Sunteți pe pagina 1din 6

Curs 1

1. NOŢIUNI GENERALE DE DREPT


1.1. NORMA JURIDICĂ

Norma juridică reprezintă o regulă de conduită generală şi impersonală,


instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare
obligatorie este asigurată, la nevoie, de forţa coercitivă a statului.
Scopul normei juridice este de a asigura convieţuirea socială, prin orientarea
comportamentului uman, în direcţia promovării şi consolidării relaţiilor sociale, portivit
idealurilor şi valorilor care guvernează respectiva societate.
Normele juridice au următoarele caracteristici:
• sunt prescriptive – stabilesc anumite obiective şi impun o anumită conduită, care
constă într-o acţiune sau inacţiune umană, destinată îndeplinirii obiectivului
stabilit;
• au o expresie valorică – optează în numele unor interese, aspiraţii, idealuri pentru o
anumită variantă comportamentală, instituind un model care reflectă exigenţele
societăţii la un anumit moment istoric;
• au caracter volitiv – exprimă şi oficializează voinţa socială într-un anumit stat;
• implică un raport intersubiectiv – exprimă trăsătura generală a dreptului de a avea
semnificaţie pentru viaţa socială, relaţiile dintre oameni, acţiunile externe ale
persoanelor;
• regula instituită prin norma juridică are un caracter general şi impersonal – se referă
la elemente comune tuturor situaţiilor dintr-o anumită categorie şi se aplică unui
număr de cazuri şi persoane;
• sunt tipice – se referă la ceea ce este caracteristic unei anumite situaţii, fără a
preciza diferenţele individuale;
• sunt obligatorii.

Observaţie:
Norma juridică se distinge de actul juridic individual sau concret. Spre deosebire
de norma juridică, actul juridic concret se referă la conduita într-o situaţie dată, a
unei persoane fizice sau juridice identificată şi nominalizată (un exemplu elocvent
de act juridic este hotărârea judecătorească dată pentru soluţionarea unei cauze).

_________________________________________________________________________ 1
Cristina Ionescu - Curs “Elemente de legislaţia mediului”, 2003.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializarea “Ingineria mediului”
Curs 1

Actele juridice individuale sau concrete sunt date în baza şi pentru executarea actelor
normative. Actele juridice constituie modalităţi de aplicare a actelor normative.

1.2 ACTE JURIDICE NORMATIVE


1.2.1. Conceptul de act juridic normativ

Conceptul de act juridic normativ defineşte toate formele sub care apar normele
juridice edictate de organele statului. Fiecare stat îşi stabileşte denumirea actelor
juridice normative şi competenţa organelor care le emit.
Cea mai generală clasificare a actelor normative este cea care le subîmparte în:
• legi şi
• acte normative subordonate legii.
Legea – este un act normativ cu valoare juridică superioară, adoptat de
Parlament, organul suprem al puterii de stat. În categoria de legi intră:
• Constituţia – ca lege fundamentală a unui stat;
• Codul – ca lege în care reglementările îmbracă o anumită formă de sistematizare.
La rândul lor, legile se clasifică în:
• legi constituţionale sau fundamentale. Constituţia are ca obiect:
- reglementarea principiilor fundamentale ale organizării sociale şi de stat;
- sistemul organelor şi separaţiei puterilor în stat;
- drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.
Constituţia are poziţia principală (primară) în ierarhia legilor şi a celorlalte acte juridice
normative, deoarece dispune de forţă juridică superioară faţă de toate acestea.
Conţinutul actelor juridice normative trebuie să fie conform cu prevedrile
Constituţiei.
• legi organice – adoptate, în baza importanţei lor, printr-o procedură mai
pretenţioasă, care necesită obţinerea unei majorităţi calificate în Parlament.
• ordinare – celelalte legi.
Observaţii:

1. Acte normative cu putere de lege sunt şi actele guvernului, date în temeiul unor
situaţii special prevăzute în Constituţie şi având un caracter provizoriu.
2. Tratatele, convenţiile şi acordurile internaţionale, ratificate de Parlament au tot
poziţia de legi.
_________________________________________________________________________ 2
Cristina Ionescu - Curs “Elemente de legislaţia mediului”, 2003.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializarea “Ingineria mediului”
Curs 1

Actele juridice normative subordonate legii. Acestea au denumiri şi forme diferite


în cadrul sistemului de drept al fiecărui stat. În România, din categoria actelor normative
subordonate legii fac parte:
• Hotărârile de Guvern;
• Ordonanţele Guvernului;
• Ordinele miniştrilor;
• Hotărârile cu caracter nomativ, ale organelor administraţiei locale.
Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor:

CONSTITUŢIE, Titlul III, Cap III, Guvernul, Art 107 (Actele guvernului)

1. Guvernul adoptă hotărîri şi ordonanţe.


2. Hotărîrile se emit pentru organizarea executării legilor.
3. Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile
prevăzute de aceasta.
....

Ordonanţele se emit în temeiul unei legi temporare de abilitare, în condiţiile delegării


legislative, în domenii ce ţin de legile ordinare. Ordonanţele sunt supuse aprobării
ulterioare prin lege:

CONSTITUŢIE, Titlul III, Cap III, Guvernul, Art 114 (Delegarea legislativă)

1. Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite


ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
2. Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot
emite ordonanţe.
3. Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit
procedurii legislative, pînă la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea
termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.
4. În cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în
vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament....
5. Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi
ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).

_________________________________________________________________________ 3
Cristina Ionescu - Curs “Elemente de legislaţia mediului”, 2003.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializarea “Ingineria mediului”
Curs 1

1.2.2. Componentele şi structura actelor juridice normative

În tehnica legislativă s-au instituit anumite părţi constitutive ale actelor normative.
Modelul de act normativ nu este general, ci el se adaptează în funcţie de:
• caracterul actului normativ;
• întinderea actului normativ;
• obiectul pe care îl reglementează.
Legile au în general următoarele elemente constitutive:
• titlul actului normativ – constituie elementul de identificare al acestuia. Titlul trebuie:
- să fie conscis şi
- să exprime clar obiectul respectivei reglementări;
• preambulul şi formula introductivă:
- preambulul – constă într-o introducere succintă, care prezintă considerentele de
natură socială, economică, politică, juridică avute în vedere la elaborarea actului
normativ. Preambulul nu este obligatoriu, fiind întocmit de regulă în cazul anumitor
acte normative importante. Preambulul nu conţine norme juridice;
- formula introductivă – partea actului normativ care invocă temeiul legal,
constituţional, în baza căruia este dată reglementarea;
• dispoziţiile sau principiile generale – stabilesc dispoziţiile sau principiile general
valabile pentru actul normativ în totalitatea sa;
• dispoziţiile de fond – concretizate în articole. În funcţie de problematica şi întinderea
actului normativ, dispoziţiile de fond pot fi grupate pe subdiviziuni (titluri, capitole,
secţiuni, paragrafe);
• dipoziţiile finale şi tranzitorii:
- dispoziţiile finale propriu-zise – stabilesc data intrării în vigoare a actului
normativ, atunci când se doreşte o menţiune expresă în acest sens;
- dispoziţiile tranzitorii – sunt necesare în cazurile care implică tranziţia de la un
act normativ vechi la unul nou.

Observaţii:

1. Un act normativ poate fi modificat numai printr-un alt act normativ de aceeaşi valoare
şi cu aceeaşi forţă juridică (o lege nu poate fi modificată decât tot printr-o lege).
2. În principiu, un act normativ de valoare superioară poate să modifice un act normativ
de valoare inferioară.
_________________________________________________________________________ 4
Cristina Ionescu - Curs “Elemente de legislaţia mediului”, 2003.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializarea “Ingineria mediului”
Curs 1

1.3 RAPORTUL JURIDIC


1.3.1. Conceptul raportului juridic

Raportul juridic constă într-o relaţie socială reglementată de norma juridică.


Stabilirea raportului juridic este determinată de:
• existenţa normei juridice;
• subiectele de drept şi
• faptele juridice.
Raportul juridic este:
• un raport social – se stabileşte de fiecare dată între oameni;
• un raport de voinţă – manifestat prin voinţa statală exprimată prin norme juridice şi
voinţa subiecţilor participanţi la raportul juridic;
• un raport istoric – caracteristicile raporului juridic sunt influenţate de istoria societăţii
(subiecţii de drept, drepturile şi obligaţiile acestora) şi de faptele cărora li se acordă
semnificaţie juridică (variate de la o etapă istorică la alta şi de la o ţară la alta).
Ca urmare, raportul juridic este un raport social, concret istoric, voliţional,
reglementat prin norma juridică, care stabileşte drepturile şi obligaţiile părţilor
implicate în acest raport, a căror exercitare urmăreşte realizarea conţinutului şi
scopului normei juridice.

1.3.2. Subiectele raportului juridic

Subiectele raportului juridic sunt:


• indivizii – pesoane fizice
• subiectele colective de drept – diferite organizaţii.

Observaţie:

În dreptul civil subiectul colectiv de drept este definit ca persoană juridică. Aceasta
presupune o serie de condiţii speciale referitoare la organizare, conducere, patrimoniu,
răspundere, firmă, etc.

_________________________________________________________________________ 5
Cristina Ionescu - Curs “Elemente de legislaţia mediului”, 2003.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializarea “Ingineria mediului”
Curs 1

1.3.3. Conţinutul raportului juridic

Conţinutul raportului juridic este format din:


• drepturile şi
• obligaţiile
subiecţilor între care se desfăşoară o relaţie socială. Drepturile şi obligaţiile sunt
prevezute de norma juridică.
În cadrul raportului juridic se disting:
• dreptul obiectiv – anasamblul de norme.
• dreptul subiectiv – posibilitate oferită de norma juridică titularului dreptului
(persoană fizică sau colectivă) de a pretinde subiectului pasiv să facă sau să nu facă
ceva, realizarea acestei posibilităţi fiind garantată de forţa de cosntrângere statală, la
care poate recurge titularul dreptului, dacă acest lucru se impune.

1.3.4. Obiectul raportului juridic

Obiectul raportului juridic este constituit din conduita umană rezultată ca urmare
a exercitării drepturilor şi a îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de norma juridică, de
către subiecţii raportului juridic.

1.3.5. Faptele juridice

Faptele juridice constau în acele manifestări umane şi împrejurări, care potrivit


normelor juridice au drept urmare modificarea unor raporturi sau situaţii juridice
existente.

_________________________________________________________________________ 6
Cristina Ionescu - Curs “Elemente de legislaţia mediului”, 2003.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializarea “Ingineria mediului”

Evaluare