Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definitie : Capacitatea de a incheia actul juridic civil “reprezinta acea conditie de fond si
esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si
obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil.”.
Aceasta reprezinta o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice.
- In legatura cu aceasta conditie de fond este de retinut - ca principiul sau regula este capacitatea
de a face actul juridic civil, exceptia fiind incapacitatea.
Acest principiu se desprinde din D.31/1954 art.6 alin.1 “Nimeni nu poate fi ingradit in
capacitatea de folosinta si nici lipsit in tot sau in parte, de capacitatea de exercitiu, decat in
cazurile si in conditiile stabilite de lege”.
Capacitatea este o stare de drept - de jure (asa cum o vede legea (Belein), iar discernamantul este
o stare de fapt.
Consimtamantul
Stim ca actul juridic civil este manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice.
Sub aspect juridic, vointa este complexa, in structura sa intrand: consimtamantul si cauza sau
scopul.
Definitia consimtamantului
Consimtamantul reprezinta hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior.
Conditiile de valabilitate a consimtamantului.
1. Sa provina de la o persoana cu discernamant
2. sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
3. sa fie exteriorizat
4. sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.
a) Eroare
Def.: Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act civil
Eroarea este reglementata in art.953 Codul civil, 954.
Clasificare
- Dupa criteriul consecintelor care intervin, eroarea este de trei feluri:
- eroarea obstacol (distructiva de vointa) este cea mai grava forma a erorii - fiind si ea de doua
feluri:
- asupra naturii actului juridic ( o parte crede ca incheie un anumit act juridic, iar cealalta parte,
are gresita credinta ca incheie alt act juridic;
- asupra identitatii obiectului - o parte crede ca trateaza cu privire la un anumit bun ( pe cand
cealalta parte are in vedere alt bun).
- eroarea viciu de consimtamant - este falsa reprezentare a realitatii ce cade
- fie asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului (error in substantiam);
- fie asupra persoanei contractante (error in personam).
- eroarea indiferenta - este falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin importante care nu
afecteaza valabilitatea actului.
In cazul erorii obstacol - sanctiunea ce intervine este nulitatea absoluta pentru ca nu s-a format
acordul de vointa.
In cazul erorii viciu de consimtamant (in ambele forme) - sanctiunea este nulitate relativa.
Pentru cazul de eroare indiferenta - sanctiunea este diminuarea valorica a prestatiei, fara nici o
consecinta juridica.
Elementele dolului
1. un element material, obiectiv - ce consta in utilizarea de mijloace viclene pentru a induce in
eroare siretenii, manopere dolosive)
2. un element subiectiv , intentional, ce consta in intentia de a induce in eroare o persoana, pentru
a determina sa incheie un act juridic.
Conditii
Dolul trebuie sa indeplineasca, conditiile:
- sa fie determinant pentru incheierea actului juridic
- sa provina de la cealalta parte.
De retinut, insa, ca aria elementelor determinante, pentru dol, este mai intinsa decat la eroare
unde trebuie sa fie vorba ori de calitatile substantiale ale obiectului ori de “calitatile persoanei”
contractante.
In doctrina se admite in legatura cu o conditie si urmatoarele doua situatii:
1. dolul sa provina de la un tert, dar cocontractantul are cunostinta de aceasta imprejurare (un fel
de complicitate la dol)
2. dolul sa provina de la reprezentantul (ex.mandatarul) cocontractantului.
Dovada dolului
Potrivit art.960 al.2 Codul civil “Dolul nu se presupune” ceea ce inseamna ca persoana care-l
invoca trebuie sa-l dovedeasca.
Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orice mijloc de proba inclusiv martori sau
prezumtii simple.
3.Violenta
Este un viciu de consimtamant ce consta in amenintarea unei persoane cu un rau care iI produce
o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
Violenta este reglementata in Codul xivil prin articolele 955, 956, 957, 958.
Clasificare
Dupa natura raului cu care se ameninta, distingem intre:
- violenta fizica - vis - cand amenintarea priveste integritatea fizica sau bunurile persoanei;
- violenta morala - metus - cand amenintarea se refera la onoarea, cinstea ori sentimentele
persoanei.
Dupa caracterul amenintarii, deosebim intre:
- amenintarea legitima, justa, care nu este viciu de consimtamant (creditorul il ameninta pe
debitor cu darea in judecata in cazul in care nu-si indeplineste indatorirea pe care o are).
- amenintarea nelegitima, injusta, cu un rau - careare semnificatia juridica a viciului de
consimtamant.
Elementele violentei
Violenta este alcatuita din doua elemente:
- un element obiectiv exterior - ce consta in amenintarea cu un rau
- un element subiectiv - consta in insuflarea unei bunuri persoanei amenintate.
Conditiile violentei
Pentru a fi viciu de consimtamant, violenta trebuie sa intruneasca cumulativ, doua conditii:
- sa fie determinanta pentru incheierea actului juridic civil
- sa fie injusta (nelegitima, ilicita).
Leziunea
Def. Leziunea este acel viciu de consimtamant care consta in dispozitia vadita de valoare intre
doua prestatii. Codul civil reglementeaza in numeroase dispozitii leziunea: art.951, 1157, 1158,
1160, 1162, 1163, 1164, 1165.
Exista doua conceptii care sta la baza reglementarii leziunii:
- conceptia subiectiva - leziunea presupune doua elemente:
- unul obiectiv constand in disproportia de valoare intre contraprestatii;
- unul subiectiv - constand in profitarea de stare de nevoie in care se gaseste cealalta parte.
- conceptia obiectiva - leziunea are un singur element - paguba egala cu dispozitia de valoare
intre contraprestatii.
Conditiile leziunii
1. leziunea sa fie o consecinta directa a actului respectiv
2. leziunea sa existe in raport cu momentul incheierii actului
3. disproportia de valoare intre contraprestatii trebuie sa fie vadita.
Domeniu de aplicare
Leziunea este un domeniu de aplicare mai restrans atat din punct de vedere al persoanelor care o
pot invoca drept cauza de anulare, cat sI din acela al actelor susceptibile de anulare pentru
leziune.
Leziunea priveste minorii intre 14 si 18 ani - adica minorii cu capacitate de exercitiu restransa.
In legatura cu al doilea aspect, sunt anulate pentru leziune numai actele juridice civile care, in
acelasi timp:
- sunt acte administrative
- au fost incheiate de minorul intre 14 si 18 ani singur, fara incuviintarea ocrotitorului legal
- sunt lezoriane pentru minor
- sunt comutative.
Conditii de valabilitate
Pentru a fi valabil, obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- Conditii generale:
- sa existe;
- sa fie in circuitul civil;
- sa fie determinat sau determinabil;
- sa fie posibil;
- sa fie licil si moral.
Conditiile speciale sunt:
- Cel ce se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv;
- Sa existe autorizatie administrativa prevazuta de lege;
- Obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului.
3. Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie determinat ori determinabil (conditie prevazuta de
art.948 pct.3 cat si de art.964 Codul civil).
- Cand obiectul consta in res certa, conditia este indeplinita prin ipoteza;
- Cand obiectul consta in res genera conditia este indeplinita numai prin stabilirea unor criterii de
determinare a cantitatii, calitatii, care se vor folosi la momentul executarii actului.
a) Sa existe : Aceasta conditie a cauzei actului juridic civil - este consacrata expres, in art.966
Codul civil “Obligatia fara cauza.nu poate avea nici un efect”.
Cand lipsa cauzei se datoreaza lipsei de discernamant, ambele elemente ale cauzei - scopul
mediat su scopul imediat - lipsesc - lipsa cauzei va atrage nulitatea relativa a actului juridic civil.
- Cand lipsa cauzeu se datoreaza:
- lipsei contraprestatiei (in contr.sinalagmatice);
- lipsei predarii bunului (in actele reale);
- lipsei riscului (in contr.aleatorii);
- lipsei intentiei de a gratifica in contr. cu titlu gratuit).
sanctiunea aplicabila este aceea a nulitatii absolute.
b) Sa fie reala prevazuta in art.966 Codul civil “Obligatia.fondata pe o cauza falsanu poate avea
nici un efect”. Cauza este falsa cand exista eroare asupra motivului determinant care este tocmai
scopul mediat).
Falsitatea cauzei atrage nulitatea relativa a actului juridic civil.
c) Sa fie licita si morala prevazuta expres in acelasi art.966 Codul civil :“Obligatia nelicita, nu
poate avea nici un efect”.
Art.968 Codul civil prevede “Cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie
bunurilor moravuri si ordinii publice”.
Ilicit poate fi doar scopul mediat.
Proba cauzei
Cauza este prezumata pina la dovada contrarie art.967 Codul civil prevede. “Conventia este
valabila , cu toate ca, cauza nu este expresa”.
Se institue astfel doua prezumtii:
- prezumtia de valabilitate a cauzei , indiferent ca se mentioneaza sau nu
- prezumtia de existenta a cauzei; cauza nu trebuie dovedita (ea este prezumata de lege).
Prin urmare, cine invoca lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului juridic, acela trebuie sa
dovedeasca aceasta.
Principiul consensualismului
Acest principiu poate fi definit si in sensul ca este regula de drept potrivit careia, pentru a
produce efecte juridice, manifestarea de vointa nu trebuie sa imbrace o forma speciala.
Acest principiu nu este consacrat expres, cu caracter general, de catre Codul civil.
Clasificarea conditiilor de forma ale actului juridic civil
Principala clasificare este in functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor:
- forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil - nerespectarea ei aterage nulitatea actului;
- forma ceruta pentru probarea actului juridic civil - nerespectarea ei atrage imposibilitatea
dovedirii cu alt mijloc de proba;
- forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti - nerespectarea ei se sanctioneaza cu
inopozabilitatea fata de tert ( o persoana terta poate sa ignore acest act).
Aplicatii
- publicitatea imobiliara prin cartile funciare (L.7/1996 art.21);
- publicitatea construirii gajului si a oricarei garantii reale (art.3 L.99/1999);
- notificarea cesiunii de creanta (L.99/1999 art.2);
- darea de data certa inscrisului sub semnatura privata (art.1182 Codul civil);
- inregistrarea in materia inventiilor, desenelor si modelelor industriale (L.64/1991, L.129/1992,
L.84/1998);
- mentiunile cu caracter de protectie si inregistrarile in materia dreptului de autor si a drepturilor
conexe (art.126 sI 148 din L.8/1996);
- inregistrarea contractelor de arendare (L.16/1994 art.6);
Termenul
Termenul - dies - este un eveniment, viitor si sigur ca realizare, pana la care este amanata fie
inceperea, fie incetarea exercitiului drepturilor subiective si executarii obligatiilor civile.
Regulile generale privind termenul, se gasesc in Codul civil, art.1022-1025. Regulile speciale
privind aceasta modalitate se gasesc fie in Codul civil, fie in alte acte normative - izvoare de
drept civil.
Clasificare si efecte
1. Dupa criteriul efectului sau, termenul este:
- suspensiv, si
- extinctiv.
Termenul suspensiv - amana inceputul exercitiului dreptului subiectiv si executarii obligatiei
corelative, pana la indeplinirea lui.
Termenul extinctiv - amana stingerea exercitiului dreptului subiectiv si executarii obligatiei
corelative, pana la implinirea lui.
2. In functie de titularul beneficiului termenului distingem:
- termen in favoarea debitorului, care este regula (art.1024 Codul civil);
- termen in favoarea creditorului (in cazul contractului de depozit, in care termenu este in
favoarea deponentului ca regula;
- termen in favoarea atat a debitorului, cat si a creditorului (ex.termenului dintr-un contract de
asigurare).
Importanta acestei clasificari consta in faptul ca - numai cel ce are de partea sa, beneficiul
termenului poate renunta la acest beneficiu.
3. In functie de izvorul sau, termenul este:
- termen voluntar sau conventional (in aceasta categorie intra majoritatea termenelor), si este
stabilit de parti prin actul juridic;
- termen legal, este stabilit prin lege;
- termen judiciar (jurisdictional); este acordat de instanta debitorului.