Microbiologie Aplicată

Metode şi tehnici de sterilizare
- referat -

Cozma Daniel Specializarea: PFC

întrucât dispozitivele medicale sunt tratate radiaţii ionizante. prin urmare filtrarea pe cale aseptică este singura soluţie. sterilizarea este o etapă esenţială în procesul de fabricare al oricărui produs ce ar putea fi injectat sau care vizează suprafeţe mucoase. trebuie să fie şi să rămână sterile. Principalul obiectiv al procesului de sterilizare este distrugerea tuturor microorganismelor prezente într-o mostră dată. Produsele farmaceutice ca injecţii. deoarece sterilizarea degradează stabilitatea chimică a produsului. Prin urmare. Totuşi majoritatea medicamentelor sterile sunt fabricate pe cale aseptică. preparate oftalmologice. fluide de irigare.Introducere Introducerea microorganismelor în corpul uman prin intermediul unui produs farmaceutic contaminat. Aşadar cu cât sunt mai puţime microorganisme prezente într-o mostră cu atât durata procesului de sterilizare va fi mai mică. lichidul este un produs biologic. Sterilizarea poate fi definită ca un proces ce îndepărtează şi distruge toate microorganismele cu ajutorul unui agent chimic sau un proces fizic. Metabolismul microbian se bazează pe 2 . cum ar fi interferonul sau o mică peptidă ce nu pot fi sterilizate. Eficacitatea tratamentului depinde de timpul cat a fost aplicat mostrei şi de gradul iniţial de contaminare. Uneori însă. soluţii de dializă şi dispozitive medicale implantate în corp. Alegerea metodei potrivite depinde de tipul de formulare şi de capacitatea acesteia de a rezista la tratametul aplicat prin procedura de sterilizare selectată. parenteral sau prin răni ale pielii poate avea ca rezultat boli grave sau chiar moartea. Câteva dintre cele mai comune proceduri recomandate pentru sterilizarea unui produs sunt următoarele:  Filtrarea  Sterilizarea cu abur  Sterilizarea uscată  Radiaţii ionizante  Sterilizarea cu etilen oxid. răni ale pielii sau organele interne. De exemplu o formulare lichidă poate fi sterilizată folosind autoclava sau filtrarea aseptică.

Toate procesele de sterilizare inactivează sau interferează cu aceste reacţii enzimatice care susţin metabolismul microbian. supravieţuire şi răspândirea în mediu. lângă sau în interiorul sarcinilor va permite determinarea temperaturii şi presiunii în fiecare mostră. Probabilitatea ca o populaţie de microorganisme sa supravieţuiască unui proces de sterilizare este determinată de numărul lor. şi a deşeurilor biologice. În timpul validării se urmaresc doi parametri importanţi. Aceste configuraţii sunt bazate pe diferitele tipuri şi numărul de materiale tratate de orice proces particular de sterilizare. Reacţiile enzimatice sunt esenţiale pentru creşterea microbiană. instrumentaţie de laborator. Principiul de bază al acestei operaţii este ca aerul din cameră este înlocuit cu abur. este sterilizat prin procedeul numit sterilizare cu abur. în general folosindu-se temperaturi în jur de 121°C şi presiuni de 1-1. timpul necesar pentru o sterilizare completă trebuie determinat în timpul procesului de validare a diferitelor configuraţii de încărcare. Este important ca 3 . În plus. ciclul de sterilizare poate include mai multe etape de evacuare a aerului şi aburului. supravieţuirea microorganismelor este influenţată şi de alţi factori cum ar fi umiditatea.utilizarea de compuşi anorganici şi organici pentru a stimula creşterea celulelor. Sterilizarea cu abur Când un eşantion este amplasat într-o autoclavă ce utilizează abur saturat şi presiune. Al doilea parametru este penetrarea căldurii folosind configuraţii cu sarcină reală. Acesta urmăreşte uniformitatea şi variabilitatea căldurii în interiorul camerei. recipiente din plastic. sticlărie. Când se expune o cultură microbiană la un agent de sterilizare inactivarea microorganismelor urmează o curbă exponenţială a morţii acestora. Amplasarea de indicatori biologici în autoclava. şi rezistenţa la procesul de sterilizare. tipul. pentru a determina punctele “reci”. Aceste sarcini reprezintă tipuri materiale sterilizate zi de zi cum ar fi medii de cultură. Pentru a înlătura mai eficient aerul din cameră şi din interiorul probelor. diviziune şi întreţinere. distribuţie.5 bari. Ciclurile pentru diferite produse sunt în funcţie de penetrarea căldurii. reproducere. energia termică şi timpul expunerii. Totuşi. şi anume: Primul îl reprezintă distribuţia căldurii în interiorul camerei. şi rezistenţa probelor testate.

4 .temperatura şi presiunea corectă să fie distribuite uniform în toate materialele aflata în cameră pentru o distrugere completă a microorganismelor. Deoarece căldura uscată este frecvent folosită pentru a elimina substanţele pirogene de pe sticlărie şi recipiente. Pirogenii sunt bacterii care cauzează febră şi alte stări patogene la om. De asemenea factori critici sunt umiditatea şi concentraţia gazului. Procesul se desfăşoară într-o cameră presurizată. Intervalul acceptabil de temperatură în camera goală este de +15°C atunci când aceasta operează la nu mai puţin de 250°C. Sterilizarea gazoasă cu etilen oxid Cel mai frecvent agent folosit în sterilizarea gazoasă este etilen oxidul. Pentru sterilizarea şi depirogenarea sticlăriei se foloseşte un proces continuu. Oxidul de etilenă este foarte inflamabil. După incubarea diferiţilor indicatori biologici. Sterilizarea uscată Această metodă utilizează un cuptor de uscare cu aer filtrat şi încălzit. de aceea este foarte important ca acestea să fie complet eliminate de pe materiale şi echipamente. monitorizare şi control a parametrilor fizici. Aerul este distribuit în cameră prin convecţie sau radiaţie. Distribuţia probelor în cameră trebuie făcută astfel în cat sa maximizeze difuzia gazului şi sa optimizeze penetrarea acestuia şi moartea microbiană. pentru validarea metodei trebuie făcute încercări cu anumite concentraţii cunoscute de pirogene. absenţa creşterii indică sterilizarea completă a tuturor materialelor. similară sterilizării cu abur dar cu modificări unice sterilizatoarelor cu gaz. Parametri ca difuziunea gazului. concentraţia şi conţinutul de umiditate al materialului. Acest tip de sterilizare se foloseşte când proba nu poate rezista la temperatura ridicată utilizată în procedurile de sterilizare cu abur şi cea uscată. mutagenic şi creşte posibilitatea de a rămâne reziduuri toxice în materialele tratate. camera trebuie degazată pentru a permite monitorizarea microbiană. timpul şi temperatura sunt factori foarte importanţi pentru validarea procesului de sterilizare. După ce procesul se încheie. printr-un sistem de suflante cu dispozitive pentru detecţie.

Doza de sterilizare este doza necesară pentru a asigura sterilitatea unui produs la un coeficient de securitate (SAL) dat. Efectele radiaţiei ionizante (în particular efectul biocid) pot fi caracterizate prin mărimea fizică denumită doza absorbită (D). Unele ţări europene acceptă doar SAL = 10-6 pentru toate produsele medicale indiferent de utilizarea lor. SAL (sterility assurance level) este probabilitatea ca un obiect dintr-un lot să rămână nesteril. Pentru un proces de sterilizare dat. O mare atenţie trebuie acordată: 5 . pentru o perioadă de timp bine determinată. după ce a fost supus procesului de sterilizare. 1 Gy = 100 rad. Este important de conştientizat faptul că expunerea la un proces de sterilizare validat nu este singurul factor implicat în asigurarea atingerii stării de sterilitate potrivite utilizării produsului respectiv. etc. plasmă) se impune SAL = 10-6. care exprimă cantitatea de energie absorbită în unitatea de măsură a materialului iradiat. în plan practic. pentru produsele medicale invazive.Sterilizarea cu radiaţii ionizante Sterilizarea cu radiaţii ionizante constă în expunerea produsului ce se doreşte a fi sterilizat într-un câmp de radiaţii ionizante (radiaţii gamma sau electroni acceleraţi). semnificaţia valorii SAL este acea că sterilitatea unui produs dintr-o mie nu poate fi garantată. caracterizat prin parametrii săi tehnologici. Astfel vata medicală. se utilizează însă şi unitatea tolerată rad. D = dE/dm Unitatea de măsură a dozei absorbite în Sistemul Internaţional se numeşte Grey simbol Gy. Valoarea SAL se stabileşte în funcţie de scopul în care se utilizează produsul. aceasta nu însemnă că un produs este mai puţin steril decât altul aparţinând aceluiaşi lot. ceea ce înseamnă că se acoperă riscul ca 1 produs dintr-un milion să fie nesteril. De exemplu SAL = 10-3 înseamnă că 1 produs din 1000 poate fi nesteril. produse farmaceutice administrate oral sau considerate aditivi alimentari (laxative. În schimb. ceaiuri de plante.) au un SAL mai tolerant. ce intru în contact cu fluidele corpului (sânge. Desigur.

Fabricantul produsului etichetat „steril” are responsabilitatea ultimă pentru corectitudinea şi adecvarea operaţiunilor de sterilizare şi a controlului de asigurare a calităţii. Pentru determinarea dozei de sterilizare este necesar cunoaşterea numărului şi rezistenţei la radiaţie a populaţiei naturale microbiene de pe produsele manufacturate. împachetat şi depozitat. Se acceptă de asemeni utilizarea directă a dozei de sterilizare de 25 Gy cu condiţia argumentării oportunităţii acestui tip de selecţie. Proprietarul iradiatorului este responsabil pentru furnizarea dozei necesare conform specificaţilor unui proces valid şi pentru un produs definit.• • • conţinutului microbiologic a materialelor prime şi componentelor proprietăţilor de barieră microbiologică ale ambalajelor controlului mediului în care produsul este manufacturat. Cele mai noi standarde intenţionale (ISO 11137/1995) recomandă două metode pentru această selecţie: (1) metoda care presupune cunoaşterea contaminării microbiene iniţiale şi (2) metoda creşterii treptate a dozei. Sterilizarea este un exemplu de proces a cărui eficacitate nu poate fi verificată prin inspectarea retrospectivă şi testarea produsului finit. se urmăreşte efectul iradierii asupra materialul din care este confecţionat acesta. Din acest motiv procedurile de alegere a dozelor de iradiere şi control a calităţii procesului au constituit şi constituie o temă predicată a standardelor internaţionale dedicate acestui domeniu de activitate. fără verificarea contaminării iniţiale. 6 . Înainte de utilizarea sterilizării prin iradiere pentru un produs dat. Ambele metode au ca primă etapă importantă stabilirea dozei pentru care SAL este de 102 definită ca „doză de verificare”. Se stabileşte o doză maximă acceptabilă pentru fiecare tip de produs şi de ambalaj. la intervale de aproximativ trei luni se practică reverificarea ei prin detectarea eventualelor modificări ale masei microbiene iniţiale. asamblat . Odată doza de sterilizare stabilită. În următoarea etapă se face selectarea dozei de iradiere capabilă să asigure nivelul de sterilizare impus produsului respectiv.

Sterilizarea în ambalajul final reduce considerabil posibilitatea contaminărr post-sterilizare a produsului. Acestea sunt nu numai de ordin comercial. Efectul letal al radiaţilor este bine cunoscut în acest moment. care atrag pe producători în primul rând. Libertatea deplină în ceea ce priveşte design-ul 7 .Avantajele sterilizării prin iradiere Sterilizarea prin iradiere s-a impus în ultimele decenii pe piaţa produselor medicale sterile datorită avantajelor pe care le oferă. Timpul afectat procesului de sterilizare este scurtat şi prin eliminarea necesităţii folosirii de indicatori biologici. Avantajul intrinsec al utilizării sterilizării cu radiaţii ionizante este dat de certitudinea efectului biocid al acestora. respectiv cantităţii mari de energie cedată materialului iradiat de fascicolul de electroni acceleraţi. Sterilizarea cu radiaţii este eficace pe toate suprafeţele obiectului iradiat indiferent de forma acestuia şi chiar în volumul materialului de constituţie a acestuia. Acest lucru este posibil datorită puterii de penetrare mare a radiaţiei gamma.timpul). Din acest punct de vedere. cât şi din punct de vedere al siguranţei şi fiabilităţii procesului de sterilizare. Unul dintre primele avantaje tehnologice sesizate de fabricanţii de produse sterile a fost cel al posibilităţii de sterilizare de volume mari de materiale într-o perioadă scurtă de timp. Penetrabilitatea radiaţiilor ionizante permite sterilizarea produselor în ambalajul final. sterilizarea cu radiaţii se poate defini ca un proces sigur şi perfect reproductibil. Avantajul comercial care decurge de aici este evident: un timp de punere pe piaţă a produsului mai scurt faţă de alte metode de sterilizare. Reproductibilitatea procesului este asigurată prin simplitatea construcţiei iradiatoarelor industriale destinate sterilizării şi numărul mic de parametri ce trebuie controlaţi (practic unul singur . deja asamblate în cazul în care acestea au mai multe componente şi fără precauţii necesare în cazul sterilizării termice sau cu oxid de etilenă pentru expunerea tuturor suprafeţelor la agentul sterilizant.

ţările dezvoltate au impus deja limitări drastice privind cantitatea de EtO eliminată în atmosferă.produsului permite dezvoltarea de produse mai bune. ştiut fiind că acesta este un produs cancerigen. Utilizatorii sterilizării cu EtO sunt obligaţi să achiziţioneze instalaţiile necesare pentru neutralizarea gazului înainte de deversarea lui în mediul înconjurător. Filtrarea 8 . De asemenea sunt evitate problemele legate de manipularea. inflamabil şi exploziv. cu cheltuieli financiare deloc de neglijat care se reflectă în preţul final al produsului. Una dintre cele mai severe limitări în cazul sterilizării cu oxid de etilenă este cea dată de concentraţia maximă de oxid de etilenă (EtO) rezidual în materialul obiectului sterilizat. cu o construcţie mai simplă şi costuri de fabricaţie mai mici. au decis interzicerea utilizării amestecului EtO-CFC. nu mai este necesar ca cel puţin o porţiune a ambalajului să fie permeabila la agentul sterilizant. depozitarea şi nu în ultimul rând tratarea şi eliminarea unui gaz toxic. care să necesite operaţii suplimentare (aerare) înainte de punerea pe piaţă a produsului. În plus. avantaj deloc de neglijat ţinând cont de strduinta producătorilor de a ne oferi cât mai multe informaţii scrise pe ambalajul produsului. Sterilizarea cu radiaţii ionizante nu produce radioactivitate în materialul iradiat şi nici reziduuri chimice. Ţările semnatare ale protocolului de la Montreal (dintre care face parte şi România) referitor la substanţele ce conduc la reducerea stratului de ozon.. utilizarea. Este de menţionat în acest caz avantajul comercial al creşterii suprafeţei de inscripţionabile. Spre deosebire de sterilizarea termică sau cu oxid de etilena. Sterilizarea în ambalajul final reduce considerabil posibilitatea contaminării poststerilizare a produsului. cu toate că alte amestecuri sau folosirea EtO pur prezintă riscuri sporite. respectiv amestecurile în care acesta este utilizat pentru sterilizare. Un motiv serios pentru care producătorii renunţă la sterilizarea cu oxid de etilenă sunt reglementările din ce în ce mai drastice promovate de ţările dezvoltate referitoare la eliminarea în mediul înconjurător a oxidului de etilenă.

Cunoaşterea numărului de microorganisme din mostră.7 bari. Totuşi. la o presiune nu mai mică de 2 bari. înainte şi după filtrare va putea 9 .1 µm. prin îndepărtarea fizică a bacteriilor.2 µm.45 µm sunt capabile să reţină doar microorganismele mai mari de tip Serratia marcescens ATCC 14756.Filtrarea prin materiale ce reţin microorganisme este frecvent folosită pentru sterilizarea soluţiilor instabile la căldură. presiunea de testare variind de la 0. Structural. Unele tipuri de bacterii au pătruns prin aceste filtre într-un mod mai eficace decât B. însă în practica industrială încă se folosesc cele cu pori de 0. Aceste studii recomandă folosirea filtrelor cu pori de 0.22 sau 0. diminuta.33 până la 3. în funcţie de producător. unele studii au demonstrate că acest tip de filtre nu reţin toate microorganismele în orice condiţii. Filtrele cu pori de 0. Aceste membrane au diametrul porilor de 0. Alţi parametri importanţi în validarea procesului de filtrare sunt.4 bari.1 µm sunt testate folosind tulpini de Mycoplasma la o presiune de o. Alegerea diametrului porilor membranei trebuie făcută astfel încât să se asigure reţinerea tuturor microbilor. Filtrele de tip membrană cu diametrul porilor de 0. după cum urmează:  compatibilitatea produsului  sorbţia  conservanţii şi alţi aditivi  conţinutul de endotoxină al efluentului Determinarea gradului de contaminare al soluţiei ce urmează a fi filtrată este un parametru foarte important pentru determinarea eficacităţii procesului de filtrare. De exemplu membranele filtrante de sterilizare sunt capabile să reţină un procent de 100% dintr-o cultură de 107 Brevundimonas diminuta ATCC 19146 pe cm2 de membrană.22 µm. un filtru este compus în general dintr-o membrană poroasă sigilată sau prinsă într-o carcasă impermeabilă. Eficacitatea unui mediu de filtrare sau a unui substrat depinde de mărimea porilor şi poate depinde de adsorbţia bacteriilor pe suprafaţa sau în interiorul filtrului.

presiunea. Pentru ca procesul să fie reproductibil.stabilili eficienţa procesului. pentru a demonstra integritatea sistemului. Validarea unui proces de 10 . Filtrele de tip membrană sunt bazate pe materiale cum ar fi: • • • • • • • • • • • Acetat de celuloză Esteri de celuloză Nitrat de celuloză Fluorocarbonat Polimeri acrilici Policarbonat Poliester Policlorură de vinil Vinil Nailon Metal Integritatea unui filtru trebuie testată înainte şi după încheierea procesului. De asemenea. debitul şi caracteristicile filtrului sunt foarte importante. acesta trebuie validat. Validarea procesului de sterilizare Scopul unui proces de sterilizare este distrugerea completă a tuturor microorganismelor prezente într-o proba de testare. Câteva dintre aceste teste sunt următoarele: • • • punctul iniţial de fierbere testul de difuzie testul de presiune Pentru ca procesul să fie validat ar trebui să existe o corelaţie între aceste teste şi retenţia microorganismelor. consecvent şi fiabil.

Tabelul 1. etc. Sporii bacterieni sunt mai rezistenţi la aceste procese decât bacteriile vegetative. niger Bacillus stearothermophilus Etilen oxid Iradiere Bacillus subtilis var. presiunea. Bioindicatorii sunt folosiţi în timpul procesului de validare pentru a determina cea mai mică probabilitate de a detecta o unitate nesterilă într-un grup steril. În tabelul 1 se găsesc diferiţi bioindicatori folosiţi în funcţie de tipul tratamentului de sterilizare. pe când dacă se foloseşte tratamentul cu etilen oxid se alege Bacillus subtilis var. pot fi înregistraţi de către instrumente şi sunt parametri critici în timpul studiilor de validare. Alţi indicatori ai procesului cum ar fi temperatura. niger Bacillus pumilus Bioindicatorii sunt uilizaţi pentru a reda o scară logaritmică reproductibilă a inactivării microorganismelor datorită rezistenţei lor la anumite procese de sterilizare.sterilizare constă în a demonstra absenţa dezvoltării bacteriilor şi cunoaşterea parametrilor pentru a ajunge la distrugerea masei microbiene. se foloseşte ca şi bioindicator Bacillus pumilus. De exemplu dacă o mostră este sterilizată prin iradiere. Bioindicatorii sunt preparate standard de spori bacterieni specifice diferitelor tipuri de sterilizări. concentraţia gazului. Prin 11 . niger. umiditatea. Pentru a determina eficacitatea unui proces de sterilizare se folosesc bioindicatori. Spori bacterieni folosiţi ca bioindicatori pentru diferite tratamente de sterilizare Tipul de sterilizare Umedă Bioindicator Bacillus stearothermophilus Bacillus subtilis Bacillus coagulans Clostridium sporogenes Uscată Bacillus subtilis Bacillus subtilis var. Aceştia furnizează dovezi directe că s-au atins condiţiile letale necesare sterilizării în timpul tratamentului.

Când se folosesc alte tipuri de sterilizare cum ar fi cea gazoasă. Aceasta înseamnă că produsul final este fabricat în urma unor paşi aseptici ce au rolul de a preveni introducerea microorganismelor în proces. în condiţiile specificate.urmare. În ştiinţa sterilizării. numărul D va fi influenţat de alţi factori (umiditate. valoarea D se foloseşte pentru a măsura rata mortalităţii microbiene. Fabricarea produselor farmaceutice prin prelucrare aseptică înseamnă sterilizarea individuală a componenţilor produsului şi apoi asamblarea lor într-un mediu aseptic. deoarece temperatura este principalul factor care influenţează aceste procese. si alte tipuri de bacterii vegetative vor fi distruse. Dacă se schimbă condiţiile în care se obţine valoarea D (de exemplu dacă temperatura se modifică de la 121 °C la 105 °C) atunci şi numărul D se va modifica. Datorită acestui fapt validarea studiilor pentru procesarea 12 . pe când la 105 °C va fi de aproape 35 de minute. Procesarea aseptică Când sterilizarea nu este posibilă datorită instabilităţii termice a produsului. o mare varietate de produse biologice (cum ar fi interferonul) şi vaccinuri sunt obţinute pe cale aseptică.). „Z” reprezintă numărul de grade de temperatură necesare pentru a produce o modificare de ordinul 10 valorii “D”. Coeficientul “Z” este important doar pentru procesele termice de sterilizare. Spre exemplu. Valoare D reprezintă perioada de timp în minute. concentraţia gazului. O pantă a liniei va da valoarea D. Acest coeficient este utilizat pentru a prezice efectul letal al procesului de sterilizare asupra microorganismelor. filtrarea sterilă şi procesarea aseptică rămân variantele pentru a produce un medicament steril. etc. Folosind numărul “Z” putem prezice letalitatea tratamentului la diferite temperaturi la care a fost determinat “D”. dacă sporii sunt incactivaţi. În procesele de iradiere coeficientrul D este sensibil la timpul de expunere şi doza radiaţiei. Spre exemplu valoarea D pentru Bacillus stearothermophilus este de aproximativ 2 minute la 121 °C. Acest număr este obţinut dintr-un grafic compus din numărul de unităţi formatoare de colonii (pe o scară logaritmică) funcţie de timpul de sterilizare. necesară pentru a reduce numărul microorganismelor viabile cu 90%. Deoarece se urmează mai multe etape există mai multe şanse să apară contaminarea microbiană sau erori umane decât la procesele de sterilizare.

De asemenea. Întregul proces implică diferiţi paşi de sterilizare pentru componente şi produse. controlul procesului aseptic implică monitorizarea constantă a mediului şi personalului pentru a minimiza şansele de contaminare. procesul. uneori produsele contaminate putând genera infecţii şi chiar moarte. folosirea recipientelor defecte. procesul trebuie să fie permanent în control pentru a se dovedi a fi eficient. întrun mediu controlat. căderea recipientelor goale pe jos. Această simulare se realizează cu scopul de a demonstra că unitatea. După ce recipientele sunt umplute. şi mediul sunt capabile să obţină un 13 . având drept rezultat un produs steril. cea mai mare parte a unui produs este sterilizată prin filtrare. eficienţa sistemului se stabileşte prin utilizarea unor proceduri de monitorizare a mediului. Cel mai des mediu utilizat este soluţia de cazeina din soia. Dacă se observă creşterea microbiană. Pentru a valida si certifica un proces aseptic. apă şi personal. urmărind dezvoltarea microbiană. reproductibil şi continuu. şi prin prelucrarea unor medii de cultură sterile ca şi produs simulat. materie primă. aer.aseptică este mai complexă decât validarea sterilizării. fiabil. soluţia trebuie sa se verifice daca este propice pentru dezvoltarea microbiană. Monitorizarea mediului constă în analizarea de mostre din instalaţii. şi procesele validate. personalul instruit şi echipat corespunzător. trebuie să se identifice tipul microorganismelor pentru a determina sursa lor. echipament. Principala preocupare o reprezintă mediile microbiene unde aceste componente presterilizate sunt expuse în timpul asamblării pentru obţinerea produsului final. Acest lucru se realizează prin inocularea de diferite tipuri de microorganisme în mediu. acestea includ manevrarea neglijentă a etanşărilor din cauciuc. sunt incubate la 25 sau 32°C pentru minim 14 zile. Spre exemplu. Lipsa unui control al procesului duce la eşec în siguranţă şi eficacitate. În plus. produsul final este testat înainte de a fi livrat. echipamentele libere de microorganisme. care sunt combinate într-o etapă extrem de riguroasă. etc. De exemplu. Contaminarea microbiană a produselor sterile fabricate pe cale aseptică este cauzată în principal de intervenţiile umane. personal şi unitate operaţională. Practic. Înainte de a fi utilizată. personalul. Elementele critice în prelucrarea aseptică a unui produs farmaceutic sunt aerul. iar recipientele finale cu ajutorul căldurii.

precum şi optimizarea şi testarea unei proceduri sterile.produs pe cale aseptică pe linia de fabricaţie în acel moment. Controlul proceselor asigură continuitatea. Simulări noi se organizează în momentul când următorii parametri se schimbă: • • • • • noi recipiente produs nou o nouă linie de fabricaţie proces nou personal nou Combinând supravegherea video şi simulările este considerată a fi una din cele mai bune metode pentru monitorizarea. există mai multe variabile de controlat în pocesarea aseptică decât la procesele de sterilizare. Câţiva parametri de luat în considerare sunt: • • • • • • procedurile timpul de incubare temperatura documentarea interpretarea rezultatelor măsuri corective Procesele de simulare se efectueză de obicei de două ori pe an. în timpul diferitelor schimburi de tură. Concluzii Atunci când sunt efectuate studii de validare. reproductibilitatea. Scopul este de a determina posibilele cauze ale contaminării microbiene şi implementarea de măsuri corective pentru a evita această contaminare. Sterilizarea asigură un nivel mai ridicat de sterilitate şi o mai uşoară 14 . evaluarea procesului şi interpretarea rezultatelor. Monitorizarea mediului şi simulările sunt capabile de a detecta toate evenimentele în procesarea aseptică care ar putea compromite calitatea microbiologică a mediului.

Controlul şi optimizarea procesului constă într-o continuă monitorizare a mediului şi în testarea sterilităţii produselor finite. 15 . Însă controlarea proceselor aseptice este mai riguroasă şi mai complicată faţă de sterilizare. un mare număr de medicamente se obţin pe cale aseptică. din cauza sensibilităţii la căldură. Cu toate acestea.validare şi documentare a procesului.

Utilizarea radiaţiilor ionizante în sterilizarea furniturilor medicale.Bibliografie 1. Copenhagen. 16 . Massachusetts. Moise V. 1999. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică si Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”.. Bedford.. Bucureşti – Măgurele. 1997. Inc. Ponta C. Pharmaceutical and Medical Packaging. Genomic Profiling Systems. Marlind T. Microbial Contamination Control in the Pharmaceutical Industry.. Denmark. 2. 3. U. Luis Jimenez.S. Comparison of Different Sterilization Methods.A.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful