Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ
PSIHOLOGIE SOCIALĂ
CURS
- SEMESTRUL I -
Date de contact ale titularului de curs: Date de identificare curs şi contact tutori:
Nume: Petru Lucian Curşeu Numele cursului - Psihologia Socială
Birou: sediul Fac. de Psihologie şi Ştiinţele Codul cursului - PSY2103
Educaţiei, str. Republicii 37 Anul, Semestrul – anul 2, sem. 1 si sem. 2
Telefon: 0264-590967 Tipul cursului - Obligatoriu
Fax: 0264-590967 Pagina web a cursului- http://www.psychology.ro
E-mail: SocialaTutor@psychology.ro Tutori – Oana Iederan, Simona Ştefan, Ioana Nistor
Consultaţii: Miercuri, 10-12 socialatutor@psychology.ro
Am punctat începuturile psihologiei sociale pentru a remarca faptul că disciplina s-a născut
la intersecţia dintre sociologie şi psihologie, fiind iniţial o ştiinţă de graniţă. Existã, într-adevăr o
clasă întreagă de fenomene care sunt simultan şi indivizibil psihice şi sociale.
De exemplu, prietenia este un fenomen psihosocial, adică o relaţie afectivă între persoane
care nu constituie încă un fenomen social propriu-zis, dar nu este pur psihologic, ci prezintă o
fizionomie proprie care îmbinã trăsături psihologice şi sociale. Mai exact, prietenia ca relaţie între
două sau mai multe persoane, include viaţa lor psihică (atitudini, sentimente, valori), desfăşurată
în planul asociaţiei, al afilierii, deci într-un plan social, dincolo de un singur individ, dar
presupune un fenomen psihic solidar, asemănător sau complementar la un alt individ care este co-
subiectul relaţiei (cf. Herseni,1969).
Conflictele generate de aceste surse nu aveau să fie însă distructive pentru psihologia
socială. Dimpotrivă, ele au dus la progres, permiţând pe de o parte rafinarea procedurilor
experimentale, standardizarea procedurilor, combinarea cercetărilor de laborator cu studiile de
teren, iar pe de altă parte au permis integrarea cercetărilor din domeniul cogniţiei sociale cu cel
din domeniul grupurilor restrânse, ducând astfel la o integrare conceptuală.
Prin urmare, după 1976 se trece la o etapă a pluralismului, marcată de integrarea dintre
psihologia cognitivă şi psihologia socială, prin extinderea aparatului conceptual şi a metodologiei
utilizate în psihologia cognitivă în cercetarea faptelor sociale (comportamentului în situaţii
sociale). Două domenii câştigă în importanţă; aceste domenii sunt cogniţia socială şi abordarea
cognitivă a grupurilor.
Deşi preocupări în domeniu au existat încă din secolul al XIX – lea, primele
lucrări de sistematizare în psihologia socială - “Social Psychology”- scrisă de
sociologul american E.A. Ross, şi “Introduction to Social Psychology”- semnată de W.
McDougall -, apar în 1908. Prima lucrare abordează fenomenele sociale din perspectiva
sociologiei iar lucrarea lui McDougall încearcă să explice comportamentul social şi
relaţiile interpersonale prin prisma noţiunii de instinct.
Prima etapă în dezvoltarea psihologiei sociale ca ştiinţă – etapa
preparadigmatică - , cuprinde lucrările anterior menţionate precum şi cercetările
realizate de Triplett (1897-1898) şi Ringelmann (1913) cu privire la influenţa grupului
asupra performanţei individuale (de exemplu, fenomenul facilitării sociale). În ceea ce
priveşte conturarea unei paradigme ştiinţifice de cercetare în domeniul psihologiei
sociale, cele mai importante contribuţii sunt atribuite lui Muzafer Sherif - care a iniţiat
cercetarea într-un domeniu de mare anvergură în psihologia socială: influenţa socială - ,
şi Kurt Lewin – teoria câmpului social şi aplicaţiile în sfera persuasiunii. În această
perioadă s-au pus bazele cercetării experimentale a fenomenelor sociale care au început
să fie investigate prin prisma unei metodologii riguroase. Etapa clasică – paradigmatică
- , considerată perioada de apogeu a psihologiei sociale, cuprinde teoriile „clasice” în
domeniu, teorii care au orientat cercetarea în domeniu pe anumite direcţii bine
conturate: fenomenele de influenţă socială, prejudecăţi şi stereotipuri sociale, percepţia
persoanei, teoriile atribuirii etc. În timp au apărut însă păreri divergente cu privire la
conceptele vehiculate în psihologia socială şi la măsura în care metodologia folosită
pentru investigarea fenomenelor sociale este adecvată şi etică. A apărut astfel o
perioadă de criză în evoluţia domeniului. Aceste conflicte au dus însă la dezvoltarea
domeniului prin conturarea unor noi direcţii de studiu, pe de o parte, şi prin rafinarea
metodelor de cercetare utilizate, pe de altă parte.
Principalele categorii de teorii din psihologia socială sunt: teoriile genetice,
teoriile învăţării, teoriile cognitive, teoriile psihanalitice şi teoriile rolurilor sociale.
Teoriile genetice se focalizează pe acele componente ale comportamentului social care
sunt considerate înnăscute în timp ce teoriile învăţării susţin faptul că mediul este
factorul care modelează comportamentul social prin anumite principii binecunoscute:
condiţionarea clasică, condiţionarea operantă, învăţarea observaţională. Teoriile
cognitive pun accentul pe prelucrările informaţionale care sunt implicate în generarea şi
menţinerea comportamentelor sociale; astfel, medierea cognitivă devine factorul
esenţial în apariţia comportamentului şi în context social. Teoriile psihanalitice explică
fenomenele sociale prin prisma experienţelor din prima copilărie şi prin mecanismul
regresiei; aceste teorii au însă o aplicabilitate redusă în cadrul psihologiei sociale. În
fine, teoriile rolurilor sociale pornesc de la ideea că, pe parcursul vieţii persoanele
îndeplinesc anumite roluri care le determină să adopte comportamente variate în situaţii
sociale.
Sarcini de evaluare:
1. Ilustraţi prin comparaţie termenii în care teoriile biologice, teoriile învăţării şi
teoriile cognitive ar explica comportamentul agresiv. Care sunt conceptele la
care ar apela astfel de teorii?
2. Alegeţi un aspect ce ţine de domeniul psihologiei sociale şi specificaţi modul în
care ar putea fi investigat prin intermediul studiilor experimentale şi al
metodelor ecologice – de exemplu, observaţie participativă, studii de teren. Ce
fel de informaţii putem obţine prin cele două categorii de metode de cercetare?
3. Analizaţi comparativ etapa preparadigmatică şi cea de conturare a paradigmei
ştiinţifice în domeniul psihologiei sociale. Faceţi referire în primul rând la
subiectele abordate şi modul în care acestea erau tratate
Bibliografie minimală
Brehm, S., Kassin, S., & Fein, F. (2005). Doing Social Psychology Research. În Social
Psychology Sixth Edition. Houghton Mifflin Company: NY
Curşeu, P.L: (2007). Cap. 2 Teorii fundamentale şi perspective teoretice în studiul
grupurilor organizaţionale. În Grupurile in organizatii, Editura Polirom: Iaşi
Radu. I (1994) Obiectul psihologiei sociale. În Psihologie socială, EXE: Cluj-Napoca