Sunteți pe pagina 1din 2

Leveistul in ultima banca

E mare lucru sa fii leveist in ultima banca, acolo unde multi alti mari leveisti si-au
petrecut zilele de liceeni, mai mult sau mai putin frumoase. Multe adevaruri ies la iveala
pentru cei din ultimele banci caci ei sunt cei ce vad nu doar profesorul, ci si clasa in
adevarata sa forma.

Nu ma intelegeti gresit, nu filozofez, vorbesc foarte serios. E o mare prostie sa


crezi ca in ultima banca se copiaza.. Nu! Nu se copiaza! Stiti de ce? Pentru ca
profesorul, obisnuit cu ideile ingenioase ale elevilor cand vine vorba sa consulte
notiunile predate in clasa in timpul testelor, devine mult mai atent la cei din spate. In
spate suntem un fel de tinta, atentia profesorului este indreptata spre noi total, uneori
atat de intensa este privirea acestuia incat clachezi. Te opresti din scris, pui pixul pe
banca si ridici capul din foaie, pe fata ta scrie : “De ce eu?” si atunci, in momentul acela
in care iti plangi singur de mila vine replica : “Astepti sa ma-ntorc ca sa copiezi nu-I
asa?” urmata de “de fiecare data cand ma intorc scrii, cand vin inapoi in spate te opresti
si gandesti, nu? Mai ce coincidenta!”. Atunci nu mai spui nimic, taci din gura, taci si
suporti stiind ca acest scurt monolog al cadrului didactic le-a oferit celor din fata sansa
la o nota mai buna, mult mai buna chiar. Vedeti voi, cand profesorul sta in spatele
clasei, cei din fata sunt total nesupravegheati si, desi neplanificand tehnica speciala ce
sta in spatele copiatului, improvizeaza, mai précis, deschid caietul si scriu tot ce vad cu
ochii, dar n-am eu de unde sa stiu, nu apartin clasei sociale din fata.. Sunt un adevarat
razboinic al sunetului din ultima banca, asta asa ca uneori vocea scazuta si obosita a
celor-ce-ne-duc-spre-lumina nu se prea aude.

Incerc sa raman neutru, e greu ce-i drept, dar trebuie. Dragii mei, statul in ultima
banca are avantaje si dezavantaje, avantajele sunt, oarecum, predominante. Ma
adresez voua, celor ce nu cunoasteti tainele ultimei banci, nu ati vrut vreodata la prima
ora, ajungand la scoala obositi (e si normal, leveistii invata pana seara tarziu, tarziu) cu
ochii impaiengeniti si mici, gandul la patul cald pe care l-ati parasit in acea dimineata,
pat care va duce lipsa desigur, sa vreti si voi sa puneti capul pe banca, doar un minutel,
atat, cateva secunde va sunt de ajuns, si, clipind o data, de doua ori, de trei ori, sa
adoptati pozitia renumitului grivei dorindu-va sa ramaneti asa toata ziua si, brusc sa se
auda undeva in universul incredibil de apropiat voua : “Ce-i Xulescule, ai stat pe mess
aseara si n-ai avut timp sa te odihnesti? Ia treci tu la tabla sa te trezim noi cu-n doi.”
Daca gresesc, va rog sa ma iertati, cum am mai spus, eu sunt al ultimelor banci, si
acolo voi ramane. Ce vreau sa spun eu insa, e ca asa ceva este aproape imposibil in
ultima banca, nu mi-o luati in nume de rau, nu doarme nimeni la scoala, dar in ultima
banca posibilitatea de a-ti odihni capul e mult mai mare.

Exista printre elevi, viitorul tarii noastre, si ideea ca daca stai in ultima banca
coeficientul tau de inteligenta nu este tocmai unul ridicat, mai pe scurt, unii zic ca esti
prost. Doresc sa neg acest zvon malefic, starnit probabil ori din invidie, ori din
necunostinta de cauza. Ganditi asa, in prima banca nu observi ce fac cei din spatele
tau, esti singur singurel, tu si Mutisor, colegul tau de banca care e prea cuminte si prea
la patru ace pentru a ti se adresa, mai ales in timpul orelor. Nu ai de unde sa stii cine a
ridicat mana sau cine mananca chipsuri cu gust de paprika (chipsuri pe care personal le
detesti) si nu stii ca baietii din penultimele banci fac glume proaste, ca de, sunt baieti,
nu esti in cunostinta de cauza si astepti cu nerabdare sa vina pauza si sa-l auzi pe
glumetul clasei spunand o gluma dinaceea cu sare si piper pentru a rade cu lacrimi.

Nu spun ca nu e bine sa stai in prima banca, spun ca nu-mi place personal, spun
ca din ultima banca vezi pe toata lumea, toate literele alfabetului, uneori, pe alocuri
aflandu-se si litere grecesti, si, cel mai important vezi profesorul, vezi tabla (depinde de
vaz, nu intram in detalii), vezi ca domnisoarele din a treia banca il barfesc pe O (a se
citi omega), si esti total constient ca neonul care bazaie e cel de deasupra ta, fiind
astfel mai implinit cu un adevar.

S-ar putea să vă placă și