Sunteți pe pagina 1din 2

Probabil cel mai sever şi persistent impact al tranziţiei economice a Moldovei - îndeosebi

datorită pierderii partenerilor comerciali tradiţionali, reducerea productivităţii industriale şi


privatizarea întreprinderilor proprietate de stat - îl are şomajul. În timp ce rata oficială la
începutul anului 1995 era de doar 20 500, rata reală a fost estimată a fi de circa 240 000-250 000
persoane în vârstă de muncă1. În viitorul apropiat, odată cu extinderea procesului de privatizare,
îndeosebi în industrii servicii sociale, rata este aşteptată să urce până la 300 000. Şomajul mascat
(muncitori trimişi în concediu forţat sau care lucrează cu program redus) întârzieri în plata
salariilor (numai în 1995 17 milioane lei sau 3,8 milioane $ SUA). Salarii la nivelul sărăciei
(inclusiv salariul minim lunar de 40,5 lei, adică 9,20 $ SUA) şi sporirea condiţiilor periculoase
de munca (conform rapoartelor Ministerului muncii despre sporirea accidentelor şi mortalităţii la
locul de muncă) completează tabloul crizei de locuri de muncă în republică.
Şomajul din Moldova rezultă nu numai din îmbunătăţirea/modernizarea tehnologiilor
care reduc numărul de muncitori necesari, ci şi din scăderea cererii pentru producţie. Această din
urmă situaţie este de doua ori negativă, deoarece ea duce la o scădere a PIB, care influenţează
cheltuielile în toate sectoarele economiei inclusiv sistemul de protecţie socială. Într-o astfel de
situaţie nu numai că şomerii nu au un salariu lunar, ci ei sunt confruntaţi cu o slăbire a sistemului
de securitate sociala care încearcă să-i sprijine în privinţa nevoilor de subzistenţă.
Această lipsă de locuri de muncă în Moldova este amplificată de demografia naţională
care arată că numărul tinerilor în vârstă de munca (peste 16 ani) depăşeşte numărul celor ajunşi
la vârsta de pensionare cu aproximativ 190%. Această situaţie nu poate decât sa se înrăutăţească
deoarece vârsta de pensionare creşte în dorinţa de a diminua cererea de pensii adresată
infrastructurii sociale naţionale. Aceasta nu numai că înrăutăţeşte situaţia şomajului şi
diminuarea reţelei de securitate socială ci reduce şi capacitatea tehnica viitoare a naţiunii –
deoarece muncitorii tineri nelucrând îşi pierd calificarea.
Ca o recunoaştere a saturării pieţei muncii în zonele urbane mulţi muncitori fără lucru din
Moldova au ales să caute de lucru în zonele rurale. Aşa cum s-a arătat mai sus, aceasta a dus la o
schimbare extensivă în migrarea dinspre urban spre rural. Din păcate, sectorul agricol nu este
capabil acum să absoarbă şomajul Moldovei, deoarece şi el este confruntat cu dificultăţi
economice.

1
Andrei Andrieş, Ştiinţa pentru dezvoltarea umana durabila, Academia de Ştiinţe,Chişinau, februarie, 1995
Numai în perioada 1986-1990, aproximativ 100 de mii de locuri de muncă au dispărut din
agricultura (la o rată de 400% din cifrele celor cinci ani anterior). Automatizarea sporită,
prevăzută pentru sectorul agricol, va servi numai la sporirea deficitului de locuri de muncă în
acest domeniu.
Reformarea situaţiei şomajului naţiunii este o cerinţă esenţială pentru Moldova - nu
numai pentru stabilizarea sa economică, ci şi pentru rolul acesteia în reforma şi stabilitatea
naţională generală şi în dezvoltarea umană în general. Promovarea intensivă a dezvoltării
sectorului privat şi sprijinirea corespunzătoare a activităţii antreprenoriale, sub forma asistenţei
economice - inclusiv rată scăzută a creditelor, stimulente fiscale şi comerciale şi asistenţa tehnică
- inclusiv serviciile de consultanţă pentru micile afaceri, trebuie prin urmare sa devină o
prioritate guvernamentală pentru a contracara pierderea locurilor de muncă ce apare în urma
privatizării, reconstrucţiei şi închiderii unei întreprinderi.
Promovarea activităţii antreprenoriale este deosebit de adecvată pentru zonele rurale, care
cunosc sporuri ale populaţiei şi descreşteri ale numărului de locuri de muncă şi ar putea să
beneficieze în mod semnificativ în urma oricărei asistenţe oferite prin descentralizarea serviciilor
pentru comunitate (de exemplu înfiinţarea de servicii medicale private, magazine private, şcoli
private etc.).
Asistenţa acordată acestor activităţi, îndeosebi serviciile de consultanţă tehnică
întreprinderilor mici şi mijlocii este oferit acum de un număr de organizaţii internaţionale,
inclusiv de Naţiunile Unite (Proiectul pentru întreprinderile micii şi mijlocii), printre altele.
Alte priorităţi pentru reducerea şomajului sunt:
• Asigurarea sprijinirii guvernului pentru muncitorii imigranți, ca o măsura temporară pentru
readucerea resurselor economice şi a experienţei tehnice în Moldova.
• Determinarea realistă a şomajului oficial pentru a fi sigur că serviciile sociale pot fi planificate
în mod corespunzător.
• Oferirea de sprijin guvernamental temporar întreprinderilor pentru a preveni concedierea
angajaţilor şi a permite întreprinderilor să continue producţia.

S-ar putea să vă placă și