivităţile locale.să includă protecţia patrimoniului arhitectural printre obiectivele esenţiale ale amenajării teritoriului şi ale urbanismului şi să asigure luarea în considerare a acestui imperativ în diversele stadii de elaborare a planurilor de amenajare şi a procedurilor de autorizare a lucrărilor. prin prisma obligaţiilor asumate la ratificarea viitorul patrimoniului. precum şi punerea în evidenţă a unităţii patrimoniului cultural şi a legăturilor dintre arhitectură. . precum şi prin procese de punere în valoare a monumentului şi a zonei sale de protecţie). naţional şi european. Ţinând cont de faptul că această Convenţie. îndeosebi prin tehnicile moderne de difuzare a informaţiei. de cooperare între specialiştii în planificarea teritoriului. strategia de reabilitare a patrimoniului istoric trebuie să tina seama de faptul ca . care trebuie avute în vedere la stabilirea strategiei în domeniu: a) punerea în valoare. b) integrarea patrimoniului construit în mediul de viaţă al societăţii contemporane. Din această obligaţie derivă alte două direcţii de acţiune. a conservării patrimoniului istoric ca element al identităţii culturale şi ca sursă de inspiraţie şi de creativitate pentru generaţiile prezente şi viitoare. de mediu şi de amenajare a teritoriului. arte. de restaurare a structurii urbane. în scopul adoptării celor mai bune măsuri pentru punerea în valoare a bunurilor istorice.monumentului şi ale zonei de protecţie. impune obligaţii statului român. revitalizarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un element major al politicilor în materie de cultură. atunci când este posibil. prin: programe de revitalizare a zonelor supuse reabilitarii. aceleiaşi Convenţii.să facă din conservarea. În acelasi timp. orice strategie în domeniu trebuie să aibă în vedere adoptarea de politici în domeniul conservării integrate. la nivel regional. tradiţii populare şi moduri de viaţă. precum şi cu instituţiile şi asociaţiile culturale şi politice. în opinia publică.să promoveze programe de restaurare şi de întreţinere a patrimoniului arhitectural. care a fost ratificată de România. indispensabile pentru O altă obligaţie care revine României. în cadrul proceselor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. care: . b) promovarea unor politici de informare şi de sensibilizare.

În concluzie. identificarea unui set coerent de instrumente operative. activităţile. Multe tari care sunt foarte solicitate din acest punct de vedere incearca noi posibilitati de limitare a numarului de turişti anual. în mod obligatoriu. ale cărui componente sunt prezentate în continuare Politica de produs În cazul relaţiilor de schimb din domeniul marketingului urban. coordonarea şi controlul activităţii de marketing. Mixul de marketing În literatura de specialitate. de inalta calitate tehnica care să satisfaca dorinta de cunoastere a potentialilor turişti. ca instituţie organizatoare şi coordonatoare. toate bunurile culturale din oraşe pot suferi şi în urma producerii unor catastrofe naturale (inundatii. Municipalitatea percepe caracteristicile şi schimbările mediului său ambiant concentrându-se. sau în general de folosire. organizarea. care pot provoca un efect haotic şi degradant asupra acestora.3. Totodată. obiectul acestora nu este un simplu produs. de asemenea. să-şi adapteze cât mai exact deciziile la exigenţele pieţei. ce reflectă viziunea municipalităţii cu privire la modalităţile concrete de atingere a obiectivelor stabilite. 14. ca instrument al dezvoltării economice pentru o anumită zonă geografică. interventiile urbanistice trebuie să degreveze centrele istorice de anumite destinatii functionale. în acest caz putem discuta numai despre produse globale. tehnologice. turismul poate determina şi influente negative asupra monumentelor istorice în timp şi daca nu este controlat. la care se mai pot adauga situatii neprevazute (incendii. acte de vandalism. prin realizarea de materiale video. monumentele. Elementele mixului marketingului urban sunt direct influenţate de particularităţile bunurilor publice. definirea conceptului de marketing urban. cutremure. mentinerea unui aflux intens de turişti. contextul socio-economic. structura organizatorică a grupurilor de planificare şi implementare. retea Internet. pentru creşterea semnificativă a gradului său de competitivitate. ca reprezentant al intereselor locale şi parte a sistemului administrativ regional şi naţional. pastrarea sezonalitatii determina influente negative asupra bunurilor culturale mobile şi imobile din oraşele patrimoniale. furtuni puternice). alunecari de teren. de a delimita rolul fiecărui actor şi maniera să de acţiune pentru a-i orienta spre atingerea scopului propus. filme. Esenţială este capacitatea municipalităţii. metodele şi calitatea managementului public. presupune. care pot să însemne: - spaţiul geografic. alţi factori . Dintre forţele interne care îşi pun amprenta asupra structurii mixului de marketing urban. concentrată în noţiunea de mix de marketing. Implementarea strategiei de marketing urban este un proces dificil. ce se realizează printr-un complex de acţiuni practice. care cuprinde: infrastructura. se remarcă: resursele tehnice şi financiare ale municipalităţii. Aceste decizii se materializează în cadrul mixului de marketing. Astfel. furturi). se poate afirma ca obiectivul fundamental în reabilitarea patrimoniului istoric îl constituie asigurarea unui echilibru între centrele istorice vechi şi dezvoltarile urbanistice şi edilitare contemporane mai ales din punct de vedere functional.toate edificiile unui oraş sunt afectate de activitatile industriale şi traficul auto. prin politica de marketing pe care o desfăşoară. de normele sociale generale şi speciale care reglementează activitatea municipalităţii. Astfel.

politica de produs a oraşului trebuie să tina seama de segmentele vizate Stabilirea politicilor de produs este un proces anevoios. activităţi turistice şi culturale etc. oferă spaţiu de locuit. de competenţa internă a comunităţii. . ce pot fi asemănătoare. infrastructura pe care o posedă Pornind de la tipologia consacrata a produselor turistice. Problema produsului în marketingul urban este generată pe de altă parte de intervenţia factorului politic în determinarea politicilor publice. etc. Produsul în marketingul urban îl constituie un pachet complex de produse şi servicii. în cazul oraşelor. Formarea produsului contribuie la modelarea percepţiei publicului asupra oraşului.reprezentativi. Există diferenţe majore între marketingul urban şi marketingul bunurilor şi serviciilor: produsul (oraşul) în marketingul urban diferă foarte mult de produsele şi serviciile firmelor. asigurând un echilibru între acestea. terenuri. politicile publice trebuie să acorde atenţie diferitelor interese. Produsul în marketingul urban poate reprezenta beneficiul pe care îl percepe comunitatea în urma aplicării ansamblului de politici publice. incluzand atracţiile. Localităţile urbane pot fi considerate produse atât timp cât acestea asigură forţă de muncă. dotarile. să genereze mai multe resurse proprii prin vânzarea de servicii şi să diminueze costurile. care contribuie la crearea unei ambianţe sociale pentru locuitorii săi. infrastructură de bază pentru activitatea economică. care au scopuri diferite. oferte de investiţii. activităţi de agrement şi amenităţi. această etapă fiind o parte din procesul de modificare a imaginii oraşului Produsul urban are menirea de ca sustine oraşul în competiţia interurbană ce se desfăşoară la nivel global. etc şi oraşul ca gazda a unor evenimente turistice (culturale. În concluzie. fără a omite satisfacerea exigenţelor şi nevoilor cererii. sportive. produse. care constă în armonizarea acestor interese. ca produs turistic complex. oraşul este un bun comun. acelaşi teritoriu este oferit simultan mai multor categorii de consumatori. servicii comerciale. Oraşele sunt nevoite să adopte o veritabilă perspectivă de piaţă în privinţa produselor şi a clienţilor lor. se poate vorbi de oraş pentru anumite funcţii etc. mediul natural şi resurse. propus şi oferit de către municipalitate. În cazul oraşelor. Teritoriul cuprinde atât bunuri private cât şi publice. servicii. acesta evidenţiind unicitatea comunităţii locale. care în general conţine informaţii despre serviciile publice. complementare sau concurente. Produsul reprezintă o combinaţie de caracteristici ale comunităţii. dar nu şi calitatea serviciilor. Planificarea şi realizarea produselor/serviciilor urbane se realizează în funcţie de cercetările de piaţă realizate. - caracteristici specifice comunităţii: serviciile pe care le oferă. care trebuie dezvoltat prin intermediul unor politici publice prudente şi un management public eficient. În sectorul public.

format din municipalitate şi unul sau mai mulţi agenţi economici şi una sau mai multe instituţii publice. percepţia să de către segmentele de piaţă vizate etc. preţul priveşte valoarea de utilizare a terenurilor pentru construcţii de locuinţe sau costurile determinate de localizarea de noi activităţi economice. comerţul şi industria (noi afaceri. locuitorii actuali şi cei potenţiali ai oraşului.Politica de pret Strategia de preţ trebuie abordata ca fiind preocuparea municipalităţii de a asigura o anumită poziţie a acesteia în raport cu celelalte oraşe şi corelarea printr-un raport corespunzător cu costurile pe care acestea le generează. alte scopuri). participarea la convenţii. efectele asupra celorlalte variabile ale mixului. oameni de afaceri care să genereze locuri de muncă şi investiţii în comunitate). activităţi culturale. În marketingul urban. Aceste pieţe se pot individualiza astfel: turiştii (odihnă. ecologice) pentru a susţine un preţ cât mai mic pentru produsul urban sau chiar furnizarea acestuia în mod gratuit. În general. Între componentele mixului. activitatea de distribuţie în marketing urban presupune crearea unor parteneriate public-privat între municipalitate şi diferite organizaţii specializate în domeniul . relaţii cu produsul urban şi strategiile de dezvoltare economică urbană. economice. Nivelul preţului se poate stabili pentru toate tipurile de bunuri şi servicii pe care oraşul le oferă pieţelor sale actuale sau potenţiale: cazare. De cele mai multe ori. ramuri industriale. sistemul de marketing orizontal ce presupune ca două sau mai multe întreprinderi. Politica de preţ este aproape în exclusivitate dependentă de politica de produs. serviciile oraşului). instituţii publice din ramuri de activitate diferite să-şi reunească resursele materiale. pieţele de export (pieţele ţintă pe care se vor comercializa produsele. Politica de distributie Distribuţia în marketingul urban presupune dezvoltarea unor strategii de marketing integrate care vizează toate pieţele comunităţii locale. rolul promoţional. canalele de distribuţie în marketingul urban pot fi organizate în mai multe tipuri de sisteme de distribuţie complexe (sisteme de marketing): sistemul de marketing vertical. Pornind de la sistemul de distribuţie convenţional. În aceste conditii. agrement etc. care acţionează ca un organism unitar. principala problemă este reprezentată de costurile pe care le suportă municipalitatea\comunitatea (sociale. transport. educaţionale. variabila preţ se particularizează printr-un caracter deosebit de complex determinat de modul său specific în care reflectă raportul cerere-ofertă. stabilirea unei politici de preţ eficiente asigură atât atractivitatea comunităţii cât şi dezvoltarea echilibrată a produsului urban global (evitarea apariţiei unor discrepanţe generate de susţinerea financiară a unor elemente ale produsului global în detrimentul altora). sportive. pentru a valorifica o oportunitate de piaţă sau pentru a acoperi mai bine un segement de piaţă. călătorii de afaceri. financiare şi umane (sub controlul municipalităţii).

massmedia. Politica de promovare În general. internaţionale. infrastructură.arhitectura clădirilor. finanţare pentru proiecte publice etc. delimitarea funcţională. educaţia.o strategie clară şi riguroasă de marcă va ajuta municipalitatea să atragă investiţii externe. Specialiştii în proiectare urbanistică sunt interesaţi de atributele de amenajare urbanistică . telecomunicaţii (telefonie. este susţinută de trăsăturile distinctive ale comunităţii urbane (arhitectura oraşului. agrement etc). comunitatea de afaceri. Insa elementele fizice nu sunt suficiente pentru formarea unei mărci. comunitatea locală. Un alt aspect important al distribuţiei în marketingul urban îl constituie crearea facilităţilor necesare pentru creşterea gradului de accesibilitate spre şi dinspre zonele urbane.marketingului sau dezvoltării economice.Evenimentele.consumatorii" produselor/serviciilor urbane iar construcţiile. personal înalt calificat. gradul de curăţenie şi calitatea mediului înconjurător . nici imaginea. prin aspectul său. spaţiile deschise şi gradul de utilizare a terenului. servicii poştale). O bună relaţie cu guvernul central. deoarece oraşele şiau axat eforturile asupra clădirilor.Cultura. - Politicile municipalităţii . spaţii publice. Aceste elemente au un rol esenţial deoarece asigură condiţiile de desfăşurare a relaţiei dintre municipalitate şi . ştiinţifice şi sportive. calitatea mediului. Cu toate acestea. ansambluri statuare) constituie elemente de atracţie pentru . internet. elementele vizuale ale oraşului trebuie să reflecte imaginea pe care oraşul doreşte să o comunice. care asigură accesul la facilităţile urbane: transport (aerian. personalităţi ale vieţii culturale. cu celelalte oraşe. . activităţi de recreere. festivalurile . traseele străzilor şi circulaţia. Este o certitudine faptul că localizarea companiilor private este determinată de o serie de factori. arhitecturii şi peisajului urban. naţionale. nici elementele de atracţie nu pot compensa anumite deficiente. muzee.Elementele urbanistice care poartă amprenta evoluţiei istorice (monumente. starea infrastructurii urbane.. la rândul ei. naval. condiţiile de viaţă . dacă aceasta. contribuie la formarea imaginii. rutier). dintre care amintim: calitatea factorilor de viaţă. Din acest punct de vedere. instituţiile locale. fluvial. oportunităţile de diversificare şi dezvoltare a afacerilor. televiziune. Concentrarea atenţiei asupra elementelor fizice este mai uşor de realizat. Aceste elemente contribuie la îmbunătăţirea percepţiei imaginii oraşului. comunicaţii.ca elemente definitorii pentru produsul urban global. reţea de agenţii/instituţii care să medieze relaţia dintre municipalitate şi segmentele ţintă. distribuţia reprezintă reuniunea tuturor modalităţilor de transport. Printre elementele care contribuie la formarea imaginii oraşului se pot numara: . simbolurile oraşului. - Investiţiile. imaginea comunităţii locale de afaceri. este esenţială pentru succesul imaginii oraşului.modalitatea de stabilire şi implementare a acestor politici are un impact profund asupra relaţiei dintre municipalitate-comunitate-mediu extern. infrastructura aferentă.reprezintă elementele cele mai active şi des utilizate pentru formarea imaginii unui oraş. vestigii istorice .

urbanismul turistic. aplicarea politicilor de marketing contribuie la creşterea calităţii vietii în centrele urbane. Pe de alta parte. . reabilitarea centrelor istorice. dezvoltarea pietelor de bunuri şi a zonelor comerciale centrale. atractivitatea unei destinatii turistice este legata nu numai de calitatea resurselor naturale şi a serviciilor oferite. ci şi de ambianta estetica. Asa cum s-a mai aratat.vizitatori. de viziunea de dezvoltare a oraşului ceea ce contribuie la crearea unei imagini favorabile în exterior şi constituie unul dintre factorii care determina succesul economic şi social şi. elaborarea unor strategii coerente şi unitare de amenajare turistică urbană având drept obiectiv integrarea armonioasa a turismului în ansamblul functiilor urbane constituie un obiectiv fundamental în strategia de dezvoltare urbană. Având în vedere aceste aspecte. şi marketingul urban care cuprinde stabilirea şi dezvoltarea relatiilor dintre mediul social. personalităţi de renume internaţional etc. pe aceasta bază. amplificarea atracţiilor culturale şi a evenimentelor speciale. functia turistică a asezarilor urbane se sprijina pe doua componente majore: managementul urban care se referă la activitatea administratiei publice privitoare la asigurarea cresterii calităţii vietii în conditiile realizarii unei dezvoltari urbane durabile. introducerea muzeelor şi a obiectivelor turistice locale în circuite nationale şi internationale. a nivelului pietelor. Astfel. dezvoltarea zonelor de recreere. prin unele actiuni legate de conservarea cadrului natural. promovarea participarii la schimburile economice şi culturale de pe piata internationala. cu echilibrarea raportului dintre cerere şi oferta. În concluzie se poate afirma ca atractivitatea unui oraş turistic este legata de o serie de factori ce tin de creşterea calităţii vietii. a muzeelor şi a siturilor arheologice. instituţii. economic şi institutional. De asemenea pot avea o influenţă semnificativă asupra percepţiei consumatorilor de produse/servicii urbane. investitori. În aceste conditii. creşterea competitivităţii. refacerea unor arealuri degradate şi redarea lor în folosinta comunitaţii. intelegand prin aceasta personalizarea atracţiilor turistice prin arhitectura şi arta peisagistica. ca parte integranta a programului general de sistematizare a teritoriului şi a localitatilor trebuie să raspunda necesitatii elaborarii unor soluţii adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor creand cadrul necesar dezvoltării turismului şi afirmarii acestuia ca factor de creştere a competitivităţii localitatilor.

In acest context. reevaluarea istoriei arhitecturale si a relatiei dintre centrul istoric si celelalte zone functionale sa conduca la cresterea preocuparilor in directia conservarii resurselor turistice. centrele istorice indeplineau toate functiile urbane. are loc dezvoltarea si extinderea oraselor si a functiilor indeplinite de acestea. Initial. de la cea politica si administrativa la cea sociala si culturala.1. preocuparile privind amenajarea si conservarea centrelor istorice constituie un factor decisiv in cresterea competitivitatii orasului turistic. 15.element de referinta in dezvoltarea oraselor turistice Importanta centrului istoric rezida in functia culturala pe care acesta o indeplineste in cadrul sistemului urban dar si a celei turistice. Centrul istoric .concept si evolutie Abordat in intreaga sa complexitate. AMENAJAREA SI CONSERVAREA CENTRELOR ISTORICE -DIRECTIE MAJORA DE ACTIUNE IN DEZVOLTAREA TURISMULUI URBAN Desfasurandu-se in variate forme. de a se constitui intr-un element de natura sa contribuie la cresterea atractivitatii orasului. dezvoltarea ulterioara a generat explozia constructiilor urbane moderne. Centrul istoric al unui oras reprezinta vechiul nucleu functional care s-a pastrat in teritoriul urban de-a lungul timpului si in care s-a acumulat o importanta cantitate de valori urbane162. 15.15. activitatea turistica exercita un rol semnificativ asupra dezvoltarii oraselor in timp ce resursele istorice constituie un element esential in formularea strategiilor de dezvoltare a urbanismului turistic. fie este reprezentat de ansambluri arhitectonice distribuite in intreg spatiul urban.1. Desi centrul istoric reprezinta produsul . Centrul istoric .1. El defineste nu numai existenta fizica a orasului ci mai ales devenirea spirituala a colectivitatii care l-a creat. centrul istoric poate fi definit ca o suma de resurse istorice localizate in interiorul unui oras. Exista in prezent numeroase orase turistice in care functia cultural-istorica este dominanta desi. centrele istorice constituind zonele cele mai vechi ale oraselor pentru ca mai apoi. a consolidarii rolului centrului istoric in formarea si promovarea oraselor turistice precum si in directia asigurarii integului sistem de utilitati publice si infrastructura generala dar si a dotarilor de infrastructura turistica. la nivelul unui cartier. Ulterior.

alaturi de fundamentarea planificarii urbane pe baza actiunilor de conservare au condus la separarea spatiala a functiei istorice de cea comerciala.unde orasul originar reprezinta o entitate bine definita dar care a fost supus ulterior presiunii populatiei in continua expansiune care. evidentierea interventiilor survenite in diferite etape ale evolutiei orasului. Oricare ar fi modelul structural de organizare. fiecare oras include valori istorice avand grade diferite de importanta: a) Valori functionale definite prin situarea punctelor centrale si a zonelor de interes in diferire etape istorice. c) varianta japoneza .unde componenta istorica a orasului. cresterea activitatii comerciale precum si expansiunea coloniala au dus la extinderea acestuia in afara zidurilor. O analiza riguroasa a evolutiei spatiale a centrelor istorice ar presupune cunoasterea intregului context cultural. b) varianta Ierusalim . c) Valori afective care se manifesta prin capacitatea de a-I atrage deopotriva pe vizitatori dar si pe cei mai multi dintre locuitorii orasului. Aceasta clasificare reprezinta o incercare de abordare a relatiilor intre functia istorica si cea comerciala. istoric si politic in care aceste centre au aparut si s-au dezvoltat ulterior in intregul ansamblu al functiilor urbane. sistemul feudal administrativ dezvoltand orasul comercial in paralel cu extinderea castelelor de tip "acropole". resursele istorice pot fi grupate rezultand mai multe variante: a) varianta spaniola .unei experiente istorice unice si reflecta valori culturale specifice. b) Valori social-istorice determinate atat de existenta unor spatii in care s-au desfasurat evenimente importante pentru oras si tara dar si de existenta monumentelor istorice si artistice ce definesc orasul. d) Valori ambientale caracterizate prin valoarea arhitecturala si stilistica a cladirilor precum si prin unitatea spatiala si calitatea compozitiei urbane.in care delimitarea dintre centrul istoric si orasul modern este mult mai clara. precizarea si limitarea etapelor de functionalitate. Planurile de urbanism trebuie sa tina seama de aceste valori. Ulterior. d) varianta nord-americana .. stabilirea importantei diferitelor zone urbane.in care centrul orasului medieval era ingradit de proprietatile bisericii. definind astfel existenta centrului . de data mai recenta si cu putine variatii culturale se intrepatrunde cu cea comerciala si administrativa.

Are loc in acest fel o intrepatrundere a fluxurilor de turisti cu populatia rezidenta fapt care genereaza preocupari din partea autoritatilor locale de integrare a activitatilor turistice cu realitatea cotidiana asigurand astfel crearea unei atitudini pozitive din partea locuitorilor fata de vizitatori si comportamentul acestora. c) functia culturala priveste atat valoarea istorica.1. unicitate si originalitate in constructie si dimensiuni. traditiile si obiceiurile acestora. atractivitatea multor edificii culturale. Functiile centrelor istorice In prezent. comertul cu seveniruri.) b) functia turistica se impleteste adeseori cu cea comerciala incasarile din activitatea turistica fiind dificil de cuantificat in conditiile in care vizitatorii centrelor istorice beneficiaza de servicii care. a aprovizionarii si parcarii ceea ce reduce. fiecare in parte o valoare istorica sau arhitecturala deosebita. atmosfera generata de existenta centrelor istorice devine un element esential in directia cresterii atractivitatii oraselor turistice atat pentru populatia locala cat si pentru vizitatori.2. Este cazul serviciilor de alimentatie publica. In acest context. Acest fapt genereaza insa o serie de masuri care privesc traficul urban in sensul restrictionarii circulatiei autovehiculelor. religioase sau istorice fiind data de stilul arhitectonic. Multe orase turistice detin un potential cultural insemnat fapt ce se reflecta in mod direct asupra dezvoltarii functiei culturale prin valorificarea turistica a acesteia. dar care trebuie conservate pentru a asigura continuitatea formelor de cultura ale vietii citadine. antichitati si obiecte de arta. ambele segmente de consumatori alcatuind cererea pentru intreaga piata a serviciilor urbane. etc.istoric. transport. intreg ce include o suma de edificii ce nu au. financiar-bancare. casele . 15. sunt oferite in egala masura si locuitorilor. transport. acestea pot fi adeseori intalnite ca fiind pozitionate central fata de celelalte zone ale orasului ceea ce le confera o accesibilitate sustinuta si de intreg sistemul de utilitati conceput inca de la aparitia lor. medicale. agentii de turism. artistica si estetica a centrelor istorice dar si cultura locala exprimata de atitudinea si comportamentul localnicilor. schimb valutar. limiteaza intr-o anumita masura accesibilitatea. Pot fi amintite in acest sens muzeele. aspiratiile. Opinia specialistilor este aceea ca valoarea centrelor istorice consta in intregul lor. etc. exceptand cazarea turistica. In ceea ce priveste localizarea centrelor istorice. alimentatia publica si alte servicii conexe oferite vizitatorilor (banci. functiile pe care centrele istorice le indeplinesc in dezvoltarea economica si sociala a spatiului urban pot fi grupate astfel: a) functia comerciala detine ponderea cea mai mare in economia locala fiind reprezentata de cumparaturile ocazionale.

Adeseori. teatrele. prezenta turistilor in exces poate suprasolicita retelele de . Fatima. Impactul turismului asupra mediului local Valorificarea turistica a centrelor istorice genereaza efecte economice si sociale pentru comunitatile locale in conditiile in care centrele istorice de interfereaza de multe ori cu cele comerciale si de afaceri sau acolo unde in interiorul sau in vecinatatea acestora s-au dezvoltat cartiere de locuinte. locuintele. obiceiurile si traditiile pot pune mai bine în valoare zona respectivă devenind atractive pentru turişti. Existenta populatiei rezidente ofera o sursa permanenta pentru servicii comerciale dar genereaza adeseori nemultumiri atat din partea vizitatorilor cat si a locuitorilor ca urmare a aglomerarilor spatiilor comerciale. De multe ori insa. populaţia locală detine in mod indirect un rol semnificativ in comercializarea si promovarea produsului turistic urban. Magazinele.memoriale. Alaturi de acestea. utilizarea panourilor publicitare. In aceste conditii.3. Uneori. bisericile si manastirile.1. comunitatea locala percepe interesul vizitatorilor ca pe o agresiune adusa modului lor liniştit de viaţă. traficului urban. aceste probleme sunt solutionate prin acordarea de subventii si scutiri de taxe pentru renovarea cladirilor ramanad insa nerezolvate o serie de aspecte ce tin de impunerea unor constrangeri in amenajarea fatadelor. catedralele. etc. parcarilor. etc. comportamentul turiştilor faţă de localnici este la fel de important ca şi cel al populaţiei locale faţă de acestia. Vatican. etc.) d) functia de gazduire (locuire) este asigurata deopotriva de locuintele individuale situate in interiorul sau in vecinatatea centrului istoric si de cazarea turistica. etc. centrele istorice cunoscute ca locuri de pelerinaj atrag anual fluxuri importante de vizitatori indeosebi cu prilejul unor sarbatori religioase (Mecca. cunoasterea comunităţii locale constituind un element central in intelegerea simbolisticii resurselor istorice. obiectele de artizanat confecţionate de aceştia. expozitii. carnavaluri. Santiago de Compostella. functia culturala este completata de o serie de activitati si manifestari artistice care pot deveni o importanta atractie turistica materializate prin organizarea de festivaluri. Adeseori. Pe de alta parte. Totodata. Lourdes. ocuparea unor cladiri istorice cu locuinte individuale sau sedii administrative determina costuri suplimentare de intretinere si asigurare a functionalitatii acestor spatii prin utilizarea unor materiale si tehnici de conservare si restaurare extrem de costisitoare. modificarea structurii interioare a cladirilor. 15. targuri.

Cresterea notorietatii centrului istoric genereaza intre altele si modificari in profilul afacerilor locale in sensul cresterii chiriilor in spatiile comerciale aferente ceea ce a condus de multe ori la disparitia micilor intreprinzatori care ofereau servicii utile localnicilor (magazine alimentare. circulatia turistilor. la Angkor. afectează traficul local şi limitează libertatea de mişcare a localnicilor. criminalitate. alimentare cu apa. Uneori. populaţia locală trebuie încurajată să participe activ in dezvoltarea turismului.). Acest lucru poate fi realizat prin instruirea localnicilor in planificarea. magazinelor specializate în vânzarea de obiecte de arta extrem de appreciate de catre turisti. fie că este vorba despre autoturisme private.1000 localnici vor fi angajaţi în numeroasele centre istorice locale. etc. Un alt efect al dezvoltarii turismului pe plan local il constituie preocuparea catre comercializarea excesivă a mediului de afaceri si indeosebi a agenţiile de publicitate care.canalizare.. conservarea si gestionarea centrelor istorice. Creşterea numărului de restaurante. turismul poate contribui insa si la creşterea nivelului de trai al comunităţii locale. etc. autocare. vandalism. Sculptorii locali pot fi implicaţi în crearea de . cersetori. Pe langa efectele sale negative. spălătorii. Rezolvarea acestor aspecte de catre autoritatile locale consta in gasirea unor solutii de initiere a unor programe educationale de natura sa imprime locuitorilor sentimente de atasament fata de propriile traditii. Prezenta turistilor poate atrage totodata o serie de vanzatori ambulanti fara licenta. fast-food-urilor. In masura in care este posibil. administratorii zonelor turistice confruntandu-se astfel cu dezavantajul creşterii salariale a forţei de muncă implicate în proiectele de conservare si gestionare a siturilor istorice. aglomereaza locurile de parcare şi restrictioneaza accesul catre serviciile care le sunt necesare iar zgomotul şi poluarea le creeaza disconfort. energie. magazine de electrocasnice. Totodata. în Cambogia se estimează că circa 800 . in eforturile de crestere a incasarilor prin panouri publicitare de mari dimensiuni si reclame sonore ceea ce genereaza de multe ori insatisfactii din partea locuitorilor. destinate împodobirii caselor de oaspeţi sau domeniilor publice. localnicii fiind nevoiti să suporte creşterea cheltuielilor pentru pază şi protecţie.) nevoiti să-şi schimbe locaţia cedând locul magazinelor de suveniruri.. colectarea deseurilor iar confortul si calitatea vietii rezidentilor poate cunoaşte un uşor declin. De exemplu. discoteci şi alte surse de distracţie genereaza tulburarea liniştii publice (zgomot. Localnicii pot fi cooptaţi şi în realizarea de obiecte artizanale specifice zonei. contrastul dintre localnici şi turişti poate avea consecinţe grave mai ales printre tineri care încearcă fără succes să imite stilul de viaţă al turiştilor. indecenţă. baruri. artisti care ofera spectacole in strada ceea ce starneste iritarea din partea populatiei locale. taxiuri.

toate aceste masuri pot contribui la asigurarea unui echilibru intre nevoile comunitatii locale pe de o parte si asteptarile vizitatorilor pe de alta parte. Selecţionarea produselor artizanale pentru magazinele de suveniruri din perimetrul zonei turistice reprezinta o metodă eficienta de sporire a gradului de conştientizare al populaţiei fata de valorile si cultura locala. picturile pot fi utilizate in amenajarea spatiilor interioare. 15. pentru terminale ale diferitelor mijloace transport. cu mijloace proprii. In cadrul procesului de renovare sunt implicati trei factori care contribuie. Insa unul din cele mai puternice atuuri ale sectorului public este aceea ca detine terenuri si cladiri in zona istorica. Alaturi de gasirea celor mai bune metode de gestionare a centrelor istorice. toate solicita amplasamanete centrale). Probleme privind amenajarea pentru turism a centrelor istorice 15. imbunatatirea serviciilor publice si nu in ultimul rand. realizarea de centre de interes public si zone comerciale.2. apa potabila. vanzatorii stradali. satisfacerea exigentelor impuse de activitatea turistica. birourile. cel de-al treilea il .2. Guvernul sau primariile sunt interesate in zonele centrale pentru functiile lor specifice.obiecte pentru decorarea interioară a hotelurilor iar obiectele din ceramica. Procesul de conservare si restaurare In general. parte integranta (expresie) a preocuparilor de elaborare a strategiilor de dezvoltare a urbanismului turistic. Acivitatea sectorului public se exercita si prin rolul sau in planificarea urbana si in managementul terenurilor din zonele centrale prin reglementarile privind zonarea terenului. renovarea si conservarea monumentelor. amenajarea de zone pentru relaxare. iluminatul strazilor.primul este cel privat desfasurand activitati industriale si comerciale fiind interesat in zona centrala datorita accesibilitatii (magazinele. dezvoltarea modelelor de circulatie care sa faciliteze fluenta trafiului. pentru spatii verzi sau alte spatii publice si pentru un limitat stoc de locuinte. centrele comerciale. elaborarea de metode in dezvoltarea ariilor urbane. ţesăturile. refacerea strazilor. o alta activitate pe care sectorul public o desfasoara este aceea a impunerii nivelului de impozite in cadrul zonelor urbane centrale. hotelurile. astfel: . al doilea este sectorul public. Renovarea centrelor istorice urmareste in principal imbunatatirea calitatii conditiilor de locuit pentru locuitori. operatiunile de renovare implica modernizarea cladirilor si a utilitatilor si cuprinde aspecte legate de: renovarea locuintelor. realizarea de instalatii de canalizare. Totodata.1.

2. ai diferitelor comapanii implicate in afaceri. ai municipalitatiii. determinand continua degradare a parametrilor asigurati. feronerie. In cadrul acestui parteneriat rolul municipalitatilor este hotarator. un rol important in politica de renovare urbana il detine parteneriatul dintre sectorul public si cel privat reunind reprezentanti ai guvernului.2. fatadele si elementele de decor urban. vitrine. rezolvarea problemei consta in realizarea unei retele noi. locuind in imobile care vor fi reabilitate. Datorita vechimii lor. in prezent. pasajele. De asemenea pot fi subventionate persoane sau familiii care. In ceea ce priveste acesul la terenuri sau constructii pot fi folosite preturi diferentiate pentru terenuri sau cladiri care vor fi folosite cu destinatia de locuire si cu alte preturi pentru cele cu functiuni comerciale. etc. In ceea ce priveste alimentarea cu apa. Un rol important il detin subventiile sau diferite alte forme de transfer de la buget si sunt necesare spre a asigura locuirea accesul in aceste zone a populatiei cu venituri modeste. doresc sa-si refaca cladirea in conformitate cu planul aprobat de municipalitate.). programul de relocare al populatiei. aceasta trebuie sa aiba in vedere programul reconstructiei zonei privind utilitatile si o parte din cladirile existente. aceste sisteme au capacitati depasite care nu au putut fi corelate cu cresterile de consumuri determinate de modernizarile constructiilor existente si de aparitia unor constructii noi. pot fi subventionati producatorii de programe de locuinte la standarde si preturi impuse de autoritatile publice. conservarea monumentelor. organizatii de cultura si de invatamant. scari interioare. arcade. ca vechi sctrucuri estetice cu valoare ambientala. sculpturi. asociatii nonguvernamentale si organizatii civice.reprezinta locuitorii din zona pentru care problema unei locuinte accesibile din punct de vedere financiar este mai mult decat importanta. ridicarea al standardelor sanitare. In categoria cladirilor care trebuie conservate si restaurate intra: imobilele clasate ca monumente istorice si de arhitectura si protejate ca atare dar si imprejurimile acestora (spatii verzi. Totodata. 15. Infrastructura a) infrastructura generala . Totodata. etc. dimensionata pe baza capacitatilor de perspectiva si executata din materiale corespunzatoare. mobilier urban. care sa ofere conditii de asigurare a debitelor si rezistenta la . la achizitionarea sub pretul pietei de terenuri sau alte forme de capital si la asigurarea de servicii.in general. In ceea ce priveste asigurarea finantarii. bolti. centrele istorice reprezinta zone in care au aparut primele constructii si instalatii pentru asigurarea utilitatilor prin sisteme de centralizare. alcatuita dintro retea de conducte care prezinta uzura avansata.

iar pe de alta parte. constituie factori care influenteaza numarul optim de vizitatori la un anumit moment. In privinta dotarilor comerciale. formele de vanzare practicate si prin serviciile asigurate. evitandu-se astfel desele defectiuni generatoare de spargeri de pavaje. sortimentul oferit. etc. precautiile de siguranta. conservarea atractiilor. este necesara determinarea aceesului . rezolvarea consta in realizarea unei scheme actualizate de canalizare si a unei retele noi din materiale corespunzatoare. Totodata. si in cazul asigurarii canalizarii in zonele istorice . In acest sens. favorizandu-se accesul prin alei cu circulatie pietonala. trebuie subliniat faptul ca vizitarea spatiilor interioare impune rezolvarea unor categorii mai largi de probleme decat cea a spatiilor exterioare.adica delimitarea zonelor care constituie puncte de interes pentru vizitatori. In ceea ce priveste mobilierul urban. b) infrastructura specifica turismului In proiectarea infrastructurii specifice turismului. In functie de aceste aspecte. stabilirea amplasamentului. dotarile comerciale ale unui oras sau cartier trebuie sa fie astfel situate incat sa ofere maxime proximitate si sa fie prezente indeosebi in zonele frecvent solicitate. . fatadele. Astfel. Totodata. De regula. acesta va fi conceput in mod special pentru a fi in concordanta cu ambianta creata de toate elementele stradale. prin tipologia lor. Totodata. localizarea amplasamentelor fiecarui tip de magazin. amenajate cu pavimente decorative sugerand epoci anteriore. O alta regula ce se impune a fi respectata este legata de faptul ca oricarei constructii comerciale trebuie sa i se asigure o suprafata de teren suplimentara necesara unor eventuale extinderi si totodata sa dispuna de o importanta suprafata de teren amenajata. sa asigure comerciantilor o activitate rentabila. o reprezinta accesul. destinata parcarii autovehiculelor. pozitionarea si structurarea centrelor comerciale. a magazinelor generale din zona comerciala respectiva necesita rezolvarea unor probleme legate atat de relatia dintre structura retelei comerciale si celelalte dotari urbanistice cat si de existenta unor restrictii cu privire la regimul de inaltime.solicitari. o alta problema ce trebuie solutionata in renovarea infrastructurii generale. un prim demers il constituie determinarea numarului optim de vizitatori la un moment dat in scopul conceperii unui orar de vizitare pentru grupuri. In al doilea rand. este necesara stabilirea unor conceptii clare privind regulile de urbanism comercial: dimesionarea si structurarea retelei de distributiei. aceesibilitatea. De asemenea. masurile de siguranta. sa ofere clientelei o diversitate suficienta de marfuri si servicii. strazile cu circulatie auto asigura legatura cu restul orasului dar trebuie limitat in interiorul centrului istoric. echiparea comerciala a centrului trebuie sa cuprinda un numar important de magazine care. marimea si profilul magazinelor.

fie temporar. acolo unde nu exista un sistem de canalizare adecavt. Un alt aspect important il reprezinta asigurarea cu echipamente si servicii medicale de bază. astfel incat sa asigure accesul vizitatorilor la reteaua de utilitati publice. Acestea trebuie situate in zone linistite iar designul lor ar trebui sa respecte standarde arhitecturale şi îndrumări asfel încât sa respecte semnificatia centrului isoric. vizitatorii trebuie să aibă acces la telefoanele publice. In ceea ce priveste alimentatia publica. fântânile publice care oferă apă potabilă ar trebui să fie disponibile turiştilor în apropierea intrărilor si identificate cu simboluri grafice internaţionale. Serviciile si infrastructura turistica In ceea ce priveste cazarea. creşterea turiştilor interni şi internaţionali poate adeseori crea o situaţie care oferă posibilitatea de a obţine transformarea unor spaţii rezidenţiale şi comerciale în hoteluri şi/sau case de oaspeţi. In zonele istorice. Localizarea unitatilor de cazare se va face in exteriorul zonei istorice iar dimensionarea acestora are loc in functie de numărul vizitatorilor şi de capacitatea aşezării de a suporta astfel de constructii. volumul. unitatile respective vor fi amplasate. In acest sens. Un bun exemplu de astfel de hotel Panak Tingal situate în apropiere de marginea parcului în Borobodur (Indonezia). cutii postale amplasate in apropierea magazinelor de suveniruri. in afara centrului istoric dar pot constitui. este posibila uneori incurajarea . Desi accesul in zona istorica trebuie realizat doar pietonal. in acelasi timp. de asemenea. parte a trăsăturilor specifice locatiei. înălţimea. vizitatorii centrelor istorice trebuie sa beneficieze de astfel servicii asigurate de regula de sectorul privat.Consideratii privind siguranta Vizitatorii trebuie protejati de conditiile nesigure ale sitului care pot produce vatamari corporale. zonele nesigure sau interzise publicului vor fi marcate corespunzator iar colectiile de valoare trebuie protejate cu sisteme de alarma. materialele exterioare şi peisajul înconjurător. In zonele in care fumatul este permis. De asemenea. Aşezările mai mici sau mai puţin vizitate pot găzdui turişti în case de oaspeţi şi hosteluri. De asemenea. fie pentru o perioadă scurtă. Aceasta insa se va face de asemenea. rezervoarele septice şi câmpurile de drenaj ar trebui localizate într-o zonă unde vizitatorii nu au acces. acestea vor fi prevazute cu extinctoare precum si cu instructiuni de utilizare a acestora. Deosebit de important este locul. În general. cu pastrarea carcterului istoric al zonei. De exemplu. construit utilizand atât designul local cât şi materialele de construcţie autohtone. acestea vor fi amplasate la intrare sau in vecinătatea serviciilor de alimentaţie publică. pubele construite din material durabil care să fie complementar mediului înconjurător. Centrele istorice trebuie de asemenea amenajate.

desi necesita o atentie sporita si importante investitii. bărci.transporturilor speciale ca de exemplu: şarete trase de cai. realizarea unor dotări pentru accesul persoanele în vârstă sau cu handicap. fotografii. îmbarcarea/debarcarea călătorilor cât şi zone semnalizate de aşteptare a călătorilor. o listă cu programul destinat vizitării. patrimoniul istoric existent la nivel urban se confrunta cu o serie de probleme referitoare la degradarea vechilor edificii care.) iar eforturile financiare pentru protejarea. transporturile speciale necesită amenajarea de perimetre pentru oprire. funiculare. Realizari recente in centrele istorice din Romania In prezent. cat si pentru cele destinate transportului grupurilor de turisti. nu se situeaza printre preocuparile organismelor responsabile (administratia publica locala. conceperea reţelei de străzi. Promovarea In ceea ce priveste promovarea centrelor istorice ca destinatii turistice atractive. Pentru a funcţiona eficient. De exemplu. etc. Totodata. alaturi de necesitatea clarificarii regimului proprietatii. reamenajarea. să controleze numărul operatorilor şi să monitorizeze calitatea serviciilor. realizarea de vederi şi postere. sunt utilizate revistele de călătorii care cuprind articole despre emnificaţia istorică şi internaţională a sitului istoric. o listă cu evenimentele organizate. maşinuţe electrice speciale pentru terenurile de golf. multe dintre edificii avand un statut incert. etc. sunt necesare masuri de asigurare a igienei şi curăţeniei precum si de îndepărtare a reziduurilor rezultate. Autoritatile locale trebuie să impună un sistem de licenţe. trenuleţe care contribuie la cresterea atractivitatii centrului istoric. se impune includerea aspectelor legate de conservarea si amenajarea centrelor istorice . participarea la targuri si expoziţii intenţionale.2. Fiecare mijloc de transport utilizat ridică o gama întreagă de probleme. o hartă din care sa rezulte relaţiile centrului istoric cu zonele care îl înconjoară. De asemenea. pentru acestea. 15. Accesul catre zona istorica se poate realiza si utilizand transportul cu automobilele proprii insa. imaginea centrului istoric poate fi promovata si prin: realizarea de filme şi casete video care caracterizează zona.3. Totodata. amplasarea unei staţii de debarcare/îmbarcare la o distanţă convenabilă de intrarea în zona turistică. proprietarii. trebuie amenajate locuri de parcare in numar suficient. în cazul vehiculelor trase de cai. se impune respectarea unor reguli ce tin de semnalizarea prin indicatoare clare de la o oarecare distanţă de zona turistică pentru a direcţiona şoferii spre destinaţia dorită. etc. comisiile judetene pentru protectia monumentelor. problemele prioritare de conservare. conservarea si valorificarea centrelor istorice este nesatisfacatoare. de indicatoare şi de semne pe pavaj astfel încât să fie eficientă în direcţionarea vehiculelor.

In aceste conditii. caracteristic acestei configuratii este conservarea unor trasaturi functionale si estetice corespunzatoare unei anumite formatiuni social-economice. centrul istoric nu trebuie inteles exclusiv ca o configuratie compacta de factura medievala ci ca o succesiune de spatii urbane cu trasaturi influentate de conditii istorice.Suprapunerea partiala a centrului actual peste centrul istoric: Iasi. Braila.). in care centrul istoric este inchis de o centura de ziduri desi in interior spatiile libere au o pondere mare in contrast cu densitatea excesiva a constructiilor). Craiova. Sebes. Timisoara. Sibiu. aceasta se prezinta sub diferite forme: a) Configuratia compacta si bine delimitata in teritoriul urban. Timisoara. in afara nucleului central. Iasi. Brasov. se inscrie si proiectul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. - Separarea completa a centrului actual de centrul istoric. Brasov. b) Configuratie rasfirata. o serie de orase precum Iasi. etc. incepand din 1992 s-au deschis o serie de santiere pentru lucrari de restaurare a centrelor istorice. Craiova. Oradea. constituita prin transformari succesive operate de diferite formatiuni social-economice care au lasat amprente caracteristice asupra constructiei urbane (Suceava. Cluj. potrivit momentului cristalizarii sale (orasele feudale Cluj-Napoca. cuprinse in cadrul unei zone istorice sau in afara acesteia.in cadrul politicii locale de dezvoltare a turismului. Bistrita. Targu-Mures. Referiror la relatia dintre centrul istoric si zona centrala. mai greu de delimitat. In ceea ce priveste configuratia centrului istoric in structura urbana. Bucuresti. in cadrul uneia sau mai multor incinte succesive pastrate mai mult timp. muzee de interes national.) In prezent. unde centrul orasului functioneaza in cadrul centrului istoric. etc. Bistrita. etc. . Pana in momentul de fata. centrul istoric risca sa ramana in afara circuitului de dezvoltare a zonei centrale (Baia Mare. in multe locuri partial restaurat si renovat. Au fost restaurate indeosebi ansambluri monahale si biserici de exceptie. In octombrie 1997.etc. Este cazul marilor orase: Bucuresti. In acelasi sens. Oradea beneficiind de sume importante pentru restaurari si conservari de patrimoniu. pot fi diferentiate trei situatii caracteristice: - Concordanta intre situl istoric si centrul civic actual: Cluj-Napoca. Craiova. Medias. unele castele. din punct de vedere spatial. având Ministerul Culturii şi Cultelor ca agenţie de execuţie şi fiind implementat cu sprijinul autorităţilor locale intitulat "O Românie Frumoasă" si lansat în luna mai 2003 care .etc. sociale si economice diferite. Sighisoara. spatiul urban romanesc se caracterizeaza prin prezenta mai multor nuclee la nivelul orase din Romania exista de mai multe nuclee istorice. Comisia Europeana de la Bruxelles a aprobat pentru prima data acordarea de fonduri PHARE pentru cultura romaneasca. In acest caz. palate de cultura. Oradea.

Principalii parteneri in acest proiect au fost PNUD Romania. obiectivele proiectului se refera la: .instruirea şi crearea de oportunităţi de angajare pentru tineriii defavorizaţi. Dezvoltarea activitatilor turistice contribuie la realizarea unei politici de refacere urbana mai ales pentru spatiile degradate si abandonate. consilii judeţene. departe de a corespunde exigentelor de ordin tehnic. impuse de politica de dezvoltare de tip european. economic. cât şi între oraşele implicate în renovarea şi administrarea zonelor protejate.îşi propune să contribuie la crearea de locuri de muncă pentru tinerii post-instituţionalizaţi şi pentru tinerii şomeri şi. reabilitarea parcurilor. Vor fi prezentate in continuare eforturile autoritatilor locale din unele orase istorice in directia reabilitarii patrimoniului turistic in scopul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea urbana locala si politica de conservare a resurselor turistice. Construcţiilor şi Turismului. proiectul a generat realizarea de parteneriate între sectorul public şi sectorul privat. un capital aflat in stare latenta. Ministerul Muncii. Protecţiei Sociale şi Familiei/Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. protectie. cu reactivarea unor vechi edificii. ceea ce confera mai multa incredere si dorinta de pastrare a memoriei culturale din partea populatiei urbane rezidente. cultural etc. Bucuresti Municipiul Bucuresti dispune de rezerve importante de potential.sprijinirea strategiilor de dezvoltare durabilă ale autorităţilor locale. . Ministerul Culturii şi Cultelor. In toate aceste actiuni de pastrare a viabilitatii si functionalitatii asezarilor urbane romanesti. Ministerul Transporturilor. insa. dar starea generala este. elementele de cultura si civilizatie sunt cunoscute si apreciate de un numar cat mai mare de persoane. primării. turismul poate juca un rol deosebit de important in masura in care este bine organizat. Brasov. renovarea clădirilor istorice. Intreaga dezvoltare urbanistica ar trebui sa se constituie intr- . care trebuie valorificat si pus la dispozitia intregii societati. în acelaşi timp. ecologic. incluzând situri istorice din oraşe. În acelaşi timp. fata de lumea exterioara. promovare. fiecare agent economic interesat de turism isi poate realiza numeroase si diverse programe turistice axate pe bunurile culturale prezente in spatiul urban romanesc. a zonelor pietonale şi a locurilor de agrement. Reabilitarea a fost conceputa de natura sa creeze un cadru de dezvoltare pentru viitor şi sa asigure atragerea de noi forţe sociale şi economice în zonele urbane. fiind o resursa economica majora. In acest context. Medias si Braila. Prin turism. In aceste conditii se poate afirma ca in orasele Romaniei patrimoniul cultural urban are nevoie de recunoastere. . Sintetizate.. să iniţieze un proces de revitalizare a unor zone urbane istorice. fara a se depasi limitele de transformare si exploatare. incurajarea dezvoltării turismului cultural urban.sprijinirea autoritatilor centrale si locale în procesul de reabilitare a patrimoniului cultural urban. Lucrările constau în revitalizare urbană. Orasele incluse in proiect in anul 2003 au fost Alba-Iulia. estetic.

Corneliu Coposu şi Splaiul Independenţei .D. Hristo Botev . Politicile sectoriale de dezvoltare cuprind politica utilitatilor si serviciilor publice. Banca Nationala si sediile diverselor banci comerciale fiind localizate in partea de N . agenţii guvernamentale. bisericilor si locuintelor. magazinele in S . Politica formulată in această direcţie se referă la asigurarea capacităţilor reţelelor edilitare in concordanţă cu . politica mediului urban si politica de dezvoltare institutionala. o mare parte se afla in proprietatea municipalitatii. Totodata. Politicile specifice stabilite se refera la: politicile sectoriale de dezvoltare. a derulat impreuna cu U. sector privat. Dintre acestea. str. Fondul construit are o valoare tehnica inegala. In perioada 2000-2002. Zona Centrului Istoric ocupa o suprafata de aproximativ 50 ha.V a acestei supafete. Calea Victoriei .P. degradate. (Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite) un proiect numit "Un Bucuresti Frumos". Zona beneficiaza de studii si proiecte deja elaborate si de programe de finantare a interventiilor in vederea reabilitarii infrastructurii tehnico-edilitare. fiind considerata un catalizator al dezvoltarii care determina sporirea interesului sectorului privat. politica de investitii. calificarea si angajarea temporara a tinerilor iesiti din caminele de copii. sustinute de o infrastructura edilitara care necesita imbunatatiri. politica de trafic. In Zona Istorica sunt prezente aproximativ 520 de cladiri. in centrul geografic al orasului si este amplasata in perimetrul cuprins intre: bd. politici zonale si reabilitarea si promovarea centrului istoric.la est.la sud.V. in vederea integrarii lor sociale precum si revitalizarea Centrului istoric al Bucurestiului prin refacerea fatadelor cu semnificatie arhitectonica deosebita si a pavajului strazilor din aceasta zona. In acest context. Strategia de reabilitare urbana porneste de la premisa ca un program coerent de revitalizare a zonei trebuie sustinut prin formularea unor politici specifice şi prin facilitarea şi coordonarea acţiunilor celorlalţi actori importanţi in proces .o strategie coerenta de transformare a orasului intr-o capitala europeana din punctul de vedere al atractivitatii manifestate atat fata de rezidenti si agentii economici locali cat si fata de vizitatori si potentiali investitori.la nord. iar locuintele in toata partea de sud. care a avut drept obiective pregatirea. zona este foarte bogata in valori de patrimoniu urbanistic si cultural care confera identitate si prestigiu orasului. politica utilităţilor şi serviciilor publice este prioritara pentru municipalitate.N. Dintre acestea. Functiunile dominante sunt financiar-bancare si comerciale. politica de reabilitare urbana va contribui la cresterea calitatii vietii prin afirmarea valorilor nationale si pastrarea identitatii culturale tinand cont de exigentele dezvoltarii durabile. Elisabeta .la vest. Caracterul specific al zonei centrului istoric rezultă din valoarea arhitecturala a cladirilor publice. cu multe constructii in stare mediocra.comunitate. din care 38% sunt inregistrate ca avand valoare semnificativa din punct de vedere arhitectural. Primaria Municipiului Bucuresti. agenţii internaţionale. bd.

actualizarea Master Planului pentru Zona Istorica. telefonie. . . .C.dezvoltarea turismului.Hanul cu tei. cafenelelor si a altor activitati economice si de birouri.cu caracter rezidenţial (vezi anexele) Pentru fiecare zona in parte. situată de-a lungul străzii Lipscani. asupra calitatii vietii rezidentilor sau a altor utilizatori. -Bacani. . Vor fi reabilitate si amenajate arterele de circulatie publica din zona si pavimentele. stimuland activitatile economice si sociale si conservarea unei parti importante din mostenirea arheologica si arhitecturala a Bucurestiului si include: . directe sau mediate.dezvoltări de birouri.centrul financiar.cererea consumatorilor si la coordonarea. Zona 6 . din punct de vedere al graficului de realizare. Reabilitarea centrului istoric va . intre investiţiile in infrastructură şi reabilitarea fondului construit. Politici zonale . iluminat stradal.dezvoltarea unui Plan Detaliat pentru Aria Pilot continand strazile ce trebuie restaurate in cadrul acestui proiect. pasaje pietonale.zonă cu caracter preponderent comercial. intre str. . Componenta principala a proiectului consta in reabilitarea si extinderea retelelor de apa si canalizare. urmatoarele strazi vor fi destinate strict traficului pietonal: . .Lipscani. reconstructie. . .Pictor Tonitza. la renovarea fondului construit existent şi să stimuleze investiţii şi localizarea acelor funcţiuni/activităţi ce-i conferă locului specificitate şi valoare. 8 şi 9 .birouri in zona străzii Hristo Botev şi Căii Moşilor.Patrascu Voda.impulsionarea restaurarii in zona si stimularea investitiilor de catre proprietarii publici sau privati in modernizarea cladirilor. Zona 10 . Prin operatiuni de restaurare. cultură. renovare. .dezvoltarea unei strategii de restaurare. de-a lungul bd. Zonele 7. Smârdan şi bd I. restaurantelor. . Proiectul de reabilitare a zonei istorice are ca scop refacerea climatului de odinioara (dar cu facilitati moderne). electricitate. Zona Centrului Istoric este structurată astfel: Zona 1 .Stavropoleos.Blanari.crearea a numeroase locuri de munca atat pe timpul executiei lucrarilor cat si dupa terminarea acestora.zonă de birouri . de-a lungul Splaiului Independenţei.cu caracter preponderent de recreere. acesta va contribui la: -imbunatatirea mediului stradal si a infrastructurii publice in scopul incurajarii conservarii si restaurarii siturilor din zona. gaz metan. in scopul cresterii atractivitatii atat pentru locuitori cat si pentru vizitatori prin dezvoltarea suplimentara a magazinelor specializate. exprimand dincolo de politica urbana si un set de politici sociale.Franceza. reabilitarea centrului istoric produce efecte benefice. politicile de dezvoltare trebuie să conducă la conservarea caracterului esenţial.Brătianu. La finalul implementarii proiectului. Zona 2 .din punctul de vedere al formulării unor politici de dezvoltare pe arii de intervenţie. . In ceea ce priveste eficienta economico-sociala a proiectului. agrement. Zona 3 . Proiectul prevede si amenajarea citorva parkinguri de suprafata care sa absoarba interdictiile de circulatie auto pe strazile de mai sus. Elisabeta şi Carol.zonă de birouri. Zonele 4 şi 5 .

Sighisoara este printre putinele orase-cetate locuite din Europa si singurul conservat in cea mai mare parte dar si locuit din Romania. Casa Venetiana . atat pe teritoriul orasului cat si in zona inconjuratoare din bazunul Mijlociu al Tarnavei Mari . Au fost atestate arheologic: asezarea apartinand epocii bronzului. Arhitectura a fost influentata de diversi factori. dar si pentru cei cazati temporar ca turisti. generatoare de venituri publice sau private. civila.regenera calitatea tuturor functiunilor localizate in zona. marturie stau edificiile din piatra din zona centrala: Casa cu cerb a patriciatului.in 1280 . Intemeierea localitatii conform cronicelor din secolul al XVII-lea este datata la 1191 si 1198. o asezare a dacoromanilor si apoi a urmasilor lor. Arhitectura ecleziastica a fost marcata de cresterea numarului membrilor si a fortei economice a comunitatii: Biserica din Deal si Biserica Manastirii edificate in secolul XIII-XV. Cresterea calitatii serviciilor. simbol al autonomiei jurisdictionale. generand experiente noi. ceea ce duce in secolul XVI-XVII la doua supra inaltari ale incintei fortificate.locuire care cu mici intreruperi depaseste 40000 de ani. Planul orasului-cetate este caracteristic oraselor germane intemeiate in evul mediu tarziu. un castru roman pentru paza drumului. punctuale si dispersate. insa fara baza documentara. Edificiul reprezentativ aal arhitecturii militare publice exprimata in cele patru sageti ale sale. „trairi" ale locului. a corpului de paza si pentru oaspeti. fie de mare amploare pe arii mari. Principalul punct de atractie al centrului istoric il reprezinta Muzeul de istorie si totodata Turnul cu Ceas care il gazduieste si care este simbol al orasului.nu marcheaza insa si inceputul locuirii. intrucat confera o calitate superioara a vietii urbane. atat pe cea rezidentiala pentru locuitorii zonei. Arhitectura militara (zid si turnuri de aparare) a fost conditionata de folosirea masiva a armelor de foc.locuinta primarului. dar si cresterea bunastarii generale prin atragerea investitiilor. Prima atestare documentara a localitatii . Sighisoara Complex medieval de arhitectura militara. Biserica din Deal este cel mai important monument al orasului si a patra ca importanta intre bisericile gotice ale Transilvaniei. doua asezari dacice ale epocii fierului din care una a fortificat platoul inferior al Dealului Cetatii. de locuri de munca reprezentand astfel suportul necesar pentru cresterea calitatii vietii in spatiul urban. determinand cresterea atractivitatii si a prestigiului orasului. evenimente memorabile. Casa Vlad Dracul a autoritatilor orasului. Datorita arhitecturii sale remarcabile. fie la scara redusa. concentrate. Arhitectura civila este influientata de cei instariti. turismului. a pozitiei dominante si a ambiantei geografice. ecleziastica de valoare europeana. Toate aceste tipuri de operatiuni. . devin motoare economice si sociale. orasul a fost supranumit inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea "Perla Transilvaniei". a amenajarii spatiilor publice reprezinta si o chestiune de interes general.

Centrul Interetnic. In ceea ce priveste oportunitatile in dezvoltarea centrului istoric. cat prin ansamblul de cladiri vechi care. Hotelul „Sighisoara". imprejurimile orasului. Dacă în zonele centrale ale cetăţii curaţenia este efectuată în mod regulat.privilegiu detinut de putine orase ale timpului. infiinţarea unui punct de informare turistică într-un loc central. Totodata au fost identificate si puncte slabe care tin de nerespectarea culorilor originale ale fatadelor si cladirilor.a. pozitia geografica. acestea se refera la meşteşugurile tradiţionale. patrimoniul arhitectural de valoare. internatul şi clasele primare ale Liceului „Joseph Haltrich". Turnul Fierarilor ş. Turnul Cismarilor ş. „ Casa de pe stâncă". ornitologie. ţigle etc. etc. De asemenea. amenajarea unor săli legate de personalităţile oraşului. iInsuficienta punere în valoare a patrimoniului. posibilităţile de realizare a unor muzee şi expoziţii în cetate. care nu necesită o restaurare imediată (Turnul Frângherilor (locuit). dezvoltarea legaturii cu orasele infratite. . Casa „Wagner". In ceea ce priveste actiunile viitoare. Turnul Croitorilor (a fost reparat doar acoperişul). parţile mai puţin vizitate sunt neglijate (versantii impaduriti). diversificarea ofertei turistice în cetate prin amenajări de expoziţii permanente de etnografie. lipsa unui birou de informare turistică. cu toate transformarile intervenite isi pastreaza in buna masura caracterul lor initial. unei fântâni în stil medieval. păstrarea cetăţii ca zonă locuită şi evitarea transformării ei într-un complex de hoteluri şi restaurante. de artă contemporană. Alte obiective se află în curs de restaurare sau sunt într-o stare. Liceul „Joseph Haltrich". Cetatea se remarca nu atat prin cladiri monumentale. păstrarea aspectului arhitectural (obloane. accesibilitate auto si feroviara. inventarierea şi monitorizarea patrimoniului. expunerea necorespunzătoare a lucrărilor artiştilor amatori. au fost identificate ca obiective de prima urgenta in actiunile de conservare: Turnul Cositorarilor. sistem de canalizare învechit care favorizează alunecari de teren. Turnul Cojocarilor şi Turnul Măcelarilor.a. circulaţia vehiculelor în cetate.) tradiţional al cetăţii Sighişoara şi a împrejurimilor acesteia. tencuieli de var. Casa cu Cerb. exista pericolul transformarii cetatii intr-un complex de restaurante dar si pierderea aspectului medieval prin modificarile moderne efectuate asupra fatadelor si care vor altera caracterul de unicitate al cetatii. porţi. lispsa unei săli de spectacole şi a unui cinematograf. etc. Autoritatile locale au efectuat o analiza SWOT a situatiei actuale a turismului si au fost desprinse ca puncte tari. Zidul Cetăţii pe versantul nordic. pastrarea aspectului medieval. plasarea zonei industriale in afara orasului. ferestre. luând în considerare mai multe detalii ca de exemplu: culori. unele obiective au fost conservate şi restaurate corespunzător ca de exemplu Biserica din Deal. posibilitati de cazare variate. In ceea ce priveste conservarea şi restaurarea monumentelor istorice. Turnul cu Ceas (muzeu). buget local insuficient pentru renovarea caselor proprietate de stat şi a turnurilor si zidului cetăţii.

Au fost formulate totodata principalele directii de actiune: Consultanta în domeniul reabilitarii locuintelor. reprezinta un important punct turistic pentru orice vizitator. iar in latime 93 m. constructia si oferta de noi locuinte. Considerata centrul istoric al Sibiului. programul pentru centrul istoric. prin cladirile medievale pastrate in forma originala si prin numeroasele obiective de interes turistic care se gasesc aici. aflat în derulare. implicarea cât mai larga a locuitorilor în masurile de reabilitare si modernizare o pastrarea diversitatii sociale si demografice. care sa mentina caracterul cladirilor vechi. crearea de locuinte care sa satisfaca si necesitatile familiilor cu copii sau cu venituri medii. dezvoltarea . Piata Mare a fost prima data mentionata in 1411 ca piata de cereale.Latura de sud a pietii este declarata monument arhitectural protejat de UNESCO prin stilul arhitectural unic care este mentinut aici. In ceea ce priveste strategia autoritatilor locale privind conservarea urbana. fiind una dintre cele mai mari din Transilvania. Programul Urban de Actiune Sibiu descrie toate masurile importante si proiectele de dezvoltare urbana din urmatorii ani realizand diferentierea între masurile adoptate pentru centrul istoric si orasul în ansamblu. prin comasarea unor locuinte sau spatii de locuit. Piata are o lungime maxima de 142 m. Aceasta planificare detaliata a programului trebuie sa sprijine îndeosebi transpunerea obiectivelor formulate în "Carta reabilitarii Centrului Istoric al Orasului Sibiu / Hermannstadt". electricitate si a instalatiilor sanitare în interiorul cladirilor. precum si crearea de noi oferte de locuit în afara centrului orasului. având un grad înalt de detaliere. Piata Huet se desfasoara in jurul Catedralei Evanghelice aici existand prima incinta de fortificatii a orasului. este grupat in jurul celor 3 piete istorice si este limitat de urmele celei de-a 4 centuri de fortificatii. renovarea si modernizarea cladirilor prin promovarea de initiative de reabilitare prudente. In evul mediu in aceasta piata (cunoascuta in documente si sub numele de 'circulus parvus') existau casele de locuit si atelierele mestesugarilor sibieni. consolidarea. Piata este legata de Piata Mare si de Piata Huet prin tuneluri inguste si prin stradute pietruite. gaz. modernizarea prioritara a instalatiilor de alimentare cu apa. îmbunatatirea calitatii spatiului înconjurator locuintei prin masuri de amenajare peisagistica a curtilor interioare si gradinilor. îmbunatatirea conditiilor de locuit si reducerea densitatii locative prin modernizarea si marirea spatiilor de locuit. care are ca baza proiectul de cooperare româno-german pentru reabilitarea centrului istoric. cel mai mare sit medieval din Romania. pas cu pas si economice.Sibiu Centrul istoric al Sibiului. pastrarea libera a curtilor interioare si a gradinilor de noi constructii si spatii de parcare. Piata Mica.

precum si alocarea spatiilor publice unor functiuni specifice. deschiderea pasajelor pietonale dintre case si dotarea cu zone verzi a centrului. prin amenajarea de trasee turistice suplimentare. eliberarea orasului istoric de traficul greu de tranzit si reducerea traficului sau. prin amenajarea spatiilor verzi existente. cum ar fi recreere. configurarea si modificarea racordurilor casnice într-un mod care sa tina seama de caracterul orasului istoric si care sa nu influenteze arhitectura amenajarea spatiilor publice (mobilier urban.diversificarea ofertei turistice prin amenajarea unui centru de informatii pentru turisti. comert sau cultura). accesul la noi surse de finantare pentru investitiile necesare. îndepartarea traficului motorizat si stationar din pietele si strazile care confera imaginea orasului. elaborarea unui concept detaliat de promovare a mestesugurilor si meseriilor traditionale. cladiri publice) vizand îmbunatatirea atractivitatii orasului istoric prin amenajarea corespunzatoare a pietelor publice si strazilor. salubrizare. dezvoltarea în . cu formarea unui inel verde în jurul fostei fortificatii de aparare si legatura acestuia cu pietele din orasul istoric prin spatii verzi stradale. alimentare cu gaz si electricitate) prin reabilitarea. de spatii de recreere si odihna. prin folosirea unor materiale locale traditionale. introducerea unei metode de taxare prin care marimea taxei este în concordanta cu volumul consumului. pentru descongestionarea centrului orasului. intensificarea eforturilor pentru identificarea si eliminarea sparturilor din conducte. diversificarea ofertei de hoteluri si gastronomie în orasul istoric.managementul traficului prin continuarea reducerii sistematice a traficului. precum si crearea unora noi.infrastructurii de baza (apa si canalizare. odihna. amenajarea celor mai importante strazi comerciale din centrul orasului ca zone pietonale . precum si pentru întarirea importantei orasului ca centru multifunctional. eliberarea strazilor importante din punct de vedere arhitectural sau cultural-istoric de traficul motorizat. fortificatii. înlocuirea si extinderea retelelor de infrastructura tehnica în vederea evitarii unor noi probleme constructive si pentru asigurarea alimentarii la consumul prognozat. precum si integrarea acestora în conceptul turistic general. elaborarea unui concept pentru spatiile verzi din orasul istoric. acolo unde este posibil. protejarea copacilor stradali existenti si plantarea altora noi. precum si printr-o gama larga de informatii turistice. îmbunatatirea transportului în comun. limitarea parcarilor din unele zone în centrul istoric. precum si construirea unei retele de cai pietonale si pentru biciclisti. pentru îmbunatatirea calitatii vietii locuitorilor si a vizitatorilor. zone verzi. comunicare. crearea de noi oferte de parcare la intrarile în orasul istoric. îmbunatatirea conditiilor oferite vizitatorilor. . tinându-se seama de criteriile severe ale protectiei monumentelor.

5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national . patrimoniul istoric este ameninţat cu deteriorarea sau distrugerea definitiva datorită pe de o parte uzurii cauzate de trecerea timpului dar si de amploarea schimbărilor economice şi sociale din ultimii ani.situri arheologice declarate ca zone de interes naţional. Proiectul Dracula Park a fost indelung contestat.3.continuare a ofertei culturale multilaterale. a comunităţilor locale şi a cetăţenilor. realizarea unor lucrari de amenajare in zonele protejate construite. . 15. b) zone construite protejate (de interes national sau arheologic prioritar). reutilizarea ca material de construcţie a unor monumente istorice abandonate. mentinerea traditiilor si obiceiurilor multiculturale si multiconfesionale. .de interes local . Regimul constructiilor In prezent. ansambluri. instabilitatea legislativă şi diminuarea capacităţii de aplicare a legilor. .de interes naţional (dacă sunt generate de un monument istoric clasat în grupa valorică A ("monumente istorice de valoare naţională şi universală"). La aceasta au contribuit si lipsa de autoritate a instituţiilor abilitate in protejarea patrimoniului istoric. acest demers este extrem de dificil. între care pot fi mentionate: schimbări în regimul de proprietate al terenurilor şi clădirilor. cele mai multe dintre acestea deruland simpozioane si actiuni sporadice ca reactie la unele initiative periculoase pentru integritatea siturilor istorice (de exemplu. Tipurile de zone protejate pot fi determinate de un monument istoric. ea trebuie să fie în primul rand bine inteleasă si mediatizata dar fara implicarea autorităţilor locale. care cuprind valori de patrimoniu cultural si istoric este reglementata de Legea nr. organizatiile non-guvernamentale au o capacitate limitata de actiune.înscrise în Lista patrimoniului mondial cultural. . aceste zone protejate construite pot fi: . Acestora li se adauga lipsa de educaţie şi de informare a populatiei. în ordinea importanţei: a) monumente istorice (. După natura interesului public. adeseori incomplete. Elementele construite protejate de legislaţia română sunt. Aspecte legislative In Romania. situri).Sectiunea a III-a . un ansamblu sau sit istoric sau de o sumă de elemente care necesită protecţie şi se constituie într-o suprafaţă protejată. -valori de patrimoniu cultural de interes naţional.propuse pentru înscriere în Lista patrimoniului mondial cultural. distrugerea unor clădiri istorice si construirea in locul lor a unor edificii moderne dar neintegrate in peisajul urban. In acelasi timp. reactiile depasind granitele tarii). Pentru ca legislaţia să fie aplicată. neimplicirea autorităţilor locale precum si absenta comunicarii intre organizaţiile care ar trebui să colaboreze pentru păstrarea ci conservarea patrimoniului istoric. statutul incert al unor cladiri istorice.zone protejate.monumente istorice clasate în grupele A şi B (monumente.

zonele de protectie a valorilor de patrimoniu cultural iar lucrarile necesare de cercetare.Sectiunea a III-a . conservare si de punere in valoare a patrimoniului din zonele protejate de interes national se vor executa numai in baza avizelor si aprobarilor autoritatilor administrative si forurilor stiintifice din domeniu. In ceea ce priveste continutul . din oficiu. Aceste tipuri de zone protejate se instituie prin hotărâri ale Consiliilor Locale. in conditiile stabilite de lege.: UNESCO . autoritatile administratiei publice locale. avand la baza documentatii tehnico-economice elaborate si aprobate potrivit dispozitiilor legale. trebuie sa cuprinda: . precum şi a contextului şi caracteristicilor care conturează semnificaţia lor istorică.Lista monumentelor în pericol). prevazute de lege. raportate la dezvoltările localităţilor în ansamblul lor. Potrivit Planului de amenajare a teritoriului national . in baza unor studii de specialitate. Protecţia internaţională se poate institui. De asemenea. fără consultarea statelor (ex. În cazul în care asupra unei zone protejate.zone protejate.: UNESCO . reglementarea modului de utilizare a terenurilor cuprinse în perimetrele zonelor respective. restaurare.cadru al documentatiilor de urbanism pentru zonele construite protejate. având la bază documentaţii de urbanism. din donatii sau din alte fonduri alocate de organisme internationale sau din resurse financiare obtinute in baza unor conventii bilaterale ori multilaterale. de asemenea. Tot in aceasta directie se inscriu si prevederile Reglementarii tehnice privind "Metodologia de elaborare si continutul-cadru al documentatiilor de urbanism pentru zone construite protejate (PUZ)" ale caror obiective se refera la evidenţierea rolului acestor zone in dezvoltarea urbană. funcţionale şi spirituale a cadrului construit din localităţi şi stimularea interesului economic şi cultural pentru utilizarea acestuia precum si la protejarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice. finantarea totala sau partiala a lucrarilor se poate face si de alti investitori. de 200 metri in comune si de 500 metri in afara localitatilor. natural şi cultural). documentaţiile vor avea în vedere: . de 100 metri in municipii si orase.Lista patrimoniului mondial.stabilirea direcţiilor şi priorităţilor de dezvoltare a zonelor luate în considerare. si se finanteaza in limita fondurilor aprobate cu aceasta destinatie. Aceste lucrari vor fi cuprinse in listele de investitii anexate la bugetele locale.(dacă sunt generate de un monument istoric clasat în grupa valorică B ("monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local"). cu sprijinul autoritatilor publice centrale cu atributii in domeniu. Pana la delimitarea prin studii de specialitate a zonelor de protectie a patrimoniului istoric se instituie zone de protectie a monumentelor istorice. trebuie sa delimiteze. In acest sens. a zonelor arheologice şi a ansamblurilor arhitecturale şi urbanistice deosebite. teritorială şi regională.stabilirea condiţiilor de realizare a construcţiilor şi amenajărilor urbanistice pe ariile respective. organisme internaţionale instituie (la propunerea statului român) o protecţie internaţională. asigurarea continuităţii fizice. persoane fizice sau persoane juridice. zona se poate considera de interes internaţional (ex. . prin legile bugetare anuale. protejare.

de mediu natural sau de mediu construit). previziuni privind suportul implementării acestor propuneri . construite si proiectate existente. punere în valoare. izola zona sau subzona faţă de vecinătăţi agresive. studiul istoric general. aspectul exterior al clădirilor. beneficiarul. evidenţierea obiectivelor de interes public. precizarea limitelor zonei construite protejate). propuneri de racordări ale reţelelor tehnico-edilitare.pavaj. protecţii faţă de poluare şi alte riscuri ). bilanţ teritorial. scopul şi Delimitarea zonei construite protejate ( justificarea iniţierii demersului de instituire a zonei obiectivele planului urbanistic). disfuncţionalităţi şi constrângeri naturale. implantarea construcţiilor în raport cu căile de circulaţie. spaţii amenajate cu rolul de a proteja. . tipuri admise si interzise de ocupare şi utilizare. demolare. . monumentele istorice sunt . Introducere (denumirea lucrarii. sinteza etapelor parcurse prin stabilirea atitudinii faţă de elementele componente ale zonei. probleme de marketing si management urban) 5. staţionărilor.condiţii de ocupare a terenului (forma. probleme de trafic şi aspecte conexe . preţuri de vânzare a imobilelor. instituţional. spaţiile libere.natura ocupării şi utilizării terenului (construcţii existente protejate si neprotejate. Totodata. înălţimea construcţiilor. 4. cadrul legislativ. înlocuite sau adăugate. conservare. In sensul prezentei legi. accese şi circulaţii. condiţionări diverse . proiectantul general si colaboratorii. spaţii libere şi plantate.. securiza. resursele umane). analiza costuri-beneficii sub aspect economic şi social. delimitarea zonei construite protejate prin stabilirea suprafeţei. activităţi. 2. Propuneri de dezvoltare zonala (protejare. mijloacele financiare. dotări. populaţie. volumele construite. 3. studiul istoric zonal cu precizarea valorii elementelor componente. amenajări. etc. probleme de echipări edilitare. Studiu urbanistic specific cu caracterizarea situatiei zonei si a relatiei dintre aceasta si ansamblul localitatii (incadrarea in intravilanul existent. echipare cu reţele tehnico-edilitare.1. rezolvări ale circulaţiilor carosabile. mărimea si dimensiunile parcelelor. funcţională şi a potenţialului socio-economic.cadrul legal. echipare tehnică. semnalizare. documentatia trebuie insotita si de un regulament privind: . schimbări de utilizare pentru elemente ce tin de trama stradală. a modului de construire şi a aspectelor derivate (proprietate. fiscalitate. structura demografică şi socio-ocupaţională. a condiţiilor de construire (geotehnice. completare. mobilitatea populaţiei. construite protejate. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice activitatile si masurile de protejare a acestora se realizeaza in interes public. circulaţiilor pietonale. ierarhizarea valorica a fondului arhitectural-urbanistic în funcţie de calitatea estetico-ambientală. staţionări şi pavaje. Alte studii de fundamentare cuprinzand stabilirea funcţiunilor care pot fi înlăturate.vestigii arheologice probabile.posibilităţi maxime de utilizare a terenului Protejarea monumentelor istorice Potrivit Legii nr. date demografice şi socio-economice privind evoluţia populaţiei. spaţii neconstruite protejate.

turistica. inclusiv paza si intretinerea. sigle sau orice fel de insemne pe si in monumente istorice. indicatoare. Referitor la lucrarile de consolidare a monumentelor istorice. precum si orice alte lucrari care modifica substanta sau aspectul monumentelor istorice. juridic. Atributiile Ministerului Culturii si Cultelor precum si ale institutiilor aflate in subordine in . financiar. respectiv a municipiului Bucuresti. clasarea. . semnificative pentru istoria. . in cadrul directiilor pentru cultura. evidenta. conservare. urbanistica si de amenajare a teritoriului. in vederea realizarii masurilor de protejare a monumentelor istorice. reparare. exclusiv pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice. consolidare. inclusiv reparatiile curente. constructii de protectie. inclusiv schimbarile temporare. pietonale si carosabile. restaurarea. .amenajarea cailor de acces. lucrarile de intretinere si iluminarea interioara si exterioara de siguranta si decorativa.executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice. construire. restaurare.bunuri imobile. . constructii si terenuri situate pe teritoriul Romaniei sau in afara granitelor. . culte si patrimoniul cultural national judetene. Acesta colaboreaza cu institutiile de specialitate aflate in subordine. cu administratia publica locala precum si cu proprietarii monumentelor istorice.schimbari ale destinatiei monumentelor istorice. piese de mobilier fix.amplasarea definitiva sau temporara de imprejmuiri. fiscal si tehnic menite sa asigure identificarea. de panouri publicitare. amenajari peisagistice. la nivel national si local iar interventiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza si cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii si Cultelor si se pot referi la: . consolidarea. cu detinatorii si administratorii acestora. Protejarea monumentelor istorice este parte componenta a strategiilor de dezvoltare durabila economico-sociala. incadrat cu personal specializat in domeniu iar in cadrul corpului de control al ministrului culturii si cultelor se infiinteaza un compartiment de control si audit. administrativ. cercetarea. Autoritatea administratiei publice centrale de specialitate este Ministerul Culturii si Cultelor care elaboreaza strategiile si normele specifice de protejare a monumentelor istorice urmarind in acelasi timp si aplicarea lor.stramutarea monumentelor istorice. utilitati anexe. extindere. se constituie Serviciul monumentelor istorice. inclusiv in zonele de protectie a monumentelor istorice. inventarierea. cultura si civilizatia nationala si universala iar protejarea acestora cuprinde un ansamblul de masuri cu caracter stiintific. persoane fizice sau juridice. proprietati ale statului roman.lucrarile de cercetare. Totodata. punerea in valoare a monumentelor istorice si integrarea lor social-economica si culturala in viata colectivitatilor locale. acestea au loc numai de catre experti si verificatori tehnici atestati de Ministerul Culturii si Cultelor cu respectarea cerintelor privind calitatea lucrarilor in constructii. conservarea. firme. precum si cu institutiile publice si organizatiile non-guvernamentale din domeniul protejarii monumentelor istorice.

precum si de proprietarii sau administratorii monumentelor istorice ori se efectueaza prin cofinantare publica si privata.directia conservarii si protejarii monumentelor istorice sunt prezentate in anexa nr In ceea ce priveste finantarea protejarii monumentelor istorice. zonale şi locale referitoare la protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului construit in concordanta cu exigentele dezvoltarii durabile ale politicii generale de dezvoltare a spatiului urban avand drept suport eforturile autorităţilor publice centrale si locale. organismelor non-guvernamentale si nu in ultimul rand ale locuitorilor centrelor urbane. ale agentilor economici. In acest sens. aceasta are ca sursa principala bugetul de stat prin bugetele locale. principalii beneficiari ai efectelor economice si sociale pozitive pe care o politica unitara. intervenţiile în zonele construite protejate trebuie să vizeze afirmarea interesului cultural naţional prin corelarea politicilor şi strategiilor naţionale. . autoritatile locale sunt obligate sa prevada in bugetele proprii fondurile necesare in vederea protejarii monumentelor istorice aflate in proprietatea publica sau privata a unitatilor administrativteritoriale. coerenta de afirmare si pastrare a identitatii culturale si istorice a oraselor le poate genera.Dincolo de aceste reglementari.

16. productia dobândeste un caracter global. Fuziunile si dezvoltarea rapida a companiilor multinationale au contribuit. a barierelor si constrângerilor pe care anumite locatii le ridicau pentru demararea si desfasurarea unor activitati economice.REPERE CONCEPTUALE ÎN ABORDAREA COMPETITIVITATII URBANE 16.1. vizitatori si locuitori cu venituri ridicate. Aceasta se refera la o întrecere între orase pentru atragerea de activitati economice noi. precum si pentru ocuparea unei pozitii favorabile în ierarhia urbana. locala. Factorii care contribuie la cresterea competitiei urbane Exista mai multe motive pentru care competitia dintre orase este în continua crestere: A. în egala masura. parti diferite ale aceluiasi proces de productie pot fi amplasate în locatii diferite. independent una de cealalta. profitând de avantajele specifice pe care le prezinta diverse locatii. 16. aceasta crestere a numarului optiunilor contribuind la o mai mare libertate în alegerea acelor amplasamente care sunt mai putin restrictive. aproape în totalitate. legat de acestea. infrastructura. Concepte de baza privind competitia urbana Impactul dezvoltarilor fundamentale si rolul schimbat al orasului au determinat aparitia competitiei urbane. regionala sau nationala. Schimbarile de ordin tehnologic în domeniul transporturilor si al telecomunicatiilor Schimbarile de ordin tehnologic realizate în domeniul transporturilor si al telecomunicatiilor au condus la înlaturarea. la dezvoltarea unei arene internationale a deciziilor de investitii. Scopul este de a produce noi venituri pentru colectivitatea locala. nivelul bazei de impozitare. În aceste conditii. Schimbarile în tehnologiile de productie si. iar companiile transnationale nu mai sunt constrânse de obligatiile de natura ideologica. economica.1. calitatea vietii si facilitatile de ordin educational si institutional pe care le ofera orasul. sociala.1. schimbarile în organizarea industriala au creat noi oportunitati ce vizeaza cresterea flexibilitatii în alegerea locatiei: la nivelul marilor firme. . Capacitatea de a crea noi venituri este la rândul ei legata de alte aspecte de natura economica si sociala cum ar fi: nivelul serviciilor.1. Cadrul conceptual de abordare a competitiei si competitivitatii urbane 16.1.1. politica.

B. Globalizarea economiei „Recent, o noua paradigma se contureaza, si anume: formarea si dezvoltarea unei economii globale, în care sistemul de productie si de comercializare este globalizat si unde statul nu mai este motorul din spatele economiei, cedând în fata leadershipului corporatiilor multinationale. Diferitele forme ale regionalizarii si integrarii economiilor nationale (precum UE, NAFTA, ASEAN, ADEC, CARICOM si MERCOSUR), pot fi întelese ca mecanisme prin care se institutionalizeaza procesul de globalizare". „Exista o mare controversa asupra semnificatiei globalizarii, a importantei, dinamicii si impactului sau, care conduce adesea la un anume scepticism atât asupra însemnatatii, cât si a implicatiilor ei". În orice caz, trebuie sa acceptam faptul ca, înca de la începutul ultimului deceniu, se manifesta o accentuare a interdependentei componentelor sistemului economic, întelegând prin aceasta consolidarea relatiilor economice, politice si institutionale dintre tari, ce conduc la formarea sistemului global care, conform indicatiilor lui Scott, este mult diversificat. „Factorii responsabili pentru aceasta amplificare de proportii a procesului de globalizare au fost, printre altii, urmatorii:

schimbarile în politicile economice si sociale care au generalizat liberalizarea marfurilor, serviciilor si factorilor de productie; noile strategii în interesul corporatiilor multifunctionale care profita de noile oportunitati de localizare aduse de deschiderea si integrarea sistemelor econo-mice; inovatiile în transporturi si comunicatii care faciliteaza integrarea pietelor si internationalizarea productiei si reduce costurile de productie si de schimb"24.

Globalizarea este un fenomen vechi, asociat cu schimbul international de bunuri si servicii si cu internationalizarea capitalului si a productiei. Totusi, trasatura care caracterizeaza globalizarea astazi are în vedere faptul ca, internationalizarea pietelor si a productiei este strâns legata de cresterea folosirii noilor informatii si tehnologii. Globalizarea este consolidata gratie modelelor din ce în ce mai flexibile ale organizarii si productiei, acordurilor de cooperare dintre firme si aliantelor strategice internationale, care sunt posibile prin crearea retelelor globale. Globalizarea paveaza drumul catre o noua ordine internationala si o noua diviziune internationala a muncii.

„Globalizarea afecteaza sistemul productiv atât al regiunilor dezvoltate, cât si al celor defavorizate si, de asemenea, orasele mari, mici si mijlocii. Îmbunatatirea productivitatii si competitiei în orasele inovative si în regiunile urbane au fost posibile datorita adoptarii unor moduri mai flexibile de organizare a întreprinderilor (crearea firmelor retea, subcontractarea, externalizarea sistemelor de productie), introducerea inovatiei în metodele de productie si de difuzare a cunostintelor, în sistemele productive locale si ameliorarea atractivitatii urbane". În concluzie, „într-o lume globalizata din ce în ce mai puternic, exista orase si regiuni care au de câstigat si altele care au de pierdut, în functie de mai multi factori printre care: structura si competitivitatea sistemului lor de productie, cadrul institutional si gradul de integrare în economia globala etc". C. Piata monetara Un factor important legat de efectul globalizarii este prabusirea partiala a ordinii monetare internationale si cresterea instabilitatii monetare dupa 1980. Aceasta a fost asociata cu „cresterea rapida a conversiilor spatiale, unde amenintarea devalorizarii a condus la dezvoltarea strategiilor de afaceri, create cu scopul de a minimiza timpul de productie si consum" 27. Acest factor global accentueaza importanta acumularilor de capital, în functie de specificitatile locului si ale monedei: investitiile pe termen scurt si schimbarile rapide care se petrec la nivel spatial, evidentiaza importanta diferentelor dintre caracteristicile urbane si traiectoriile de dezvoltare urbana; efectul inertiei spatiale asupra investitiilor este redus semnificativ. Acest factor a asigurat, în continuare, dezvoltarea orasului antreprenorial. Swyngedouw a sugerat ca „aceasta competitie nestapânita între orase […] a intensificat amenintarea devalorizarii care, daca se întâmpla, va transforma actualele zone de crestere urbana în terenurile virane ale zilei de mâine, din punct de vedere social si economic". În timp ce instabilitatea monetara consolideaza instabilitatea economica urbana si competitia dintre orase, asocierea devalorizarii monetare si economice, precum si a consecintelor rezultate, doar cu activitatea antreprenoriala din orase, nu mai pare a fi în totalitate o teorie viabila. D. Declinul social si al mediului înconjurator Procesul continuu de restructurare economica din lume - intensificat recent de globalizarea economiei - a avut ca rezultat o pierdere a activitatilor economice si a locuitorilor si o crestere a somajului în zonele urbane. Somajul apare, în special, în munca necalificata sau slab calificata si este concentrat în centrul urban, deoarece acesta este locul unde locuieste cea mai importanta

parte a persoanelor subprivilegiate. „Centrele oraselor au devenit zone concentrate de probleme sociale (somaj, conditii de locuire necorespunzatoare, criminalitate)". Declinul social al multor zone urbane duce la o segregare sociala, care implica mai departe probleme financiare, fizice si psihologice. În afara declinului social, zonele urbane se confrunta cu declinul mediului înconjurator. Aceste regiuni sunt zone dens construite, cu productie industriala si mult trafic auto. De aici rezulta probleme legate de mediul înconjurator, cum ar fi poluarea aerului, poluarea fonica, lipsa spatiului deschis etc. Traficul intens al autovehiculelor ameninta, de asemenea, accesibilitatea oraselor. E. Dezvoltarea durabila Îmbunatatirea structurii economice este necesara în multe regiuni pentru a juca un rol proeminent în economia globala. Consolidarea functionarii economice pe termen lung este posibila doar când conditiile sociale si de mediu înconjurator se îmbunatatesc. Unul dintre cei mai importanti factori în localizarea deciziilor privind activitatile economice de grad înalt si, de aceea, în competitia urbana este calitatea vietii: un trai si un climat de munca atractiv, sigur, echilibrat social. Cresterea economica pe termen lung poate fi realizata doar daca se da atentie prezervarii mediului înconjurator si coeziunii sociale. De aceea, planificarea integrata si formularea politicilor sunt necesare. Efectele economice, sociale si de mediu, interne si externe, pentru proiecte de mari investitii trebuie calculate, cântarite si egalizate în interiorul strategiilor integrate. F. Factorii institutionali Factorii institutionali joaca, de asemenea, un rol important în cresterea competitiei dintre orase, mai ales în cadrul Uniunii Europene. -Logica ce a stat la baza unei piete unice este aceea a avantajului competitiv, care implica un nivel ridicat al mobilitatii marfurilor si un nivel scazut al mobilitatii factorilor de productie. Orasele încearca sa exploateze propriile avantajele competitive în cursa pentru investitii. "Odata ce piata economica europeana se va dezvolta în afara granitelor pietei unice, principiul avantajului competitiv se va transforma în principiul avantajului absolut 29". În orice caz, aceasta versiune idealizata asupra viitorului trebuie sa fie temperata de o viziune mai realista: mobilitatea fortei de munca va continua sa fie mult mai putin perfecta, acolo unde forta de munca accepta un nivel mai scazut al salariilor sau o rata înalta a somajului, fara a fi sensibila la fenomenul de migratie al fortei de munca.Pot fi enuntate doua limite ale acestei mentineri a fortei de munca: una este migratia, iar

cealalta este reprezentata de conflictele sociale locale, care necesita si provoaca interventia politicilor publice. Cu toate acestea, trecerea de la avantajul competitiv la avantajul absolut nu va fi deloc usoara .În teorie, toate celelalte ramânând constante, un nivel înalt al mobilitatii factorilor de productie va tinde sa elimine diferentele pe care avantajele competitive le confera diferitelor orase. În practica, nu totul ramâne constant, atâta timp cât exista elemente componente ale localitatilor care nu sunt caracterizate de mobilitate si acest lucru se întâmpla mai ales în zonele urbane. Cadrul construit si infrastructura sunt unele dintre elementele care ramân specifice unei anumite zone pentru o lunga perioada de timp. Mai mult decât atât, exista factori specifici unui anumit loc, cum ar fi accesul la informatii, existenta retelelor de informatii si a fluxurilor de marfa, existenta unei industrii inovatoare bazata pe cercetare, toate aceste constituind un anumit tip de regiuni, denumite de catre Andersson30 regiuni inovatoare, iar "elementele cadru oferite de catre acestea sunt specifice din punct de vedere institutional, social si locational si se dezvolta ca urmare a unui ansamblu de interactiuni, fiind caracterizate de o mare imobilitate”. Aceste conditii necesare pentru dezvoltarea unui comportament bazat pe creativitate, inovatie si schimbari tehnologice vor continua sa varieze de la un oras la altul. În acest sens, avantajul competitiv va continua sa existe, chiar si în interiorul unei uniuni economice, în domenii cum ar fi creativitatea, transferul si accesul la informatii, inovatia, schimbarile tehnologice imateriale si infrastructura si, de aceea, dimensiunea urbana reprezinta un factor de mare importanta. Aceasta stabilitate a unor elemente la nivelul unei locatii poate fi contrabalansata, cel putin în parte, de o strategie bazata pe schimbari în tehnologie si în procesul de inovatie, care sa se materializeze în echipamentul achizitionat sau capitalul importat. -Mediul cultural, social, ideologic si cel politic pot afecta dezvoltarea structurii industriale si potentialul de inovare al localitatilor. Acesti factori sunt totodata relativ imobili, asa cum poate fi considerata si aparitia simultana a unor anumite tipuri de relatii sociale si politice, într-un anumit context ideologic si cultural, care pot avea efecte pozitive sau negative asupra dezvoltarii economice. Principalul motiv pentru care acesti factori depasesc un anumit spatiu este reprezentat de necesitatea producerii lor în mod simultan, în timp si spatiu, în scopul crearii unui efect pozitiv; acesta este efectul de sinerg ie care nu poate fi creat cu usurinta în alta locatie. Aceasta teorie a fost dezvoltata de catre Asheim32 care a relationat factorii socio-economici, socioculturali, politici si institutionali de capacitatea tehnologica si inovativa. El prezinta un cadru teoretic care poate fi folosit pentru analiza interdependentelor ce se pot manifesta la nivelul unui anumit spatiu, aplicând aceasta teorie pentru a analiza regiunile industriale. Dar aceasta teorie poate fi aplicata la fel de bine si oraselor, poate chiar mai mult decât zonelor industriale.

-

Avantajele unei uniuni economice depind în mare masura de gradul de mobilitate al

factorilor de productie, în special de mobilitatea fortei de munca. Cresterea mobilitatii factorilor de productie va crea un mediu economic instabil, care va influenta avantajul economic al oraselor. Variabilitatea tot mai mare va încuraja comportamentul antreprenorial al oraselor: ele se vor implica direct în mediul concurential. Aceasta abordare ne ajuta sa explicam aparitia parteneriatelor public-private, care urmaresc diagnosticarea mediului si identificarea unor solutii pentru problemele pe care le ridica existenta unui mediu instabil.
-

Un alt factor institutional este reprezentat de supravegherea sau interventia statului în

relatiile dintre orase si regiuni. "Competentele sunt transferate treptat de la nivel national la nivel regional si local creând, în acest fel, o diferentiere în furnizarea serviciilor publice si în reglementarea activitatii economice, conducând la cresterea competitiei dintre orase". Nivelul local de actiune devine tot mai distinctiv si tocmai aceste diferentieri sunt cele care conteaza pentru investitori. Swyngedouw a identificat cinci mecanisme de diferentiere locala cu rol reglator: capital -forta de mun ca; reglementarile în domenii ca: sanatatea, siguranta, securitatea muncii si salarizarea;

• •

• sistemul de pensii si sistemul de asigurari; • gradul de autonomie financiara al colectivitatilor locale; • privatizarea unor servicii furnizate anterior de catre s ectorul public. - Odata cu dezvoltarea conceptului de integrare europeana, unele orase accepta un rol de poarta de legatura între sistemele urbane nationale si sistemele regionale, creând o legatura întreacestea la nivel international. Aceasta caracteristica reprezinta, pentru orasele în cauza, propriul avantaj competitiv. Orasele mari, de obicei capitalele, reprezinta cai de acces multifunctionale, în timp ce orasele mici pot dobândi acest rol numai la nivelul unor sectoare nationale specifice sau la nivelul anumitor retele de comunicare, transport etc. Odata ce aceste retele se extind, dobândind un caracter international, functiile îndeplinite de aceste orase vor fi modificate si, astfel, avantajul competitiv va disparea. Competitia dintre orasele europene este polistratificata si complexa. Orasele de importanta mondiala, cum sunt Londra si Parisul, concureaza la un singur nivel; alte orase mai mici concureaza în anumite sectoare, definite din ce în ce mai mult prin dotarile lor intangibile. În 1990, Camagni sustinea faptul ca obtinerea succesului într-o competitie urbana este legata de dezvoltarea filierelor specifice unui anumit sector de activitate si anume acela care confera orasului în

cauza avantajul competitiv. Aceasta va consolida avantajul competitiv urban, dar, în acelasi timp, va crea o permanenta inflexibilitate, care va avea efecte negative asupra unui sistem de productie aflat în continua schimbare. Trebuie reamintit faptul ca, în ciuda interesului crescut fata de astfel de probleme, cum ar fi inovatia si creativitatea, multiplicatorul veniturilor si cel al ocuparii, strâns legate de conexiunile interurbane si intraurbane, continua sa joace un rol foarte important în procesul de obtinere a veniturilor în orase. 16.1.1.2. Competitia si succesul urban Competitia presupune existenta învingatorilor si învinsilor, dar ce înseamna în acest context un oras învingator? Argumentarile aduse acestei întrebari au sugerat faptul ca succesul este, în primul rând si mai ales, asigurat de capacitatea orasului de a genera venituri. Dar si în lumina acestei explicatii, notiunea de competitie dintre orase nu este elucidata complet, existând unele probleme.
- În

primul rând, se pune întrebarea daca orasul este într-adevar o entitate aflata efectiv în

competitie, sau aceasta concurenta se manifesta doar între un grup de actori urbani, între care exista, probabil, conflicte de interese si care sustin aceasta lupta competitionala; în ce masura poate un oras sa-si influenteze propriile sanse de obtinere a succesului?
- În

al doilea rând, succesul dobândit ca urmare a cresterii capacitatii de generare a

veniturilor presupune stabilitate pe o perioada mai lunga de timp în care aceasta tendinta de crestere a veniturilor sa fie constanta.
- În

al treilea rând, este evident faptul ca nu ne aflam în prezenta unui joc cu suma zero, în care

nu exista avantaje de nici o parte, sau în care nici una din parti nu are nimic de pierdut; fiecare oras, parte a unei retele de orase, are posibilitatea de a beneficia de pe urma acestei competitii, ceea ce înseamna ca orasele concureaza având în vedere mai mult ratele relative ale nivelului veniturilor, decât ratele absolute ale nivelului veniturilor.
- În

al patrulea rând, factorul care relationeaza atât capacitatea de generare a veniturilor, cât

si stabilitatea acestora este reprezentat de putere si, în primul rând, de puterea de decizie si de capacitatea de a determina comportamentul altor actori. Orasele învingatoare sunt orase puternice, dar puterea fiecarui oras este foarte dificil de masurat.
- În

al cincilea rând, se are în vedere faptul ca, fiecare oras este amplasat într-un sistem de

orase, iar capacitatea de generare a veniturilor nu produce efecte numai la nivelul ariei administrative a localitatii în cauza, ci aceste efecte, indirecte sau induse, produc un efect de difuziune, în mod diferit, la nivelul ariilor învecinate.

- În

al saselea rând, capacitatea de sporire a veniturilor implica si cresterea capacitatii de

creare a locurilor de munca, dar acest lucru nu este neaparat necesar, atâta timp cât procesul continuu de inovatie are ca rezultat o cerere mai mica de forta de munca. Daca productia totala a orasului creste mai repede decât productivitatea, gradul de ocupare va creste, iar în conditii contrare va cunoaste o diminuare. Se poate afirma ca succesul unui oras, exprimat ca fiind capacitatea de generare a veniturilor, nu îmbunatateste, în mod necesar, calitatea vietii locuitorilor sai. Exista si alte dimensiuni ale succesului care implica, printre altele, probleme legate de distributia veniturilor, externalitatile negative produse ca urmare a cresterii capacitatii de generare a veniturilor, precum si succesul înregistrat în acest context de autoritatile locale privite ca o unitate economica. Cresterea capacitatii de generarea a veniturilor, este o conditie necesara, dar nu suficienta pentru asigurarea succesului competitional. Capacitatea de generare a veniturilor pe termen lung si gradul de stabilitate al acesteia sunt factorii care determina succesul competitional al unui oras în cadrul unui sistem de orase. Acest fapt presupune ca orasul este vazut ca un actor, în cadrul unui sistem de productie, pentru ca poate influenta dezvoltarea sistemului de productie si este, la rândul sau, influentat de dezvoltarea sistemului. Evaluarea succesului atins de catre orase implica, totodata, capacitatea orasului de a previziona directiile viitoare de dezvoltare ale sistemului de productie si abilitatea de interactiune, de urmarire a acestor directii. Exista putine puncte de vedere comune asupra directiilor viitoare de dezvoltare, ce au la baza mai multe motive, dintre care cel mai important este acela ca, directiile de dezvoltare propuse depind de interactiunile care au loc la nivelul schimbului de informatii, tehnologiilor si formelor organizationale. Acesti factori au evolutii putin previzibile, fiind numeroase modificarile care pot interveni, iar prezicerea modului de evolutie al acestora si, mai ales, impactul pe care interactiunea dintre ei îl va avea asupra directiilor viitoare de dezvoltare este cu mult mai greu de prevazut. În timp ce mecanismele cauzale care conduc la obtinerea succesului unui oras sunt tot mai greu de identificat, se observa obtinerea unui consens în ceea ce priveste corelatiile dintre elemente diverse, pe care acest succes le presupune. Un oras prosper este cel care îndeplineste o parte sau toate caracteristicile urmatoare:

Structura sectoriala. „Schimbarile care au avut loc în societatea vestica, atât în domeniul

productiei, cât si al ocuparii, trecându-se de la sectorul industrial la cel al serviciilor, sunt mult mai vizibile în cazul ariilor urbane"35.

Tipul activitatilor din sectorul tertiar. În cadrul sectorului serviciilor, cresterea valorii

adaugate creata de asa-numitele subsectoare, cum este cazul serviciilor financiare si a celor de consultanta, reprezinta un indicator al prosperitatii orasului. "Cresterea numarului serviciilor destinate producatorilor este legata de dezvoltarea unor sisteme de productie flexibile" 36 si de aparitia de noi tehnologii, în mod special, în domeniul tehnologiei comunicatiilor. Acestea au o vizibila orientare urbana.

Schimbarile în domeniul tehnologic si cel al inovarii. Procesul de inovatie si, în mod

particular, produsul acestui proces se confrunta cu mari diferente de la o regiune la alta. Totodata, acest proces reprezinta o importanta componenta urbana, datorita costului scazut al tranzactiilor si al externalitatilor pozitive rezultate în urma acestui proces, cu impact asupra firmelor mici si mijlocii care activeaza în acest domeniu. În 1986, Amin si Goddard au evidentiat faptul ca rolul oraselor de provincie este în crestere, acestea fiind vazute ca noi centre inovationale. Inovatia este strâns legata de schimbarile tehnologice si de expansiunea firmelor de înalta tehnologie în zonele urbane. În mod fundamental, inovatia depinde de accesul la informatii si la cunostinte, acestea fiind disponibile cu prioritate în mediul urban. Orasele prospere sunt caracterizate de o activitate mai intensa în domeniul inovarii si au o rata de crestere economica în industria de înalta tehnologie mai ridicata decât orasele mai putin prospere, iar rata medie a contributiei acestor firme de înalta tehnologie la crearea de noi locuri de munca, precum si cresterea procentuala a cifrei de afaceri sunt superioare celorlalte tipuri de firme. • Puterea de decizie. Schimbarile care au avut loc în procesul de organizare a productiei, de cele mai multe ori, s-au produs ca urmare a repartitiei spatiale si functionale a procesului de productie. În 1984, Massey a demonstrat ca decizia, managementul strategic si alte functii similare au tendinta de a fi localizate în ariile urbane importante, în timp ce functiile de rutina ale productiei sunt localizate în ariile periferice, iar functiile specializate ale productiei sunt localizate în zone industriale traditionale. "Concentrarea puterii de decizie în ariile urbane pare a fi un indicator al succesului". Desigur aceasta afirmatie este legata de faptul ca, pentru firmele mari sau multinationale, partea din valoarea adaugata creata, care se regaseste în profitul lor, este atribuita de cele mai multe ori zonelor în care sunt amplasate sediile centrale.

Productia bazata pe accesul la cunostinte. Strâns legat de procesul de inovatie este faptul

ca, "localitatile cu acces superior la informatii si cunostinte de specialitate vor juca pe viitor un rol important în procesul de generare a veniturilor".

cât si interactiunile dintre aceste variabile si cheltuielile pentru cercetare si dezvoltare. cât si la nivel general. de cresterea nivelului de calificare. mediul înconjurator si alte valori non-materiale. care se manifesta între personalul tehnic o-administrativ si cel necalificat. bazat pe relatia dintre nivelul calificarii si functiile postului. Schimbarile în sistemul de productie. Acest fapt are o serie de consecinte: . • Confortul. acest fapt este legat de schimbarile în structura calificarii fortei de munca. pentru a argumenta diferentele dintre ratele nationale de crestere economica. exprimata de catre . preocupata. schimbari ale pietei imobiliare si în localizarea grupurilor marginalizate. prin politici într-un anumit domeniu. au aparut conflicte si tensiuni sociale în cadrul orasului. cum ar fi imigrantii. . o anumita calitate a mediului si a serviciilor. manifestându-se sub forma aparitiei si cresterii consumului de droguri si de alcool. calitatea vietii. Se pare ca exista o traditie în societatea vestica privind modificarile în structura fortei de munca.• În 1992. totodata. joaca un rol important în asigurarea prosperitatii unui oras. Orasele prospere sunt acelea care au capacitatea de a raspunde acestor nevoi • Structura claselor sociale. cresterii nivelului relativ al bunastarii. Ca urmare a schimbarilor economice si sociale. Munca de înalta calificare confera o putere de piata considerabila si presupune satisfacerea unor nevoi specifice. Ca urmare a cresterii ponderii clasei mijlocii în cadrul oraselor si. mentionate anterior. în principal. diminuarea sau desfiintarea unor locuri de munca ocupate în industrie. În mod clar. ce au în vedere anumite aspiratii. gradul de aprovizionare al menaj elor. aceasta crestere este reflectata în sporirea cererii. a manifestatiilor. astfel ca în orasele prospere are loc o extindere spectaculoasa a acestei clase sociale. atât în termeni relativi. • În contextul urban. prin gasirea unor solutii ce au în vedere redistributia pe scara larga a veniturilor. se remarca o crestere a importantei valorilor non-materiale în cadrul societatilor europene. sunt legate de schimbarile în structura claselor sociale în cadrul zonelor urbane. Managementul adecvat al acestor conflicte reprezinta un criteriu al succesului. precum si a cresterii nivelului criminalitatii. cât si absoluti. în mare parte datorita faptului ca o parte a sarcinilor îndeplinite de catre acestia sunt preluate de catre mijloacele automatizate de productie.numarul persoanelor necalificate si a celor marginalizate social este în crestere. Pugela demonstrat atât important dotarilor cu capital uman. • Managementul conflictelor. Se remarca un fenomen de polarizare sociala în crestere.se observa o crestere rapida a clasei de mijloc. Grupul muncitorilor calificati este în scadere. ce implica solutii alternative care trebuie concepute atât la nivel specific.

Venitul disponibil este un indicator mai putin elocvent. Nivelul mai ridicat al veniturilor este posibil ca urmare a cresterii productiei. un mediu ecologic si servicii culturale si de recreere de înalta calitate. Orasele prospere pot fi apreciate ca fiind cele în care egalitatea dintre costul marginal individual si cel marginal social este restabilita. aceasta implica o crestere a gradului de ocupare. schimbul de informatii. congestia si poluarea sunt doua tipuri de externalitati negative. În cazul oraselor. de asemenea. în acelasi timp. totodata. prin diverse mijloace. atât pe cale rutiera. legata. Aceasta crestere a productiei si consumului duce la aparitia externalitatilor negative unde costurile marginale individuale nu mai sunt egale cu costurile marginale sociale. la rândul ei. se practica o politica interregionala puternica de redistributie a veniturilor. Acesta constituie unul din indicatorii gradului de prosperitate al unui oras: gradul în care orasul este legat de exterior. în multe tari. dar si dezvoltarea infrastructurii si îmbunatatirea calitatii serviciilor publice. înseamna ca sunt mai eficiente. al cererii tot mai mari pentru surse de energie. Acesta este unul dintre motivele pentru care "gradul de acces la arta si cultura a devenit unul dintre indicatorii principali ai prosperitatii orasului. 16. Cresterea veniturilor implica. orasele prospere vor avea un nivel al produsului intern brut pe locuitor ridicat. De exemplu. desi nu este absolut necesar în toate cazurile. în termeni economici.1. cât si aeriana. pentru ca. o parte a sectorului tertiar cunoaste o crestere importanta a nivelului productivitatii. dezvoltarea retelelor de comunicatii si a aliantelor strategice. numarul si frecventa deplasarilor. cum ar fi fluxul de pasageri. al proprietarilor de automobile. Elemente definitorii ale competitivitatii urbane . Nivelul si caracteristicile relatiilor externe reprezinta indicatori clari ai succesului. cresterea numarului deplasarilor si. pentru un confort superior. în timp ce ameliorarea sistemului de comunicatii si transport conduc la cresterea competitiei între ariile urbane. Internationalizarea sistemului de productie conduce la cresterea exporturilor si a intensitatii transportului international. În mod clar acest lucru va afecta gradul de ocupare al locuitorilor. ele se confrunta mai putin cu problema congestiilor si cea a poluarii ceea ce.2. cresterea bazei de impozitare. numarul angajatilor. • Legaturile cu exteriorul. conducând la cresterea consumului pentru bunuri provenind din activitatea de productie.populatia apartinând clasei mijlocii. • Nivelul veniturilor si gradul de ocupare. • Externalitatile negative. grad ce poate fi exprimat prin mai multi indicatori. Asa cum s-a mentionat mai sus. Unul dintre rezultatele procesului descris mai sus este ca. micsorând. în general. de dezvoltarea unui mediu economico -cultural competitiv".

de asemenea. În aceste conditii. Aceasta chiar promoveaza o mai puternica competitie între centrele nationale care au avut un cvasi-monopol pentru sectoarele de productie si domeniile de competitivitate la nivel national.asemeni disparitiei granitelor. precum Krugmann. capabile sa produca valoare adaugata (nu neaparat la cel mai scazut pret) în comparatie cu produsele asemanatoare ale altor zone urbane. Deci nu orasul în sine se afla în competitie: el poate fi definit drept competitiv când gazduieste mai multe companii competitive. conceptia si îmbunatatirea . dependenta economic de acesta. Noua economie politica impune un mod de abordare diferit: împreuna cu cresterea numarului de companii mai flexibile si mai mobile care contribuie la performanta economica si bunastarea unui oras. sustin teoria conform careia competitivitatea reprezinta numai atributul companiilor economice independente si nu al oraselor. Unii economisti. • Orasele cu caracter special din regiunile învecinate fostelor granite confruntate cu transformari considerabile . În circumstantele date. Globalizarea aduce sansa specializarii într-un domeniu specific de activitate. Înfruntând aceasta presiune sporita indusa de competitia oraselor. O economie urbana. Cerinta actuala. care produce bunuri si servicii pentru populatia locala la o valoare mai mare decât pretul relativ al acestora. este cea de a realiza si spori competitivitatea ca si orase antreprenoriale. impusa acestora. regiunilor sau statelor. se extinde se întrevad noi posibilitati de dezvoltare.disparitia barierelor si protectiilor . fiind autonomi. sustine industria exportatoare a orasului. la cresterea calitatii vietii si a standardului de viata al populatiei rezidente în acea zona urbana. Competitia exista exclusiv numai între cei implicati în fenomen si care. în ecuatia competitivitatii. Competitivitatea urbana reprezinta suma competitivitatii antreprenoriale dintr-o arie specifica. respecta o structura bine definita de obiective. precum valoarea bruta adaugata. fiind masurata prin factorii cantitativi. presiunea competitiei urbane creste îndeosebi pentru urmatoarele tipuri de orase: • Capitalele si principalele orase sunt expuse în mod accentuat competitiei globale. dar poate provoca pierderea unui numar sporit de activitati economice în competitia cu alte orase. daca orasele urmeaza sa obtina avantaje competitive ele trebuie sa-si surclaseze competitorii în lupta dusa pentru atragerea de investitii în sectoarele de conducere ale noii economii globalizate.Competitivitatea urbana reprezinta capacitatea zonelor urbane de a produce si vinde o gama variata de produse (bunuri si servicii). conduce la cresterea competitivitatii si. Produsele care nu fac obiectul comertului (de exemplu. în mod direct. competitivitatea orasului reprezinta în primul rând efortul depus pentru pozitionarea regiunii respective în cel mai atractiv mod posibil. serviciile locale) sunt incluse. Pe masura ce zona înconjuratoare a orasului.

pe masura ce statele sunt mai deschise schimburilor comerciale si de capital". Prin contrast.cât si o oportunitate . ca de exemplu pregatirea personalului tehnic la nivel local). Competitivitatea oraselor nu are de-a face doar cu venitul obtinut de firme. Zonele urbane (prin administratia publica locala. în multe tari. sistemul national de taxe. în special la piata muncii si a capitalului. Aceste realitati reprezinta atât o amenintare . pregatirea tehnica. conditiile socio-economice (de exemplu. macroeconomia. Cu toate acestea. Orasul antreprenorial se evidentiaza ca un oras proactiv. managementul aeroporturilor) sunt controlate acum de catre actorii locali.3. În multe zone urbane. dezvoltarea resurselor umane.competitivitatii urbane au început sa joace un rol crucial în politica urbana a ultimilor ani. Competitia reprezinta un scor de zero la unu în care daca un oras câstiga altul pierde.1. provocarile industriale). Evaluarea competitivitatii zonelor urbane Multe studii au aratat ca "zonele urbane sunt expuse din ce în ce mai mult fortelor globale. mentinând în acelasi timp un standard stabil sau crescut de viata pentru cei care participa la ea. toate orasele îsi pot mari competitivitatea în acelasi timp astfel încât toate orasele si economia nationala pot creste si pot avea beneficii simultan. stabilitatea politica nationala . aflate înainte sub control central (de exemplu. În opinia mea. Competitivitatea este diferita de competitie.deoarece conditiile pietei si investitiile se schimba foarte repede si expun orasele la un potential impact economic negativ . factorii nationali si-au redus importanta datorita fortelor globale (liberalizarea comertului nu mai pune accentul pe politica de tarifare) sau schimburilor interne (descentralizarea poate determina diminuarea responsabilitatii pentru anumiti factori critici care determina competitivitatea. competitivitatea reprezinta abilitatea unei economii de a atrage si mentine firme cu actiuni stabile sau în crestere pe piata bursiera angajate într-o activitate. parteneriatul public-privat sau sectoarele private locale) au o influenta considerabila asupra infrastructurii locale si a gradului de accesibilitate a acesteia. socio-politice si economice într-un cadru institutional coerent pentru dezvoltarea si sustinerea pe termen lung a unei strategii economice de dezvoltare clare. 16. Dar zonele urbane nu controleaza decât o parte din factorii care determina competitivitatea: cadrul politic national. . ci si cu modul în care acest venit se împarte la rezidenti. tarifarea. alte functii importante ale competitivitatii. care este în masura sa mobilizeze resursele locale.orasele au o marja mai mare de manevra pentru a-si dezvolta propriile strategii ale competitivitatii si a accede la pietele mondiale.

se impune o schimbare a relatiei care exista între nivelul national si cel local si transferarea responsabilitatilor de la nivelul central catre cele locale. În acest context. - În al doilea rând. în aceeasi masura. pentru ca. productia de computere. . Bangkok (Thailanda) era cunoscut pentru textile. Silicon Valley era cunoscuta pentru productia de computere si nu pentru cea de semi-conductori. economia orasului se bazeaza pe aceste roluri si de aceea regiunea a devenit centrul tehnologic al Internetului. majoritatea zonelor urbane care se afla într-un proces de dezvoltare nu au elaborat . cât si în servicii .atât în domeniul manufacturier. acum.Asupra spatiului. .a devenit din ce în ce mai rapida.proceduri pentru evaluarea competitivitatii si nici nu actioneaza într-o maniera strategica si coordonata bazata pe informatiile oferite de catre acest proces. Dar si orasele în dezvoltare se schimba rapid. turism. factorul uman. avantajul competitiv. Hong Kong si Singapore concureaza în domeniul finantelor.Asupra activitatilor.Aspectele mentionate mai sus demonstreaza ca este necesara acum mai mult decât oricând întarirea competentelor de la nivel local (atât din punct de vedere institutional. pentru ca resursele care nu fac obiectul schimbului (de exemplu. resursele naturale si mediile institutionale) sunt foarte importante pentru localizarea. schimbarea . în prezent. fapt care impune o schimbare a modurilor de evaluare. - În primul rând.nici la nivel formal si nici la cel informal . rolul sectorului tertiar). prin ele. de afaceri. Pentru a putea evalua competitivitatea. cât si tehnic) pentru a implementa politici care sa determine cresterea competitivitatii si evaluarea fiabila a acesteia. . este necesar ca analiza sa se concentreze atât asupra activitatilor (de exemplu. pe masura ce acestea se orienteaza tot mai mult spre activitatile de servicii (în special financiare. cât si asupra locului. acum câtiva ani. Din nefericire. servicii destinate beneficiarilor). încaltaminte si alte produse înrudite. însa trebuie revizuite si modurile în care se realizeaza procesul de evaluare. Bangkok si Kuala Lumpur în productia de automobile etc. ceea ce înseamna ca actuala structura a activitatii economice si de ocupare a fortei de munca nu va putea sustine în viitor. turism. acesta nu este întotdeauna bine înteles de catre actorii locali. se observa o tendinta de dezindustrializare a marilor orase. Chiar daca toate zonele urbane în dezvoltare se bucura de anumite forme ale avantajului competitiv. De exemplu. la nivel global. orasul concureaza în lumea reala (de exemplu.). finante. Regiunea Extinsa Bangkok a devenit „cartierul" productiei de automobile din Asia de Sud Est. extinderea sau reducerea activitatilor.

disponibilitatea si costurile salariale pe care factorul uman le implica. dar toate cele trei regiuni urbane s-au bucurat de o stare economica buna. organizatii industriale) pentru a creste valoarea economica a zonei. afacerile si imaginea regiunii urbane.3.4. în timp ce Seul si Taipei (bazate pe politici nationale si consens) au evitat sa apeleze la investitiile straine. • Dotarile teritoriale se refera la produsele care nu sunt supuse vânzarii.Pe de alta parte. administratia locala si institutii de asistenta (de exemplu. Resursele umane sunt factorul care determina extinderea activitatilor care pot influenta ascendent lantul valorii. precum si investitiile straine si nationale.1. 16. confortul. Tipuri si metode de evaluare a competitivitatii urbane A. factorul cel mai important al elementele cheie analizate cel mai frecvent fiind pozitia economica. resursele naturale. lasând posibilitatea de a cauta forta de munca mai ieftina în alta parte. asociate unui spatiu dat. Tipuri de evaluare a competitivitatii urbane Figura nr. Un alt aspect complex al evaluarii competitivitatii îl reprezinta varietatea modalitatilor de a reusi/ esua. De exemplu. 16. A devenit din ce în ce mai clar faptul ca valoarea resurselor umane este strâns legata de mediul în care se afla. Calitatea . productivitatea. manifestata prin mentinerea constanta a lantului valorii. costul vietii.prezinta cele patru tipuri de evaluare ale competitivitatii urbane: • Structura economica reprezinta. asa cum aceeasi planta va creste diferit în functie de soluri diferite.Capacitatea de a atrage investitii straine directe se poate realiza în mai multe feluri Ea poate avea ca rezultat: • o dependenta periculoasa a industriei. chiar daca exista un set initial de factori similari. evaluarii competitivitatii. output-ul si valoarea adaugata. pentru realizarea comp etitiei pe piata fortei de munca si pentru a transforma comunitatea într-un actor activ. infrastructura.1. în mod traditional. un proces bazat pe sinergie poate contribui la stabilirea unor parteneriate între firme. • Resursele umane se refera la gradul de specializare. Dezvoltarea resurselor umane trebuie sa se suprapuna economiei în procesul dezvoltarii daca se vrea ca acestea sa reprezinte evaluarea competitivitatii. ca de exemplu localizarea. scoli tehnice. revitalizarea zonei Singapore s-a bazat pe investitii directe ale companiilor multinationale (si înca se sprijina pe acestea).

iar.pregatirii este la fel de importanta ca si numarul de absolventi. în mod traditional. precum si la aspectele referitoare la comportamentele colective. Variabilele cheie în analiza economiei regionale sunt structura economica si costurile de productie în diferite localizari. • analiza SWOT. cadrul guvernarii si al politicilor. Este foarte clar faptul a dezvoltarea si competitivitatea sunt rezultatele lucrului în echipa. .Tipuri de evaluare B. acestea reeaza capital social. • Mediul institutional si cultural se refera la cultura afacerilor. Avantajele utilizarii acestei metode: • În primul rând. în care produsele sunt asemanatoare. 16. aceasta tehnica se utilizeaza în evaluarea competitivitatii pentru industriile traditionale (de exemplu. cu accent pe costurile de transport si ale fortei de munca. o Economia regionala Economia regionala este metoda care a dominat. Figura nr. • benchmarkingul. evaluarea competitivitatii zonelor urbane. ceea ce înseamna ca diferentele în cost sunt foarte importante în adoptarea deciziilor de localizare). setul de tehnici referitoare la economia regionala sunt de ajutor în evaluarea competitivitatii în . De asemenea. industria otelului. si anume: • economia regionala.3. pe de alta parte. Metode de evaluare a competitivitatii urbane Trei metode de evaluare sunt prezentate în continuare. Economia regionala se concentreaza asupra analizei cantitative a economiei unui oras.

Tehnica identifica ariile în care o zona urbana beneficiaza de avantaj competitiv în termeni economici (cu referire în special de cost).cazul industriilor care folosesc munca intensiva (de exemplu. Ea: • tinde sa puna mai mult accentul pe costurile de productie si distributie decât pe factorii ignora anumiti factori importanti. inovatiei si flexibilitatii. ceea ce face ca eminamente competitivi în conditiile globalizarii. cum ar fi stabilitatea politica. stabilirea unei legaturi între performanta si benchmarking. identificarea factorilor care determina performanta. Dificultatea tehnicii rezulta din necesitatea de a identifica acele orase care sunt cele mai potrivite pentru a fi considerate modele. • aceasta metoda sa nu poata fi utilizata în orasele mici. se pot identifica ariile în care este necesar factorul pret.aparute. nou . indicatorilor si rezultatelor. monitorizarea performantelor. industria aparaturii. • În al doilea rând. încurajarea abordarilor vizionare. Procesul de benchmarking presupune : • • • • • o focalizare asupra obiectivelor. & Benchmarkingul Spre deosebire de metoda economiei regionale (care identifica seturi ideale sau optime de activitati) benchmarkingul se bazeaza pe identificarea oraselor compara-bile considerate mentori. dezvoltarea indicatorilor care masoara progresul pentru atingerea starii dorite. pentru care costul fortei de munca joaca un rol foarte important). Acest dinamism este relevant în conditiile în care economia globala se schimba foarte rapid. asistenta în deciziile de programare si alocare. Este foarte importanta identificarea acelor orase-mentor care stimuleaza dezvoltarea si nu a acelora a caror traiectorie de dezvoltare este atât de îndepartata încât nici nu pot oferi o tinta rezonabila si nici nu pot oferi o directie viabila. ceea ce necesita formularea unei viziuni sau a unei imagini a viitorului dorit pentru orasele supuse evaluarii. Avantajele acestei abordari au în vedere: • dinamismul (orasele-mentor se afla într-un continuu proces de schimbare). politicile economice si utilizeaza date care nu includ activitatile/contributiile sectorului tertiar. • productivitatea muncii. • • . Dezavantajele au în vedere trei aspecte legate de aceasta tehnica. scopurilor. apelând la aceasta analiza.

ca de exemplu rapoartele media. • Analiza SWOT Analiza SWOT este utilizata frecvent în contextul planificarii strategice. comportamente si rezultatele oraselor-mentor.1. calitatea rezultatelor depinzând considerabil de cei care realizeaza analiza.Abordarea îsi dovedeste utilitatea si în cazul alocarii resurselor la modul general si al monitorizarii rezultatelor efective ale initiativelor si în ajutorul dat definirii a ceea ce înseamna sa fii competitiv. rezultatele obtinute în urma discutiilor cu reprezentantii grupurilor tinta si a interviurilor de informare. utilizeaza mai multe tipuri de informatii.6). • identificarea si evaluarea oportunitatilor si amenintarilor nationale. Avantajele analizei: • aceasta nu pleaca de la obiective fixe.3. . Însa. • monitorizarea schimbarilor aparute în conditiile prezentate anterior. dar si date conventionale economico-sociale secundare.2. Punctul sau slab este atentia insuficienta acordata identificarii mijloacelor pentru atingerea rezultatelor dorite. altele decât observarea relatiilor între care exista legaturi cauzale (ce sunt greu de identificat) între politici. regionale si globale. 16. Analiza SWOT este perceputa mai mult ca o activitate realizata în mod frecvent de catre companiile de consultanta. analiza SWOT este mult mai eficienta atunci când este abordata ca un proces autonom. Etapele procesului de evaluare a competitivitatii urbane Exista mai multi pasi pentru determinarea competitivitatii urbane (tabelul nr. Ea presupune: • identificarea si evaluarea punctelor forte si slabe ale sistemul urban existent. Procesul încorporeaza o analiza a zonei urbane si dezvolta o strategie a competitivitatii bazata pe aceasta evaluare. • Dezavantajul abordarii îl constituie faptul ca este mai mult o abordare empirica decât una stiintifica. ci încurajeaza modul de gândire la nivel global/dincolo de cadrul dat. 16.

pentru anumite orase echitatea va prezenta mai multa importanta decât pentru altele. infrastructura) • puterii economice (specializare. costuri de • Elaborarea benchmarkingului. .Tabelul nr. a indicatorilor politicilor si monitorizarea & PASUL 1: Identificarea problemei Primul pas în evaluarea competitivitatii este identificarea problemelor si aspectelor din zona urbana considerata care sunt relevante pentru atingerea competitivitatii. în timp ce unele orase vor fi interesate mai mult în mentinerea/dezvoltarea industriei manufacturiere. regional si global retelelor de forta de munca. investitiilor • Utilizarea unor date secundare • Stabilirea termenelor • Revederea unor rapoarte despre • Identificarea unor orase comparabile în vederea realizarii sectorul tertiar • Elaborarea unor analize asupra înzestrarilor locale (de exemplu.6. clustere. reprezentanti ai IMM-urilor. specializarii. locatie. De asemenea. Membri acestor grupuri sunt actorii locali: reprezentanti cheie ai firmelor ajunse deja la maturitate. dar si ai firmelor care se dezvolta rapid. De exemplu. un al doilea pas ar putea fi constituirea unor grupuri de lucru pe tema competitivitatii. • Identificarea punctelor forte si slabe în mod realist pentru obtinerea • Dezvoltarea unor strategii de crestere a competitivitatii (de exemplu. & PASUL 2: Organizarea unor grupuri de lucru pe tema competitivitatii (optional) Pentru anumite orase. fortei de munca.firmelor cheie (ajunse deja la maturitate sau PASUL 4 PASUL 5 PASUL 6 PASUL 7 PASUL 8 PASUL 9 PASUL 10 PASUL 11 care se afla la început) si institutiilor (în special de pregatire tehnica). focalizându-se asupra: . de sustinatori • Identificarea instrumentele pe care le controleaza orasul • Elaborarea de rapoarte. -Pasii care trebuie parcursi pentru determinarea competitivitatii urbane PASUL 1 PASUL 2 PASUL 3 • Determinarea problemelor si aspectelor relevante legate de Organizarea de Exista de lucru competitivitatii? • competitivitate • grupuri un obiectiv alcu principalii actori economici în legatura cu competitivitatea orasului (optional) • • Elaborarea unor modele de analiza a structurii economice. clustere) • Identificarea pilonilor Comparatii cu orasele competitive • Evaluarea aspectelor externe care afecteaza orasul: oportunitati si amenintari • Formularea unor scenarii • Evaluarea punctelor forte si slabe (la nivel intern) • Stabilirea (optional) • Evaluarea la nivel local. anumite orase si-au stabilit anumite obiective care le pot ajuta în urmarirea procesului de evaluare a competitivitatii. de institutii. 16. regiuni axate pe procesul de învatare.

autoritatile locale. rezerva de forta de munca. infrastructura). institutiile de prestigiu din domeniul educatiei/pregatirii tehnice. Cea mai buna modalitate de a evalua competitivitatea unui oras din . Analiza structurii economice se poate aplica rapid si la un cost redus. & PASUL 4: Identificarea oraselor supuse benchmarkingului În acest moment. Analistii trebuie sa fie constienti de faptul ca foarte multe date nu se refera la sectorul tertiar chiar daca influenta acestuia este reflectata în costul vietii.societate (de exemplu. forta de munca si modelele investitionale utilizând tehnici conventionale care pot fi puse în aplicare rapid (de exemplu. agentiile internationale de dezvoltare sau ONG -uri trebuie sa completeze datele oficiale care. Atunci când se aleg orasele comparabile. nu iau în considerare acest sector. & PASUL 3: Analiza structurii economice Urmatorul pas ia în considerare analiza datelor secundare referitoare la economia zonei urbane. ca de exemplu rapoartele referitoare la sectorul serviciilor. Rezultatul se poate concretiza în elaborarea unei traiectorii probabile de care se va tine cont în viitoarele analize. expertii din domeniile în care orasul se specializeaza sau spre care se tinde. structura industriei si în alti indicatori. furnizate de catre guvern. elemente caracteristice oraselor eminamente orientate catre produsele care nu se pot comercializa sau care au o anumita amplasare (de exemplu. de obicei. Alte surse de informare. orasele comparabile trebuie identificate si aceasta pentru ca analiza dotarilor locale (urmatorul pas) se întelege mai bine daca se utilizeaza baze comparabile. & PASUL 5: Analiza dotarilor locale Urmatorul pas presupune analiza dotarilor locale.output). fie între cele puternice). daca datele sunt prelucrate de analisti cu experienta. gruparea se poate face fie între statele slab dezvoltate. este de preferat ca ele sa posede caracteristici institutionale si culturale similare si relatii comparabile între stat .bancherii. Dar vor exista întotdeauna orase care apartin unor organizatii supranationale în zona analizata (de exemplu. ASEAN. MERCOSUR). Alegerea acestor orase creste probabilitatea ca mijloacele prin care au atins rezultatele dorite sa se dovedeasca reale si acceptabile pentru orasele supuse evaluarii competitivitatii. Este foarte important ca stabilirea termenelor sa fie folosita în scopul determinarii traiectoriei zonei urbane supuse analizei. coeficientul de localizare în locul analizei input .

Evaluarea trebuie sa se focalizeze cel putin asupra a doua scari spatiale diferite: dinamica internationala (acordurile comerciale) si cea nationala (politicile macroeconomice. doar daca exista o probabilitate semnificativa ca aceste jurisdictii sa coopereze. pe rapoarte si interviuri de informare. & PASUL 8: Evaluarea punctelor forte si slabe (la nivel intern) Punctele forte si slabe specifice zonei urbane trebuie urmarite deoarece identifica factorii care sunt supusi controlului local. & PASUL 7: Evaluarea oportunitatilor si a amenintarilor din mediul extern Urmatorul pas este evaluarea dinamicii externe care influenteaza un oras si identificarea oportunitatilor si amenintarilor. infrastructura. sunt cunoscute sau care se dezvolta foarte rapid (mult mai rapid decât în alte orase comparabile de la nivel national sau global). Aceasta este o activitate focalizata asupra industriilor cheie. Prea putin conteaza nivelul international.punct de vedere al dotarii este comparatia cu orasele similare. Acestea sunt activitatile în care se specializeaza orasele (asa cum au fost determinate prin coeficientul de localizare . educatia publica etc. mediul de afaceri.prezentat în pasul 4). firmelor (ajunse deja la maturitate si care ocupa un loc central în economia urbana) si clusterelor. Rapoartele trebuie focalizate pe firmele cheie si pe institutiile si persoanele care vor avea o contributie hotarâtoare în cresterea competitivitatii orasului. stabilitatea macroeconomica si etnica). . orasele care se dezvolta se bucura de un avantaj în acest sens. în mod semnificativ. care implica parti situate în afara sferei controlului local. & PASUL 6: Identificarea pilonilor economici ce determina punctele forte Pasul urmator are în vedere identificarea si evaluarea pilonilor econo mici ce determina punctele forte. Scopul analizei este identificarea punctelor economice forte care pot fi incluse în strategiile de crestere a competitivitatii urbane. De aceea. Chiar daca rapoartele sunt limitate datorita nivelului resurselor. deoarece forta de munca este mult mai ieftina. capacitatea administratiei publice locale. Aceasta operatie se realizeaza prin pasii 4-8. Analiza interna trebuie sa se bazeze. evaluarea competitivitatii ar trebui sa se axeze pe factori ca: sistemul local de taxe.

cresterea investitiilor orientate catre export).). dar si de oportunitatile si amenintarile asociate acestora. crearea unor clustere de productie specializate. instrumente. Structura economica Cele mai bune rezultate în evaluarea structurii economice se pot obtine din analiza outputurilor (productia economica.& PASUL 9: Evaluarea punctelor forte si slabe din perspectiva competitivitatii Fundamentându-se pe analiza de la punctul 8. a populatiei) si a investitiilor (interne si externe). se va elabora o strategie de crestere a competitivitatii.3. 16. Tehnici de evaluare a competitivitatii urbane Tehnicile care pot fi folosite în implementarea procesului de evaluare a competitivitatii sunt prezentate în ordinea în care au fost explicate cele 4 tipuri de evaluare (subcapitolul 1.3. punctele forte si slabe cheie se pot identifica în mod realist.1.3. A. Sistemul de monitorizare trebuie conceput si aplicat astfel încât sa poata fi oricând actualizat si întretinut. diminuarea costurilor de productie. a gradului de ocupare (în industrie. & PASUL 10: Formularea strategiilor de crestere a competitivitatii urbane Competitivitatea este determinata de stabilirea unei legaturi între punctele forte si slabe identificate pe plan local si fortele conjuncturale viitoare. Analiza tre buie sa se axeze pe tendintele înregistrate în dezvoltarea diferitelor activitati si a diferitelor arii geografice din zona urbana . valoarea adaugata etc). transformarea zonei într-un lider în domeniul educatiei.1. si anume: structura economica. Pornind de la evaluarea competitivitatii.2. Elaborarea unei liste presupune si reconsiderarea actorilor cheie care fac parte din grupurile de lucru organizate pe tema competitivitatii. & PASUL 11: Stabilirea unor indicatori de politica economica si a unui sistem de monitorizare O strategie de crestere a competitivitatii îsi dovedeste utilitatea doar daca progresul este monitorizat în permanenta. Fiecare element cheie al strategiei competitivitatii trebuie conectat la un sistem de indicatori si fiecare indicator trebuie raportat la actiuni bine determinate prin strategie (politica. resursele umane si mediul institutional si cultural. Aceasta strategie se va concentra asupra unei misiuni (de exemplu. Obiectivele intermediare trebuie sa se bazeze pe gradul de performanta al bugetelor zonei urbane. proiecte). dotarile teritoriale.

nu explica ce determina cresterea. bazata pe norme comparabile.and .extinsa. & Analiza bazei economice În cadrul acestui tip de analiza. de obicei. Activitatile secundare se refera la activitatile de servicii. Aceste tipuri de informatii sunt disponibile. Avantajele acestei tehnici au în vedere: • aceasta analiza ofera mijloace necostisitoare de obtinere a unei imagini de ansamblu a economiei unei zone urbane. schimbarile în mixul activitatilor dintr-o regiune (de obicei masurata în termenii gradului de ocupare) raportat la schimbarea în termeni comparabili la nivel macrospatial (de exemplu. Unul din avantajele folosirii acestui coeficient este usurinta cu care se calculeaza datele disponibile. Poate masura.share Acest tip de analiza masoara cresterea gradului de ocupare într-o zona urbana prin raportare la economia nationala sau la economia regionala. finalitatea tehnicii consta în faptul ca arata daca zona se îndreapta catre o crestere complexa mai lenta sau mai rapida. • activitatile care se dezvolta foarte rapid nu se integreaza în economia zonei urbane si de aceea ele trebuie tratate cu foarte mare atentie (acest fenomen se poate explica cel mai bine prin analogie cu domeniul culturilor: numai anumite tipuri de soluri pot sustine anumite recolte). de asemenea. comparând -o cu activitatile de la nivel national sau cu a altor unitati similare. . • Dezavantajele acestei tehnici au în vedere: • analiza este descriptiva . & Analiza shift . a> Coeficientul de localizare Coeficientul de localizare masoara specializarea unei zone urbane într-o activitate economica data. la nivelul oraselor mari. activitatea de export este activitatea de baza si reprezinta motorul economiei urbane. Datele obtinute releva schimbarea în nivelul de specializare. Activitatile care se dezvolta rapid în acest moment pot avea sau nu aceeasi traiectorie în viitor. orasele mici se confrunta cu dificultati determinate de faptul ca economia acestora reprezinta o parte din economia provinciei sau a statului. fiind înlocuite de alte activitati. activitatile importante la nivel global îsi pierd din dinamism la un moment dat. economia urbana nationala).

a> Analiza productivitatii Productivitatea reprezinta un indicator-cheie al performantei economice. Acesta: • nu include munca neremunerata si sectorul tertiar. În general. • ofera asistenta în stabilirea multiplicatorilor pentru evaluarea impactului economic. O zona urbana va beneficia de avantaj competitiv în acele activitati în care productivitatea este mai mare în comparatie cu activitatile similare din alte zone urbane si va actiona în sensul mentinerii acestui avantaj. Metoda pleaca de la premisa ca întreprinderile exportatoare sunt superioare celor care furnizeaza servicii. sisteme Internet. activitatile noi ar putea justifica dezvoltarea plecând numai de la deservirea acestei populatii. regiunea Shanghai are o populatie de aproximativ 60 de milioane de locuitori. Pe perioade mari. procese de munca). indicând gradul de ocupare. De exemplu. & Indicatorii veniturilor Datele referitoare la indicatorii veniturilor zonei urbane sunt cele mai folosite în evaluarea competitivitatii economiei urbane. cresterea productivitatii se observa în cresterea investitiilor pentru dezvoltarea resurselor umane. • nu reflecta puterea paritara atunci când se compara zone urbane din diferite state sau chiar . se face referire la produsul intern brut local. Aceasta afirmatie poate sa nu fie adevarata în cazul unor zone urbane foarte mari. identificând sectoarele de export care se dezvolta foarte rapid. raportul se poate calcula cu ajutorul coeficientului de localizare sau prin intermediul rapoartelor industriale care identifica output-ul exportat de zona urbana.Modalitatile de calcul ale raportului dintre activitatile de baza si cele secundare sunt numeroase si ele sunt prezentate de catre Richardson: • • raportul se poate calcula cu ajutorul datelor referitoare la gradul de ocupare al populatiei. un multiplicator este derivat direct. Importanta tehnicii este data de faptul ca: • ofera un indicator foarte puternic al valorii de export a economiei unei zone urbane. standardele de viata de la nivel urban nu pot fi îmbunatatite fara cresterea productivitatii. Tehnica se dovedeste utila în calcularea datelor privind exportul. În general. computere. în alocarea efectiva a capitalului (astfel încât sa se evite scurgerile de capital) si în folosirea efectiva a tehnologiei (de exemplu. Odata ce este determinat raportul dintre activitatile de baza si cele secundare.

interne si externe. În ariile urbane foarte sarace (majoritatea oraselor africane) investitiile straine directe si investitiile sectorului tertiar (de exemplu. Indicatorii investitiilor ofera informatii referitoare la eventualele schimbari în domeniul exporturilor. clasa de mijloc) si cele de microcredite. nici valoarea resurselor folosite pentru reducerea externalitatilor negative (de exemplu. .fac o zona urbana atractiva sau nu pentru comunitatea de afaceri. Avantajul analizei input-output este ca poate oferi informatii de valo are în legatura cu furnizorii urbani si regionali si în domeniul legaturilor dintre industrii. Mai concret. bancile comerciale) sunt reduse. sunt un factor important al cresterii competitivitatii. • este folosit în evaluarea performantelor relative ale zonelor urbane în timp. înlaturarea efectelor mareelor negre provocate de scurgerile de petrol) si nici implicarea si modul de aplicare a programelor sociale ale sectorului public. Dezavantajele acestei metode au în vedere: • elaborarea unui model input-output la scara urbana în tarile în curs de dezvoltare nu reflecta o utilizare adecvata a resurselor. se impune colaborarea dintre casele de economii si consemnatiuni si agentiile de tipul organizatiilor de microcredite pentru a estima valoarea creditelor care circula prin canalele informale (familii.output Acest tip de analiza stabileste legatura între diferitele industrii dintr-o zona urbana si arata ca fiecare unitate de vânzari de bunuri/servicii urbane conduce la venituri mai mari sau mai mici. capitalul obtinut din economiile familiilor. Având în vedere ca majoritatea investitiilor din productie sunt directionate catre ariile suburbane sau periurbane. Este imposibil ca o zona urbana sa se poata extinde fara investitii majore. tehnica defineste legaturile urbane si regionale si presupune ca cererea este exogena. & Analiza input . Astfel se justifica importanta monitorizarii volumului investitiilor dintr-o zona urbana. aceiasi indicatori . În aceasta situatie. indicatorii investitiilor sunt foarte importanti în evaluarea competitivitatii zonelor urbane si pentru dezvoltarea viitoare a ariilor peri si suburbane. & Indicatorii investitiilor Investitiile.în special investitiile straine directe . din fondurile de depunere sau din microcredite pot juca un rol mult mai important decât în zonele dezvoltate.din diferite regiuni (cauza fiind diferentele referitoare la costul vietii). în asemenea cazuri. • nu reflecta nici distributia veniturilor.

clienti). o . a> Gradul de concentrare si diversitatea economica Este foarte important sa se evalueze gradul de concentrare al industriei într-o zona urbana si gradul de diversificare a întregii industrii din respectiva zona urbana. de aceea fezabilitatea acestei tehnici pentru o zona urbana în curs de dezvoltare este limitata. • Tehnica poate fi valoroasa în cazurile în care un numar redus de firme domina economia unei zone urbane. înlocuirea otelului cu aluminiul pentru caroseria automobilelor). planurilor de investitii din zona urbana pentru o perioada de cel putin trei ani. regionali sau externi (de exemplu. ceea ce îi permite acesteia sa adopte masuri de protectie. • Poate avertiza o zona urbana asupra socurilor viitoare posibile. Fundamentându-se pe datele obtinute din rapoartele industriale. asociatii comerciale. Avantajele acestei metode au în vedere: • Pe terme n scurt analiza activitatii industriale poate oferi o anumita perspectiva asupra intentiilor firmelor. ■ schimbari în strategia firmelor (de exemplu. în cazul regiunii Bangkok. din nefericire. aceste date au fost ignorate. firmele ajunse la maturitate si cele în plin proces de dezvoltare) sunt foarte importante. ■ schimbari în structura industriilor (de exemplu.• un tabel input-output este foarte costisitor de realizat. iar pentru a fi aplicat. rapoartele asupra firmelor-cheie (de exemplu. concurenti. în asemenea cazuri. fuziuni care determina modificari în structura si sediul/amplasamentul firmelor). se pot contura relatii cu ceilalti actori-cheie: urbani. furnizori. În termenii economiei urbane ca întreg. • Rapoartele industriale pot fi utile în stabilirea complementaritatii unor forme de analiza statice. necesita actualizari la intervale regulate. modificarile semnificative în datele publicate nu ofera o imagine adecvata a situatiei prezentate. deplasarea productiei în interiorul sau exteriorul zonei urbane). firmele dominante sunt foarte atente la întrebarile cu implicatii semnificative. • & Rapoartele asupra structurilor industriale Firmele existente într-o zona urbana se pot extinde sau reduce ca numar si. De exemplu. Rapoartele industriale trebuie interpretate ca: ■ factori exogeni care influenteaza industria (de exemplu. interviurile cu liderii comunitatii de afaceri au relevat posibilitatea aparitiei unei recesiuni economice. care au importanta redusa în avertizarea actionarilor-cheie asupra posibilelor socuri sau schimbari rapide. de aceea.

Statisticile recente indica faptul ca lanturile de piete pot. chiar daca se tinde tot mai mult spre ceea ce s -a numit eliminarea distantei. Cum nu toate dotarile teritoriale pot fi inventariate. porturile. de transport aerian) sunt importante frecventa si gradul de sustinere a serviciilor proiectate. ceea ce devine un impediment pentru firmele care doresc sa penetreze aria urbana. sa se substituie unei piete locale sofisticate si daca consumatorii externi sunt exigenti pot îmbunatatii. Daca industriile ajung la maturitate sau fac fata concurente i externe. dar mult mai importanta este calitatea acestor piete. Transportul este un element important al competitivitatii. costului pamântului. Însa. analiza presupune selectarea si observarea acelor caracteristici ale unui oras care sunt importante pentru ca acesta sa ajunga la nivelul de dezvoltare al zonelor urbane concurente. Caracteristicile pietelor care trebuie luate în considerare sunt marimea. datorita uniunilor între ramuri. B. culturii bancare (care poate favoriza împrumuturile mari). Pietele cu cerere sofisticata incita producatorii sa-si dezvolte si sa-si vânda produsele si bunurile de calitate superioara. a detine pozitia centrala în domeniul productiei nu ofera si siguranta ca firma va ramâne în zona urbana. pe scara larga. Dotarile teritoriale Dotarile teritoriale se refera la evaluarea spatiului/locului si sunt întelese mai bine în contextul comparatiei cu zonele urbane concurente. Rapiditatea raspunsului este mult mai importanta . Costul transportului din zona urbana analizata (costul final si pe kilometru) este o variabila importanta în întelegerea evaluarii competitivitatii. De exemplu.economie dominata de una sau un numar redus de industrii poate influenta ocuparea si alte input-uri. oricare ar fi orientarea ariei urbane (zona maritima. economia urbana se afla într-un grad ridicat de risc. retelele feroviare si rutiere. puterea lor si distributia veniturilor. calitatea productiei locale. faptul ca producatorii mexicani de componente electronice se afla în aceeasi zona (sau în zone apropiate sub raportul timpului) si la numai câteva ore de producatorii americani le confera un avantaj fata de orasele asiatice si aceasta în conditiile în care raspunsurile rapide au devenit foarte importante în era productiei just-in-time. rutiera. o Pietele Pietele locale sunt importante pentru ca sunt usor accesibile. În evaluarea retelelor. a> Localizarea si accesul Este foarte important sa se ia în considerare facilitatile pe care le ofera accesul la transport în/din zona urbana si aici sunt incluse aeroporturile. trebuie spus ca. în foarte mare masura. & Detinerea pozitiei de lider Evaluarea pozitiei de lider este foarte importanta în analiza competitivitatii si aceasta se poate determina prin masurarea importantei firmelor din cadrul unei zone urbane în procesul global de productie din activitatile-cheie. care îi propulseaza pe un loc avantajos pe piata de export.

& Capitalul si finantele Disponibilitatea capitalului local detinut este un factor important al competitivitatii.000 de locuitori. Elementele importante ale costurilor structurale dintr-un oras care pot prezenta interes pentru investitorii potentiali sunt pamântul. disponibilitatea capitalului pentru fuziuni poate fi un factor al competitivitatii. corporatiile industriale de finantare si programele de creditare pentru IMM-uri) si cultura bancara locala sunt foarte importante în îmbunatatirea competitivitatii unei zone urbane. care se masoara prin timpul mediu necesar deplasarii de acasa la serviciu. De asemenea. numar gazde Internet la 1. O alta componenta a accesului o reprezinta accesibilitatea lucratorilor. companiile de management. Turismul este o activitate importanta care contribuie semnificativ la dezvoltarea economica a unei zone urbane. în special în zonele urbane de dimensiuni medii si mari. Numarul turistilor si perioada medie de cazare sunt indicatori importanti ai stabilirii nivelului factorilor de sustinere dintr-o zona urbana. costul fortei de munca. agentiile internationale de rating. pietele. constructiile. sistemul de electricitate si de furnizare a apei. În zonele urbane care încurajeaza activitatile orientate spre inovare. în special pentru IMM-uri. clima.decât costul transportului în/din zona urbana. sisteme de telecomunicatii (numar de persoane care detin telefoane mobile si liniile telefonice principale la 1. facilitatile educationale. numar de pasageri transportati prin intermediul mijloacelor rapide de transport). gastronomia si spectacolele) si aspectele estetice. de sanatate. kilometri de autostrada. În evaluarea costurilor structurale este important sa se tina cont de faptul ca un oras cu cele mai . consultanti. a> Infrastructura Evaluarea competitivitatii se bazeaza si pe luarea în considerare a infrastructurii zonei urbane care include: sistemul de transport (de exemplu. & Factorii de sustinere Factorii de sustinere sunt foarte importanti în atragerea investitorilor. recreative si culturale (de tipul terenurilor de golf si muzeelor).000 de locuitori) a caror importanta a crescut rapid. costul vietii. Rata dobânzii este foarte importanta pentru investitori. siguranta publica). & Costurile structurale Informatiile referitoare la costurile structurale sunt relativ usor de obtinut de la sursele locale. Elementele importante ale acestei tehnici includ mediul urban si calitatea vietii (nivelul poluarii. agentiile de investitii. în retinerea firmelor si extinderea celor existente. infrastructura mediului. impozitele directe si indirecte si ratele de schimb. cultura de viata (de exemplu. existenta institutiilor intermediare de creditare (de exemplu.

În întelegerea evaluarii competitivitatii este importanta evaluarea nu numai în termenii educatiei. mult comportamentul investitorilor care.reduse costuri nu este si cel mai competitiv. dar foarte greu de evaluat. ci si în termenii altor atribute. de aceea. Investitorii cauta valoarea. orasul are nevoie de marketing si promovare. de cele mai multe ori. marketingul urban este folosit din ce în ce mai mult în elaborarea si implementarea strategiilor de dezvoltare urbana. cel mai important factor care determina competitivitatea unei zone urbane. Abilitatea unei arii urbane de a deplasa în sus lantul valoric este strâns legata de capabilitatea resurselor umane. abilitatilor si experientei în munca. daca investitorii si populatia rezidenta sunt dispusi sa plateasca un cost mai mare în domeniul afacerilor. În mod similar. Profilul proiectat în exterior de un oras se poate masura prin analiza Imaginea unui oras influenteaza foarte publicatiilor internationale. somajul. trebuie acceptat faptul ca productivitatea individuala este determinata de factorii externi. creativitatea si toleranta la risc. perfectionarii. turistii sunt atrasi de un oras cu o imagine puternica si pozitiva (turismul este cea mai dezvoltata industrie la nivel mondial si cu o anumita tendinta crescuta de concentrare în perimetrul urban). C. raportul dependentei. mai dificil de masurat. nu costul cel mai mic. mai concret. Hong Kong si Dubai sunt exemple de regiuni care au apelat la un marketing agresiv . & Imaginea Imaginea reprezinta un element foarte important al determinarii competitivitatii unui oras. acesta este un indicator al valorii ridicate a orasului în ceea ce priveste productia si/sau calitatea vietii. aria urbana trebuie sa apara pe ecranele radarelor locale. Ca sa obtina o imagine la scara internationala. În al doilea rând. Imaginea se refera la profilul unui oras si poate fi esentiala pentru orasele mici care nu sunt incluse în schemele de investitii. supraocuparea. Potentialul latent al individului se poate dezvolta atunci când persoana respectiva se deplaseaza în alt mediu care ofera conditii mai bune si oportunitati mai multe. numarul mediu de ore lucratoare pe saptamâna. iau în considerare numai anumite aspecte în fundamentarea deciziei de investire si. & Participarea fortei de munca Analiza participarii fortei de munca se afla în centrul fiecarei evaluari a resurselor umane locale si aici se includ evaluarea numarului fortei de munca. & Programa curriculara Aceste aspecte includ identificarea numarului de studenti înscrisi în domeniile tehnice-cheie si schimbarile în numarul de înscrieri. Mult mai important. probabil. În prezent. muncii si vietii. ca relatiile antreprenoriale. este calitatea . Resursele umane Resursele umane sunt.

competitia viguroasa si cresterea sustinuta. conventiilor de afaceri.Capitalul social are în vedere trasaturile organizatiei sociale. Mediul institutional si cultural În literatura de specialitate s-a ajuns la concluzia ca mediul institutional este factorul-cheie în explicarea competitivitatii unor zone urbane. D. climatului investitional. pune accent pe reguli. Numerosi analisti acorda importanta diferitelor aspecte ale mediului institutional pentru crearea conditiilor de impulsionare a competitivitatii si. se propun diferite masuri. ca si programele educationale pentru adulti. trebuie identificate asociatiile tehnice si profesionale ca si numarul membrilor acestora. pot fi disponibile studii industriale independente care calculeaza indicii climatului . În anumite cazuri.programelor de educatie tehnica. în special în majoritatea economiilor dezvoltate. în analiza sa asupra avantajului competitiv. Existenta unei elite sau a institutelor de cercetare/educatie a liderilor pot contribui. normele si retelele. De asemenea. precum încrederea. a> Structura industriei si gasirea unei forte de munca adecvate Stabilirea unei structuri adecvate între forta de munca si structura economiei urbane a devenit foarte importanta si aceasta pentru ca odata realizata aceasta legatura între forta de munca si structura economica se poate tinde catre competitivitate. întarind competitivitatea zonei urbane. astfel. Accentul analizei ar trebui pus pe evaluarea calitativa a capabilitatii sectorului public local. probabilitatea ca firmele mari sa se localizeze aici este foarte mare. precum si rata ocuparii fortei de munca în diferite activitati economice. . trebuie cuantificate numarul de slujbe devenite vacante în urma pensionarii. la cresterea competitivitatii unei zone urbane. mai ales pentru or asele mari. În functie de aspectul considerat a fi cel mai important. evolutia relatiilor sindicatelor în zona urbana. & Veniturile si forta de munca Orice analiza fundamentata a competitivitatii trebuie sa contina informatii despre venitul minim din zona urbana. asemenea organizatii sunt importante deoarece contribuie la dezvoltarea retelelor de munca. stimulente si norme care încurajeaza investitia.Porter. în mod substantial. Pe masura ce într-o zona urbana se realizeaza cercetari amanuntite în anumite activitati economice. Mediul institutional reprezinta legatura cu ceea ce Putnam denumea "capital social" s\ iar Porter "context pentru strategia firmei si pentru concurenta". procentul fortei de munca organizate în sindicate pe sectoare. care pot îmbunatati eficienta unei societati prin facilitarea unor actiuni coordonate. Pentru investitori prezinta importanta si aspectele referitoare la existenta sindicatelor. . Aceasta legatura între cele doua elemente se poate masura prin indicatori de tipul raportului dintre someri si locurile de munca vacante. se explica numarul redus de tehnicieni din acest domeniu. retelelor si parteneriatelor public-private. De asemenea.

• masura în care activitatea de acordare de licente. de a furniza servicii si a oferi consultanta organelor care adopta decizii". permise. dupa Porter. Acest factor ar putea include evaluarea disponibilitatii si a accelerarii programelor care promoveaza activitati economice si de dezvoltate. • existenta si întarirea proprietatii intelectuale. politicile nationale ar trebui tratate ca factori externi din moment ce se afla în afara controlului zonei urbane si nu ofera decât cadrul mediului în care activitatile economice dintr-o arie urbana trebuie sa existe. care. Camerele de Comert si asociatiile de comert reprezinta o alta sursa valoroasa de informatii. se deruleaza în mod sustinut. cât si administratia publica locala joaca un rol fundamental în crearea unui mediu investitional pozitiv. • structura taxelor impuse asupra persoanelor fizice si juridice. precum programele de credit pentru întreprinderile mici si mijlocii.investitional. ratingul guvernamental evalueaza stabilitatea si atractivitatea micromediului de afaceri. daca facem referire la factorii majori care influenteaza deciziile privind investitiile. În multe rapoarte ale mediului de afaceri international. influenteaza în mare masura modalitatile în care companiile concureaza pentru localizare. dimensiunea institutiei si a procesului politicilor. Studii ale industriilor locale. si anume: • echivalentul local al politicii fiscale nationale: impozitele locale si structura taxelor pentru comunitatea de afaceri. Atât guvernul national. Autoritatile locale joaca un rol important în determinarea calitatii mediului microeconomic deoarece controleaza numerosi factori. Un raport elaborat recent de Banca Mondiala referitor la indicatorii capacitatii administratiei publice locale a stabilit existenta a trei subfactori: capacitatea politica prin care se evalueaza informatiile colectate despre evaluarea personalului. & Administratia publica locala În general. autorizatii. • capacitatea administratiei publice locale care se refera la abilitatea aparatului propriu al administratiei de a implementa politici. de la management la structura taxelor locale de aceea competitivitatea autoritatilor se poate masura prin indicatori ponderati. administratia publica locala se plaseaza deasupra infrastructurii. corporatiilor si legilor antitrust (este un aspect important daca se doreste trecerea de la competitia bazata pe costuri reduse la cea bazata pe inovare si miscare ascendenta). Exista trei factori importanti care trebuie evaluati: • politica macroeconomica si stabilitatea politica (este un factor important în concurenta oraselor din diferite tari pentru atragerea investitorilor internationali). Daca ne raportam la evaluarea competitivitatii urbane. legate de activitatea comerciala. - . eficienta operationala prin care se evalueaza raportul cerere-eficienta si calitatea serviciilor.

Un punct important al acestei analize îl reprezinta asociatiile legate de sau care sustin clusterele industriale. o firma recunoscuta. a> Retelele sociale si relatiile institutionale Dimensiunea si densitatea relatiilor institutionale si a retelelor sociale sunt o alta modalitate de masurare a calitatii mediului institutional. în general. Un indicator al retelelor sociale este gradul de asociere . Deoarece acesti trei factori sunt supusi controlului local. retele profesionale informale.nivelul relatiilor dintre membri apartinând cluburilor si asociatiilor (de exemplu. o agentie de promovare a dezvoltarii sau o personalitate din localitatea respectiva. Ei pot juca si un rol decisiv în faza de implementare a programelor-cheie prin asigurarea suportul politic si a resurselor. Participarea la grupurile civice . asociatii industriale si comerciale. De asemenea. demonstrându-si utilitatea în crearea reputatiei unui oras si în concentrarea fortelor si resurselor întro actiune.autoritatea de implementare prin care se evalueaza gradul de realizare a activitatilor din domeniile socio-economice considerate domenii cheie. Campionii sunt persoanele sau agentiile care au disponibilitati si motivare pentru actiuni si schimbari pozitive si se conduc dupa principiul ca dezvoltarea relatiilor personale faciliteaza legaturile si comunicarea deschisa. Un campion al orasului poate fi primarul. masuratorile administratiei publice locale sunt o componenta importanta a evaluarii punctelor forte si slabe ale zonei urbane. "Un mediu economic unde exista colaborare între cele doua sectoare (public si privat) sugereaza ca informatia. . Campionii pot juca un rol fundamental în implementarea cu succes a strategiei de dezvoltare. organizatii bazate pe parteneriatul public privat)56. a celor de creare de incubatoare pentru IMM-uri si a celor de fuziune masoara gradul de colaborare dintre sectorul public si cel privat. indica prezenta capitalului socialcare reprezinta o baza importanta pentru colaborare si schimbari economice"55. chiar daca în dezvoltarea unui climat de încredere este foarte importanta perceptia de actor neutru. asociatii profesionale si tehnice. creând astfel un climat de încredere. prin împiedicarea risipei de resurse sau a divizarii obiectivelor catre alti actori."Retelele sociale. punctajul obtinut de o arie urbana va reflecta capacitatea autoritatilor locale de a implementa cu succes o strategie de crestere a competitivitatii. initiativa si cunostintele industriale sunt descentralizate si distribuite pe scara larga". pe de alta parte. . Un rol important îl joaca agentiile locale si regionale de dezvoltare care sunt mandatate si au experienta în elaborarea si implementarea programelor de actiune economica.Participarea la programe si parteneriate de sustinere a programelor de afaceri. & Campionii Autoritatile locale si/sau sectorul privat pot sustine competitivitatea în numeroase moduri.

dar si ca se poate participa pe scara larga la strategia de dezvoltare locala. Medierea este data de numarul si categoria expozitiilor si a târgurilor.reprezinta un semn ca se pot dezvolta colaborari între firme si fluxurile de informatii. administratia publica locala si institutiile de învatamânt indica puterea si densitatea acestor retele. • Cheltuielile cu cercetarea . . & Norme si conventii Normele si conventiile se refera la elementele de rutina.O harta a relatiilor dintre membri asociatiilor mentionate anterior. Doua masuri finale ale normelor si obiceiurilor culturale sunt relatiile si medierea dintre mediul local si cel extern. practicile si asteptarile comportamentale care orienteaza actiunile si relatiile dintre firme. politicile industriale . creeaza presiuni asupra firmelor în sensul dezvoltarii. a relatiilor directe între firme. O cultura de afaceri orientata spre neasumarea riscului.dezvoltarea si concurenta activa. • Atitudinea locala fata de antreprenoriat se poate masura prin numarul de firme nou aparute si prin rata falimentului. Mai mult.Un ultim indicator este gradul de cooperare inter-jurisdictionala. rivalitatea locala viguroasa. Mai precis. masurata prin numarul firmelor dintr-un sector dat.dezvoltarea sau dobânzile platite pentru creditele în acest domeniu sunt un indiciu al dezvoltarii si inovarii. legaturi transpuse în programe sau politici nationale de sustinere a dezvoltarii economice urbane sau de cooperare între guvern si administratia publica locala. Conventiile care favorizeaza productivitatea si inovarea sunt date de catre cultura antreprenoriala. guvern si alte institutii. promovarea angajamentelor pe perioade scurte sau concurenta slaba reduce competitia locala si este predispusa riscului de a întârzia inovarea. Alti factori care influenteaza inovarea si perfectionarea sunt practicile de instruire a angajatilor si structurile organizationale. Pe masura ce la nivel global se pune accentul pe liberalizarea comertului. cheltuielile cu cercetarea. precum si de numarul riscurilor c omune. Acesti indicatori sunt utili pentru evaluarea circuitului informatiilor (piata. care are în vedere legaturile dintre nivelul national si cel local. Culturile caracterizate prin spirit întreprinzator au o performanta economica mai mare. . organizatiile care manifesta un interes deosebit pentru retelele sociale sau institutionale sunt mult mai deschise în adoptarea rolului de facilitator al leadership-ului într-o strategie economica. a gradului de difuzare a cunostintelor între organizatii si a capacitatii de a colabora în domeniile cheie astfel încât sa se îmbunatateasca eficienta si productivitatea unui oras.în care . Regiunile competitive sunt acelea în care firmele sunt preocupate de îmbunatatirea abilitatilor lucratorilor si încurajeaza deciziile si initiativele de la nivelul de baza al ierarhiei organizationale. Medierea se refera la tipurile tranzactiilor care frecvent includ actori locali si externi. tehnologie si specializare).

în special în zonele periferice. A. pentru economiile orientate spre servicii. din aceasta perspectiva. resursele naturale constituie . productiei traditionale si oraselor în care ritmul schimbarilor este lent. serviciile adresate persoanelor. este foarte importanta. dar fiecare caz este unic si abordarea evaluarii competitivitatii trebuie adaptata corespunzator.Zonele urbane mari se diferentiaza mult mai mult din punct de vedere spatial si. conditiile competitivitatii variaza de la o arie la alta în cadrul aceleiasi zone. . în special. 16. mult mai vulnerabile din punct de vedere economic.4. Frecvent. de aceea. dar o forta de munca mai bine pregatita creeaza oportunitati de dezvoltare.Caracteristica oraselor sarace este productia redusa si slaba educatie. . Zonele urbane de dimensiuni meci versus zonele urbane mari .statele creeaza învingatori prin subventii si masuri de protectie a comertului .3.Orasele de dimensiuni mici sunt mult mai specializate din punct de vedere functional si. Costul foarte redus al fortei de munca poate fi un avantaj în comparatie cu capitalul. Evaluarea competitivitatii prin prisma tipurilor de zone urbane Tehnicile de evaluare prezentate anterior trebuie selectate si modificate în functie de diferitele tipuri de orase.devin o strategie din ce în ce mai putin eficienta de obtin ere a avantajului competitiv. dar si câstiga avantaj competitiv. capitalul. oferind o gama diversificata si specializata de bunuri si servicii. în timp ce. orasul nu numai ca îsi mentine. în acest caz. Este necesar ca orasele sa creeze conditii pentru dezvoltarea industriilor competitive. infrastructura telecomunicatiilor si dotarile sunt metode mult mai importante. în special în ariile centrale unde îsi au sediile marile companii. Zonele urbane orientate spre servicii si educatie sunt mult mai sensibile la mediul institutional si la factorul uman ca elemente determinante ale competitivitatii. Economia preindustriala versus economia industriala versus cunostinte Masuratorile conventionale ale analizei structurii economice sunt aplicabile. B. o preocupare principala este aceea de a stabili în ce masura economia determina cresterea lantului valoric si. În acest subcapitol voi prezenta posibilele directii de modificare. agricultura. Ele functioneaza dupa mecanisme complexe. de aceea. cadrul guvernamental sunt foarte importante. conceptul de suprematie detine locul principal.În orasele industriale. se justifica importanta analizei acestui sector. . Daca normele si conventiile unei economii locale sustin învatarea si experimentarea si sunt deschise ideilor noi si concurentei. În termenii dotarilor teritoriale. Având în vedere valoarea foarte redusa a serviciilor si faptul ca aceste servicii sunt furnizate în mare masura de sectorul tertiar. infrastructura transportului.1. pentru economiile industriale.

anonimatul. aceste activitati au fost punctul de pornire în cresterea valorii adaugate si în reducerea activitatilor ineficiente. rapoartele actorilor-cheie sunt foarte importante. au economii cu grad ridicat de specializare si. • • infrastructura telecomunicatiilor poate fi un obstacol în calea competitivitatii. Orasele în tranzitie În economia oraselor în tranzitie. Orasele care se confrunta cu situatii de criza Atunci când orasele sunt confruntate cu situatii de criza.international. D.factori-cheie ai dezvoltarii. Data fiind preocuparea de monitorizare a schimbarii pentru a folosi instrumente adecvate se . progresul în procesul dezvoltarii este un factor cheie al competitivitatii. orasele mici atrag un numar mare de turisti. de aceea. contribuind astfel la dezvoltarea unei economii bazate pe servicii de turism. deoarece în aceste orase este mult mai usor sa se identifice agenti economici si sa se obtina informatii de la acestia. potentialul competitivitatii se modifica foarte rapid în functie de gradul de adaptare a zonei urbane. aceste orase (majoritatea oraselor din Europa de Est) prezinta o valoare ridicata a raportului dintre nivelul abilitatilor fortei de munca si cel al salariilor.national . • C. forta de munca calificata este mult mai importanta decât pentru orasele mari. având în vedere ca serverele pentru Internet ofera o gama mai restrânsa de servicii decât în orasele mari. pentru ca numarul lor este mic. în evaluarea competitivitatii oraselor mici este foarte importanta evaluarea serviciilor de telecomunicatii. creste disponibilitatea la schimbare. de aceea se încearca promovarea unei imagini si a unui profil. De aceea. la aceasta se adauga si abilitatea de mediere la nivel local. în special daca economiile lor sunt orientate catre turism sau agricultura. Plecând de la premisa ca orasele mici sunt mult mai vulnerabile din punct de vedere economic. nu dispun de instrumente suficiente pentru a implementa strategii competitive. Caracteristicile oraselor de dimensiuni mici sunt: • au un grad redus de autonomie politica. administrativa si fiscala si. în acest caz se recomanda evaluarea punctelor forte si slabe interne. În anumite cazuri. În numeroase cazuri. de aceea. Cultura în domeniul afacerilor si în domeniul bancar si existenta unor reglementari contractuale adecvate reprezinta variabile importante ale competitivi-tatii. Adesea. Tinând cont de acest aspect. competitivitatea nationala sau între regiuni este mult mai importanta decât competitivitatea mondiala si de aceea trebuie considerat un cadru de referinta adecvat în evaluarea economiei urbane pentru orasele mici în curs de dezvoltare.

Pornind de la aceste considerente se afirma necesitatea elaborarii unor principii directoare. Modul de abordare si tehnicile se afla înca în faza de elaborare. coruptia.O alta problema este scepticismul cu care este privita utilitatea strategiilor de crestere a competitivitatii. . exista o nevoie de revizuire a analizei competitivitatii în cadrul unitatilor subnationale. Nu toate schimbarile determinate de situatii de criza sunt pozitive. costul fortei de munca este redus. luând în considerare variabilele-cheie ca guvernul. Exista abordari si tehnologii conventionale care au esuat în evaluarea adecvata a competitivitatii sectorului tertiar. . Evaluarea competitivitatii trebuie sa reflecte aceste schimbari rapide determinate de crizele economice.5.1. agentiile internationale de dezvoltare si institutiile de învatamânt superior folosesc metodologii diferite pentru a face comparatii. ofera un grad ridicat de calificare fortei de munca. Desi expertii în domeniul dezvoltarii urbane au ajuns la un consens asupra importantei capitalului social. politice sau sociale. aceste caracteristici urbane sunt greu de masurat.O alta posibila problema are în vedere lipsa unor baze comparabile între studii si procese.aloca numeroase resurse pentru realizarea rapoartelor asupra conditiilor socio-economice.În final. analiza competitivitatii s-a concentrat asupra statelor57. taxele. companiile de consultanta. . În ultimele decenii. perceptia din exterior se schimba foarte rapid. Orasele aflate în situatii de criza îsi modifica pozitia în cadrul sistemului urban. imixtiunea factorului politic. aceste contributii sunt ignorate sau subevaluate în metodologiile competitivitatii. Acest sector contribuie semnificativ la competitivitatea unei zone urbane prin faptul ca furnizeaza servicii cu valoare adaugata mare. Probleme în evaluarea competitivitatii urbane Capcanele care pot aparea în evaluarea competitivitatii zonelor urbane au în vedere: . atenueaza efectele presiunilor. întârzierea în aplicarea rapida a strategiilor de crestere a competitivitatii este determinata si de gradul redus de importanta acordat în elaborarea acestui tip . . scepticism alimentat de faptul ca înca nu sunt pe deplin întelese si sunt înca subiect de discutii modalitatile si dinamismul competitivitatii zonelor urbane. frecvent. 16. dar nu în cele din urma. Concluzia care se desprinde este ca factorii cei mai importanti pentru ca o zona urbana sa fie competitiva si sa se dezvolte armonios din punct de vedere economic sunt si cei mai greu de cuantificat. ceea ce îngreuneaza procesul de învatare.În primul rând. Orasele. Presiunea asupra economiei poate determina aparitia altor crize care accentueaza criza economica si care fac zona urbana neatractiva pentru investitori.O alta provocare o constituie existenta unui sector tertiar extins în numeroase zone urbane. fluctuatia capitalului este destul de mare. . gradul de deschidere economica.O alta problema majora a evaluarii competitivitatii o constituie lipsa tehnicilor operationale de evaluare a mediului institutional si cultural. manuale si lucrari practice pentru evaluarea economiei urbane.3. la nivel global.

17.ROLUL MARKETINGULUI ÎN MANAGEMENTUL URBAN .de strategie si în crearea unui profil al competitivitatii.din cauza ca aceasta functie nu a fost institutionalizata în majoritatea zonelor urbane. ceea ce încetineste dezvoltarea de metodologii. La aceasta stare de fapt se adauga si limitarea aplicarii acestei strategii .

Actorii urbani pot obtine beneficii: • • rezidentii se bucura de locuinte mai bune. târguri. în Statele Unite. în primul rând. ci si la nivel national si international în Europa. expozitii) sau din motive turistice. o piata pe care orasele cu excedent teritorial concurau în atragerea capitalului de pe pietele financiare. se datoreaza aparitiei unei piete nu numai la nivel local. Filozofia marketingului nu este reprezentata prin procedurile de marketing si aspectele privind aplicarea acestora. • altii accentueaza faptul ca introducerea tehnicilor de marketing. . agentii economici beneficiaza de produse imobiliare bine echipate cu utilitati. • vizitatorii. 17. spatii de birouri si alte elemente necesare derularii afacerilor.Scopul principal al aplicarii tehnicilor de marketing asupra spatiului urban este acela de a realiza o concordanta între cererea si oferta de produse urbane.1. de produse si servicii. O politica de marketing de succes poate îmbunatati pozitia competitiva a zonei urbane. începând cu anii `70 si. mai degraba. ci. ca instrumente ale politicii teritoriale. prin coordonatele conceptuale si de abordare generala a acestuia. fie ca sosesc din motive de afaceri (congrese. beneficiaza de îmbunatatiri generale si vad orasul mai atragator.Consideratii generale privind marketingul urban Aparitia marketingului urban Din analiza lucrarilor de specialitate referitoare la marketingul urban se poate spune ca la baza dezvoltarii acestuia pot sta mai multe explicatii: • unii considera ca marketingul urban a cunoscut o dezvoltare mai mare în practica decât în teorie din momentul în care autoritatile locale si planificarea teritoriala si-au îndreptat atentia de la controlul cresterii si a externalitatilor negative la inducerea unor procese de dezvoltare în masura sa sustina si sa revigoreze economiile în declin si pe cei aflati într-o stare precara.

• Originile actiunilor marketingului urban se afla chiar mai departe. Exemple similare pot exista chiar si în trecutul mai îndepartat. De fapt.private) fenomenelor intrate în rutina asociate cu „orasul antreprenorial" si aveau o natura pur comerciala. ele apartineau (cum este cazul parteneriatelor public . . Florida. activitatile. în scopul vitalizarii oraselor sau a unor parti ale acestora. Pe de alta parte. abordarile diferite reflecta varietatea culturilor urbane. este mult mai probabil sa aiba un profit direct în urma unui management de succes. printre orasele din Regatul Unit în timpul primei revolutii industriale sau prin tre orasele-state din Europa de Nord sau Italia atunci când comertul (negustorilor) cunostea o înflorire deosebita. care. care acum intra în sfera de cuprindere a marketingului urban erau deja practicate de câtva timp. • o alta posibila explicatie ce trebuie luata în considerare se refera la insatisfactia generala cu privire la politicile teritoriale si cele cu privire la cheltuieli aplicate în anii `60 si `70 si incapacitatea acestor politici de a face fata schimbarilor economice si politice cauzate de modificarile în structura productiei mai multor orase europene. exista un risc în a spune ca toate politicile economice aplicate de orase pot fi definite ca actiuni ale marketingului urban. prin urmare. a angajat un agent de presa a carui sarcina era sa promoveze atractiile orasului. în opinia lor.• se pune dezvoltarea marketingului urban pe seama efectelor combinate rezultate în urma reducerii drastice a transferurilor destinate oraselor si dezvoltarii autonomiei administratiei locale. Orasele europene depind. Petersburg. Nemultumirile si deficientele sugerau nevoia înlocuirii acestora cu noi instrumente în ceea ce priveste planificarea teritoriala. Pe de-o parte. Totusi. În 1918 municipalitatea orasului St. mai mult de finantarile statului si au posibilitati limitate de a-si îmbunatati veniturile. Unele orase europene au avut o abordare mai larga. municipalitatile americane se apropie de o atitudine comerciala deoarece ele trebuie sa asigure o parte importanta a veniturilor proprii si. în trecut. spre finalitatea si profitabilitatea cheltuielilor si spre cautarea de noi structuri de colaborare cu sectorul privat în domeniul proprietatilor imobiliare. 17. incluzând în marketingul urban promovarea tuturor aspectelor bunastarii societatii.Clarificarea notiunii de marketing urban si semnificatiile acesteia Termenul de marketing urban a aparut în literatura europeana în anii `80. în general. mai ales în Statele Unite. au tendinta de a împinge municipalitatile spre politici mult mai orientate spre piata.2. În cele mai multe cazuri.

cu caracteristicile si perspectivele sale. • Marketingul urban ca instrument de reorganizare pe scara larga a administratiei orasului si a procedurilor de planificare ale acesteia. • Marketingul urban ca modalitate de aliniere a politicilor de dezvoltare urbana. companiilor. considerata a fi forta din spatele bunastarii orasului. îndreptându-se spre un model în care relatiile dintre actorii din interiorul orasului sunt bazate pe negociere si comunicare si nu pe regulamente si conflict. Desi aceasta abordare este criticata în unanimitate în teorie.În literatura de specialitate. întreprinderi. tot ce trebuie este sa fie „ambalat" de o maniera cât mai eficace. vizitatori). care se concentreaza mai mult asupra „clientului" orasului vazut ca „produs" (cetateni. investitori externi. în masura sa atraga investitii si vizitatori din exterior. • „Marketingul urban poate fi descris ca un set de activitati directionate spre optimizarea relatiei dintre oferta de functii urbane si cererea din partea locuitorilor. la cerintele actorilor economici locali si la asteptarile actorilor externi pentru ca acestia sa fie atrasi în promovarea economiei locale. turistilor . institutii. din momentul conceperii pâna la implementare. ea corespunde destul de bine multor actiuni efectuate pâna acum în numele marketingului urban. Produsul este finit. termenul de marketing urban este folosit cu diferite întelesuri si conotatii: • Marketingul urban ca mijloc de promovare a orasului.

stabilirea centrului de greutate în interiorul orasului. Anumite elemente par a fi esentiale marketingului urban. El se refera la procesul de construire.sau altor vizitatori. Verificarea progresului si feedback-urile facute pentru a evalua eficacitatea cheltuielilor sunt elemente cheie ale marketingului general si ar trebui sa joace. elaborarea unui plan de marketing si organizarea unor campanii de promovare) vor fi. actionând în asa fel încât sa puna în valoare ceea ce exista deja. Marketingul urban ar trebui sa fie un concept important în teoria si practica sectorului public. realizare si „vânzare" a imaginii unui oras pentru ca acesta sa devina atractiv pentru . Cu alte cuvinte. În competitia dintre orase. principala resursa a unui oras este data de specificul sau. Elementele care sunt esentiale marketingului general (cum sunt investigarea pietei. împreuna cu. numai un oras care îsi satisface rezidentii poate atrage noi actori. asadar. analiza grupurilor tinta si a competitorilor. esentiale marketingului urban. de exemplu. putem spune ca toate interpretarile date marketingului urban sunt bazate pe doua concepte care difera în functie de punctul în care este localizat centrul de greutate al actiunii marketingului: • Marketingul urban este principalul instrument cu ajutorul caruia orasele se pregatesc sa faca fata competitiei la o scara supra-locala: un proces în care orasul trebuie sa-si proiecteze centrul de gravitate al propriilor actiuni politice catre exterior. acelasi rol si în marketingul urban". Primul lucru care trebuie luat în considerare este acela ca asa cum marketingul este doar unul din aspectele strategiei generale a unei companii si marketingul urban trebuie sa fie un aspect al politicii urbane generale. în principiu. politica locurilor de munca si planificarea spatiala. de asemenea. iar baza economica existenta nu este data numai de aspectele economice si de punctele sale forte. sa fie în masura sa atraga noi actori capabili sa sprijine dezvoltarea economiei locale. marketingul urban permite reorganizarea efectiva a politicilor urbane.

Orasul ca o Piata Expresia "marketing" ne concentreaza atentia asupra pietei orasului. civilizatie. a limitarilor inerente existente în definitia mult prea restrictiva a termenelor de „marfa" si de „întreprindere". • Marketingul este urban în sensul ca este "realizat de catre oras": orasul îndeplineste. ca piata. Cele trei metafore ale orasului. ca subiect. el opereaza ca un actor pe piata potrivit unei filozofii de piata: orasul este o întreprindere. cât si asupra distorsiunilor si imperfectiunilor pietei ca instrument regulator. de asemenea. în special ca loc al negocierii si încheierii de afaceri. ne vor îndrepta atentia atât asupra negocierii. În marketingul urban. exista. nici o marfa. iar teritoriul este acoperit de un sistem de piata: orasul este o piata. • Marketingul este urban pentru ca reprezinta "comertul orasului": orasul este un termen al actiunii comerciale: orasul este o marfa care poate fi comercializata. un risc inerent de a uita ca orasul reprezinta. turisti si rezidenti. problema comunicarii devine vitala. însa. relatii. culturi care formeaza un oras. o actiune de piata. cultura. marfa si întreprindere. Nici unul dintre acesti termeni nu cuprinde complexul de locuri.investitori. Cu toate aceste analogii. spatii. Se întelege de la sine ca orasul nu este nici o piata. si civitas: comunitate. A. Expresia marketing urban poate avea trei întelesuri diferite: • Marketingul este urban în sensul ca „are loc în oras": orasul este locul în care sunt comercializate marfurile. formarea unui set de valori si a unor mecanisme specifice schimbului. ci ele sunt tot atâtea posibile metafore pentru oras. . nici o întreprindere în adevaratul sens al cuvântului. încheierii de afaceri între actorii care actioneaza pe piata.

ci si în sensul comunicarii acestora spre exterior. sunt organic legate de modelul relatiilor sociale. sociale. cel putin. Orasul este o marfa pe termen lung care este consumata numai partial. într-o oarecare masura. . daca este promovata eficient pe piata. În particular. Locul-marfa reprezinta o marfa complexa. culturale care este la fel de importanta ca si locatia fizica sau configuratia topografica. sunt parte integranta într-o matrice a relatiilor politice. cooperarea sau. se poate crea o potentiala arie de obstructie. care nu poate fi izolata. asa cum sunt si relatiile sociale. un produs în continua transformare.Comunicarea nu intereseaza marketingul urban numai în sensul promovarii politicilor urbane. locul în care se desfasoara conflictele sociale. Un loc este mai mult un produs al relatiilor sociale decât al naturii. orasul este o marfa care. este componenta de baza a marketingului urban în care o actiune care ar fi eficienta pe termen lung trebuie sa întruneasca consensul tuturor celor implicati si sa se bazeze pe transparenta intereselor implicate. Daca sunt neglijate interesele. Locurile sunt rezultatul actiunilor rezidentilor sau institutiilor. geometriei spatiale sau pietelor independente. este necesar sa fie consumata la locul productiei. capabila sa submineze întregul proces. mai degraba. B. cladirilor. este capabil si îi este permis sa-si spuna parerea. este o marfa care. De aceea. Comunicarea înseamna ca fiecare participant: îsi stabileste clar propriile prioritati. este întotdeauna un agregat de marfuri caracterizate prin interactiune si schimburi reciproce. nevoile si asteptarile unor actori. o marfa complexa cuprinsa într-un „câmp de forte" multidimensional decât o marfa stabila aflata pe o piata echilibrata. a existat din totdeauna sau exista de mult timp si care este numai în parte produsa. considera ca stie atât sa-sifaca auzita opinia. neinterventia viitorilor consumatori. cât si sa asculte: el are în vedere si punctele de vedere si ob iectivele celorlalti negociator. serviciilor pot fi vândute si cumparate nu fac din oras o marfa în întelesul cuvântului dat de catre marketingul urban: marketingul urban propune însasi orasul cape o marfa oferita pe piata. solicita contributii externe pietei: interventia reglementarilor publice. Orasul ca o Marfa Faptul ca anumite parti ale orasului. niciodata rezolvate definitiv. orasul va fi. scopuri si interese.

în mod eronat ca orasele pot fi comparate cu subiecte unitare.orasele cresc".. asa cum pot fi întreprinderile. în principal. . Spre exemplu. termenul „întreprindere" pe care marketingul urban îl asociaza cu orasul presupune. Orasul ca Întreprindere În marketingul urban se presupune adesea. în mod neaparat. „Construieste viitorul!": în acest sens. în anumite cazuri s-a demonstrat ca decizia de a concentra resursele în doua sau trei proiecte spectaculoase a facut ca restul orasului sa le abandoneze. Exista tendinta de a se spune ca: „orasele actioneaza. cresterea economica trebuie. subliniata. Necesitatea aplicarii marketingului urban Se pune întrebarea "De ce municipalitatile si regiunile sunt atrase de marketingul . Ca urmare. Oare nu tinde acest lucru sa ascunda conflictele cu care are de-a face un oras? Cautarea activa a atragerii investitiilor în oras. C. sensul de „organism" care coordoneaza procesele de munca si aloca mijloacele necesare atingerii scopurilor economice. în cazul în care întelegerea este ca orasul sa fie un tot unitar. promovarea realizarilor sale trebuie sa fie asociate cu existenta unor grupuri de elita care sprijina dezvoltarea. ori. deoarece exista cazuri în care orase si state aflate pe o pozitie inferioara în topul preferintelor au reusit sa faca concesiuni în favoarea rezidentilor si angajatilor locali fara a pierde oportunitatile de dezvoltare locala. redistribuirea efectelor actiunii marketingului urban trebuie analizata. de asemenea. precum si o distribuire a avantajelor si dezavantajelor. . au ca interes comun promovarea cresterii economice: pentru acestia orasul este. indiferent de cât de strânsa e competitia. sa conduca la îmbunatatirea conditiilor de ocupare a fortei de munca pentru cei mai putin norocosi. se pune problema la ce pret poate fi vândut orasul-marfa de catre orasul-întreprindere? Riscul de a subestima o locatie fata de o alta este o practica întâlnita frecvent în Statele Unite unde exista o competitie în care pot fi subminate orice interese care ar putea reprezenta o piedica în calea investitiilor externe si a promovarii proprietatii. negociata. un mecanism al dezvoltarii.Daca orasul poate fi vazut ca o marfa. De fapt. în fiecare dezvoltare.. exista dezavantaje inerente.. a unor coalitii pro-dezvoltare urbana care. Chiar si în Statele Unite s-a vazut ca puterea de negociere a oraselor cu privire la investitori si proprietari e insuficienta atâta timp cât e luata ca atare.orasele concureaza..

sa dovedit a fi mai mult decât optimista. internationalizarea si globalizarea întreprinderilor private. politice. Toate aceste schimbari au consecinte directe sau indirecte asupra dezvoltarii urbane. Factorii care ar putea influenta dezvoltarea economica si sociala în viitor sunt: inovatiile tehnologice în informatica si telecomunicatii si influenta lor asupra transportului si distributiei. în scopul de a atrage firme si institutii internationale sau de a îsi pastra companiile locale. Dezvoltarea marketingul urban în Europa depinde de tendintele în dezvoltarea urbana. Când dezvoltarea economica a stagnat dupa crizele de energie (1937 si 1978). schimbarii potentialului pietei si libertatii crescânde a alegerii localizarii. schimbarile politice si economice din Europa de Est si crescânda prioritate politica de a pastra sau îmbunatati calitatea mediului înconjurator. Atitudinea competitiva a regiunilor metropolitane din Europa este de asteptat sa creasca. . tehnologice. Poate ca cel mai obisnuit. a fost natural. Acest argument îsi gaseste substanta în succesul unor orase care au reusit sa determine mari întreprinderi sa se localizeze pe teritoriul lor. în mod sigur. Faptul ca si-au manifestat un interes crescut pentru cererile diferitelor segmente de piata cu intentia de a-si adapta produsul "terenuri industriale" conform acestor cereri. la rândul sau. precum si de inter-relationarile acestor schimbari. Unele municipalitati au început sa caute moduri de utilizare a terenului care sa fie înca cerute. municipalitatile au ramas în posesia unui stoc imens de teren industrial nevândut si neînchiriat. este afectata de schimbari economice. succese care sunt mai apoi exploatate prin reclame si alte canale publicitare. Dinamica urbana este o reflectie a dinamicii societatii care. integrarea economica în Europa. vânzarile de teren au început sa scada. schimbarii preferintelor de localizare.urban?" Raspunsul este: din necesitate. dar. demografice. iar dobânda pe capitalul pe care îl investisera reprezenta pentru ele o imensa povara financiara. La fel cum filozofia marketingului a luat nastere din nevoia de a vinde produse pe o piata deja inundata si marketingul urban s-a dezvoltat din nevoia de a gasi clienti pentru o abundenta de terenuri si cladiri industriale într-un moment de micsorare semnificativa a cererii. Pentru a remedia situatia era imperativa actiunea inovativa. Prin urmare. Speranta ca expansiunea industriala postbelica si cererea de terenuri industriale ce a urmat în anii '60 vor continua. Schimbarea locatiei firmelor nu poate fi exclusa dintre consecintele cresterii investitiilor mobile. nu cel mai putin important argument pentru marketingul urban este dorinta de a fi la fel ca vecinii.

importanta functiei întâlnirilor în târguri. este de asteptat ca marketingul urban sa creasca în importanta. dar nu mai putin important. Orasele cu o buna accesibilitate internationala pe piata europeana au o pozitie care favorizeaza atragerea de investitii în afaceri. cum ar fi: compozitia structurii economice. Prin urmare. recreational etc. personalul cu înalta calificare prefera orasele cu o buna calitate a vietii. educational. bineînteles. 17. Alte elemente joaca un rolul important în determinarea atractivitatii orasului ca mediu de afaceri. o orientare manageriala la nivel urban mai asemanatoare cu cea a sectorului privat pare a fi inevitabila. nu numai în privinta climatului general de afaceri si a mediului de localizare a industriilor.Complexitatea marketingului urban . Calitatea este importanta. În concluzie. Prin urmare. functia economica dominanta. Este limpede pentru toata lumea ca aspectele ce privesc calitatea unei localitati sunt din ce în ce mai importante. integrarii europene si modernizarii retelei europene de cale ferata. a serviciilor si facilitatilor regionale si urbane (în domeniul medical. Totusi.) si a mediului natural. gradul de dinamism industrial. cât si din motive sociale sa se intensifice. accesibilitatea nu este unicul factor de localizare. care au nevoie de personal de înalta calificare. initiativele locale. trebuie spus ca multe orase încearca sa îsi mentina sau sa îsi îmbunatateasca pozitia relativa în contextul international. Calitatea vietii este determinata de calitatea functiei rezidentiale. conferinte si a turismului urban în general si. dar si din punct de vedere operational si functional. dar si în ceea ce priveste calitatea vietii în general. atât pentru afaceri. nu numai ca mod de a gândi dezvoltarea urbana strategica.Ca o consecinta a internationalizarii. eforturile de a aborda produsele urbane într-un sistem de marketing. cultural. În situatia în care competitia economica dintre orase creste. puterea organizationala locala sau regionala de a crea si a stimula dezvoltarile dorite este un factor de importanta crescânda.3. În final. Serviciile de înalta calitate faciliteaza atragerea de companii. accesibilitatea locatiilor potrivite de afaceri care pot satisface cererea acum si în viitor. calitatea pietei de forta de munca (gradul de intensitate a cunostintelor fortei de munca). este de asteptat ca interactiunea spatiala în ceea ce priveste bunurile si persoanele. prezenta institutiilor stiintifice si de cercetare. Parteneriatele public-private. construirea imaginii orasului au o importanta din ce în ce mai mare pentru un management cu o orientare antreprenoriala.

Un oras industrial prin excelenta poate fi atractiv pentru antreprenorii industriali. astfel de campanii de promovare trebuie sa fie oneste si bazate pe situatii reale. asa cum . În plus. ca si în turism. în functie de produsul în cauza si de dorintele cumparatorilor potentiali. În principiu. Comple xitatea marketingului urban este data de numarul si marea diversitate de produse urbane eligibile pentru acesta.. în general.. Cu putin efort de imaginatie se poate vedea cum si produsele urbane pot fi subiect pentru planificarea strategica de marketing. Evident. Produsul "oras" este obiectul principal al activitatilor de promovare si de construire de imagine. sa realizeze obiectivele antreprenoriale. pentru a fi întelese ca "stabiliti-va în. activitatile si bugetele trebuie sa fie organizate.. redusa la a asigura serviciile publice si infrastructura necesare pentru a crea conditiile adecvate de dezvoltare. În cel mai bun caz ele sunt co-manageri. Pentru a avea succes. Produsele individuale pot fi rar izolate de mediul lor. în acelasi timp. un concept de marketing depinde de planificarea strategica. conceptul de marketing urban este aplicabil productiei si distributiei de bunuri si servicii si poate fi operat efectiv de organizatii non-profit si de întreprinderi comerciale.. instrumentele. câteodata. în toate domeniile nu este de ajutor planificarii integrale în marketing. Un alt element de complexitate este acela ca nu numai produsele identificabile. planificate si controlate cu scopul de a satisface nevoile diferitelor grupuri de clienti si. Promovarea pune în lumina calitati speciale ale municipalitatii si regiunii pentru a le creste profitul. dar poate avea o imagine negativa în ceea ce priveste activitatile de clasa sau calitatea vietii.". Atitudinea antreprenoriala a municipalitatii nu are întotdeauna calitatile pe care le are în sectorul de afaceri: identificabila. cu alte cuvinte strategiile. O alta dificultate este aceea ca orasele sau regiunile sunt arareori manageri absoluti ai produselor "proprii". ci chiar orasul ca întreg poate fi privit ca produs. fara îndoiala. Dar." sau "vizitati. Calitatile orasului si mediul sau influenteaza produsele individuale. Influenta poate fi pozitiva sau negativa. alaturi de categorii diverse de companii si institutii. orientata spre client.Practicarea marketingului implica organizarea productiei si vânzarilor din punctul de vedere al clientului. marketingul urban nu poate fi comparat fara restrictii cu alte forme de marketing. Faptul ca influenta administratiei locale este simtita. responsabilitatea municipalitatii fiind. Numarul si diversitatea variaza în functie de marimea orasului si de functia sa economica dominanta. deoarece orasele si elementele sale difera considerabil de bunurile si serviciile obisnuite. flexibila si consecventa. nu exista nici un fel de relatie directa. rolul de manager nu poate fi jucat decât daca administratia adopta o atitudine antreprenoriala.

cât si de consecintele financiare. În cazul acestor companii. În cazul sectorului privind serviciile este dificil de definit un produs. Acest aspect conduce la dificultati în aplicarea marketingului urban de catre orase. ci promovarea locurilor de munca. Spre deosebire de managementul unui concern comercial. companiilor sau autoritatilor locale pentru a realiza profit. ce se întelege prin produsele furnizate de un oras? În trecut se acorda o mare atentie caracteristicilor specifice ale produselor urbane.4. În aceste conditii. calitatii mediului de locuit. O întreprindere produce bunuri "fizice" pe care le vinde menajelor. Adesea. lucru ce nu se poate spune în cazul oraselor.. a mediului de viata. iar multe dintre aceste "produsepersonalizate" sunt dezvoltate pe parcurs. Compunerea si realizarea pachetului de marketing pentru un oras sau o regiune ridica probleme în câteva directii: • Produsele sau serviciile urbane În ce mod satisfac orasele nevoile grupurilor tinta? Altfel spus. Managerii urbani au nevoie sa tina seama atât de valorile si normele morale si politice. Finalitatea marketingului urban trebuie sa fie administrarea orasului în interesul locuitorilor sai. punctul de referinta în întelegerea marketingului urban îl reprezinta literatura de specialitate din domeniul marketingului industrial. precum si ideii potrivit careia orasul era considerat un produs. 17. obiectivele lor antreprenoriale nu pot decât sa fie diferite de cele ale omologilor lor comerciali.Instrumentele marketingului urban Pachetul de marketing reprezinta un set specific de variabile care ar trebui sa asigure cea mai eficienta abordare a pietelor vizate. responsabilitatea conducerii administratiei este de a face ca un obiectiv sa balanseze între grupuri de interese foarte diferite. Prin urmare. Din punct de vedere politic. autoritatile locale nu îsi pot permite sa fie în acord complet cu dorintele cumparatorilor sau utilizatorilor unuia sau câtorva produse. cu scopul de a asigura prosperitatea rezidentilor întregii regiuni urbane. de ce ar . serviciilor publice etc. grija principala fiind nu profitabilitatea. Este orasul un produs? E posibil sa vinzi un oras si cui ai putea sa-l vinzi? În încercarea de a se gasi un raspuns la aceasta întrebare se poate afirma ca firmele îsi desfasoara activitatea având clar definite produsele pe care le vor crea si furniza. Companiile care actioneaza în acest domeniu furnizeaza anumite activitati si/sau informatii "personalizate" în functie de nevoile clientilor. Trebuie sa nu se uite totusi faptului ca marketingul implica luarea în considerare si a nevoilor si dorintelor clientilor.este de dorit în cazul unei viziuni de marketing. lipsa unei definitii clare a produsului furnizat nu a constituit un obstacol în utilizarea marketingului.

În general. un festival de arta sau pentru o competitie sportiva. de cele mai multe ori. Abilitatea de a se adapta la schimbarile preferintelor depinde de flexibilitatea planurilor sale. Un muzeu atrage mai multi vizitatori daca în apropierea sa se gasesc restaurante si magazine. turismul urban si facilitatile oferite în acest sens de un oras-port). în functie de diversele grupuri tinta. foarte importanta: atractia turistica si o a doua categorie care include produse. un centru comercial. Mai mult. • nivelul grupurilor de servicii urbane aflate în legatura unele cu celelalte: acele grupuri/game de produse si servicii urbane aflate în legatura (de exemplu. . Se disting trei nivelurila care marketingul urban se manifesta: • nivelul produselor sau serviciilor urbane vazute într-o maniera individuala: marketingul unei anumite locatii. precum asigurarea accesibilitatii turistilor în respectivul oras. Nu este vorba numai daca orasul poate oferi spatii pentru birouri. Termenul de "produs" ar putea fi folosit pentru un spatiu pentru birouri. serviciu etc. prin urmare sunt si numerosi producatori. dar la fel de bine poate fi folosit si pentru un muzeu. produsele urbane se caracterizeaza printr-o lipsa de flexibilitate si longevitate. în putine situatii aceste produse pot fi izolate de mediul lor. În cazul turismului urban. Adevarul este ca orasele furnizeaza o întreaga gama de servicii. Caracteristicile unui oras sau ale unei regiuni se schimba foarte încet. Modificarile în mediul construit si în infrastructura consuma mult timp si. o proprietate industriala. trebuie sa aiba o natura durabila. precum: Este situat orasul în apropierea principalelor autostrazi? Se gasesc în acest oras scoli potrivite pentru copiii angajatilor companiei? Influenta diferitelor produse urbane poate fi pozitiva sau negativa. ci se are în vedere si o serie de alte aspecte/întrebari. de exemplu. specialistii fac distinctie între o prima categorie de produse. un mare numar de produse urbane sunt compatibile cu utilizarea marketingului.constitui un obstacol pentru orase? De fapt. care sunt dificil de izolat de mediul ce le-a creat si care se gasesc totodata într-o strânsa interdependenta. Atunci când o companie este în cautarea unui oras unde sa îsi poata stabili sediul aceasta trebuie sa ia în considerare o întreaga gama de atribute ale produselor urbane oferite de respectivul oras.

magazinele. dezirabilitate politica sau nevoia de fonduri generale. pret si prezenta unor bunuri specifice. cai ferate. la crearea unei imagini a acestuia. locuintele etc. Autoritatile locale pot raspunde acestor preferinte printr-o . Consumatorii potentiali au tendinta sa aiba preferinte divergente cu privire la situatie. rute navale si retele de navigatie. Este clar însa ca numeroasele grupuri tinta asociaza produsul "oras" cu diverse lucruri. • Distributia Distributia în economia de afaceri este instrumentul care serveste pentru a transporta produsul la client. ci si la nivelul întregii aglomeratii urbane. Preturile serviciilor municipale tind sa fie bazate pe cost. Tocmai de aceea cel de-al treilea nivel se refera cu precadere la identitatea ora sului. ceea ce influenteaza foarte mult deciziile acestora cu privire la stabilirea în respectivul oras sau doar vizitarea acestuia. În acest sens. Aceasta este determinata de toate sistemele si retelele de trafic care sunt disponibile: legaturi cu drumuri internationale.• nivelul aglomeratiei urbane/orasului ca întreg: produsul "oras" lasa loc pentru numeroase interpretari deoarece el nu este un produs prea bine definit. Rareori valoarea serviciilor joaca vreun rol. • Pretul Pretul produselor urbane se formeaza diferit de pretul produselor comerciale. iar municipalitatile nu sunt familiarizate cu ideea de compunere a pretului. distributia serveste la a transporta cumparatorul la produs în maniera cea mai potrivita. Prin intermediul acestor asocieri se creeaza imaginea urbana. Formarea pretului se aplica unor bunuri cum sunt terenurile pentru utilizare industriala. nu numai la nivelul acestuia se desfasoara cele mai importante activitati. calitate. În cazul marketingului urban. telecomunicatii moderne. birourile. Constanta extindere a razei de actiune a regiunilor urbane functionale releva faptul ca nu numai orasul central este important. accesibilitatea joaca un rol foarte important.

Marketingul înseamna mai mult decât publicitatea sau încercarea de a construi o imagine pozitiva. Activitatile promotionale s-au extins si îmbunatatit mult în decursul timpului si au devenit foarte apreciate. Politicienii trebuie sa fie convinsi de utilitatea unei strategii de marketing. . o actiune de marketing urban reclama definirea unei strategii de marketing a orasului. În concluzie.5. Alt argument ar fi acela ca marketingul urban nu poate avea succes daca personalul nu este convins ca trebuie sa se transforme din birocrati obisnuiti cu rutina în functionari publici orientati spre client. de asemenea. produsul urban difera de produsele obisnuite ale marketingului prin complexitate. Oricum. deoarece ei poseda o vedere din interior asupra preferintelor si evaluarilor predominante printre clientii potentiali. asupra antreprenorilor locali si a populatiei. pe de alta parte. exista circumstante care o împiedica sa adopte o directie de actiune orientata exclusiv catre piata. Celor patru instrumente clasice ale pachetului de marketing li se adauga politicile si personalul. lipsa de flexibilitate si relativa longevitate. Scopul lor principal este acela de a încuraja localizarea prin oferirea unei imagini atragatoare utilizatorilor potentiali.furnizare orientata pe grupuri tinta si printr-o politica de preturi functionala. obiectivele „palpabile" sunt aproape în totalitate absente. • Promovarea Aspectul promovarii în marketing este deseori identificat în mod eronat cu marketingul urban. Pe de -o parte. succesul va fi de scurta durata daca imaginea promovata nu va fi conforma cu realitatea. 17. Faima si buna reputatie a orasului sau regiunii se reflecta. Aceasta pentru ca strategia de marketing trebuie subordonata prioritatilor politice.Planificarea strategica a marketingului urban Strategia de marketing Trecerea de la o politica a orasului orientata spre oferta la o politica orientata spre cerere nu poate fi limitata numai la masuri partiale în ceea ce priveste suportul economic pentru dezvoltare sau pentru încurajarea descoperirii unor noi activitati. În masura în care municipalitatea poate fi privita ca manager. Pentru a produce rezultate pe termen lung. birocratia a aratat aproape invariabil o atitudine opusa unei orientari spre piata a organizatiei. Producatorul produselor urbane nu poate fi întotdeauna identificat cu mare precizie.

Alegerile si prioritatile vor rezulta din urmatoarele considerente: cunostinte le si informatiile obtinute despre dorintele si nevoile grupului de piata selectate. Acest proces începe cu o viziune clara asupra a ceea ce se doreste (ambitiile). ceea ce poate fi realizat (potentialul) si ceea ce strategiile implica. trebuie facut un inventar al informatiei disponibile. activitatea economica deja stabilita în regiune sau oras si potentialul de dezvoltare al unor . sunt formulate combinatii produs-piata. al dezvoltarilor anterioare. În faza analitica. formularea strategiei. Planificarea strategica implica o schimbare spre un model de interactiune a sistemului cu mediul în care actioneaza. manage rul urban are câteva alegeri de facut: alegerea combinatiei potrivite produs/piata. rolul factorului politic. Odata aflat în posesia informatiei de piata necesare. pe baza a ceea ce este vazut ca promitator pentru viitoarea dezvoltare a orasului sau regiunii si a conceptului spatial care pare sa ofere cele mai favorabile conditii pentru acea dezvoltare.„Planificarea strategica poate fi definita ca un proces de management orientat spre dezvoltarea si mentinerea unei relatii efective între obiectivele si resursele organizatiei si oportunitatile oferite de mediul în care aceasta actioneaza". al oportunitatilor si amenintarilor asteptate în viitor. stabilirea prioritatilor pentru activitatile care vor fi întreprinse. al punctelor tari si punctelor slabe actuale. implementarea strategiei si feedback-ul. urmatorii pasi analiza. În faza strategica. alegerea unei strategii eficiente pentru vânzarea produselor. Sunt de luat în considerare segmentarile pietei si selectarea celor mai semnificative segmente ale acesteia care. vor necesita o abordare specifica. în general. un model nu numai reactiv. Un plan strategic de marketing cuprinde. probabil. ci unul activ. O analiza a pietei este o parte importanta a analizei situatiei existente. Din inventar si din analiza pietei pot rezulta avantajele competitive si dezavantajele pe care orasul sau regiunea le au în raport cu competitorii lor.

adevaratul „spatiu". ci o interpretare a liniilor stabilite pe termen lung. În planificarea strategica. Odata ce strategiile au fost decise si prioritatile stabilite. vor trebui fixate momentele de masurare si dezvoltate procedurile corectionale pentru a monitoriza progresul si pentru a corecta de câte ori este nevoie obiectivele sau modul de utilizare a instrumentelor. iar pe aceasta baza sunt determinate nevoile în ceea ce priveste personalul. obiectivele pe termen scurt si mediu se pot adapta la variatiile datorate unor cauze externe. mai important chiar decât spatiul fizic al orasului în care se desfasoara actiunile marketingului urban. obiectivele initiale ale marketingului urban (ca obiective majore ale managementului urban) au fost de fapt operationalizate. dar reprezinta principala dimensiune. ca evaluare. ci din punct de vedere al cererii.Pentru fiecare combinatie produs/piata au fost identificate instrumentele pachetului de marketing. Se pune întrebarea daca adaptarea politicilor guvernamentale ale orasului la o filozofie a pietei înseamna sa se abandoneze complet planificarea teritoriala. atât calitativa. este modificat de schimbarile ce au loc în cadrul sistemului. într-un mod favorabil. sansa implementarii cu succes a strategiei. fara a face nici o încercare de a regulariza transformarile . la rândul sau. actiunea planificata se desfasoara într-un context aflat într-o evolutie permanenta. bugetul etc. Timpul care se scurge între conceperea si punerea în aplicare a strategiei nu este numai un decalaj care trebuie recuperat cât mai repede cu putinta. În planificarea strategica. context care va fi modificat. fara a fi legate de acestea printr-o constrângere. la rândul lui. Cu alte cuvinte. În final. dar si el. Dar relatia dintre sistem si mediu nu este doar una de adaptare a sistemului la mediu. procesul de verificare a rezultatelor si de stabilire a obiectivelor este ciclic si orientat într-o singura directie: stabilirea rezultatelor. a satisfacerii asteptarilor si necesitatilor grupurilor tinta. a succesului actiunilor întreprinse. în asa fel încât sa nu reprezinte o derivatie. În planificarea strategica. Planificarea strategica înseamna. cât si cantitativa. de catre rezultatele actiunii. o privire panoramica asupra contextului în care se desfasoara actiunea. de asemenea. stabilirea nivelului raspunsului mediului înconjurator.sectoare. Ordinea în care activitatile se vor desfasura este deja planificata. Succesul nu este evaluat din punct de vedere al ofertei. mediul modifica sistemul. Feedback-ul la sistemul de obiective garanteaza adaptarea continua la schimbarile ce au loc pe parcursul desfasurarii procesului. Acest fapt marcheaza punctul de plecare al fazei de executie.

Factori de succes în planificarea marketingului urban Anumiti factori au un rol fundamental pentru marketingul urban strategic. obiectivele. ca si asupra metodelor utilizate pentru a le atinge. ca singur instrument de planificare. Fara o astfel de viziune. B.orasului si sa se limiteze totul doar la recunoasterea efectelor spontane care apar.6. capabile sa înlocuiasca formele de planificare depasite . Un plan urbanistic general transparent si usor de înteles este o conditie importanta pentru succesul marketingului urban. ci numai ca vor aparea noi tipuri de planificare. 17. aducând instrumente inovatoare acolo unde este cazul. Natura specifica a marketingului urban strategic cere ca urmatoarele aspecte sa fie absolut clare: A. Consensul politic asupra obiectivelor. autoritatile locale trebuie sa decida asupra unei strategii de dezvoltare pentru structura spatiala preferata. Acest lucru implica o multitudine de politici si planuri. C. Mai mult decât un „plan general" este nevoie de un program de transformare. Fiecare concept în parte corespunde unei forme speciale a marketingului urban. nu înseamna ca vor disparea toate tipurile de planificare. ca de exemplu: orasul vazut ca „centru de servicii". chiar contradictorii. Sunt sugerate câteva variante. În termeni concreti: sa ia în considerare care structura spatiala ar fi cea mai potrivita pentru a atinge principalele obiective politice. ca „oras muncitoresc". Conceptul spatial Pentru consecventa managementului. Obiectivele principale ale politicii urbane Succesul planificarii si al politicii urbane necesita o viziune detaliata si usor de înteles a dezvoltarii viitoare a zonei urbane. un program însotit de dorinta si abilitatea de a promova si negocia. elementele politicii ar putea ramâne necoordonate. coexistenta mai multor genuri de planificare. Produsele urbane . ca „oras armonios". Raspunsul este clar: abandonarea planului general. sectoarele si punctele în care planul intentioneaza sa actioneze. un program politic care defineste concret scopurile. este fundamental pentru succesul marketingului urban strategic.

„New England. Exista. însa. sa fim capabili sa comunicam efectiv cu ceilalti. marketingul urban a fost limitat la promovarea urbana. de afacerile lor sau de caracteristici personale. care reprezenta efortul de a îmbunatatii reputatia si imaginea orasului si de a achizitiona pentru a vinde loturi industriale. Noi o facem profitabila. experiente si fundaluri psihologice. De fapt. prin imagine sunt puse în valoare catre exterior caracteristicile identitatii locale prin evidentierea . adesea.daca este un oras. „Potrivita pentru afaceri. Trebuie sa fim capabili sa fabricam imagini. o mica diferenta în functie de „obiectul" promovat . trebuie sa fie asociate cu tipurile de instrumente calitative necesare pentru a defini asteptarile. aproape toate municipalitatile s-au mândrit cu: "o situatie centrala favorabila. „Bavaria. Orasul este deschis afacerilor". indivizii construiesc imaginea unui oras din informatiile provenind din impresii. În multe cazuri. analitic -cantitative. „New York.În trecut. orasul ca produs poate fi interpretat în mai multe feluri si invoca o asociere diferita de produse cu oameni diferiti. determinata istoric. Construirea imaginii este unul din atuurile actiunii marketingului urban. Asocierile facute de catre antreprenori sau de catre persoanele fizice pot depinde. tipurile de metode traditionale. Partenerul dumneavoastra financiar". o regiune sau un stat. strategiile de marketing propuse sunt asemanatoare datorita esecului de concentrare asupra caracteristicilor specifice orasului pentru care sunt realizate. Louisiana". de cercetare a noilor cerinte. În contextul marketingului urban. Imaginea unui oras se naste dintr-o multitudine de factori si parti si este. În publicitatea pe care siau facut-o. o generoasa oferta de loturi de dimensiuni si preturi variate si împrejurimi placute pentru locuinte". „Afacerile dumneavoastra au un prieten în Pennsylvania". În general. Alabama". dorintele celor care sunt interesati în transformarea orasului. în parte. Pentru aceasta. Sol fertil pentru companiile de înalta performanta". Iata câteva din reclamele întâlnite în periodicele economice americane: • • • • • • „Natura a facut-o perfecta.

Numai daca nu se poate construi o cu totul noua ierarhie bazata pe relatii functionale si spatiale. crearea unui nivel suplimentar în administratia regionala trebuie sa fie considerata o optiune nerealista. lipsa unor facilitati specifice unor congrese importante. mediului. recreerea etc au loc (la care. a imaginii orasului. facilitatile pentru educatie. cum sunt spatiile pentru birouri. D. toate acestea împiedica îmbunatatirea atractivitatii orasului si sunt probleme care nu stimuleaza în nici un fel turismul.aspectelor specifice locului. regiune . Deoarece diferite elemente ale unei aglomerari depind unul de altul si se completeaza reciproc. poluarea fonica si a aerului în principala zona comerciala. Evident. spatiul în care activitatile urbane cum sunt locuirea. eforturile de marketing ar trebui sa includa nu numai municipalitatea centrala. Puterea organizatorica la nivel regional sau municipal este foarte importanta în acest sens. ci întreaga aglomerare. produsul urban „turism" (inclusiv turismul de afaceri) a devenit un sector economic de mare importanta. a hotelurilor. De exemplu. sa stim cum sa construim imagini care sa exprime identitatea colectiva: „viziuni" ale viitorului orasului care are tinte. ale carui efecte se transmit si asupra locurilor de munca din sectoarele afaceri sau creatie. pentru a îmbunatati toate aceste aspecte trebuie implicate mai multe canale de decizie. Nici un organism nu este capabil sa faca singur schimbarile fara cooperare din partea altor actori implicati. Ore nepotrivite de functionare a magazinelor. zonele culturale sau recreative. trebuie. trebuie sa atinga un nivel la care ele sa contribuie substantial la realizarea unui climat turistic acceptabil. culturale care fac ca acest loc sa fie unic. provincie. Dinamica spatiala a multor regiuni urbane a dus la absorbirea de catre acestea a unui numar crescut de municipalitati. taxiurilor si altor elemente de importanta generala. obiective în jurul carora graviteaza consimtamântul si dorinta de a coopera. trasaturilor economice. Aparent. cumparaturile. oportunitati nefructificate de a încorpora elemente urbane atractive. unde strategia principala este de a profita de pozitia avantajului competitiv deja obtinut. Marketingul urban versus marketingul regiunii În urma cu câtiva ani dinamica sistemelor urbane a facut obiectul multor cercetari. Întrebarea care se ridica este care este modalitatea cea mai buna de a realiza o astfel de politica. facilitatile portuare. locuintele. Calitatea si atractivitatea magazinelor principale. în literatura se fac referiri ca „regiune urbana functionala" sau „aglomeratie") este în expansiune. magazinele. deseori. regiune. lipsa de coerenta (spatiala si functionala) dintre elementele turistice. munca. asa ar trebui sa se întâmple în domeniul economic. obiective turistice etc. În cadrul orasului. Imaginea influenteaza atractivitatea unor produse urbane identificabile independent. terenurile industriale. însa. de nedorit si ineficienta din cauza pericolului cresterii birocratie i si a problemelor de coordonare între stat.

O alta problema este aceea ca avantajele si dezavantajele tind sa fie neuniform distribuite între locuitorii orasului.metropolitana si municipalitati. autoritatile locale vor trebui sa stabileasca o atmosfera de încredere si. cooperarea adecvata cu agentii private sau publice din interiorul sau exteriorul orasului nu este suficienta: politica care trebuie adoptata ar trebui sa aiba un sprijin politic si social sanatos. elaborând o filozofie comuna în ceea ce priveste conceptul ales pentru oras. de asemenea. O abordare regionala necesita în plus cooperarea dintre orasul central si municipalitatile suburbane. de exemplu prin identificarea combinatiilor produs/piata potrivite urmaririi obiectivelor politicii. activitatile de recreere si spatiile de birouri se recomanda singure ca subiecte pentru marketingul urban. dezvoltarea unei politici de marketing eficiente e conditionata de încorporarea municipalitatilor (sau a conducerii acestora) în retele nationale si internationale care sa stimuleze si sa dea substanta inovatiei. pare a fi mai eficient sa se identifice oportunitati pentru eforturi comune în proiecte sau subdomenii. Dar astfel de forme de cooperare nu se pot realiza în lipsa unei atmosfere de încredere între municipalitatile care vor sa coopereze. E. F. Prin atitudini prudente si chibzuite. ca si a oportunitatilor si amenintarilor ajuta la stabilirea pozitiei competitive a regiunii urbane sau a orasului.În orice caz. Analiza SWOT O analiza a punctelor forte si slabe. municipalitatea ar trebui sa informeze pe larg toate grupurile interesate despre proiectele planificate. Pe baza rezultatului analizei poate fi formulata o strategie care sa îmbunatateasca aceasta pozitie. mediul de viata. sau în activitati de promovare. în consecinta. Pentru a câstiga suport social suficient. Locuirea. Daca un nou sistem ierarhic nu pare a fi fezabil. indispensabila . actorii care determina direct sau indirect calitatea mediului urban pentru locuire sau localizarea de afaceri ar trebui sa colaboreze. sa gaseasca noi subdomenii în care cooperarea sa aiba substanta. încercând sa convinga de avantajul net pe care îl au pentru oras. Cooperarea si sprijinul social Pentru ca o politica de marketing urban sa aiba succes. La nivel mai general. agentiile municipale si companiile publice ar trebui sa îsi inter-relationeze actiunile. O relatie de buna calitate si durabila cu întreprinderile private este. Pe masura ce orasele se manifesta din ce în ce mai mult ca organisme publice întreprinzatoare . În oras sau în regiunea urbana.

se pune problema care este relatia în interiorul administratiei. mai restrânse. de la complezenta birocratica cu reguli care stabilesc eficienta activitatilor la cooperare. Nu numai organizarea interna. a carui folosire cu succes depinde în mare masura de transparenta strategiei/planului. dezvoltându-si propria identitate colectiva. interesul populatiei este din ce în ce mai mult în pericol de a fi subordonat „pietei". ci si atitudinea catre „întreprinderile private" are nevoie de revizuire. nu se simt convinsi sau sunt înclinati sa opuna rezistenta la orice schimbare în structurile organizationale. trebuie recunoscut faptul ca serviciile supra-locale necesita un sprijin supra-local pentru a împiedica interesele locale. Structura organizationala si filozofia de afaceri O municipalitate cu orientare antreprenoriala ar trebui sa aiba si o structura potrivita. de angajamentul partenerilor. În acelasi context îsi au locul expresii cum ar fi „eliminarea birocratiei". H. Exemple pozitive în acest sens sunt formele de parteneriat public -privat (mai ales cele în care este împartit riscul unor operatiuni sau contractarea unor proiecte de dezvoltare).7. Comunicarea trebuie sa se dezvolte nu atât în interiorul administratiei.Schimbarile introduse de marketingul urban A. cât dinspre si înspre exterior. sa treaca înaintea interesului general si sa opreasca realizarea unor proiecte de importanta regionala sau nationala. Comunicarea este nu un obiectiv în sine. În acest cadru nou. Schimbarea începe din interiorul administratiei. ca furnizori de servicii si produse. de coerenta interna. G. „orientarea si acomodarea fata de utilizatori si cumparatori". Pentru a mari sansele de succes. Eforturile de a face operational conceptul de marketing sunt condamnate la esec daca responsabilii cu implementarea sunt insuficient motivati. între adoptarea deciziei politice si managementul administrativ? Pentru ca . Motivatia personalului este de o importanta cruciala în implementarea conceptelor de marketing. „dezvoltarea managementului". „tip flexibil de organizare". permitând managementului sa controleze instrumentele si activitatile. pot comunica în multe feluri cu consumatorii. Trecerea de la birocratie la initiativa Administratia publica îsi schimba modul de a gândi: de la „produs" catre "client". ci un instrument. 17.orientate spre piata. Comunicarea în marketing Orasele sau regiunile.

autoritatile locale trebuie sa garanteze exprimarea deplina a intereselor si asteptarilor cetatenilor. este un argument atât economic. precum si noi cai de comunicare pentru a se face întelesi. însa problema daca sunt întreprinderile private capabile sa participe la o strategie mai cuprinzatoare decât interesele lor imediate? Oare actorii economici importanti accepta limitele impuse de un proces de negociere? Exista oare un conflict între transparenta intereselor si discretia unei întreprinderi? D. Realizarea conducerii „Sectorul privat. totodata. Trecerea de la cetateanul-utilizator la cetateanul . A permite diviziunilor sociale sa se extinda. nu se poate astepta sa preia rolul de conducere în promovarea bunastarii populatiei în totalitatea ei. administratia locala trebuie sa fie înzestrata cu o autonomie reala în ceea ce priveste adoptarea deciziilor. cu atât mai putin în usurarea suferintei si saraciei. dar. ignorând dezavantajele si neglijând serviciile publice de care depind poate primejdui renasterea economica". dar. grupurilor. . Negocierea si atentia la solicitari deschid noi modalitati de interventie a cetatenilor. Se pune. totodata. sa gaseasca noi forme de comunicare si interventie.client Cetateanul nu mai este un utilizator tipic al unei parti a serviciilor. desi poate exercita un rol important de responsabilizare sociala. cu autonomie financiara în raport cu puterea politica. Dezvoltarea economica locala. în special. ci un „client" al „orasului -întreprindere". Aparitia întreprinderii constiente Participarea întreprinderilor private la formularea strategiilor de transformare urbana deschide un nou câmp de actiune. cât si social în favoarea strategiei de conducere a sectorului public. asociatiilor în procesul de adoptare a deciziilor. un actor al carui consimtamânt este necesar pentru succesul pe termen lung al unei activitati de marketing urban. un client ale carui nevoi trebuie sa fie satisfacute. dar. B. C. solicita participarea într-un sistem de obiective mult mai vast decât cel reprezentat de indicatorii bugetari. Ca urmare. acceptarea de etaloane diferite din partea celor care se gasesc în competitia pietei.schimbarea de la birocratie la initiativa sa fie cu adevarat posibila.

200. . nu doar în cheltuieli sau colectarea taxelor. legata de marimea acestuia. Olanda Odata cuglobalizarea economiei si integrarea europeana. sau de arii regionale. în timp ce guvernele centrale cer oraselor sa devina independente din punct de vedere financiar. iar altele restrânse.000 . Europa se afla într-o faza de tranzitie catre o societate culturala si catre o reevaluare a meritelor oraselor.000 de locuitori). ci doar spatiale. Particularitatile marketingului urban în tarile Uniunii Europene „Competitia între arii urbane exista în mod real si este accentuata de tendintele catre o piata europeana comuna. exista cazuri în care s-a demonstrat ca. actiunea de marketing urban a fost implementata mai eficient de catre orasele mici si mijlocii (50.8. Pentru a-i face fata. în anumite situatii. dar si într-o activitate ce nu le era proprie mai înainte -adoptarea unei initiative antreprenoriale în generarea de venituri suplimentare pentru managementul si dezvoltarea orasului". Teritoriul marketingului urban Atentia acordata competitiei economice dintre ariile urbane la scala europeana conduce adesea la ideea conform careia marketingul urban este aplicabil doar în orasele mari. ceea ce demonstreaza ca unele parti ale orasului apartin unor retele diferite de relatii. aceste regiuni au adoptat o politica mai apropiata de cea a firmelor private. care nu mai sunt locale. Reteaua relatiilor care formeaza caracteristicile unui oras tinde sa coincida din ce în ce mai putin cu locul în care orasul se afla efectiv ca un spatiu urban construit. Marile orase olandeze s-au adaptat. decât de orasele mari. Autoritatile locale au responsabilitati crescânde. competitia dintre regiunile urbane s-a intensificat. de grupuri de orase. de fapt. Cu toate acestea. dimpotriva.Particularitatile marketingului urban în statele din Europa. de asemenea. aplicarea unei filozofii de marketing în cadrul unui oras nu este. la relatii de piata schimbate si au început sa utilizeze marketingul urban. dintre care unele au efecte extinse. Acest lucru este confirmat de cazurile în care dezvoltarea nu a reusit sa se extinda în întregul oras.E. A. 17. Totodata autoritatile locale trebuie sa mentina echitatea în distributia resurselor si sa dovedeasca eficienta.

s-a constatat ca. patru din cinci municipalitati aveau angajat un functionar pentru contactul cu întreprinderile si investitorii si într-o treime din municipalitati exista un functionar angajat pentru atragerea de companii. dar nu trebuie folosit doar ca instrument de promovare a imaginii. o relatie între marimea municipalitatii si aria geografica careia i se adreseaza activitatile de promovare a imaginii.În 1987. din toate aceste tipuri de investigatii în legatura cu marketingul practicat în orasele olandeze : • marketingul urban este un instrument folositor. de asemenea. tendinta fiind aceea de a localiza toate argumentele asupra unui produs unic al municipalitatii. cum ar fi turismul sau zonele industriale. bugetul mediu a fost de 150. atunci când imaginea orasului este folosita pentru atingerea unui profil sau pozitie. cum ar fi analizele SWOT utilizate pentruconstruirea imaginii unui oras. O serie de concluzii au rezultat.000 de guldeni. Din raspunsurile primite (121 municipalitati . aproape întotdeauna. cheltuielile aferente acestei politici crescusera. Aceste municipalitati au fost întrebate daca în perioada 1980-1986 au întreprins activitati ce pot intra în sfera marketingului urban si ce buget a fost alocat acestei activitati. Aproape trei sferturi din buget a fost cheltuit pentru reclama. material publicitar si participari la târguri. • se acorda prea putina atentie orientarii spre piata.000 de guldeni12 în medie pe municipalitate. însa. în perioada respectiva. • • activitatile de marketing tind sa se refere doar la zonele industriale.61%). Exista. altele se refereau la segmente ale marketingului urban. ajungând pâna la 52. Pentru municipalitatile cu peste 50. Practica marketingului urban a fost studiata în repetate rânduri la nivelul municipalitatilor. în cooperare cu Ministerul Economiei. Foarte putine se prezentau si pe plan international si. Ca forta de munca. Unele studii s-au concentrat pe produse izolate.000 de locuitori. factorii de localizare mentionati arata o regretabila lipsa de originalitate. Bartels a selectat 198 de municipalitati care aveau cel putin 10 ha de zona industriala disponibila pentru localizarea întreprinderilor. cei mai folositi fiind: .

• marketingul urban este o actiune punctuala. în termeni reali si figurativi. orasele au înteles ca ambitiile lor de planificare urbana trebuie adaptate la mijloace si. ca tel strategic. • • atitudinea municipalitatilor tinde sa semene cu cea a întreprinzatorilor privati. a fost urmata de definirea. transformându-lîn a treia etapa în marketing strategic. mediu de viata placut. preturi scazute la terenuri. municipalitatile se adreseaza cu precadere companiilor din afara orasului. în contextul competitiei urbane generate de piata unica europeana. Cu ajutorul profesionistilor. identificându-si aria urbana ca domeniu principal pentru actiuni promotionale.- situatia favorabila. a teritoriului de referinta .parte a planificarii urbane. Franta Marketingul urban în Franta a trecut prin trei faze succesive de dezvoltare lenta pâna sa devina în anii '90 un concept autonom . climat antreprenorial. dar ar trebui sa se constituie ca un flux continuu de activitati integrate în organizatia municipala. proportional.1980) marketingul urban a fost restrâns la ideea de publicitate. B. în anii '90. pe termen lung. ignorând segmen tul întreprinderilor locale care s-ar putea extinde. a doua faza (începutul anilor `80) l-a legat de un management inovativ ca rezultat al procesului de descentralizare.În prima etapa (197 4 . Campaniile publicitare ale unor orase mici si mijlocii . la dimensiunea demografica. Autonomizarea conceptului.

pe un argument decisiv. bazata pe un potential cert de dezvoltare locala. în functie de sectoarele economice. pot fi formulate astfel: • Punctul tare consta în aderenta crescânda la comunicatia financiara. Concluziile legate de punctele tari si punctele slabe ale marketingului urban în Franta. ce trebuie sa fie imediat înteles si credibil. • Punctele slabeau în vedere: viziunea universala a autoritatilor locale asupra criteriilor de localizare a firmelor în oras. Pe piata localizarii firmelor. de profilul si domeniul de activitate al firmelor. ghiduri . aceasta imagine fiind adesea formata din clisee scoase din enciclopedii. Aceste criterii variaza. consta în alianta cu un oras vecin. pentru a juca împreuna jocul parteneriatului de marketing.dovedesc posibilitatea alegerii între doua strategii: • un tip de strategie pe cont propriu. O comunicatie financiara urbana trebuie sa poata sa dea statistici pentru un proiect global.raportul de venituri si cheltuieli al acesteia are sens doar în lumina propriei strategii. pe o imagine deja populara. care. atentia insuficienta acordata mijloacelor de creare si diseminare a imaginii publice a oraselor. • o alternativa strategica. actiunile promotionale trebuie facute de la caz la caz si rezultatele monitorizate la fel. Comparatia cu o firma este de baza . însa. în absenta unei tinte credibile si precis definite.

reclama un management mai bun al resurselor si o orientare catre potentialul pietei. redistribuirea subventiilor în favoarea zonelor estice. . Motivele care au condus apoi la introducerea conceptului în politica consiliilor locale. obisnuita confuzie care exista între marketingul urban si marketingul politic ce îl genereaza. • Înrautatirea situatiei bugetelor. au fost studiate într-un numar considerabil de cercetari si se refera la urmatoarele aspecte: • Competitia crescânda dintre orase lanseaza conceptul competitivitatii. este necesara localizarea orientarilor si cerintelor cetatenilor ca grup cu scopul de a directiona structura ofertei publice catre o tinta bine identificata si în mod efectiv. • Complexitatea si diferentierea sarcinilor consiliilor este în crestere. calitatea mediului. Germania Începând cu mijlocul anilor `80. realizat de un consultant privat. marketingului urban a fost discutat în literatura germana de specialitate si a fost pus în practica pentru prima oara în 1986. într-un proiect de marketing pentru Schweinfurt. precum si cresterea în importanta a factorilor locali (aspectul orasului. importanta culturii nationale fiind de necontestat în formularea unui concept publicitar de promovare a imaginii unui oras. relationat la oferta oraselor fata de cetateni din punctul de vedere al atractivitatii ca loc de viata sau ca zona economica pentru întreprinderi.turistice sau manuale de geografie. facilitatile de petrecere a timpului liber etc) sporesc competitia. Sub-urbanizarea. Extinderea pietelor. C. De aceea. ca o consecinta a pietei unice.

Structura unei identitati comune . • Cererea tot mai mare pentru participarea cetateneasca duce în multe orase la recunoasterea nevoii de întarire a propriei imagini. administratori. decaderea infrastructurii de transport si problemele ecologice cu consecinte greu de evaluat.considerând întreprinzatorii ca un grup. Cercetarea pietei si analiza sunt trasaturi cheie. cât si cetatenii sunt parte a dezvoltarii urbane. Cu aceasta. aspect ce ridica probleme specifice. dau o imagine asupra continutului politicilor de dezvoltare urbana. se subliniaza convingerea ca atât subiectele legate de functiile orasului (administratia. este folosita ca tel în multe regiuni. cerând noi principii de actiune. de la oameni politici. Actorii urbani. e necesar un proces de planificare coordonata. din interiorul si exteriorul orasului. catre beneficiarii politicilor urbane. Legaturile dintre obiective devin tot mai complicate. Caracteristicile esentiale ale marketingului urban sunt: • orientarea catre client.pierderea functiunilor din anumite zone. • gândirea în grupuri tinta . sectorul industrial sau persoane .sentimentul de implicare. iar activitatea economica stimulent în turism si initiativa cetatenilor. În completarea gândirii în grupuri tinta. • o premiza a comportamentului orientat catre client si cetatean este informatia asupra nevoilor si problemelor. în special în sectorul industrial si comercial. economia etc).

particulare. subventii). Configuratia organizationala a marketingului urban tine de decizia fiecarui consiliu local. formeaza fatete diferite ale produsului urban. de asemenea. îmbunatatirea imaginii ca întreg trebuie sa reprezinte rezultatul atins de procesul de marketing urban". consiliile locale nu aplica direct instrumentele de marketing. marketingul urban în Germania cuprinde ansamblul instrumentelor marketingului din sectorul privat. facilitati. Astfel. procesul de restructurare are loc si prin intermediul grupurilor de studiu guvernamentale. În Germania. analiza punctelor tari si a celor slabe. ca si implementare. grupuri de lucru sau unitati guvernamentale noi pentru manageri urbani. politica distributiei (cum ajunge clientul la produsul oras). De aceea problema nu este aceea a vânzarii orasului ca un produs. adaptate la posibilitatile pe care le ofera sistemul social al orasului. ci le înglobeaza în procesul formularii politicilor si al adoptarii deciziilor. Dezvoltarea bazata pe potentialul local. în special la nivelul urmatoarelor politici: • • • • politica produsului (configuratia produsului oras). proiectele concrete si operatiile realizate de vectori publici sau privati. comunicatii. campanii de promovare a imaginii). mediu. Toate acestea trebuie sa conduca la o viziune asupra orasului si sarcini pentru toti actorii implicati. ci punerea laolalta a creativitatii si ideilor actorilor într-un proiect pe termen lung. Principiul marketingului urban este sa se gaseasca în procesul de planificare. definirea propriului nivel de competitivitate. Criteriul decisiv pentru organizarea procesului de marketing urban este acela al crearii unei baze de colaborare între grupurile de interese publice si private de la nivelul orasului. „Marketingul urban trebuie conceput ca un principiu general focalizat pe subiectul dezvoltarii orasului. deci pe probleme legate de locuire. . De aceea. locuri de munca. publicitate. Este. evaluare. politica de comunicare (relatii cu publicul. principiul succesului fiind dat de o structura organizationala flexibila si creativa. iar ideile si interesele divergente complica procesul formularii deciziilor. caracterizat de un proces de planificare care include toate stagiile formularii sarcinilor. politica preturilor (rate. Adesea birouri private studiaza proiecte de marketing ce se realizeaza în colaborare cu orasul. analiza situatiei existente. monitorizare.

Este limpede ca aceste tari trebuie sa caute modalitati de a se adapta la noile conditii ale pietei mondiale. O alta conditie pentru un marketing urban de succes este de natura structurala. În concluzie. „Orasele intra în competitie pentru locuri de munca si se leaga în noi coalitii strategice ce se extind dincolo de granitele nationale. orasele central si est-europene nu ocupa aceeasi pozitie cu cele vestice. în ciuda existentei unei forte de munca de calitate sau a altor avantaje legate de traditie si civilizatie. marketingul urban poate fi definit luând în considerare doua puncte de vedere : climatul economic international si capabilitatea sectorului privat de a participa la implementarea proiectelor orasului. acesta fiind mult mai slab. acesta având o cu totul atitudine în aceste tari. dar în competitia pentru proiecte internationale. Incapacitatea de a concura în termeni egali poate împinge Europa de Est într-o situatie periferica. în acest scop.Particularitatile marketingului urban în tarile din Centrul si Estul Europei În cazul tarilor din Europa Centrala si de Est. Companiile pot alege acum din mai multe posibile alternative de localizare. iar atitudinea organizatiilor statului nu este înca orientata catre mecanismele pietei. reprezentat în tarile cu economie în tranzitie. marketingul urban este perceput ca un raspuns local la schimbarile economice si tehnologice de la nivel global. Asistenta vest-europeana în pregatirea oraselor pentru o competitie mai echitabila pe piata mondiala pentru . este necesara sustinerea internationala pentru accelerarea restructurarii economice si a institutiilor administratiei publice. iar diferenta de baza dintre cele doua parti ale Europei consta tocmai în aceasta capabilitate. Un numar din ce în ce mai mare de firme pot alege între diferite orase din lume un amplasament pentru un proiect de dezvoltare. Aceasta reclama un parteneriat public-privat consistent la nivelul orasului. cât si sub aspectul sectorului public. iar. Conceptul poate fi definit totodata ca o tentativa a administratiei locale de a se adapta la noile conditii din industria si comertul mondial în care dezvoltarea noilor tehnologii în computere si telecomunicatii influenteaza decizia de localizare a activitatilor economice. Diferenta este evidenta atât sub aspectul sectorului privat. Dezvoltarea corporatiilor multinationale si procesul integrarii europene contribuie la cresterea flexibilitatii firmelor si la crearea unei noi diviziuni internationale a muncii. deoarece orasele din est nu au un sector economic privat suficient de dezvoltat. aceasta reprezentând o problema pentru integrarea europeana". Competitia dintre orasele din estul si din vestul Europei nu se realizeaza în termeni de egalitate.

se încadreaza în sfera de influenta a autoritatilor locale si reprezinta un punct de începere a activitatilor de îmbunatatire a competitivitatii orasului. La rândul ei. politici si sociali. felul în care acestea afecteaza orasul. Ultimul aspect. orasele intra cu avantajele pe care le au din politica nationala de reforma economica. În aceasta competitie. Acesti factori influenteaza impactul fortelor din exterior. infrastructura fizica si sociala si alte puncte tari sau slabe ale orasului. în special managementul terenurilor si cu întelegerea corecta a rolului pe care sectorul privat îl poate juca în dezvoltarea urbana. la nivel local si national. • A doua categorie cuprinde configuratia locala. 18.prin actiune întelegând nivelul de investitii publice si private într-un anumit oras . • A treia categorie se refera la raspunsul pe plan local la evolutia situatiei.depinde de o varietate de factori care pot fi grupati în trei mari categorii: • Prima categorie include factorii situationali economici.proiecte de dezvoltare. cum îsi realizeaza si administreaza programele. competitia dintre orasele est-europene se manifesta la nivelul atragerii acestei asistente si atragerii de investitii straine. sfera de activitati. felul în care cei responsabili se organizeaza. de privatizare si de stimulare a investitiei straine si cu zestrea locala data de conectarea la retele de comunicatie. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PREZENT . ca si competenta institutiilor abilitate. formularea si imple mentarea politicilor urbane. mediul de viata sau patrimoniul cultural si istoric Felul în care orasele actioneaza în cadrul actual de schimbari economice . Iar aceste strategii ar trebui sa înceapa cu un management corect al averii municipale. trebuie cuplata cu strategii interne potrivite. Acestia sunt în mare parte în afara sferei de influenta a autoritatilor publice.

Cuza semnează Decretul 627 de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice. 1944 . A.Cadrul instituţional La nivel central se realizează coordonarea şi reglementarea activităţii de AT prin instituţii specializate precum Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) până în anul 2000. lucrări publice. aflate în subordinea MLPAT.1864.Comerţului si Lucrărilor Publice. denumirea si forma de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice (MLP) au trecut prin mai multe transformări si a funcţionat fie ca minister de sine stătător (1862 . 1957: Ministerul Construcţiilor si Materialelor de Construcţii.1944. Activitatea ministerului este susţinută la nivel teritorial prin intermediul ICLPUAT (inspectorate pentru construcţii. respectiv Ministerul Lucrărilor Publice.1866: Ministerul de Interne. Transporturilor si Amenajării Teritoriului). domnitorul I. Construcţiilor şi Turismului (MTCT). Pe data de 10 august 1862.1946: Ministerul Lucrărilor Publice si Comunicaţiilor. MTCT. Din iulie 2003 activitatea de AT şi U a fost preluată de Ministerul Transporturilor. Activitatea de construcţii a început sa fie reglementată in România prin norme de calitate cu 150 de ani in urma.1945: Ministerul Lucrărilor Publice si Refacerii. care cuprinde un departament de specialitate pentru AT şi U. De-a lungul timpului. 1945 . 1975: Ministerul ConstrucţiilorIndustriale. 1946 1949) fie preluând si alte activităţi complementare. urbanism şi amenajarea teritoriului) -şi a inspecţiilor sale judeţene. 1990: Ministerul Lucrărilor Publice. 1883 .1929. 1965:Ministerul Industriei Construcţiilor. ulterior MLPTL. La 22 ianuarie 1862. Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul 25 de formare a primului minister unic al României iar la 27 ianuarie 1862 a fost numit primul ministru al Lucrărilor publice. . 1866 -1883: Ministerul Agriculturii. Agricultura si Lucrările Publice. potrivit evoluţiei societăţii româneşti (1864 . 1929 . Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL) din 2001.

potrivit legii. amenajării teritoriului. prin corelare cu programele naţionale de cercetare în aceste domenii. ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului. conform legii. amenajării teritoriului. Dintre atribuţiile specifice domeniilor amenajării teritoriului şi urbanismului amintim: • elaborează şi implementează politicile de aplicare a strategiei naţionale în domeniul lucrărilor publice. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. urmărind armonizarea lor. ministerul a purtat denumirea MLPAT. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului.Din 1991 până în 2000. • asigură elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional. Între 2000 şi 2003 de MLPTL şi apoi MTCT din iulie 2003. siguranţa construcţiilor şi turism. verifică respectarea prevederilor acestuia. locuinţei. după aprobare. MTCT funcţionează în baza HG 740 2003 şi are atribuţii complexe în domeniile transporturilor. lucrărilor publice. . • asigură organizarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniile transporturilor. locuinţei şi turismului. construcţiilor şi turismului. urbanism.

. reglementări specifice şi politici sectoriale în domeniul serviciilor de gospodărie comunală. • colaborează cu coordonatorii cadastrului general. participă la susţinerea operaţiunilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului cu caracter pilot. în vederea realizării politicilor sectoriale din aceste domenii.• colaborează cu consiliile judeţene şi locale la elaborarea studiilor şi programelor referitoare la dezvoltarea urbană şi rurală. monitorizarea programelor de investiţii în infrastructura urbană. avizarea şi aprobarea reglementărilor tehnice şi economice pentru domeniile sale de activitate. cu participarea specialiştilor din cercetare. care nu pot fi soluţionate la nivelurile de competentă locală. în condiţiile legii. pentru organizarea şi realizarea cadastrului imobiliar. • sprijină şi îndrumă administraţia publică locală prin activităţi ce privesc strategia. prin reglementări tehnice şi economice.edilitare. asigură directivarea şi asistenţa tehnică pentru implementarea calităţii în construcţii. la construcţia de locuinţe şi lucrările tehnico.edilitar. • organizează elaborarea. precum şi documentarea specialiştilor. proiectare. stabiliţi prin lege.

învăţământ superior şi execuţia lucrărilor din domeniile sale de activitate. Elaborează PATN şi alte planuri de interes naţional solicitate de minister. 215 2001 (care înlocuieşte legea 69 din . Trebuie semnalat că până în anul 2000 atribuţiile ministerului de resort MLPAT (Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului) în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului erau mai bine precizate! Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului "URBANPROIECT" funcţionează sub autoritatea MTCT şi asigură fundamentarea ştiinţifică a propunerilor legislative în domeniul AT şi U. La nivel local realizarea planurilor de interes judeţean şi local şi punerea lor în practică este responsabilitatea Consiliilor Judeţene. • asigură concepţia unitară a aplicării politicii naţionale de amenajare şi echipare cu lucrări publice a teritoriului naţional. • asigură secretariatul Centrului naţional pentru aşezări umane (habitat). Funcţionează în conformitate cu statutul stabilit prin HG 1233 1996. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. conform legii. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a Consiliilor Locale conform prevederilor legii administraţiei publice locale nr. organizează controlul privind aplicarea reglementărilor tehnice şi economice. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. sau Guvern37. • asigură fundamentarea şi elaborarea programelor referitoare la îmbunătăţirea şi dezvoltarea fondului de lucrări publice şi locuinţe.

nr.DOCUMENTAŢII DE AT ŞI U (DATU) .atribuţiile AP locale Secţiunea 4 . legile de aprobare a secţiunilor PATN ş. Această lege este prima lege post-decembristă care reglementează în mod cuprinzător activitatea specifică a domeniului AT şi U.activităţi de AT şi U Capitolul III .art. de interes comunitar şi importantă în perspectiva integrării în UE. Legea defineşte AT şi U drept activităţi complexe de interes general. Cadrul legislativ Cadrul legislativ în domeniul AT şi U a fost susţinut până în anul 2001. PUBLICE (AP) .ATRIBUŢII ALE ADM.amenajarea teritoriului (AT) Secţiunea 2 .1991 republicată în 1996).a. 39-62 Secţiunea 1 . (a se vedea anexa). care cuprinde conţinutul cadru al documentaţiilor de AT şi U precum şi lista semnelor convenţionale utilizate în cadrul acestora). din 1994.Documentaţii de AT . 1-6 Capitolul II -DOMENIUL DE ACTIVITATE art.structura instituţionalăCapitolul IV . Capitolul I .Definiţii şi scop Secţiunea 2 .art.DISPOZIŢII GENERALE (principii) . Alte legi importante pentru domeniul AT şi U sunt Legea 18 din 1991 (republicată în 1998) şi Legea 33 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.atribuţiile AP judeţene Secţiunea 3 . 350 2001. prin Legea 50 1991 "privind autorizarea construcţiilor şi unele măsuri în domeniul locuinţelor" şi Ordinul 91 din 1991.art.urbanismul (U) Secţiunea 3 .certificatul de urbanism Secţiunea 5 . 17-38 Secţiunea 1 .atribuţiile AP centrale Secţiunea 2 . În 2001 a fost promulgată "Legea Amenajării teritoriului şi urbanismului" (LATU). 7-16 Secţiunea 1 . iar gestiunea teritoriului o activitate continuă şi de perspectivă.

transparenţă. participarea populaţiei (la decizie) şi Dezvoltarea durabilă . mediu şi lung şi stabileşte direcţii de dezvoltare spaţial conform potenţialului şi aspiraţiilor comunităţilor locale. Legea se sprijină pe o serie de principii şi urmăreşte îndeplinirea unor obiective: Principii: Dezvoltarea durabilă (art.competenţe de avizare şi aprobareAnexa 2 Definire termeni Conform LATU activităţile ATU constituie transpunerea STRATEGIILOR. 65- 68Anexa 1 .Avizarea şi aprobarea DATU Secţiunea 6 . iar în particular Urbanismul urmăreşte aplicarea strategiilor pe termen scurt.Iniţierea şi finanţarea activităţilor Secţiunea 5 .Participarea populaţiei la activităţile de AT şi U Secţiunea 7 . 63-64Capitolul VI .Sancţiuni art. POLITICILOR şi PROGRAMELOR de dezvoltare durabilă în profil spaţial şi urmărirea lor conform documentaţiilor. impact) şi democratică (implică participarea populaţiei) Respectarea autonomiei locale respectiv: parteneriat. prospectivă (evaluează tendinţe. descentralizare servicii publice. 2.Categorii de DATU .Dispoziţii finale (termene de aplicare) .Urmărirea aplicării DATU aprobate Capitolul V .2) AT este globală (coordonare). 1) Echitatea cu privire la utilizarea teritoriului (art.art.Secţiunea 3 . funcţională.Documentaţii de U Secţiunea 4 .

ecologice şi culturale În scopul creşterii coeziunii economice şi sociale se urmăreşte la nivel naţional. CL .Obiective: Dezvoltare echilibrată Protecţia patrimoniului natural şi construit Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale Armonizarea politicilor economice. CM. PATR. sociale. regional şi judeţean o dezvoltare ierarhizată. CO. funcţionar public local la CC (cu pregătire de specialitate) Atribuţiile administraţiei publice centrale (APC) Elaborează PATN. Arhitectul . asigurarea coeziunii şi integrării spaţiale.şef la CJ. la nivel central. RGU Acte normative Asigură colaborarea orizontală pentru fundamentarea de strategii şi programe şi colaborarea verticală cu CDR. CJ. Alte obiective stabilite prin legea 350 sunt: Dezvoltare economică şi socială echilibrată Îmbunătăţirea calităţii vieţii (individuale şi colective) Gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului Utilizarea raţională a teritoriului Atribuţiile administraţiei publice (AP) sunt stabilite în cadrul legii după cum urmează: Structură instituţională: MLPTL MTCT.

Zone protejate Secţiunea IV . Secţiunea VI . APL sunt obligate să prevadă fonduri în bugetul local. Documentaţiile de U au caracter OPERAŢIONAL. .Reţeaua de localităţi Secţiunea V .Zone de risc natural 1 în curs de aprobare. respectiv preluarea prevederilor de AT şi U din documentaţiile de nivel superior. SECŢIUNI există 5 secţiuni aprobate prin lege Secţiunea I .Asigură avizarea potrivit competenţelor MLPTL CPJ Asigură coordonarea la nivel judeţean CPL Atribuţii în domeniul Urbanismului.Căi de comunicaţii Secţiunea II . Finanţarea se asigură din bugete locale şi din bugetul central precum şi prin contribuţia unor persoane fizice şi juridice interesate.Apa Secţiunea III . În vederea realizării unor lucrări de amploare ce necesită strategii şi planuri comune CL şi CJ se pot asocia în vederea elaborării documentaţiilor specifice. Elaboratori: profesionişti cu licenţă sau studii postuniversitare în domeniu. înscrişi în Registrul urbaniştilor Documentaţiile de AT şi U (DATU) sunt planurile şi RLU + avize şi aprobări Documentaţiile de AT au caracter DIRECTOR.Turism şi 1 în curs de elaborare a studiilor de fundamentare privind reţeaua de echipamente sociale PATZ INTERCOMUNALE (PATIC) INTERJUDEŢENE (PATIJ) REGIONALE (PATR) PATJ Reprezintă expresia a programelor de dezvoltare socio -economică Iniţierea documentaţiilor aparţine comunităţilor locale.

56. Corelarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului este o problemă majoră a forurilor tehnice de avizare şi a structurilor care aprobă. Competenţele de avizare stabilite prin LATU sunt următoarele: Plan Avizare Aprobare PATN GuvernParlament PATZ MLPTL + ministere şi agenţii teritoriale PATJ MLPTL + ministere şi agenţii teritoriale Consilii judeţene şi locale Consilii judeţene şi locale Activităţi conexe ale AT (art. Participarea populaţiei se realizează prin proceduri de INFORMARE. deci nu se pot elibera autorizaţii de construcţie în lipsa acestor documentaţii de AT şi U. CONSULTARE. 3. avizare şi aprobare documentaţii. programe şi operaţiuni de AT şi U. Conform Art. elaborare strategii şi politici. 15) sunt cele de cercetare. ALTE FORME care urmează a fi reglementate de către MLPTL prin ordin sau HG. elaborare acte normative. politici. constituirea şi utilizarea de bănci de date. AMENAJAREA TERITORIULUI ŞI URBANISM .Avizarea documentaţiilor de AT este scutită de taxe conform prevederilor art. 65 în lipsa PATJ şi PUG aprobate nu se pot realiza investiţii. monitorizare şi control pentru implementare strategii.

intercomunal sau metropolitan. Elaborarea acestor părţi este un proces laborios şi de ECHIPĂ. Informaţiile de mai jos constituie o simplă informare în domeniu şi ilustrează complexitatea procesului de planificare . resurse de apă potabilă. Potenţialul natural şi funcţiile economice Evaluarea potenţialului natural şi a principalelor resurse naturale se referă la: • • Utilizarea terenurilor: categorii funciare calitatea solurilor Resurse minerale zăcăminte: elemente cantitative. productivitatea. În prima parte ne referim la aspecte specifice unui plan de amenajare a unui teritoriu judeţean. dezvoltarea sectorului IMM (industrie. deoarece nu se adresează unor potenţiali elaboratori sau utilizatori de asemenea documentaţii. agricultură). dinamica acestora • Avantajele comparative. forţa de muncă. Analiza multi-criterială şi . Principalele funcţii economice sunt analizate prin indici şi indicatori specifici referitori la: • Sectoarele economice şi structura acestora. construcţii. PIB. Nu este scopul acestui manual de a descrie în detaliu aceste aspecte. exploatabile sau nu. investiţiile străine Potenţialul de dezvoltare economică este analizat la diferite niveluri teritoriale. interjudeţean. producţia. servicii.DOMENII DE ANALIZĂ SPECIFICE DOCUMENTAŢIILOR În acest capitol sunt prezentate succint principalele aspecte care fac obiectul analizelor de potenţial pentru un anumit teritoriu. calitative. DIAGNOZA ŞI PROPUNERILE DE DEZVOL TARE. gaze naturale etc. Este de asemenea nevoie de o bogată gamă de indicatori şi informaţii specializate. Trebuie subliniat că orice documentaţie de AT şi U cuprinde 3 părţi: ANALIZA SITUAŢIEI EXISTENTE.

Populaţia şi potenţialul demografic Populaţia unui teritoriu este analizată sub aspectul distribuţiei şi al caracteristicilor demografice. • • • • • Datele generale privitoare la populaţie se referă la: Populaţie totală. etnică şi confesională a României este cel din 1930. respectiv al evoluţiei la recensăminte (intervale de 10 . din care în mediul urban şi în mediul rural Densitatea populaţiei în teritoriul administrativ Structura populaţiei: pe sexe. Metodele de reprezentare frecvent folosite sunt graficele. În conformitate cu prevederile Ordinului MLPAT 91 199138 se întocmeşte o planşă de sinteză privitoare la "zonificarea teritoriului şi funcţiunile economice".5 ani. . care cuprinde: • • Elemente de cadru natural şi potenţial natural al solului şi subsolului Activităţile economice de valorificare a potenţialului şi centrele de localizare a activităţilor productive • Potenţialul turistic. structura pe gospodării Distribuţia şi structura populaţiei sunt urmărite şi în dinamica lor. zone afectate de poluare şi alte zone caracteristice Activităţile industriale şi serviciile sunt identificate şi localizate la nivelul localităţilor.analiza comparativă sunt metode utilizate în practica curentă. cartogramele şi diagramele. Primul recensământ care oferă informaţii cuprinzătoare despre structura pe vârste. sau al UAT componente ale teritoriului studiat. venituri sărăcie Capitalul uman. la o scară convenabilă.15 ani) sau pe intervale de 3 . Cele mai recente datează din ianuarie 1992 şi martie 2002. pe vârste. după educaţie.

judeţene. funcţionari etc. coridoare principale. al populaţiei apte de muncă (ponderea populaţiei de 16-59 ani) şi al raportului de dependenţă (între populaţia aptă de muncă şi tineri + vârstnici). Metodele de reprezentare frecvent folosite sunt graficele. Infrastructura majoră a teritoriului Echiparea tehnică a teritoriului este analizată prin abordarea distinctă a următoarelor componente: Căi de comunicaţie şi transport: • Rutiere: densitate.vârstnici). drumuri modernizate. conduce la concluzii specifice şi permite formularea de scenarii cu ajutorul metodelor specifice de prognoză demografică. intelectuali. cartogramele şi diagramele.). al vitalităţii populaţiei (raport tineri . la o scară convenabilă. al sporului migratoriu (migraţie internă . care cuprinde: • • 20 ani • Mobilitatea populaţiei şi gradul de ocupare a forţei de muncă Repartiţia în teritoriu a populaţiei şi localităţilor Evoluţia demografică şi socio-profesională a populaţiei într-un interval de 10- Analiza problemelor privitoare la populaţie. ponderea femeilor. lungimi pe categorii (naţionale. autostrăzi. autogări . şi cu şomajul şi structura acestuia: şomaj de lungă durată. În conformitate cu prevederile Ordinului MLPAT 91 1991 se întocmeşte o planşă de sinteză privitoare la "populaţie şi reţeaua de localităţi". comunale).natalitate). activă ocupată şi salarială.Potenţialul demografic este analizat din punct de vedre al sporului natural (mortalitate . a tinerilor sau a categoriilor profesionale principale (muncitori. Forţa de muncă este analizată în raport cu populaţia activă.externă).

regularizări. staţii de epurare Localităţi (număr) care dispun de sisteme de alimentare cu apă şi de staţii de apă epurată etc. electrificate. lungimi. sisteme de alimentare cu apă şi canalizare • • epurare • Volum de apă potabilă distribuită. îndiguiri. aducţiuni. apă industrială. număr instalaţii portuare. trafic Gospodărirea complexă a apelor şi alimentările cu apă: • • Amenajări hidro-tehnice: acumulări. aeroporturi. coridoare principale. Echipamente energetice şi telecomunicaţii: • • • • Gaze naturale. porturi Aeriene: linii. Navale: lungime. canale Lucrări hidro-edilitare: captări de suprafaţă şi de adâncime. din care pentru populaţie. oleoducte Volumul gazelor naturale distribuite.sistemul naţional şi regional Localităţi (număr) care dispun de alimentare cu gaze naturale .• • • Feroviare: densitate. poldere. din care pentru populaţie Energie electrică: CET . Supravegherea calităţii apei. gazoducte. halte etc. gări.

nivelul serviciilor de salubritate şi de gospodărie comunală . De o mare importanţă este analiza nivelului de echipare tehnică şi socială a localităţilor respectiv. telefonie mobilă • Energii neconvenţionale Analiza echipării energetice presupune analiză distinctă a ui de producere a energiei. abonamente. Reţeaua de localităţi Analiza reţelei de localităţi urmăreşte distribuţia localităţilor în teritoriu şi nivelul de echipare tehnică şi socială a acestora. zonele de influenţă ale oraşelor şi municipiilor. alimentarea cu apă şi canalizarea. care cuprinde toate domeniile susmenţionate. raportul dintre numărul de oraşe şi sate. de transport şi de distribuţie a acesteia. telefonia. alimentarea cu gaze. Echiparea tehnică a teritoriului este ilustrată printr-o planşă specifică. calitatea străzilor şi a spaţiilor plantate. mărimea acestora şi a UAT. Principalii indicatori utilizaţi se referă la • • • densitatea oraşelor şi satelor. centrale digitale şi analogice. încălzirea locuinţelor (în sistem centralizat sau individual).• • Gospodării localităţi neracordate la sistemul energetic naţional Telecomunicaţiile .reţele optice. Principalele aspecte analizate cuprind: • • structura şi ierarhizarea localităţilor urbane şi rurale.

protecţie şi conservare a mediului natural şi construit. care sunt ilustrate de regulă în cadrul unei planşe tematice. a sectorului de cercetare. Dintre domeniile de analiză prezentate. Problemele specifice ale reţelei de localităţi sunt ilustrate grafic în planşa privitoare la populaţie şi reţeaua de localităţi. sectorul financiar-bancar sunt relevante în cazul localităţilor urbane. aer. 35% din teritoriul naţional constituie zone valoroase de mediu. ca zone în care trebuie instituit un regim de zonă protejată. De asemenea se urmăreşte identificarea zonelor valoroase şi a ariilor protejate specifice. Sunt analizate toate formele de învăţământ şi serviciile de sănătate. Instituţiile administrative. a serviciilor pentru populaţie în general. 231 de monumente ale naturii şi 543 de rezervaţii naturale însumând 14. pentru turism. specifice. Echipamentele sociale la nivelul localităţilor privesc în primul rând cele de interes public major. AS 2002) 3 rezervaţii ale biosferei. 12 parcuri naţionale. În România există (conf. Protecţia şi reabilitarea mediului În cadrul acestui capitol este analizată starea mediului. apa ca resursă (mediu şi infrastructură). Se urmăreşte identificarea ariilor afectate de poluare.în general.5 kmp (6. viaţă sălbatică. în domeniul educaţiei şi sănătăţii. . De o deosebită importanţă este analiza dezvoltării serviciilor comerciale. respectiv a principalilor factori: apă. 53 de rezervaţii ştiinţifice. PATN (Planul de amenajare a teritoriului naţional) cuprinde secţiuni pentru: • • căi de comunicaţie (infrastructură). Alte zone cu valoare ambientală sunt prevăzute în legea 5 2000 pentru aprobarea Secţiunii III a PATN. 4 parcuri naturale.632. sau de fenomene de degradare precum şi a cauzelor acestor fenomene: sursele de poluare.1% din suprafaţa ţării). sol. Pe baza concluziilor analizelor şi în conformitate cu cerinţele unei dezvoltări teritoriale durabile se fac propuneri de reabilitare. În total cca. vegetaţie.

care asigura cunoaşterea situaţiei din anumite domenii. Studiile de fundamentare cu caracter analitic. În procesul de elaborare a planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Pot fi totuşi folosite studii. cercetări şi proiecte anterioare dacă informaţiile oferite de acestea nu şi-au pierdut valabilitatea. protecţia şi conservarea mediului. echipamente sociale există sau sunt în curs de elaborare studii de fundamentare. Pentru a fi utile în procesul de planificare. ca suport al procesului de planificare sunt necesare studii de fundamentare. DE MEDIU. DE PATRIMONIU CONSTRUIT etc. studiu privind condiţiile geotehnice şi hidrogeologice. etnografic. care privesc evoluţia localităţii şi caracteristicile sale: • • studii topo şi aducerea la zi a suportului topograficcadastral. sau a problemelor specifice unor domenii sau teritorii. studiu istoric: evoluţia localităţii. DE INFRASTRUCTURĂ. urbanistic-arhitectural. sub aspect istorico-cultural.• • • • zonele protejate naturale şi construite (mediu şi reţea de localităţi). studiile de fundamentare (STUF) trebuie să prezinte date şi concluzii recente (nu mai vechi de 2 ani). zonele de risc (mediu) şi turism (mediu şi potenţial economic secţiune în curs de aprobare de Parlamentul României). Pentru energie. Aceste studii se referă la aspecte ECONOMICE. studii privind reabilitarea. . În continuare se prezintă o clasificare a STUF pentru PUG: 1. reţeaua de localităţi (reţea de localităţi). dezvoltare rurală. • • • studiu de organizare a circulaţiei şi transporturilor. SOCIALE.

analiza critică a situaţiei existente.). demersul elaborării urmăreşte: • • • delimitarea obiectului studiat. arhitectural-urbanistică etc. Ele se pot elabora în baza sondajelor şi anchetelor socio-urbanistice efectuate în rândurile populaţiei. Studiile de fundamentare cu caracter consultativ privesc evidenţierea unor cerinţe şi opţiuni ale populaţiei. evidenţierea disfuncţionalităţilor şi priorităţilor de intervenţie. Pentru toate categoriile de studii de fundamentare.edilitară. . privind evoluţia populaţiei. istorică. 3. legate de dezvoltarea urbanistică.• studii pentru stabilirea zonelor protejate cu valoare deosebită (culturală. Studiile de fundamentare cu caracter prospectiv reprezintă elaborarea unor prognoze pentru diferitele domenii sectoriale. studii privind echiparea tehnico . evoluţia mişcării în teritoriu mobilitatea etc. evoluţia activităţilor economice. • • • studiu cadastral: tipuri de proprietate asupra terenurilor şi imobilelor. specialiştilor şi a instituţiilor. studii privind valorificarea potenţialului turistic sau balnear. 2.

Dacă studiile de fundamentare oferă o bună parte din această informaţie. Un aspect important în procesul de elaborare a planurilor de AT şi U este legat de colectarea şi utilizarea informaţiei specifice. locuinţe etc. axată în principal pe diagnosticarea disfuncţionalităţilor şi pe formularea propunerilor de eliminare sau diminuare a acestora. datele de statistică teritorială sunt de asemenea o sursă frecvent utilizată. Vlăsceanu) (densităţi. (DELR. populaţie.• propuneri de eliminare diminuare a disfuncţionalităţilor. . schimbării în timp. prognoze. 1987) Sistem de descriere al unităţilor spaţiale prin care se pun în evidenţă aspecte structurale şi procese cu efect spaţial (UP-INCD. Zamfir. În continuare sunt prezentate o serie de termeni şi definiţii legate de informaţie… … Informaţia statistică în amenajarea teritoriului şi urbanism Unele definiţii privind indicatorii: Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social . 2000) Sistem de informaţii în planificarea şi aplicarea politicilor de AT pentru descrierea stărilor şi evoluţiilor în cadrul UTR (UP-INCD) Categorii de indicatori: Indicatori simpli unidimensionali (suprafeţe.) Indicatori complecşi multidimensionali (Dicţionar de sociologie. Fiecare studiu de fundamentare se finalizează cu o sinteză. scenarii de dezvoltare a localităţii.economic din punct de vedere al structurii. al legăturilor reciproce cu alte fenomene etc. migraţiune.

actualizare. consum. demografici. acces). reflectând variaţia acestuia în timp sau în spaţiu (dinamica). financiari. În prezent băncile de date sunt utilizate în cadrul SIG (Sisteme Informatice Geografice). măsurători specifice. Rolul indicatorilor în planificarea : • • • • instrument real de influenţare a deciziei în dezvoltarea teritorială element obiectiv de comparaţie factor de conştientizare a anumitor fenomene factor formator educativ . . indicatori statistici. educaţie. Se exprimă în procente. sănătate.) Indicatori agregaţi (IDU. standard de viaţă etc Indicele este raportul a două niveluri diferite ale unui indicator. QLIFE etc. Băncile de date urbane şi teritoriale moderne sunt integrate în astfel de sisteme informaţionale. economici.) Indicatori cantitativi calitativi. care asigură legarea datelor alfa-numerice de un plan topografic construit în sisteme de coordonate corelate. Poate fi cu bază fixă sau în lanţ.ponderi etc. Ele asigură un proces complex de supraveghere a teritoriului. capital uman.interpretarea lor presupune un nivel de pregătire de specialitate • • • determină stabilirea de obiective şi asumarea de programe determină anumite măsuri organizatorice adecvate rezolvării unei probleme contribuie la constituirea băncilor de date locale Băncile de date sunt sisteme de informaţii cuprinzând date de bază şi sistemul de gestiune a acestora (întreţinere. anchete. REGDEV. medii etc. sau de un plan cadastral. de echipare.

7 4.9 9. Bilanţul teritorial reprezintă o ilustrare cantitativă.3 93.8 67. zonal regional. local. Altele (cariere.teritoriul naţional (cifrele sunt rotunjite) Mii kmp Suprafaţă totală Suprafaţă agricolă Arabil Fâneţe Păşuni Vii. Exemplu de bilanţ teritorial: România .0 2.0 15. a disparităţilor regionale etc. drumuri.1 % 100 62 63 23 10 2 2 28.2 1.f. pepiniere Livezi Păduri Ape. Se realizează la nivel naţional.4 3.Aspectele practice privitoare la indicatori sunt legate de promovarea. adaptarea. în monitorizarea implementării acestora. de utilizarea lor în strategii şi programe.2 .5 147. c. neproductive) 4.0 3. bălţi % 238. sintetică a structurii de folosinţă a terenurilor din cadrul unui teritoriu analizat.0 34.7 Construcţii.. eliminarea înlocuirea acestora. dar şi a proceselor de dezvoltare.0 10. judeţean.

Surse de obţinere a informaţiilorSursele de informaţii pentru urbanism şi amenajarea teritoriului pot fi: instituţii specializate. sănătate. cercetare . cercetări şi studii de specialitate. Anuarul statistic este principala publicaţie a INS şi cuprinde date statistice economice. dar şi electorale. judeţean şi local ("Fişa localităţii") şi cuprinde următoarele direcţii generale (DG) principale: • • • • • • • • DG conturi naţionale şi analiză statistică DG statistici agricole şi de mediu DG a statisticii industriei şi construcţiilor DG de statistică a anchetelor structurale. registre şi sondaje în întreprinderi DG de statistică a comerţului şi serviciilor de piaţă DG de coordonare sistem statistic naţional şi teritorial DG de statistică socială DG de populaţie şi recensăminte INS este conform HG 765 2003 organizat ca instituţie publică în sub-ordinea Guvernului şi sub coordonarea Primului Ministru şi are în structura sa 8 direcţii regionale şi 34 direcţii judeţene de statistică. regional. Forţă de muncă Venituri. demografice. resurse. media Institutul de statistică (INS) este responsabil de întocmirea statisticii generale la nivel naţional. locuinţe Educaţie. Principalele domenii abordate sunt:Geografie. organizare administrativă • • • Populaţie.

În afara acestuia şi a altor anuare specializate trebuie amintite rapoartele PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare) privind Dezvoltarea . servicii Preţuri. anchete asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO). starea factorilor de mediu. În afara instituţiilor din sistemul statisticii naţionale există şi alte instituţii care colectează şi oferă informaţii statistice specializate: • Registrul Comerţului şi Camerele de Comerţ şi Industrie judeţene cu privire la agenţii economici. transporturi. datele de la recensămintele populaţiei etc. turism. finanţe publice Statistică internaţională În cadrul INS sunt prelucrate şi publicate şi informaţii: despre întreprinderi (REGIS). agricultură. respectiv Direcţiile judeţene şi regionale de statistică precum şi pe un sistem teritorial de eşantionare..• • • Conturi naţionale. • • MTCT (fost MLPTL) cu privire la transporturi şi locuinţe. INS se bazează pe o structură teritorială de colectare a datelor. comerţ. MMSSF prin ANOFM (Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă) şi genţiile judeţene şi zonale din subordine. servicii de gospodărie comunală. cu privire la ocuparea forţei de muncă etc. • Agenţiile judeţene pentru protecţia mediului şi ministerele de resort (în prezent MAPDR şi MMGA) cu privire la agricultură. Principala publicaţie statistică este "Anuarul statistic" al INS. silvicultură. investiţii Industrie.

atitudini. managementul urban şi planificarea strategică. sau comportamente sociale conjuncturale. care se regăsesc în forme asemănătoare şi în ţările UE sunt un instrument esenţial al proceselor de planificare. care oferă instrumente adecvate şi constituie la nivelul UE un model de aplicare a principiilor planificării strategice pentru dezvoltare economică. barometre de opinie. cu precădere cele din revistele de specialitate cu caracter economic şi financiar (Capital. Adevărul economic.Umană. . urmând ca în final să fie prezentat domeniul politicii de dezvoltare regională. ale Băncii Mondiale cu privire la sărăcie precum şi studiile şi cercetările economice. Bursa.). socială şi urbană. demografice. Ziarul Financiar. care pun în evidenţă anumite stări. dar şi de asociaţii profesionale. dar nu şi întregul proces. dar ele nu sunt decât o reprezentare a strategiilor de dezvoltare şi un cadru pentru acţiunile concrete de implementare a programelor şi proiectelor. sociale.Pot fi consultate şi preluate cu o anumită precauţie informaţiile publicate în presă. fundaţii şi instituţii private. de AT şi U elaborate de institute de cercetare precum cele ale Academiei Române. Acesta implică o serie întreagă de aspecte organizatorice şi instituţionale. sondaje. legate de etapele de luare a deciziilorşi de implementare a strategiilor şi programelor. Economistul etc. Cunoaşterea conţinutului şi problematicii pe care o abordează documentaţiile de AT şi U reprezintă un aspect important al procesului de planificare . Documentaţiile de AT şu U. În continuarea acestui manual sunt prezentate succint o serie de definiţii şi teme privind planificarea . Informaţia de tip statistic poate fi completată de informaţia oferită de anchete.

De altfel. de la activitatea curentă a unei persoane care îşi "planifică" cheltuielile de concediu sau pentru piaţa de sâmbătă dimineaţa şi până la planificarea cheltuielilor şi activităţilor anuale pe care le desfăşoară o întreprindere sau o instituţie publică. cuvântul strategie are conotaţii în lumea Greciei antice. Ghidul pentru "strategie" propus de "The Economist Books" defineşte noţiunea de strategie drept o "politică generală pentru atingerea unui număr de obiective specifice. În activităţile de tip militar. Această noţiune nu poate fi separată definitiv de semnificaţia pe care deceniile de comunism din Europa răsăriteană. fiind legat de termenul de "strategi" care desemna pe comandanţii militari ai unei cetăţi.19. termenul de planificare apare în numeroase acte normative şi în documente care privesc procesul de integrare în structurile UE. . În prezent termenul păstrează încă o semnificaţie militară. Succesul de care se bucură astăzi metodele de planificare în domeniile economico-sociale şi ale dezvoltării spaţiale este puternic legat de ideile de parteneriat şi participativitate. după 1993 şi declanşarea negocierilor pentru aderare. după 1998 a readus în prim plan un termen ce părea a nu mai avea viitor în România. noţiunea de planificare are o semnificaţie profundă şi reprezintă în general o condiţie sinequa-non. i-au conferit-o. Procesul de apropiere economică de Uniunea Europeană. extinzându-şi însă sfera de aplicabilitate la un număr extrem de mare de domenii ale vieţii sociale şi economice. Ultimele decenii au arătat un interes crescut al administraţiilor publice locale şi centrale pentru ideea de planificare. În ultimii ani. care precede orice tip de acţiune. termenul "planificare" părea la fel de tare compromis în conştiinţa colectivă românească. ca şi cel de "sistematizare". Importanţa pe care instituţiile UE o acordă planificării şi programării financiare a impus deschiderea unei dezbateri care să clarifice sensurile "noi" ale acestor termeni în contextul economiei libere de piaţă şi societăţii democratice de după 1990. la începutul anilor '90. De origine latină. MANAGEMENT ŞI PLANIFICARE URBANĂ În cele ce urmează sunt prezentate acele aspecte ale planificării care sunt interesante şi importante din perspectiva dezvoltării regionale şi planificării spaţiale şi al rolului pe care administraţiile îl au în aceste domenii… Noţiunea de planificare poate avea un sens extrem de larg. câştiguri indiscutabile ale ultimelor două decenii în ţările democratice.

dar şi cu nivelul responsabilităţilor pe care le îndeplinesc faţă de largi colectivităţi umane.Noţiunea de planificare este strâns legată de cea de plan. neguvernamentale. global. pe termen scurt. spaţial etc. dar şi de specificitate de unicat (procesul fiind valabil pentru o anumită organizaţie structură. alocarea de resurse. dar şi urban. dar şi de conducere şi organizare a activităţilor pe bază de plan. Planificarea este văzută drept acţiunea de a planifica. Specificul administraţiilor urbane şi teritoriale este mai degrabă apropiat unor organizaţii non-profit. previziona. dar şi de a anticipa. într-o anumită conjunctură şi pe o anumită perioadă de timp). în ultimele decenii ale secolului XX. pregăti anumite acţiuni într-o anumită perspectivă. John Friedman afirmă că utilizarea izolată a termenului de planificare este lipsită de sens şi că ceea ce este extrem de important de reţinut sunt două aspecte: planificarea implică decizii şi presupune (de obicei). fie şi numai în raport cu complexitatea atribuţiilor şi activităţilor pe care le derulează. a mecanismelor suport pentru procesul în sine. (Friedman). de acţiune. în ce loc şi la ce preţ" (The Economist Books). dar şi al organizaţiilor non-profit. Părintele planificării strategice este considerat Igor Ansoff44. În măsura în care. Dicţionarele definesc planificarea drept un proces de "întocmire a unui plan. Planificarea strategică este o sintagmă obţinută din asocierea celor doi termeni de mai sus şi care tinde să capete sensuri tot mai profunde şi utilizări concrete în multiple domenii şi procese. de interes public. managementul companiilor a fost extins la nivelul administraţiilor urbane şi teritoriale. decât al unor societăţi comerciale. în prezent. global. În acest context planificarea strategică la nivel regional teritorial presupune identificarea acelor elemente de complexitate specifică acestui nivel. Totuşi acestea nu pot fi asimilate unor simple ONG-uri. principiile şi tehnica "planificării strategice" au fost adoptate şi de către acestea. Principiile generale ale planificării strategice (PST) sunt valabile însă şi în acest context: PST are caracter cuprinzător. Aplicată la nevoile dezvoltării companiilor. planificarea strategică este definită drept un "proces de schiţare a hărţii strategice a companiei. a factorilor care sunt implicaţi în procesul de decizie şi a categoriilor de resurse care pot fi mobilizate. . mediu sau lung. calea prin care se stabileşte ce produs să fie oferit. cărui consumator. a unui program". teritorial. Termenul de planificare capătă sens în asociere cu alţi termeni precum: participativ. strategic. incluzând şi o anumită succesiune etapizare a unor faze ale planului.

zone urbane sau metropolitane. comitat etc. Utilizarea planificării strategice la nivelul organizaţiilor publice şi non-profit s-a extins considerabil în ultimele 2 decenii. prima este relevantă şi pentru problematica dezvoltării spaţiale: "ne confruntăm cu atât de multe cerinţe opuse încât avem nevoie de un proces prin care să ne stabilim priorităţile ".) organizaţii fără scop lucrativ care oferă servicii publice sau servicii specifice (transport. Beneficiile planificării strategice. PST este un proces care orientează şi susţine dezvoltarea şi schimbarea. care ajută o organizaţie să lucreze într-un mediu dinamic şi în continuă schimbare. J. state. PST este un proces prin care se alocă resursele necesare unei organizaţii în vederea împlinirii misiunii şi obiectivelor asumate. sunt general valabile şi pot fi ierarhizate astfel: . Dintre acestea. educaţie) • • reţele inter-organizaţionale în sectorul public şi sectorul fără scop lucrativ comunităţi întregi. PST cuprinde un set de concepte. în viziunea lui Bryson. Bryson consideră că planificarea strategică poate fi aplicată cu succes în cadrul următoarelor categorii de organizaţii46: • • • agenţii publice şi departamente ale acestora puterea executivă în general (a unui oraş. proceduri şi instrumente. regiuni. sănătate. Bryson identifică cel puţin 12 motivaţii pentru care o organizaţie se angajează în procesul de planificare strategică. ca răspuns la nevoile mediului intern şi la cerinţele dinamicii mediului extern.PST stabileşte obiective fundamentale şi direcţii de acţiune care vor ghida o organizaţie în activitatea sa în urma unui efort disciplinat.

la definirea mai precisă a responsabilităţilor diferitelor niveluri de administrare şi la necesitatea unei mai bune coordonări între acestea. În situaţii de criză. iar munca de echipă şi nivelul de expertiză al membrilor acesteia se îmbunătăţeşte. Este important de precizat. în final că planificarea strategică. care poate contribui cu succes la implementarea unor programe şi strategii. stringenţa rezolvării unor situaţii de gravitate extremă (poluare acută.). în România. beneficii care decurg din primele două. sau dacă nu există voinţa politică exprimată. în ultima perioadă a intervalului. ajutând factorii de decizie să ia cele mai bune hotărâri. deşi este un demers benefic. intervenţii după un cataclism natural) demersul strategic nu se justifică. lipsa unor utilităţi minimale în zonele rurale etc. Crearea structurilor regionale şi amplificarea sprijinului extern (UE. nu este un panaceu universal şi nici nu este aplicabilă oriunde şi oricum. în sensul că factorii de decizie îşi îndeplinesc mai bine rolul şi se achită de responsabilităţi.Promovarea gândirii şi acţiunii strategice. ca urmare a clarificării problemelor organizaţionale şi stabilirii priorităţilor acesteia. la cerinţele procesului de integrare europeană. De asemenea un astfel de demers nu merită lansat dacă strategia propusă nu are şanse de implementare. În primul deceniu al tranziţiei. Îmbunătăţirea procesului de decizie. În cele din urmă există un beneficiu direct al membrilor organizaţiei. deoarece planificarea strategică se concentrează întotdeauna asupra problemelor şi a dificultăţilor majore. statutul proprietăţii. în sensul susţinerii strategiei. inconsistenţa şi lipsa de experienţă a administraţiilor locale şi centrale nu au oferit un cadru propice adoptării şi utilizării planificării strategice ca instrument de gestiune a aşezărilor şi teritoriului. În răstimp de mai bine de un deceniu. atunci când rezolvarea anumitor probleme apare în mod vădit şi nu există opţiuni de moment (de ex. a fost iniţiat. Banca Monidală etc. Crearea unei responsabilităţi şi eficienţe sporite a organizaţiei. la interesele diferiţilor actori precum şi la o atenţie sporită faţă de educaţia organizaţională. .). perfecţionat şi adaptat. un nou cadru legislativ şi instituţional în domeniul gestiunii aşezărilor şi teritoriului. gravitatea anumitor probleme. care conduce la obţinerea de informaţii într-un mod sistematic cu privire la mediul intern şi extern. dezvoltat. au contribuit la completarea cadrului normativ şi procedural. clarificarea direcţiei de perspectivă şi stabilirea priorităţilor de acţiune ale acesteia.

Sub aspect normativ. se pot anticipa schimbări relevante.2001. conţinutul acestora a suferit modificări nesemnificative. În acelaşi spirit sunt definite planificarea (PSP). identificarea modelelor generale de creştere pe baza evaluării comprehensive a tendinţelor pe termen lung ale dezvoltării sociale. sau modificarea celor existente precum şi operaţiuni inginereşti ample. În acest sens planurile ca instrumente sunt mijloace de exprimare a unei politici de planificare a dezvoltării şi includ pe lângă reprezentări grafice şi documente scrise. drept schimbarea distribuţiei activităţilor în spaţiu şi a legăturilor dintre ele prin conversia formelor de utilizare a terenurilor şi proprietăţilor şi planificarea strategică (PST) drept: pregătirea unui cadru strategic. reţele urbane etc. planificare şi planificare strategică. Dezvoltarea este definită de Comisia Europeană drept "o conversie a formei terenului şi proprietăţii sau a utilizării acestuia prin instrumente de planificare şi presupune în general realizarea de noi construcţii. Modele de inspiraţie europeană Dezvoltarea aşezărilor regiunilor teritoriilor se realizează în general printr-o eficientă conjugare a procesului de planificare cu cel de planificare strategică. După 2001. 1991 . În UE. instrumentele tehnice de gestiune a aşezărilor şi teritoriului au fost planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului. Principalii termeni care trebuie definiţi sunt dezvoltare. Bruce Millan.) • nevoia de mai bună coordonare a investiţiilor publice (vezi Fondurile .Comisar pentru politica regională) ţinându-se cont de următoarele aspecte: • • efectele dezvoltării spaţiale depăşesc graniţele unei ţări sau regiuni necesitatea maximizării potenţialului economic al SEM (Single European Market) prin minimizarea slăbiciunilor decalajelor (infrastructură. economice şi spaţiale. odată cu adoptarea legii 350 a legii 453 şi a altor reglementări subsecvente. anii '90 aduc o recunoaştere oficială a rolului important pe care planificarea îl are în realizarea coeziunii economice şi sociale a Uniunii Europene (conf.a) ".În perioada 1991 . chiar dacă practica elaborării lor a adus importante elemente inovatoare. în decurs de 10 ani. măsuri fiscale şisau de altă natură (s.

Vision Planet etc) includerea "AT" în relaţie cu protecţia mediului în TUE53. • • • • studii pilot la nivel macro-regional (VASB52.Structurale) şi de maximizare a contribuţiei politicilor comunitare (vezi Fondul de Coeziune creat în 1993) • • creşterea oportunităţilor de cooperare transfrontalieră rolul planificării spaţiale în promovarea dezvoltării durabile priechilibrul dintre creşterea economică şi protecţia mediului şi patrimoniului • implicaţiile integrării ţărilor CEE şi a celor din sudul şi estul MediteraneiDupă 1990 coeziunea Uniunii Europene a fost constant reprezentată prin triada: coeziune socială . În unele cazuri o importanţă deosebită se acordă aspectelor de design urban . unele ţări pun accentul pe planificarea economică (Franţa). altele pe utilizarea eficientă a terenului (Olanda) sau pe sistemele de reglementare (Marea Britanie). URBAN. LEADER.ESDP (PDSE) adoptarea de instrumente financiare: INTERREG. Cu toate acestea există diferenţe de accent. trans-frontalieră şi inter-state.coeziune teritorială Pentru a asigura coeziunea UE pune accentul pe cooperare eficientă între nivelurile administrative. Planificarea în ţările UE are o semnificaţie unanim acceptată: ansamblu de metode utilizate de sectorul public pentru a asigura o organizare raţională a teritoriului. FP6. conform principiilor dezvoltării durabile). intersectorială. Astfel. 130S) formarea Comitetului pentru dezvoltare . Din acest motiv UE a întreprins acţiuni semnificative în ultimii 10-15 ani reflectate în:rapoartele 2000 şi 2000+ (1991 -1994) privind amenajarea teritoriului european. priorităţi şi instrumente. protecţia mediului şi atingerea obiectivelor economice şi sociale (în echilibru.coeziune economică . în 1993( art. Cel puţin prima şi a treia dimensiune a cooperării au coordonate SPAŢIALE. FP5.

existând state europene cu o lege unică privind planificarea sau cu legi federale şi legi regionale (Austria. Ca urmare şi legislaţia în domeniu poate fi diferită.identifică cadrul general de dezvoltare şi criterii de reglementare a utilizării terenurilor (pot fi opozabile în justiţie).Categorii de instrumente spaţiale pot fi şi ele variate de la ţară la ţară. strategii.control al intervenţiei. Spania). perspective . Unele ţări au o abordare cuprinzătoare şi integrată (Danemarca) . sunt implementate prin alte instrumente "locale" • Planuri cadru . comună). pot fi orientative sau programatice.parţial). se referă la unităţile administrative cele mai mici şi pot fi implementate şi prin instrumente mai detaliate • Reglementări . Belgia. control. În România se poate aprecia că există toate cele 4 . cele regionale (putere partajată între centru şi regiuni conform constituţiei: Italia. Marea Britanie . cuprind tot teritoriul sau părţi semnificative ale acestuia • Strategii . dar pot fi încadrate în următoarele 4 categorii: • Politici naţionale. În UE întâlnim 3 forme principale de astfel de sisteme: cele unitare (putere la nivel central cu delegări de responsabilităţi: Franţa. Germania. Olanda). criterii de performanţă etc. siluetă urbană (Italia).identifică şi reglementează dezvoltarea la nivel de parcele de teren (regulamente. orientări. mecanisme de implementare) Nu regăsim prezente în toate ţările. toate aceste categorii. În Belgie există o autonomie totală în ceea ce priveşte reglementarea dezvoltării spaţiale (nu există o lege federală).identifică modele de dezvoltare la niveluri sub-naţionale (pot fi unul sau două niveluri). Sistemul de planificare depinde foarte mult şi de sistemele de guvernare. Germania. Spania) şi federale (putere partajată între centru şi regiuni cu autonomie în anumite domenii şi abilitare normativă: Austria. dar superioare nivelului local (municipalitate..identifică politici naţionale.

• exemple de PP: reţele urbane. proiecte pilot (PP).nivele: • • • • Politicile naţionale sunt reprezentate prin PA TN Strategiile prin planurile de dezvoltare regională Planurile . mediul rural. transport local. PA TJşi PUG. protecţia cadrului natural.bază pentru planurile de acţiune. împreună cu planuri sectoriale şi financiare . turism etc.au caracter predominant director. prevederi cadru obligatorii (zone urbane. puteri specifice (intervenţii). sunt revizuite la 4 ani. obligatorii pentru anumite categorii de proiecte (consultarea publicului este obligatorie) . (caracter demonstrativ!!!) PLANURI REGIONALE (14 provincii comitate): cuprind orientări pentru 12 ani (revizuit la 4 ani) în ceea ce priveşte: dezvoltarea urbană. iar Reglementările se regăsesc la nivel de PUG. fundamentează politicile municipale PLANURI LOCALE: reglementează utilizări de terenuri.). infrastructuri majore. patrimoniu. ghiduri informative etc. anchete şi informaţii. regimul construcţiilor şi caracteristici arhitecturale. PUZ. peisaje. zone centrale. • EIA (environmental impact assessment) şi obligativitate pentru planurile locale. STRUCTURI IERARHICE ALE PLANURILOR STATUTARE ÎN UE Exemplu: DANEMARCA PLAN NAŢIONAL: cuprinde directive generale. zone turistice etc. accent pe rural PLANURI MUNICIPALE (275) .cadru sunt PA TZ.

5. 2. existenţa unei legislaţii specifice responsabilităţi la toate nivelurile administrative competenţe diferenţiate relaţii ierarhizate între nivelurile teritoriale existenţa de planuri structurale directoare şi planuri obligatorii reglementatoare existenţa unei corespondenţe a planurilor procedură de actualizare ciclică a planurilor participarea populaţiei planurile ca instrument şi suport al politicilor specifice integrarea economică. 7. 2. ecologică şi Politicile specifice în planificarea europeană sunt: 1. socială. 9. Dezvoltarea comerţului Dezvoltarea economică Gestiunea mediului . 6. 10. 3. 4. 8. 3.Caracteristici generale ale planificării spaţiale europene pot fi rezumate astfel: 1.

8. ale autorităţilor locale. economic şi mediu55 şi necesitatea promovării acelor măsuri care asigură implementarea a cât mai multe obiective (maximizarea efectului de sinergie). 6. Abordările europene ilustrează preferinţa pentru o anumită selectivitate a domeniilor analizate şi maximizarea efortului în zona de definire. 9. al transporturilor şi serviciilor. de amenajare. de construcţii publice şi de echipare tehnică majoră.4. 10. de achiziţii publice. Planurile de dezvoltare elaborate în ţările vest-europene. Acestea derivă atât din procesul de analiză . Patrimoniul Locuirea Dezvoltarea industrială Turismul şi recreerea Resursele naturale Transportul Gestiunea deşeurilor şi poluarea Abordări europene recente evidenţiază prezenţa simultană a triadei: social. Relaţiile parteneriale şi instituţionale şi etapele de implementare. Strategiile de dezvoltare din ultimele decenii aduc în prim plan o serie de elemente inedite pentru documentaţiile specifice de AT elaborate în România. În cadrul acestor modele de abordare a dezvoltării spaţiale este relevant demersul participativ şi procesul inter-activ de formulare a obiectivelor strategice. cât şi din participarea efectivă a unor reprezentanţi ai diferitelor instituţii beneficiare ale strategiei şi care se pot implica în implementarea . 5.diagnoză sintetizat de regulă prin analiza de tip SWOT. dintre care merită subliniate: programele de ocupare a terenurilor. pun accentul pe tendinţe şi fixează obiective care trebuie atinse prin variate programe. respectiv rolul transferului tehnologic. al forţei de muncă şi al infrastructurii fizice. formulare şi structurare a obiectivelor. 7. monitorizare a procesului de implementare precum şi de accesare şi mobilizare a resurselor necesare sunt aspecte prezente în procesul de planificare . al cooperării instituţionale. accentuând în mod special şi rolul sectorului IMM. Aceste programe corespund unor politici urbane şi teritoriale.

Planificare: Un proces prin care cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice sunt puse în relaţie cu acţiuni organizate. Următoarea schemă simplă arată corelarea dintre etapele principale ale PST. realizată de autorităţi regionale sau naţionale sau prin cooperarea autorităţilor locale.). niveluri de abordare sunt: supra-naţional (UE). regional.). local. actorii principali şi resursele care trebuie accesate: DEFINIŢII: Dezvoltarea urbană: proiectarea şi executarea unor lucrări de echipare a terenului care echivalează cu conversia terenului agricol (liber) în teren urbanizat. rapoarte.Instrument plan cadru: instrument prin care se prevede un cadru spaţial general pentru un oraş sau o unitate teritorială şi care este pus în aplicare prin instrumente de reglementare (ex: planul urbanistic general master plan). acţiune. PST reprezintă în esenţă un mecanism prin care sunt mobilizate resurse şi sunt implicaţi "actori". Planificare regională: planificare la nivel regional pentru regiune. termen scurt sau dezvoltare (Friedmann. respectiv: planuri. Trebuie subliniată importanţa acordată resurselor disponibile şi perioadei de timp în care se pun în aplicare programele şi proiectele identificate. sau schimbarea utilizării terenurilor sau a proprietăţilor şi prin care se identifică localizarea precisă pentru dezvoltare şi sunt (în general) opozabile în justiţie. Plan de reglementare: instrument prin care se reglementează şi se implementează dezvoltarea terenurilor. G. PS include: utilizarea terenurilor şi politica regională. care concură şi realizează obiective fundamentate de analize -diagnoze elaborate de specialişti.obiectivelor şi programelor formulate. naţional. . Planificare: Un proces referitor la evaluarea conştientă a politicilor şi deciziilor înainte de a fi puse în practică (Benveniste. Termenul planificare capătă mai mult înţeles numai atunci când este însoţit de un alt termen care să îl descrie cum sunt participativă. acest proces implică o serie de responsabilităţi care revin administraţiilor publice. Dezvoltare : schimbări ale distribuţiei activităţilor în spaţiu şi a relaţiilor dintre acestea prin conversia terenurilor şi proprietăţi lor.Planificare : politici şi acţiuni publice menite să influenţeze distribuţia activităţilor în spaţiu şi legăturile dintre acestea. Instrumente de planificare: mijloace prin care se exprimă şi aplică politicile de planificare. strategică. globală. clădirilor. J. măsuri fiscale etc.

decizii finale (FKPD) Teme majore: locuirea. este cuprinzătoare şi pe termen lung (în general) şi integratoare (aspecte sociale. poziţie. descentralizare unde eposibil" Procedură: propunere (DKPD). principiile trebuie să fie recunoscute şi aplicate de către autorităţile publice şi toţi actorii implicaţi în amenajarea teritoriului atât în planificare.Politica regională: politică prin care se promovează măsuri de reducere a decalajelor disparităţilor economice şi sociale.1974) pun accent pe dezvoltare Raportul 4 (‘90) + suplimentul (‘91-VINEX) pune accent pe dezvoltare + calitate spaţiu şi . stat sau OLANDA . consultare publică.Principii de amenajarea teritoriului: enunţuri cu caracter general asupra organizării şi dezvoltării teritoriului.1966. apa şi Primele 3 rapoarte (1956. locurile de muncă.Planificare strategică: pregătirea unui cadru sau a unei strategii în termeni generali. economice şi spaţiale). Sistem de planificare: ansamblu de legii. cât şi în măsurile adoptate (raportul planificării spaţiale. infrastructura. instituţii şi alte elemente stabilite la nivelde regiunepentru planificare .2020 cu perspectivă 2030 • • • • Denumirea raportului: "să creăm spaţiu. să împărţim spaţiul (utilizare multiplă)" Principiu moto: "centralizare unde e necesar.nivelul naţional de planificare Instituţie responsabilă la nivel naţional: Ministerul locuirii. Germania 2000). planificării spaţiale şi mediului Instrumente de planificare: Rapoarte privind politica naţională a dezvoltării spaţiale • • mediu În 2000 a fost aprobat al V-lea raport naţional: 2000 . recreerea. fără localizarea intervenţiilor. conţinute în acte normative din domeniu.

protecţia peisajelor (Green Areas Structure Plan) şi patrimoniului • Abordarea se face în straturi: primar (fizic). agricultură. zone tampon. relaţiile trans-frontaliere • • Prezentarea hărţilor: digitală şi transnaţională + Marea Nordului Cuprinde noi concepte (vechile concepte erau: Randstad.plus. economia. agricultura. inechitatea socială. centre de creştere urbană.natura. diversitate iii. recreere .minus) Sunt identificate 7 criterii pentru calitate : ii. diversitate culturală . echitate socială i. sistemul ABC în transporturi etc. Marea Nordului • • Distribuţia regională: 4 regiuni.sport. reţeaua (comunicaţiile). de transport. ocupaţional (rural - urban) + Marea Nordului = PEISAJUL OLANDEZ • Evaluarea nevoilor de spaţiu: locuire. economice. locuri de muncă. vest .) • • Raportul pune accent crescut pe calitate şi diversificare urban rural Paradigmele schimbării sunt: locuirea. agricultura. funcţionalitate economică şi socială iv. minorităţile etnice şi culturale • Cuprinde şi politici ecologice. tendenţială. timpul liber. 3 variante (vest . apă. Inima Verde.

"proiecte cheie". 3. estul intermediar. coordonare şi comunicare + METODOLOGIE ŞI ACORDURI • 64 decizii cheie pe 5 categorii: 1. 2.POLITICI SPECIFICE • Implementarea: legislaţie. reţelele de transport Proiectul "DELTA METROPOLIS" Accentuarea caracteristicilor zonelor urbane vs. scara umană • • • • • Olanda ca regiune a Europei . includerea apei în procesul de planificare • Efecte regionale obiective specifice: nordul rural. instrumente financiare . vestul urban.Implementare (1) .Calitate în oraşe şi sate (24). atractivitate vii.roşu verde Reţelele urbane: 6 internaţionale (responsabilitate naţională pentru infrastructură) şi 8 reţele regionale • Protejarea surselor de apă: combinarea funcţiunilor. zone rurale şi Politica "limitei" .Apă (19). 5.Reţele urbane (12). sudul sub presiune .Olanda în Europa (8).monitorizare rapoarte bi-anuale .rural urban.v. durabilitate vi. 4.

• Planificarea strategică poate fi definită ca procesul managerial ce are ca scop dezvoltarea şi menţinerea unei corespondenţe reale între obiectivele şi resursele . cu scopul de a identifica. • Marketingul urban reprezintă alinierea politicilor urbane la cererile factorilor deja existenţi în economia locală şi la speranţele şi aşteptările celor ce operează în afara acesteia. de a crea şi exploata potenţialul urban în vederea unei dezvoltări economice durabile (Bramezza. execuţie. 1994). întocmirii bugetelor şi implementării. Managementul urban este activitatea prin care se încearcă mobilizarea diverselor resurse pentru a le face să acţioneze într-o manieră cooperantă în domeniul planificării. în concordanţă cu interesul public şi ţelurile sectorului privat.şi orientarea tuturor acţiunilor la nivel urban către piaţă. folosind instrumentele care-i stau la dispoziţie. cu ajutorul actorilor urbani relevanţi. coordonare şi evaluare a strategiilor integrate. Comun acestor definiţii este faptul că managementul urban (MU) presupune un nivel de decizie şi o structură organizaţională care să poată coordona actorii urbani relevanţi. Abordarea dezvoltării urbane din perspectiva conceptului de marketing presupune o suprapunere a celor două elemente .oraşul şi piaţa . în cadrul politicilor naţionale de dezvoltare. planificarea strategică şi finanţarea avansată. programării. cu scopul promovării economiei locale (Corsico. pentru a formula şi implementa o strategie de dezvoltare. van Klink. dar şi domeniul exploatării şi întreţinerii. Instrumentele MU sunt marketingul urban. 1994). 1996). în scopul atingerii obiectivelor de dezvoltare a oraşului (Davidson.Planificarea strategică componentă a managementului urban Managementul urban se defineşte ca procesul de dezvoltare.

politic. până la credite municipale. sau parteneriate cu sectorul privat. financiare şi instituţionale. Mecanismele de finanţare pot merge de la finanţări locale . . 1994).oraşului şi oportunităţile din mediul înconjurător acestuia (Corsico. Pentru aceasta este necesară existenţa unei ECHIPE. • Finanţarea avansată reprezintă mecanisme de management financiar menite să asigure implementarea programelor şi proiectelor de dezvoltare urbană. Câteva consideraţii privitoare la MU: MU este inspirat din managementul firmei. În MU administraţia trebuie să se sprijine pe alţi actori parteneri din comunitate MU presupune metode şi tehnici de lucru şi implică cunoaşterea aprofundată a teritoriului de administrat precum şi a contextului general. dar şi a unui LIDER. În MU rolul liderului este important. dar diferă fundamental de managementul firmei deoarece nu se aplică în folosul privat individual ci în folosul comun public. pentru a atinge obiective strategice stabilite de principalii factori implicaţi şi include aspecte fizice. dar administraţia singură nu poate rezolva problemele oraşului. Simplu spus: MU reprezintă o tehnică de administrare a problemelor oraşului. dar la fel este şi profesionalismul echipei. macro-economic. Rolul administraţiei este major. MU trebuie aplicat "şi la bine…şi la rău" (nu doar în cazul oraşelor în creştere ci şi mai ales în cazul oraşelor în declin). social.bugete pe programe. fonduri internaţionale nerambursabile. Ea reprezintă un proces participativ de dezvoltare a unui plan pe termen mediu sau lung.

Sarcinile autorităţilor locale (Rondinelli) să asigure infrastructura de bază pentru funcţionarea eficientă a oraşului . să asigure servicii şi facilităţi.să asigure serviciile necesare dezvoltării resurselor umane. care susţin activităţile productive şi permit firmelor private să acţioneze eficient în ariile urbane Managementul urban. reprezintă o modalitate eficientă de a ghida dezvoltarea urbană în direcţia dorită. rezultând într-o mai bună comunicare între autoritatea locală ca ofertant şi grupurile de piaţă. care afectează bunăstarea. MU presupune a şti unde. fără a neglija cerinţele de protecţie a cadrului natural. sănătatea şi securitatea populaţiei urbane.Cheia MU este în a crea un mediu propice pentru dezvoltare economică locală (DEL). când. să reglementeze activităţile private. o serie de condiţii trebuie însă îndeplinite: • marketingul urban să fie un element permanent al gestiunii oraşului şi să stea la baza formulării politicilor de dezvoltare locală • gândirea procedurală trebuie să facă loc gândirii conceptuale. cum şi cât trebuie să intervină sectorul public în asigurarea şi producerea de servicii şi terenuri pentru dezvoltare. cu alte cuvinte de a crea condiţii optime de dezvoltare sectorului privat şi un mediu atractiv şi de calitate pentru locuitori (deci servicii corespunzătoare). iar planificarea analitică să facă loc planificării strategice • sectorul privat trebuie înţeles ca un aliat partener activ în realizarea proiectelor de dezvoltare urbană • administraţia trebuie reorganizată către o ofertă flexibilă şi acţiuni . Pentru aceasta. ca cerere de produse urbane. Se poate concluziona că: MU este orientat către satisfacerea nevoilor locuitorilor şi firmelor. îmbunătăţirii productivităţii şi creşterii standardului de viaţă al locuitorilor.

al. Clarke). asigurarea resurselor financiare etc. spaţiale. Nu în ultimul rând MP s-a dovedit a fi un instrument greu comunicabil publicului larg şi dominat de aspectele spaţiale (după Lakshmanan et. rigide şi statice. În MU orientarea spre pragmatism este dominantă. iar atitudinea funcţionarului public trebuie orientată către client. dialog şi negociere. MU este ferit de riscul fetişizării şi creării de imagini iconice. dezvoltarea economică. sociale sau organizaţionale ale dezvoltării. Sarcinile majore ale managementului urban trebuie orientate către: asigurarea serviciilor. ambiţioase dar şablonarde. planificarea . DE CE A APĂRUT MU? Pe fondul eşecului abordării tradiţionale marcată de SINDROMUL "MASTER PLANULUI" al deceniilor postbelice56. iar prognozele de populaţie şi utilizare a terenurilor. perfectibil. adaptabil şi care implică pe lângă competenţă şi calităţi de interpretare. erau mult diferite de realitate. AVANTAJELE MU FAŢĂ DE MP: MU este un proces continuu. programarea proiectelor. ciclic. MP nu au asigurat corelarea cu investiţiile publice şi cu procesul de planificare bugetară al autorităţilor locale. dar ideale. fără a-i conferi un rol determinant şi reduce implicarea emoţională specifică procesului de elaborare a MP-ului. legi. Eşecul a fost determinat de aspecte lipsa de eficienţă în aplicare şi de distanţarea faţă de realitate. (Sivaramakrishnan & Green.orientate spre piaţă. inventivitate. de la care totuşi preia anumite principii şi conduite. Acesta se bazează pe principii. Managementul urban este un proces. oferind un . organizaţii şi proceduri administrative. MU include planificarea . care pleacă de la probleme şi este orientat către rezultat şi care foloseşte cele trei instrumente amintite anterior. MP au reprezentat în general scheme globale. 1986). evolutiv. Managementul urban este un management public pentru oraş şi nu trebuie confundat cu managementul macro-economic sau macro-sectorial. Obiectivele managementului urban sunt dezvoltare integrată prin cunoaşterea problemelor critice ale aşezării şi orientarea acţiunilor în mod corelat către aspectele economice. ipotetice şi ideale. Richardson. care creează cadrul de desfăşurare al unor activităţi şi nici cu managementul de firmă.

sistem integrat pentru decizie şi intervenţie (după Turner. gaze. locuinţele sociale. CARE SUNT PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI URBAN? • • • • • • • • competenţă tehnică utilizarea eficace a resurselor viabilitate financiară reacţie eficientă la nevoile crescânde ale dezvoltării urbane ierarhizarea problemelor şi stabilirea priorităţilor preocupare pentru dezvoltare durabilă şi mediu organizarea instituţională responsabilităţi largi. calitatea locuirii. Davidson). MU asigură o direcţie generală de dezvoltare în corelare cu acţiuni concrete. Dawey.edilitare întreţinerea spaţiilor plantate asigurarea serviciilor publice: apă. salubritate. complexe CARE SUNT OBIECTIVELE MU? • • • • • • întreţinerea căilor de comunicaţie şi a reţelelor tehnico . fondul de rezervă distribuţia echipamentelor sociale (a OUP = obiective de utilitate publică) protecţia patrimoniului construit şi natural (peisajul cultural) . transport în comun etc.

integrare planificarea tactică .parteneriatul punerea în practică monitorizarea şi corectarea strategiei şi programelor CARE SUNT RESURSELE MU? • • materiale (terenuri. imagine strategia de dezvoltare economică.• • • • circulaţia terenurilor şi piaţa imobiliară cadastrul şi băncile de date locale (noile tehnologii .planul de acţiune programarea construcţia instituţională . • • • • • • • • evaluarea şi analiza stării de fapt stabilirea priorităţilor şi obiectivelor planificarea strategică .SIG) promovare. construcţii) umane . marketing urban. socială şi CARE SUNT ETAPELE MANAGEMENTULUI URBAN? Master Planul este o denumire căreia îi corespund noţiunile de schiţă de sistematizare şi după 1990 planul de urbanism general.

ONG-uri finanţatori externi alţii (sindicate. să identifice şi să exploateze potenţialul urban în mod strategic. grupuri profesionale. van Klink.) ÎN CONCLUZIE: MANAGEMENTUL URBAN reprezintă utilizarea resurselor unei organizaţii în scopul planificării.• • • • • • • • • • • financiare legale tehnologiceCARE SUNT ACTORII URBANI? autorităţile publice au un rol principal instituţii diverse cu caracter şi de interes public sectorul privat (economic) comunitatea locală comunităţi speciale (etnice. concentrându-se asupra funcţiunilor urbane care sunt cele mai profitabile pentru societate în ansamblu (Bramezza. 1994). 2000). integrat şi eficient. Managementul urban implică crearea unei capacităţi organizaţionale apte să contureze configuraţia factorilor de localizare. conducerii şi controlului dezvoltării urbane (Ianăşi. fundaţii. organizării. . grupuri sociale…) societatea civilă reprezentată prin asociaţii. asociaţii de proprietari etc. religioase.

care să ofere comunităţii un sens al dezvoltării pe baza căruia să poată fi formulate obiective strategice de dezvoltare.viziune şi obiective strategice şi etapa III -politici de dezvoltare. metoda de lucru cuprinde chestionare şi sau interviuri. calitative şi cantitative ale dezvoltării. Etapele care sunt în mai strânsă legătură cu procesul de planificare şi care conduc la formularea strategiei propriu-zise sunt: etapa II . (II) formularea viziunii şi obiectivelor strategice. oamenii de afaceri. credibil şi valoros pentru propria dezvoltare la nivelul oraşului regiunii teritoriului. ale cărei etape sunt: (I) auditul. dar şi organizare de mese rotunde ateliere de lucru. la baza dezvoltării zonei. populaţia. valorile comune şi să se prognozeze corect schimbările viitoare. Fiind un proces participativ. Formularea viziunii de dezvoltare este rezultatul unui proces participativ. Adoptarea acestui document de către autorităţi reprezintă un angajament al acesteia faţă de comunitate şi element de referinţă pentru obiectivele strategice de dezvoltare. Etapele IV şi V sunt etape care sunt direct legate de procesul de implementare şi control al planurilor şi depăşesc sfera de interes a prezentei cercetări. istoric. acest proces se materializează într-un document ce conţine o formulare succintă. pentru stabilirea unui consens în ceea ce priveşte viitorul comunităţii respective. În general. cu formularea unor întrebări legate de valorile şi viitorul comunităţii. Pentru a formula o viziune de dezvoltare teritorial . Viziunea de dezvoltare trebuie să fie concretă şi posibil de atins prin obiective. 1999). pentru diverse grupuri de populaţie. managementul conduce la formularea şi implementarea unei strategii de dezvoltare. important. care implică factorii de decizie. clară.Prin intermediul planificării strategice. . (IV) planul de acţiune şi (V) monitorizarea şi controlul implementării (Kotler. Acest deziderat reprezintă un concept strategic de dezvoltare. ce cuprinde aspecte spaţiale şi ne-spaţiale.realistă devine esenţial să se identifice componentele care au stat. Despre viziune şi obiective strategice Viziunea dezvoltării reprezintă o formă împărtăşită a identităţii şi a valorilor comune. (III) formularea politicilor de dezvoltare. distinctă a ceea ce comunitatea consideră relevant.

utilităţi şi servicii publice. Formularea politicilor de dezvoltare are ca scop îmbunătăţirea unei situaţii existente. în etapa ulterioară de planificare. ce indică direcţia în care vor fi formulate programele si proiectele sectoriale. În funcţie de modalităţile în care fiecare oraş regiune teritoriu îşi defineşte problematica. într-o formulare concisă. cultural-istorice. responsabilitatea autorităţilor locale este aceea de a formula direcţii şi principii de acţiune. chemate să rezolve clase identificabile de probleme existente în cadrul zonei. la nivel de programe şi proiecte. Obiectivele strategice trebuie să aparţină unor scenarii active a căror realizare să fie condiţionată de întreprinderea de acţiuni. decizia politică la nivelul oraşului regiunii teritoriului trebuie să arate căile de urmat. Pachetul politicilor de dezvoltare reprezintă documentul rezultat din coordonarea unor argumente inter-personale sau organizaţionale. cu alte cuvinte ale strategiei şi să beneficieze de instrumente financiare şi cadru instituţional precum şi proceduri de implementare. de mediu şi de resurse umane). Din punctul de vedere al domeniilor acoperite de politicile de dezvoltare urbană regională teritorială. în cadrul cărora trebuie ţinute în echilibru diferitele grupuri de interese. Pentru implementarea strategiei şi realizarea obiectivelor propuse este esenţial ca autoritatea locală să-şi stabilească un set de politici publice prin care activitatea acesteia să fie orientată canalizată pe direcţiile majore prioritare stabilite. care reprezintă. a serviciilor . Planurile de dezvoltare la nivel de regiune judeţ (district) comună oraş (adică PATZ.Viziunea se descompune în obiective strategice de dezvoltare. Aceste sectoare diferă adesea de la un caz la altul. Documentul cuprinde enunţuri. Acestea sunt detaliate explicitate. ele acoperă următoarele domenii: dezvoltarea terenurilor. urbane teritoriale. pe diverse capitole de intervenţie. PATJ sau PUG) ar trebui să fie o expresie a viziunii şi obiectivelor strategice. Formularea politicilor de dezvoltare Odată definită viziunea şi obiectivele strategice. pe diferitele direcţii de dezvoltare. într-o serie de sectoare-cheie de activitate. direcţiile sectoriale şi spaţiale de dezvoltare încorporând combinaţia optimă de factori de atracţie (aspecte socio-economice. eliminarea disfuncţionalităţilor existente. a locuinţelor. echilibrarea unor dezvoltări viitoare şi consolidarea unor direcţii de dezvoltare.

în viitorul apropiat. aspecte legate de eficienţa şi echitatea ofertei. locuitori. influenţează atractivitatea acesteia pentru firme. • Politica socio-economică urmăreşte cu precădere două aspecte importante: orientarea industriei către întreprinderi mici şi mijlocii şi. sau privată). • Politica de mediu. Gradul de dotare al unei regiuni teritoriu cu servicii şi utilităţi publice (fie ofertă publică. de revitalizare urbană. socio-economică. . investitorilor. • Politica privind terenurile. • Politica privind locuirea trebuie să asigure rezolvarea echitabilă a nevoilor şi intereselor cetăţenilor. urmăreşte măsuri. al acestora către servicii. care să faciliteze oferta de terenuri în concordanţă cu obiectivele dezvoltării vizând maximizarea social-economică a folosinţei terenului. turişti. În prezent politica de mediu la orice nivel teritorial trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile. urmăreşte să asigure atât nevoile de protecţie şi reabilitare a mediului natural şi construit cât şi tendinţele de creştere dezvoltare ce se manifestă în teritoriu. constructorilor şi autorităţilor locale. de protecţie şi reabilitare a mediului şi a fondului construit.publice. • Politica serviciilor publice vizează. precum şi introducerea tehnologiilor contemporane.

Cum se poate însă trece de la obiective la stabilirea politicilor şi programelor de dezvoltare? În funcţie de situaţia specifică fiecărui oraş regiune teritoriu. de echilibrare a polilor de dezvoltare. sau de diminuare a riscurilor naturale şi antropice. 1987). vizitatori. .combinaţii care sprijină strategiile diversificate (4). • politici bazate pe oportunităţi ce permit contracararea puntelor slabe - combinaţii care sprijină strategiile orientate către schimbare (2). companii.combinaţii care sprijină strategiile ofensive (1). • politici bazate pe punctele tari şi ameninţări .combinaţii care sprijină strategiile defensive (3). investitori). La nivelul unor teritorii mai mari pot fi intervin şi alte politici precum cele de localizare a activităţilor economice. plecând de la rezultatele analizei SWOT61. Orientarea către piaţă trebuie să menţină un echilibru între toate segmentele acesteia. de dezvoltare a căilor de comunicaţie majore sau şi a nodurilor platformelor intermodale60. Revitalizarea urbană poate reduce stopa fenomenele de dezurbanizare (van den Berg. • politici bazate pe puncte slabe şi ameninţări . aceste politici pot fi formulate pe baza următoarelor combinaţii: • politici bazate pe oportunităţi ce susţin punctele tari . pentru a nu prejudicia interesele comunităţii pe termen lung.• Politica de revitalizare are drept scop creşterea atractivităţii oraşelor regiunilor pentru anumite segmente ale pieţei (locuitori. de amenajări hidrotehnice.

Formularea politicilor de dezvoltare urbană şi teritoriale trebuie să răspundă la cerinţele factorilor economici locali şi la speranţele şi aşteptările factorilor externi ce trebuie atraşi. Formularea şi implementarea abordărilor sectoriale tradiţionale în domeniul politicilor urbane nu conduc întotdeauna la rezultate optime. Cum aceasta reprezintă un cadru pentru dezvoltare. prin intermediul etapei planului de acţiune. de exemplu. lista programelor propuse pentru fiecare politică şi proiectele aferente fiecărui program fac parte din strategia de dezvoltare. pot fi obţinute uneori. Politicile. dar cu preţul unor neaşteptate consecinţe la nivelul impactului asupra mediului urban. cu precizarea impactului fiecărei politici asupra dezvoltării generale şi ierarhizarea acestor politici din punct de vedere al importanţei. Managementul urban şi planificarea strategică pot susţine planificarea cu succes. cum ar fi locuirea. sau transportul. care se concretizează prin grupuri de proiecte. al creşterii economice sau bunăstării cetăţenilor. să vorbim în final despre un instrument foarte eficient pentru dezvoltare (inclusiv ) şi anume… dezvoltarea regională aşa cum este ea înţeleasă în Uniunea Europeană. La niveluri teritoriale superioare aşezării urbane. mediu. revitalizarea zonelor industriale. 1995). loisirul etc. împărtăşite de politicieni. Pentru fiecare din politicile sectoriale menţionate anterior se stabilesc programe de dezvoltare. regionale şi cele specializate. Lipsa unor viziuni strategice şi a unor ţeluri comune pentru societate. asupra definirii şi ordonării priorităţilor sunt de obicei un motiv al acestor nereuşite (Lawrence. profesionişti şi public. Îmbunătăţiri ale unor sectoare. Programele sunt încă formulări generale. la implementarea politicilor de dezvoltare şi implicita a obiectivelor strategice.) necesită cooperarea dintre administraţiile locale. În acest scop este necesară definirea unui concept spaţial de dezvoltare. trebuie luat în considerare şi faptul că o serie de problemele complexe de dezvoltare (infrastructuri majore. care conduc. .

În ţările Europei Occidentale de-a lungul unei perioade de 40 de ani. Este extrem de important ca acest concept al dezvoltării regionale. şi ca orice noutate a generat comentarii speculative. O definire a politicii de dezvoltare regională (PDR) trebuie văzută din perspectiva ui în care aceasta este utilizată la nivelul Uniunii Europene. Spania sau landuri ale fostei RDG) şi având în vedere că aceste disparităţi cresc odată cu extinderea UE (majoritatea ţărilor recent integrate au un PIB care se află între 20% şi 50% din valoarea PIB mediu al UE) predomină conceptul de "echilibrare" a dezvoltării. "ansamblul de măsuri pe care autorităţile guvernamentale centrale. Se poate vorbi aşadar. să fie corect înţeles de la bun început. controverse şi nedumeriri. În ultimele 2 decade. . fiind în prezent adoptată şi în România şi strâns legată de procesului de integrare. atât în rândul specialiştilor cât şi al publicului larg. le iau în favoarea dezvoltării socio economice a regiunilor defavorizate". sau în plin avânt economic (SUA. în cadrul procesului de dezvoltare economică" şi "de a acorda importanţă sporită dezvoltării regionale autohtone". de tendinţa de a "spori rolul nivelului sub-naţional. Această perspectivă este importantă deoarece problema dezvoltării regionale este destul de controversată la nivel mondial şi poate căpăta forme şi sensuri diferite în raport cu nivelul general de dezvoltare al unei ţări şi cu interesele majore imediate ale acesteia. la cel de a permite fiecărei regiuni să contribuie la creşterea economică a ţării respective. obiectivele şi instrumentele specifice acestei politici au cunoscut numeroase modificări. La nivelul UE. Coreea de Sud etc.20. Japonia. reprezintă în general. Această din urmă abordare este specifică mai ales ţărilor puternic dezvoltate. cea mai importantă tendinţă care se manifestă pe plan internaţional este aceea de trecere de la obiectivul unei bune redistribuţii teritoriale a creşterii economic. DEZVOLTAREA REGIONALĂ Aspecte generale Sintagma "politica de dezvoltare regională" este nouă în vocabularul românesc. ţinând cont de importantele disparităţi existente dintre statele membre şi dintre cele aproape 200 de regiuni (NUTS II63) componente (de ex: regiunea Hamburg are un nivel al PIB de 3-4 ori mai mare decât unele regiuni din Portugalia. pentru care prioritară este stimularea creşterii competitivităţii62. La nivelul UE cât şi al statelor membre politica de dezvoltare regională.).

i. locurilor de muncă şi infrastructurii la nivel teritorial. . Madeira sau insulele Canare. au beneficiat de cca. numite "Obiectivele 1-6". În perioada 1994-1999. Pentru a spori concentrării asistenţei acordate prin FS. (ii) naţional şi (iii) regional. în perioada 1995-1999. precum şi • ariile eligibile pentru obiectivul 6. arhipeleagurile Azore. statutul de "obiectiv 1" pentru perioada 2000 -2006 este conferit următoarelor regiuni: • • regiuni nivel NUTS II.NAŢIONAL (UE) Până în anul 2000 politica de dezvoltare regională a Comisiei Uniunii Europene. Aceste obiective sunt realizate practic cu ajutorul Fondurilor Structurale (FS) şi ale Fondului de Coeziune (FC)64. În ţările din vestul Europei există "o multitudine de ţeluri şi obiective variate. respectiv principalele aspecte ale unei politici de dezvoltare regională coerente şi direcţionate. Obiectivele dezvoltării regionale. cu ocazia întâlnirii la nivel înalt a reprezentanţilor ţărilor UE."Dezvoltarea regională" în sine este EFECTUL politicii de dezvoltare regională şi trebuie să corespundă unui set de obiective specifice. cele stabilite în final fiind următoarele: OBIECTIVUL 1 urmărind promovarea dezvoltării şi ajustări structurale ale regiunilor rămase în urmă sub aspectul dezvoltării socio-economice. La sfârşitul lunii martie 1999. a fost orientată către reducerea disparităţilor dintre statele membre. teritoriilor periferice. 6 din Actul de aderare a Finlandei şi a Suediei. care pot fi luate în discuţie şi corelate cu două tipuri de obiective: eficientizare printr-o mai bună alocare a resurselor regionale urmărind să maximizeze beneficiul net la nivel naţional şi echitate interregională printr-o mai bună distribuţie a veniturilor. Zonele "Obiectiv 1" cuprind teritorii. precum departamentele de peste mări ale Franţei. 51% din populaţia UE şi utilizează peste 23 din totalul alocaţiilor pentru FS destinate ţărilor din UE. de la Berlin s-a decis reducerea criteriilor de eligibilitate la 3 şi implicit o modificare a acestora. în Europa. regiunile asistate. s-a decis încă din 1998 o reducere substanţială a numărului de Obiective. fiecare obiectiv fiind focalizat pe o problemă majoră de dezvoltare. POLITICA REGIONALĂ LA NIVEL SUPRA . ca urmare a Protocolului nr. care includ cca. conform unui set de 6 obiective prioritare. al căror PIB este inferior valorii de 75% din media comunitară. pot fi discutate la 3 niveluri teritoriale: (i) supra-naţional.

Timp de două decade această abordare a condus la rezultate pozitive considerabile. odată cu Legile pentru Zonele Speciale. Totuşi cele mai multe dintre politicile naţionale de dezvoltare regională sunt o creaţie a perioadei postbelice. POLITICA REGIONALĂ LA NIVEL NAŢIONAL (în ţările europene) Politica de dezvoltare regională în ţările din vestul Europei are o tradiţie mai îndelungată decât cea comunitară. începând cu cel de-al 6-lea deceniu al secolului XX. acesta fiind văzut drept un actor principal în procesul de redistribuire a activităţilor economice prin asigurarea investiţiilor în infrastructură. Acest obiectiv poate fi aplicabil în afara ariilor cuprinse în Obiectivul 1. sau necuprinse în nici una din primele două categorii. Începând cu anii ’70. arii rurale care cunosc un declin important. A dezvolta regiunile . arii urbane aflate în dificultate şi arii în regres dependente de activitatea piscicolă. Sprijinul . se stabileşte în funcţie de priorităţile acordate celor trei domenii mai sus menţionate. definite conform criteriilor de "arii -obiective" precizate în articole de lege. Valoarea asistenţei financiare pe locuitor în zonele Obiectiv 3. Se apreciază că zonele din Obiectivul 2 cuprind maximum 18% din totalul populaţiei Uniunii Europene. care au avut drept obiectiv reabilitarea ariilor industriale afectate de nivele ridicate ale şomajului. formare profesională şi a celor care privesc pregătirea şi utilizarea forţei de muncă. deregelementări şi privatizare. dar posibil în arii încadrate în Obiectivul 2. din 1934 şi 1937.100 de EURO persoană din cadrul FS. Acestea cuprind arii unde au loc schimbări de ordin economic şi social în sectoarele industriale şi de servicii. climatul politicii regionale s-a modificat substanţial în sensul că intervenţia statului a început a fi redusă gradual. Începutul unei politici de dezvoltare regională poate fi datat cu cca 65-70 de ani în urmă. OBIECTIVUL 2 urmărind să sprijine reconversia socio-economică din zonele care se confruntă cu dificultăţi de ordin structural. OBIECTIVUL 3 orientat către acordarea de sprijin adaptării şi modernizării politicilor şi sistemelor de educaţie.problemă a constituit un obiectiv major al acelei perioade. ii. fiind înlocuită cu politici de liberalizare economică. în Marea Britanie. În perioada respectivă rolul guvernului naţional era considerat a fi foarte important.

infrastructuri etc. În ţările din fostul bloc comunist a avut loc în ultimii 10 ani. Acest proces se află în stadii variate de dezvoltare. scutiri sau reduceri de taxe. aflate în "cursa" pentru integrare se află de asemenea în stadii relativ avansate de implementare a PDR. agenţii regionale. de restructurare a producţiei şi de creştere a competitivităţii. Este foarte importantă şi punerea în valoare a resurselor materiale disponibile pe plan regional precum cele privitoare la terenuri. Astfel de structuri de reţele flexibile şi adaptabile de întreprinderi mici şi mijlocii constituie o premisă posibilă a dezvoltării regionale bazată pe resurse interne proprii. controlul dezvoltării şi sprijinul acordat micilor firme pentru adaptare la mediul economic. .). sub aspectul structurilor instituţionale şi al mecanismelor financiare. România şi Bulgaria. Progrese semnificative au fost înregistrate. Modelul de dezvoltare promovat în cursul anilor ’70. încurajarea mobilităţii forţei de muncă şi a iniţiativelor tehnologice.direct acordat întreprinderilor a fost treptat înlocuit cu forme indirecte de asistenţă. grupuri de lucru constituite pentru obiective specifice etc. în această perioadă de state precum Polonia şi Ungaria. la nivel local şi regional. DEZVOLTAREA REGIONALĂ AUTOHTONĂ Conceptul de dezvoltare autohtonă (endogenă) a fost stimulat de exemplul italian al regiunii de Nord-estcentru numită în literatura de specialitate şi "A Treia Italie". Dezvoltarea endogenă trebuie însă susţinută şi prin mijloace şi structuri instituţionale adecvate la nivelul regiunii (guverne regionale. În prezent că politicile de dezvoltare regională la nivel naţional. Principalele categorii de politici naţionale de dezvoltare regională în ţările UE sunt: acordarea de granturi pentru investiţii. clădiri. relocarea anumitor activităţi prin stimulente indirecte şi încurajarea dezvoltării de reţele de cooperare. caracteristice cerinţelor specifice şi în permanentă schimbare. cu reduceri ale nivelelor taxelor şi cu asistenţă în formarea profesională (training). Aceste măsuri sunt legate de ideea creării unui mediu economic cât mai competitiv. corespund unei anumite dinamici. iii. '80. cu servicii de consultanţă şi stimulare a gândirii inovative. bazat pe utilizarea unei reţele dense de IMM-uri. un proces de adoptare şi implementare a unei politici de dezvoltare regională proprii fiecărui stat în parte. într-o arie puternic populată şi pe maximizarea valorificării resurselor locale tradiţionale a cunoscut un succes deosebit.

regiuni subdezvoltate etc.Regiunile de dezvoltare şi problemele lor Regiunile pot avea înţelesuri diverse: o regiune poate fi definită ca o zonă de teritoriu cu un ansamblu de caracteristici interne (proprii) distincte şi consistente. 2. are un număr de 40 de regiuni NUTS II. la nivelul UE a fost creat un sistem unitar teritorial numit NUTS (Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice) şi care este organizat în prezent în 5 "trepte" de la unităţile cele mai mari până la cele mai mici. cu unităţi mici şi insuficient de puternice pentru a putea atrage şi derula programe complexe de dezvoltare. respectiv 13.teritorială este judeţul. În principiu: o "regiune de dezvoltare" este un nivel teritorial optim la care. politica de dezvoltare regională se realizează la nivelul NUTS II. 540. Din raţiuni statistice şi de colectare a informaţiei. Germania. geografice sau administrative. ţara cea mai populată. experienţa arată că o politica de dezvoltare regională nu este eficientă dacă se aplică pe o structură teritorială foarte fragmentată. regiuni naturale. cea mai mare unitate administrativ . Numărul mediu de unităţi NUTS II pe ţară este 15. regiuni istorice. regiuni geografice. şi tot nesfârşit poate fi numărul de tipuri de regiuni: regiuni aglomerate. regiuni în declin. aşadar mult mai mică decât mediile comunitare pentru NUTS II. regiuni de planificare. În România. Experienţa poloneză din anii '90 . structuri instituţionale adecvate pot rezolva eficient problemele sociale şi economice specifice. Mărimea medie a acestuia este de cca.0 milioane locuitori.economice de limbă etc.000 locuitori. "Regiunea" aşa cum se vede din perspectiva dezvoltării regionale poate fi definită într-un mod specific. caracteristici socio . conceptul de regionalizare consideră regiunea drept una dintre cele mai bune forme de organizare a informaţiei. Din punct de vedere analitic. Chiar dacă nu există reguli în această privinţă. şi care îi conferă o anumită unitate semnificativă şi care o disting pe de altă parte de alte zone învecinate. Nu în toate cazurile. iar regiunile funcţionale sunt socotite de importanţă majoră pentru procesul şi obiectivele planificării dezvoltării. Mărimea medie a regiunilor situate în acest nivel este de cca. Numărul de criterii care pot contribui la delimitarea unei regiuni este nesfârşit: atribute fizice. care nu este întotdeauna similar cu sensurile tradiţionale. care se dau acesteia. În cadrul UE. regiunile NUTS II au un statut administrativ. cu peste 80 de milioane de locuitori.000 kmp. Primele 3 nivele sunt cele mai importante şi servesc drept bază pentru programe şi strategii de dezvoltare. fie ele fizice sau umane. respectiv 5600 kmp.

la nivel naţional şi internaţional. fie el natural. uman. În acest sens. Indiferent de diversitatea lor. o unitate netă. Poate fi desigur şi o regiune administrativă dacă mărimea. cultural sau tehnic. problemele de dezvoltare pot fi grupate şi clasificate în mod sistematic. Politica de dezvoltare regională urmăreşte să utilizeze la maximum acest potenţial. astfel încât să devină componente ale unor programe şi politici coerente de asistenţă şi intervenţie. pot fi identificate câteva categorii mari de probleme determinate în general de o serie de factori macro-economici. dificultăţile de adaptare a forţei de muncă şi de constituire a unei pieţe a muncii eficace. pentru descrierea succintă a problemelor majore ale unei .bazată pe fundamentarea politicii de dezvoltare regională pe structura celor 62 de voievodate. în care populaţia posedă anumite elemente comune şi doreşte să-şi păstreze specificitatea astfel rezultată. Ţinând cont de experienţa din ultimele decenii a ţărilor europene. În ceea ce priveşte tendinţele economico-sociale. sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate. O definiţie a Parlamentul European arată că: "prin regiune de dezvoltare se înţelege un teritoriu care formează. Principalele probleme ale dezvoltării regionale sunt legate de: • • • • subdezvoltarea (rămânerea în urmă) a anumitor regiuni. regiunile se pot confrunta cu o mare varietate de probleme şi pot să le facă faţă în funcţie de potenţialul (resursele) şi capacitatea lor de a se adapta la schimbări. de evoluţia pieţelor financiare la nivel mondial etc. declinul industrial determinat de schimbările tehnologice şi în procesul de producţie. poluarea şi degradarea mediului înconjurător Problemele regionale necesită un sistem de indicatori de evaluare suficient de corect şi care să permită totodată comparaţii cu alte regiuni. social şi economic". O regiune de dezvoltare poate fi definită şi delimitată în spaţiu. structura şi funcţiile sale sunt adecvate. şi să o dezvolte cu scopul de a stimula progresul cultural. din punct de vedre geografic. a demonstrat că există anumite dificultăţi în condiţiile unei asemenea abordări. care răspund nevoilor de a constitui structuri instituţionale eficace. de declinul demografic. în raport anumite interese şi obiective specifice. Poate fi rezultatul unei agregări complexe de factori şi criterii.

creat în 1960 Fondul european pentru orientare şi garantare în agricultură (FEOGA). care reprezintă tot atâtea instrumente financiare de sprijin pentru dezvoltare şi care acţionează concertat în diferitele regiuni sau sectoare economice şi sociale din cadrul statelor membre ale UE. Graficul de mai jos indică decalaje semnificative între ţările membre ale UE şi cele 12 state din primul val de extindere. În UE politica de dezvoltare regională urmăreşte reducerea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni prin intermediul aşa numitelor Instrumente Structurale. un nivelul scăzut al venitului pe locuitor. Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune în UE FS integrează în prezent 4 fonduri distincte. . În continuare sunt prezentate pe scurt principalele IS: Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune. care au fost create şi perfecţionate într-un interval de peste 4 decenii. Alte instrumente mai puţin importante sunt: Iniţiativele Comunitare şi Fondul de Solidaritate.regiunii sau alteia pot fi relevanţi următorii: • • • • un nivelul ridicat al şomajului. Acestea sunt: • • Fondul social european (FSE). care să permită mai ales identificarea cauzelor fenomenelor şi implicit a măsurilor şi politicilor adecvate de intervenţie. Şi în prezent formele de sprijin financiar se diversifică şi se adaptează cerinţelor extinderii UE şi dinamicii proceselor economice şi sociale. care reprezintă peste 90% din ajutorul de tip structural. un nivel ridicat al migraţiei în afara regiunii un nivel scăzut de dezvoltare a infrastructurii Desigur atât problemele cât şi de evaluare a acestora necesită analize şi cercetări aprofundate.

calificarea profesională şi crearea de locuri de muncă. FONDUL SOCIAL EUROPEAN Creat în 1960. care cuprind peste 10% din populaţia statelor membre. inclusiv prin sprijinirea acţiunilor de formare a formatorilor. . Fondul poate încuraja şi dezvoltarea profesională.acorduri complexe de tip partenerial între principalii actori regionali (administraţie. Domeniile de intervenţie se regăsesc în sprijinul acordat pentru Planurile Naţionale Multi-anuale de Acţiune.secţiunea Orientare. De asemenea un obiectiv recent al fondului îl reprezintă sprijinul pentru folosirea optimă a potenţialului pe care îl oferă azi societatea informaţională. În prezent în cadrul UE funcţionează 89 de astfel de pacte. FSE constituie principalul instrument al politicii sociale a UE. Cel mai cunoscut dintre acestea este pactul din regiunea de vest a Brabantului. creat în 1975 Instrumentul financiar de orientare piscicolă (IFOP). pentru dezvoltarea şi diversificarea pieţei muncii. creat în 1993. creată în 196266 • • Fondul european de dezvoltare regională (FEDR). Obiectivul major al FSE este prevenirea şi combaterea şomajului prin promovarea de măsuri care să faciliteze accesul la piaţa muncii. să asigure egalitatea şanselor. pentru: • • • • • politici active pe piaţa forţei de muncă crearea de oportunităţi egale politica învăţării şi formării profesionale continue instruire pentru inovare şi adaptabilitate la organizaţiile muncii îmbunătăţirea accesului şi a participării femeilor la piaţa forţei de muncă O atenţie deosebită este acordată măsurilor care încurajează ocuparea forţei de muncă pe plan local.) pentru dezvoltarea pieţei de muncă. patronat. sindicate etc. În acest sens un rol important îl au aşa numitele "Pactele teritoriale de ocupare a forţei de muncă" .

85% din . Irlanda. dezvoltarea potenţialului intern al regiunilor prin stimularea proiectelor de dezvoltare locală şi a IMM-urile. Acţiunea fondului este menită să atenueze efectele pe care integrarea economică le poate avea asupra unor sectoare economice sau categorii socioprofesionale şi care pot adânci decalajele dintre regiunile prospere şi cele mai puţin dezvoltate. Portugalia şi Spania. Acutizarea acestei nevoi a fost generată atât de creşterea decalajelor de dezvoltare dintre regiunile componente ale comunităţii cât şi de găsirea unor sisteme compensatorii la deja complicata politică agrară.dezvoltării. prin stimularea acţiunilor inovative şi a turismului • acordarea de asistenţă tehnică în vederea implementării eficiente a măsurilor de sprijin comunitar Obiectivul FEDR este promovarea coeziunii economice şi sociale prin corectarea principalelor dezechilibre şi prin participarea la dezvoltarea şi transformarea regiunilor. investiţiile în infrastructura necesară dezvoltării economiei (reţele. FC este alocat exclusiv celor mai sărace state membre ale UE. Obiectivul enunţat al acestui fond îl reprezintă consolidarea coeziunii economice şi sociale prin ajutor acordat statelor cel mai puţin prospere (al căror PIB este sub 90% faţă de media pe Comunitate) pentru a participa la uniunea economică şi monetară. inclusiv prin acţiuni în domeniul cercetării . Sprijinul comunitar poate acoperi până la 80 . respectiv: Grecia. FONDUL DE COEZIUNE Acest fond reprezintă un instrument de dată recentă. sănătate etc. Comunitatea Europeană s-a extins odată cu aderarea Danemarcei. educaţie. Domeniile de intervenţie specifice acestui fond sunt: • • • investiţiile productive în vederea creării şi menţinerii unor locuri de muncă durabile. când este definită o politică regională la nivel comunitar şi devine în scurt timp cea mai importantă componentă a sprijinului structural. FEDR a fost creat în 1975. Irlandei şi Marii Britanii s-a simţit tot mai acut nevoia unui instrument specific de sprijin în domeniul dezvoltării regionale.FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE REGIONALĂ După ce la 1 ianuarie 1973.). creat în 1993 şi destinat finanţării proiectelor din domeniul protecţiei mediului şi al reţelelor transeuropene asociate infrastructurilor de transport.

Efectul COMPENSATORIU sau de ECHILIBRARE al FS şi FC a fost demonstrat prin analiza impactului pe care utilizarea acestora l-a avut asupra dezvoltării unor regiuni sau state ale UE. Fondurile Structurale sunt în ultima instanţă o alocaţie semnificativă (cca. realizate de statul membru. După o perioadă de 6 ani de derulare. a cărei consolidare este socotită a fi un fundament al procesului de integrare totală a statelor membre. valorarea produsului naţional brut pe cap de locuitor68 şi suprafaţa. a putut fi remarcat un anumit progres în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare în cele 4 ţări sus-amintite. Repartizarea Fondului de Coeziune pe ţări: Politica de dezvoltare regională a UE este o expresie a ideii de solidaritate socială şi economică. în care funcţionează sistemul FS ca principal instrument al politicii de dezvoltare regională reprezintă o ilustrare elocventă a acestei idei. spre a le ţine sub control. Acest buget este alcătuit din contribuţiile diferenţiate ale statelor membre. contribuţii care sunt corelate cu mărimea şi puterea economică a acestora. De aceea. cu ocazia summit-ului de la Berlin. fără însă a fi depăşit pragul stabilit. 35%) din bugetul Comunitar. Pe fondul accelerării reformei economice. Experienţa altor ţări est-europene precum Polonia şi Ungaria ilustrează marile dificultăţi şi timpul relativ lung pe care le presupune implementarea acestei politici. exemplul cel mai relevant fiind al IRLANDEI. iar o politică de dezvoltare regională poate fi un mijloc deosebit de eficient. Distribuţia resurselor alocate. din martie 1999. funcţionarea noului sistem este cu atât mai necesară şi mai urgentă cu cât este de aşteptat ca disparităţile regionale să crească în perioada următoare.totalul cheltuielilor publice sau echivalentul acestora. între cele 4 ţări se face în raport cu mărimea populaţiei. Consiliul European a decis alocarea a 18 mlrd. EURO pentru perioada 20002006. . Procesul este şi necesită în continuare asistenţă tehnică externă. care de la un PIB de sub 60% din media UE în momentul aderării (1973) a ajuns să depăşească această medie la sfârşitul anilor '90. aflat la îndemâna Guvernului şi a Autorităţilor Locale. Dezvoltarea regională în România Procesul de implementare a politicii de dezvoltare regională în România a început prin construcţia cadrului instituţional şi a suportului legislativ necesar.

sociale. În perioada 1999 . Politica de dezvoltare regională este în prezent o componentă importantă a reformei economice şi sociale din România. 151 16 iulie 1998). tehnologice. aduce României următoarele beneficii: • un sistem capabil să evite accentuarea disparităţilor în procesul dezvoltării. Unele centre industriale sau zone de servire au tendinţa să se dezvolte mai rapid. care să permită o intervenţie rapidă şi eficace în zonele afectate de declin sau criză economică şi • eligibilitate pentru utilizarea Instrumentelor Structurale (Fonduri Structurale şi Fondul de Coeziune) ale Uniunii Europeane. "Documentul de Poziţie" pentru Capitolul 21 referitor la politica regională şi coordonarea instrumentelor . Legea a urmat îndeaproape abordarea din Carta Verde. care a stabilit cadrul instituţional şi obiectivele Politicii de Dezvoltare Regională (PDR). Guvernul României a trimis CE. iar documentul principal care a enunţat obiectivele acestei politici şi care a influenţat construcţia instituţională şi legislativă a fost Carta Verde a Dezvoltării Regionale în România. asigurând cooperarea voluntară a judeţelor în cadrul unor regiuni de dezvoltare." Cadrul legal al dezvoltării regionale şi coeziunii sociale în România a fost creat în 1998. politice şi culturale) care le-au influenţat dezvoltarea de-a lungul istoriei[…] Forţele pieţei favorizează amplificarea disparităţilor existente.O politică de dezvoltare regională. Fundamentarea acestei politici s-a făcut în perioada 1996-1998. demografice. Aceasta sublinia că (p. În decembrie 2001.2003 s-au constituit structurile de dezvoltare regională la nivel naţional şi regional şi s-au perfecţionat mecanismele de implementare a PDR. odată cu promovarea Legii privind Dezvoltarea Regională (legea nr. 31): "disparităţile în nivelul dezvoltării diverselor regiuni sunt rezultatul atât al potenţialului acestora din punct de vedere al resurselor naturale şi umane cât şi al modelelor (economice. după aderare. în timp ce zonele marginale cu profil agricol şisau cu facilităţi de comunicaţii mai slabe cunosc o tot mai accentuată marginalizare.

în domeniile legislativ. interne şi internaţionale. recuperarea accelerată a întârzierilor în domeniul economic şi social a zonelor mai puţin dezvoltate.structurale. În 2004 legea 151. în septembrie 2004.1998 a fost înlocuită cu legea 315 (vezi anexa). c) stimularea cooperării interregionale. precum şi preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre. al programării.socială şi instituţională a acestora. în România existând în prezent un cadru legislativ şi instituţional adecvat şi funcţional. politice. Pe baza acestui document. b) corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor prin stimularea iniţiativelor şi prin valorificarea resurselor locale şi regionale. instituţional. inclusiv în cadrul euroregiunilor. sociale. ca urmare a unor condiţii istorice. în scopul dezvoltării economicosociale durabile şi al dezvoltării culturale a acestora. în conformitate cu acordurile internaţionale la care România este parte. precum şi participarea regiunilor de dezvoltare la structurile şi organizaţiile europene. parteneriatului. Noile obiective sunt: a) diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea dezvoltării echilibrate. acest capitol de negociere a fost închis. care promovează dezvoltarea economico. Recent. în scopul realizării unor proiecte de interes comun. geografice. în care România va deveni stat membru al UE. transfrontaliere. cuprinzând principalele acţiuni care trebuie întreprinse în vederea integrării. Capitolul 21 a fost deschis pentru negocieri în martie 2002. . adiţionalităţii şi managementului financiar. economice. care fixează noile obiective şi stabileşte atribuţiile şi instrumentele specifice pentru următoarea perioadă de timp.

Structurile instituţionale stabilite la nivel naţional şi regional sunt de două categorii: structuri deliberative şi structuri executive. subordonate CDR şi Departamente şi direcţii specializate din cadrul Ministerului Integrării Europene şi al Ministerului Finanţelor Publice. Ele vor sta la baza Programelor Operaţionale regionale. în calitate de stat membru al UE. Planurile de Dezvoltare Regională: documentestrategice şi de programare elaborate la nivel regional de către ADR şi aprobate de CDR. Structurile deliberative sunt: • • Consiliile de Dezvoltare Regională la nivel regional (CDR) şi Consiliul Naţional de Dezvoltare Regională (CNDR). la FS. Instrumente specifice procesului de planificare regională şi unele definiţii Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională: instrument de finanţare al politicii de dezvoltare regională Fondul pentru Dezvoltare Regională: instrument financiar folosit pentru implementarea politicii de dezvoltare regională în cadrul regiunii. la nivel naţional Structurile cu rol executiv sunt: • • Agenţiile de Dezvoltare Regională la nivel regional. care are ca scop să orienteze şi să stimuleze dezvoltarea economică şi socială a României pentru atingerea obiectivului UE de realizare a coeziunii economice şi sociale. după integrarea în structurile UE. O prezentare detaliată a cadrului instituţional actual este făcută în capitolul următor. Planul Naţional de Dezvoltare: document de planificare strategică şi programare financiară. . Este avizat de către CNDR şi aprobat de Guvernul României. Atribuţiile specifice structurilor implicate în dezvoltarea regională sunt precizate în legea 315 (vezi anexa). Planul naţional de dezvoltare fundamentează accesul României.

1997: publicarea raportului "Disparităţi Regionale în România . pentru adoptarea principiilor politicii de dezvoltare regională în România ■ iunie 1997: iunie 1998 .1998: se desfăşoară primul Program PHARE pentru politica de dezvoltare regională 1996 . Scurt istoric al procesului de dezvoltare regională în România ■ 1994 . punând în practică un plan de dezvoltare economică şi socială.elaborarea proiectelor de lege pentru dezvoltare regională în România precum şi pentru zonele defavorizate ■ ■ ■ ■ iulie 1998: apare Legea nr.19901994" şi publicarea "Cartei Verzi privind dezvoltarea regională în România" ■ mai 1997: Conferinţă Internaţională la Bucureşti. 151 privind dezvoltarea regională în România octombrie 1998: apare OUG 24 privind regimul zonelor defavorizate în România octombrie 1998: apare HG privind normele metodologice de aplicare a legii 151 1998 decembrie 1998: apar HG-uri pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Dezvoltare Regională (ANDR) care va gestiona dezvoltarea regională la nivel naţional până în ianuarie 2001 şi .1997: Programul Naţional Indicativ convenit între România şi UE stabileşte 4 priorităţi printre care dezvoltarea sectorului IMM şi dezvoltarea regională ■ ■ 1996 .Planificarea Regională: proiect global al unui ansamblu teritorial aflat în administrarea unei colectivităţi ce urmăreşte să-şi satisfacă nevoile. dar integrat în planul naţional şi articulat cu alte planuri regionale. elaborat autonom. controlat de actorii locali.

sprijinirea investiţiilor şi sprijinirea activităţilor agricole din mediul rural) ■ 2001: înfiinţarea Ministerului Dezvoltării şi Prognozei (MDP).2000: derularea primelor proiecte de dezvoltare regională în România (prin Programul Phare '98) ■ aprilie .februarie 1999: formarea celor 8 Consilii de Dezvoltare Regională decembrie 1998 . infrastructuri.desemnarea componenţei CNDR ■ ■ ■ decembrie 1998 .ianuarie 2000: programe de formare profesională pentru personalul din cadrul ADR şi ANDR ■ 1999 .mai 1999: formarea celor 8 Agenţii de Dezvoltare Regională (ADR) iunie 1999 .2004: se elaborează noi variante ale planurilor de dezvoltare regionale.elaborarea primei variante a Planului Naţional de Dezvoltare (PND) şi a Planurilor de Dezvoltare Regională (PDR) ■ 2000: programe speciale pentru Zonele Defavorizate (dezvoltarea afacerilor.2004: programul Phare susţine dezvoltarea regională prin fonduri nerambursabile destinate pentru investiţii în dezvoltarea IMM. mediu şi resurse umane ■ 2001 . care va gestiona politica regională în România până în 20032001 .noiembrie 1999 . ultima variantă a PND este finalizată în 2003 şi se referă la perioada 2003-2005decembrie 2001 - .

deschiderea capitolului de negociere privind dezvoltarea regională în 2002 apar strategii privitoare la ocupare şi sărăcie: HG 759 2002 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă şi HG 829 2002 pentru aprobarea Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc)în 2002 apar HG 1323 privind elaborarea în parteneriat a Planului naţional de dezvoltare şi crearea structurilor corespunzătoare (CIP la nivel naţional şi CRP la nivel regional) şi HG 1555 privind desemnarea instituţiilor şi organismelor responsabile cu coordonarea.depunerea documentului de poziţie a GR privind capitolul 21 ■ 2001 . OG 14 2002 pentru constituirea de parcuri ştiinţifice şi tehnologice. implementarea şi gestionarea asistenţei financiare comunitare prin instrumentele structuraleîn 2004: actualizarea cadrului legislativ prin promovarea legii 315 privind dezvoltarea regională în România şi înlocuirea HG 1323 şi HG 1555 cu noile HG 1115 şi respectiv 497septembrie 2004: închiderea capitolului de negociere 21 privind "politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale"Organizare teritoriului în Regiuni de Dezvoltare .2002: apar OG 65 2001 pentru constituirea de parcuri industriale (legea 490 2002). este înfiinţată ARIS (prin legea 390 2002) ■ ■ martie 2002 . este acreditată Agenţia Naţională SAPARD şi birourilor regionale aferente.

). Braşov.25 de persoane şi având birouri de lucru în fiecare dintre judeţele componente. Covasna. Craiova.Teritoriul României este împărţit în 8 "Regiuni de Dezvoltare" (vezi anexa) .zone ce corespund unor grupări de judeţe constituite prin asocierea voluntară a acestora. Maramureş. Sibiu Bucureşti. Constanta. activitatea industrială a fost concentrată într-un . Vâlcea SUD-MUNTENIA SUD-VEST OLTENIA VEST-ROMÂNIA Arad.ILFOV La nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare funcţionează a Agenţie de dezvoltare. Alba-Iulia şi Bucureşti. intra-regionale. pe bază de convenţie semnată de reprezentanţii consiliilor judeţene şi anume: Denumire regiune Judeţe componente NORD-EST Bacău. Bistriţa-Năsăud. între marile oraşe şi localităţile mici. Timişoara. Sediile ADR se află în următoarele municipii: Piatra-Neamţ. Satu-Mare CENTRU Alba. Cluj-Napoca. Cele 8 regiuni cuprind judeţe cu niveluri de dezvoltare diferite şi economii complementare. Timis NORD-VEST Bihor. Teleorman Dolj. Buzău. Galaţi. Hunedoara. Dâmboviţa. Tulcea. Botoşani. Prahova. Ilfov BUCUREŞTI . O primă măsurare a disparităţilor specifice din România. Călăraşi. Neamţ. Vaslui SUD-EST Brăila. după 1990. Cluj. deltă etc. Călăraşi. Caraş-Severin. a fost prezentată în Carta Verde a Dezvoltării Regionale din 1997. între ariile periurbane şi cele izolate (montane. Mureş. Mehedinţi. în contextul unei dezvoltării economice generale reduse. Ialomiţa. Acesta a fost şi unul dintre criteriile urmărite la agregarea judeţelor în regiuni. Brăila. Suceava. Sălaj. Vrancea Argeş. Astfel ele pot fi: interregionale. Gorj. Olt. formată din 20 . "Existenţa71 dezechilibrelor regionale în România reprezintă o moştenire a perioadei interbelice când. Giurgiu. între urban şi rural. Harghita. Iaşi. Disparităţile regionale sunt numeroase şi de multe feluri.

Perioada comunistă s-a caracterizat printr-o politică economică centralizată având drept scop echilibrarea dezvoltării teritoriale printr-un proces de "industrializare şi urbanizare forţată". în special în privinţa ocupării forţei de muncă şi a producţiei industriale. Constanţa). iar cele mai dezvoltate rămân în afară de Bucureşti şi Constanţa. Brăila. nivelul inter-regional al disparităţilor e mai mic decât acela dintre judeţe sau dintre comune. Reşiţa. cele mai puţin dezvoltate zone din România continuă să fie Moldova şi sud estul Câmpiei Române. Efectele pe termen mediu şi lung ale acestei redistribuiri au determinat încetinirea creşterii economice şi epuizarea factorilor interni care susţin dezvoltarea economică. îngrijirea medicală. După 1989 aceste zone dezvoltate în mod artificial au fost primele afectate de procesul de restructurare economică. Braşov. O asemenea atitudine poate conduce la o abordare greşită în structurarea unei politici de coeziune socială şi economică şi a unei politici regionale raţionale şi eficiente. Astfel. Valea Prahovei. Valea Jiului. sau decât cel dintre zonele urbane şi cele rurale. Din momentul creării regiunilor în 1998. Aceasta conduce la opinia generală conform căreia nivelul disparităţilor în România nu este unul prea ridicat şi că. O creştere a disparităţilor a fost observată şi în cazul unor indicatori sociali. mai mult sau mai puţin. . un număr mare de indicatori măsoară disparităţile la acest nivel. În consecinţă. dar şi sub aspectul veniturilor şi resurselor financiare ale gospodăriilor. cum ar fi educaţia. Hunedoara. disparităţile economice regionale au crescut. dependente de accesul la resursele minerale şi energetice. Deoarece cele 8 regiuni grupează judeţe şi arii cu niveluri de dezvoltare mai scăzute sau mai ridicate.număr mic de zone. după 45 de ani de comunism. întreaga ţară poate fi considerată drept subdezvoltată comparativ cu nivelul mediu de dezvoltare al UE. Galaţi. cu o localizare favorabilă din perspectiva căilor importante de transport (Bucureşti. serviciile publice locale etc. Rezultatele acestei politici au fost dezvoltarea rapidă a unor zone înapoiate (în special nord-estul şi sud-estul României). regiunile din vestul şi centrul ţării (Transilvania şi Banat) care au fost mai avansate ca nivel economic şi urbanizare şi înainte de 1948. Această politică a fost una de redistribuire pe baze non-economice a resurselor limitate de dezvoltare.

(1862 1864. La 22 ianuarie 1862. 1929 . Pe data de 10 august 1862. Cuza semnează Decretul 627 de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice. De-a lungul timpului. urbanism şi amenajarea teritoriului) -şi a inspecţiilor sale judeţene. aflate în sub-ordinea MLPAT. respectiv Ministerul Lucrărilor Publice. Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul 25 de formare a primului minister unic al României iar la 27 ianuarie 1862 a fost numit primul ministru al Lucrărilor publice. 1957: 1990: Ministerul Ministerul Industriei Ministerul Materialelor 1975: Publice.____________________________ MTCT funcţionează în baza HG 740 2003 şi are atribuţii complexe în domeniile transporturilor. Activitatea de construcţii a început sa fie reglementată in România prin norme de calitate cu 150 de ani in urma. construcţiilor şi turismului. Publice si Comerţului si Lucrărilor Publice. care cuprinde un departament de specialitate pentru AT şi U. Din 1991 până în 2000. potrivit evoluţiei societăţii româneşti Ministerul Agricultura si Lucrările 1944 Publice.A M E N A J A R E A T E R I T O R I U L U I Î N R O M Â N I A Î N PREZENT Cadrul instituţional La nivel central se realizează coordonarea şi reglementarea activităţii de AT prin instituţii specializate precum Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) până în anul 2000. ulterior MLPTL. domnitorul I. MTCT. ministerul a purtat denumirea MLPAT. lucrări publice. Lucrărilor Construcţii. Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL) din 2001.1944. Publice Refacerii. Construcţiilor şi Turismului (MTCT). 1945: si Agriculturii. Dintre atribuţiile specifice domeniilor amenajării teritoriului şi urbanismului amintim: • elaborează şi implementează politicile de aplicare a strategiei naţionale în . si 1965: Ministerul Transporturilor Construcţiilor Amenajării Teritoriului). 1946 1949) 1866 Ministerului Lucrărilor Publice fie (1864 -1883: preluând 1866: Ministerul Lucrărilor de si alte activităţi de (MLP) au trecut prin mai multe transformări si a funcţionat fie ca minister de sine complementare. denumirea si forma de organizare a stătător Interne. si 1883 1929. Activitatea ministerului este susţinută la nivel teritorial prin intermediul ICLPUAT (inspectorate pentru construcţii. Din iulie 2003 activitatea de AT şi U a fost preluată de Ministerul Transporturilor. Construcţiilor Construcţiilor.1946: Ministerul Lucrărilor Comunicaţiilor. Ministerul Industriale. A. 1945 . Între 2000 şi 2003 de MLPTL şi apoi MTCT din iulie 2003.

în condiţiile legii. precum şi documentarea specialiştilor. monitorizarea programelor de investiţii în infrastructura urbană.edilitar. lucrărilor publice. • colaborează cu consiliile judeţene şi locale la elaborarea studiilor şi programelor referitoare la dezvoltarea urbană şi rurală.domeniul