Sunteți pe pagina 1din 4

Curs 1 Medicină de familie

Tendinţe actuale în asistenţa medicală


-orientarea asistenţei medicale spre ambulator (80%)
-orientarea spre profilaxie
-orientarea spre medicina omului sănătos->cost social redus,accesibilă,eficientă
-orientarea spre promovarea stării de sănătate->medic – individ – comunitate
-orientarea spre asistenţa primară a stării de sănătate
-medicina omului bolnav:
-cost social ridicat:
-tehnologie avansată
-numărul de medici şi personal mediu ↑
-inversarea piramidei demografice (bătrâni > tineri)
-accesibilitate limitată

Medicina de familie
-definiţia medicului de familie : este acel medic care asigură şi coordonează asistenţa medicală personală,
primară şi continuă a individului şi familiei;el asigură o asistenţă medicală comprehensivă,bio-psiho-socială
pt.ambele sexe şi pt.toate vârstele
-medicina de familie = specialitatea care asigură asistenţa primară şi continuă a stării de sănătate şi prin
acţiuni preventive,educaţionale,terapeutice şi de recuperare contribuie la promovarea stării de sănătate a
individului,a familiei şi a colectivităţii
-funcţiile medicinii de familie:
-asigurarea accesibilităţii populaţiei la asistenţa medicală
-prevenţie primară,secundară şi terţiară
-prevenţie specifică
-promovarea sănătăţii
-supravegherea sănătăţii
-asigurarea îngrijirilor medicale curente
-coordonarea serviciilor medicale în raport cu nevoile concrete ale bolnavului
-sinteză diagnostică şi terapeutică
-supraveghere medicală continuă a individului,familiei şi colectivităţii
-recuperare şi reinserţie socială a bolnavilor
-asigurarea îngrijirilor paleative în stadiile terminale de boală
-selectarea pacienţilor ce necesită asistenţă de specialitate
-cercetare ştiinţifică specifică
-atribuţiile medicului de familie:
-asigură asistenţa medicală tuturor pacienţilor înscrişi pe listă
-acordă asistenţă medicală de urgenţă în caz de boală sau accident
-acordă asistenţă curativă şi profilactică şi efectuarea tratamentelor
-eliberează documente medicale
-asigură supravegherea activă a gravidei şi copilului
-consiliază pe probleme de planificare familială şi contracepţie
-analizează condiţiile ce influenţează starea de sănătate a populaţiei
-ia măsuri antiepidemice,măsuri de luptă antiepidemiologică în focar
-ţine legătura cu specialiştii în problemele care îl depăşesc
-se implică activ în problemele de educaţie sanitară
-echipa de lucru a medicului de familie:
-asistentă de cabinet,asistentă pe probleme sociale
-moaşă,asistentă de cartier (igiena copilului,bolnavi cronici,imobilizaţi),asistentă de ocrotire
-personal non-medical->secretară,contabil,administrator,îngrijitor de curăţenie
-cooperarea medicului de familie:
-autorităţi locale,comunitate,preot
-practicieni ai medicinii tradiţionale
-specialişti din centrul de diagnostic teritorial
-specialişti din spitale
-elemente ce definesc specialistul în medicină de familie:
-abordează pacientul în unitatea lui bio-psiho-socială
-asistă pacientul atât în condiţii de sănătate cât şi de boală
-asigură asistenţa tuturor pacienţilor indiferent de vârstă,sex,patologie
-asigură sanogeneza individului – familiei – colectivităţii prin măsuri preventive – curative –
educaţionale – de recuperare
-asigură asistenţa curativă->cabinet,domiciliu,loc de muncă
-acordă asistenţă socială (educaţie sanitară)
-asigură cooperarea cu specialişti din diverse domenii
-este element cheie în implementarea APSS
-elemente ce compun relaţia medic-pacient:
-experienţa medicului de familie acumulată din relaţia cu pacienţi din medii sociale diferite
-modul de abordare a pacientului în raport cu mediul său social,spiritual,profesional şi educaţional
-capacitatea medicului de a înţelege conţinutul ajutorului solicitat
-gradul de accesibilitate şi disponibilitate a medicului în raport cu momentul solicitării
-implicarea sinceră în problemele pacientului
-capacitatea medicului de a crea o atmosferă de încredere,de colaborare cu pacientul,care nu este un
obiect,caz ştiinţific,capitol de patologie,este un om
-capacitatea medicului de a realiza o ambianţă de securitate,de încredere şi destindere,de optimism şi
speranţă
-competenţa profesională a medicului
-modul de colaborare cu specialiştii din alte domenii de activitate medicale şi nemedicale (economişti,
jurişti,ecologi)
-calităţile medicului->sensibilitate,răbdare,calm,demnitate,consideraţie
-respectul acordat pacientului indiferent de statusul său social
-factori care influenţează reacţia medic-pacient:
1. factori de ordin social
-statutul social al medicului
-investiţia de încredere acordată medicului în societate
2. factori de ordin personal şi profesional
a) modul de adresabilitate
-pronunţarea corectă a numelui pacientului la primirea în cabinet
b) respectul mutual
-medicul îşi respectă pacientul şi acceptă respectul acestuia
-medicul trebuie să înţeleagă nu doar disconfortul şi „durerea” pacientului ci şi efectele acestora
asupra vieţii lui
c) încrederea în tratamentul prescris
d) încrederea în posibilităţile tehnico-profesionale ale medicului
-comunicare verbală:
-selectarea cu grijă a cuvintelor
-evitarea termenilor de specialitate
-comunicare cât mai personală->inflexiune / intonaţia vocii
-comunicare non-verbală:
-gestica
-expresia feţei
-tonul şi inflexiunea vocii
-aspect fizic
-vestimentaţie
-decoruri
-accesorii
e) consultul la domiciliu
-creează un sentiment de confort pacientului
-medicul poate aprecia starea de sănătate a familiei
-obiceiuri alimentare
-stil de viaţă->fumat
-impactul bolii asupra familiei
-impactul familiei asupra bolii
-nivelul de cultură
-membrii familiei
-servicii sociale
-servicii farmaceutice
f) respectarea secretului profesional
g) armonizarea tratamentului în raport cu resursele financiare ale familiei
3. factori de ordin tehnic
-medicina hipocratică este bazată pe dialog şi relaţia interpersonală
-medicina modernă:
-bazată pe investigaţii tehnice
-dezumanizarea relaţiei medic-pacient
-factori care influenţează negativ relaţia medic-pacient:
-poziţia de frondă a medicului
-emanciparea pacientului->statut social privilegiat (persoană publică,statut financiar)
-îşi alege medicul după criterii care îi convin lui
-renunţă oricând la medic

Rolul şi locul laboratorului în practica medicului de familie


-importanţa problemei:
- > 80% din îngrijirile medicale se produc în ambulatoriu
- > 85% din examinările de laborator sunt cerute în ambulatoriu
-examenele de laborator permit evaluarea stadiului evolutiv al bolii
-contribuie la confirmare,infirmarea sau completarea diagnosticului clinic
-fac posibilă urmărirea şi aprecierea rezultatelor terapiei
-nu se substituie examenului obiectiv şi anamnezei
-au doar caracter consultativ
-medicul de familie trebuie să decidă asupra:
1. oportunităţii sau inoportunităţii examinărilor de laborator
-medicul de familie trebuie să ţină cont de faptul că efectuarea analizelor de laborator este un gest
responsabil,de profesionalism şi nu de rutină
-recomandarea unor analize numai după efectuarea unei anamneze minuţioase şi a examenului obiectiv
-pacientul trebuie convins asupra necesităţii unor examinări în detrimentul altora
2. ordinii şi ierarhizării de efectuare a unor examinări
-în prima etapă se efectuează examinările uzuale şi / sau obligatorii:
-VSH->explorează reactivitatea organismului
-↑ în procesele inflamatorii,infecţioase,neoplazii
-glicemia->depistarea unui diabet zaharat
-hemoleucogramă
-RBW
-examen sumar de urină->diagnosticarea unor nefropatii,a diabetului zaharat,a infecţiilor urinare
-lipide,colesterol
-examinări speciale:
-personalul din industria alimentară:
-secreţie faringiană
-examen coproparazitologic
-RBW
-personalul supus radiaţiilor->hemoleucogramă
-examinări ţintite în raport cu afecţiunea
-examinările în exces:
-pot fi nocive prin repetare
-au grad ridicat de risc
-neelocvente pt.diagnostic
-examinări complementare:
-simptomatologie nespecifică
-dacă rezultatele obţinute sunt contradictorii
-stabilirea ordinii şi ierarhiei efectuării unor examene ţine cont de :
-importanţa şi accesibilitatea lor pt.diagnostic
-starea generală a bolnavului
3. interpretării rezultatelor
-în raport cu datele clinice
-în raport cu stadiul evolutiv al bolii
-în raport cu tratamentul urmat
-în raport cu respectarea condiţiilor de recoltare:
-prelevarea de sânge trebuie făcută pe nemâncate
-sumar de urină din prima urină de dimineaţă
-în raport cu alimentaţia : reacţia Gregersen->3 zile de regim fără carne