Sunteți pe pagina 1din 31

INTRODUCERE

DEFINITIE. NOTIUNI GENERALE. PROPRIETATI FIZICE ALE


APEI.
TERMALITATEA APEI.

Definitie:

Hidrotermoterapia este o procedura terapeutica ce foloseste ca agent apa calda.

Se folosesc:
- apa simpla de retea;
- ape minerale cu diferite compozitii chimice;
- ape simple de retea imbogatite cu saruri, extracte de plante, namoluri.

Termoterapia (terapia prin caldura) este o metoda terapeutica foarte valoroasa, cu efecte
multiple asupra organismului. In general caldura blanda este sedativa, decontracturanta,
relaxanta. Daca la aceste efecte adaugam efectul apei (miscarile mai usor de realizat,
senzatia placuta din vana sau bazin si uneori ale compozitiei chimice a apei) obtinem
adevarata valoare a hidrotermoterapiei.

Alarturi de aer, apa este cea care da viata planetei. In Antichitate era considerata
originea tuturor lucrurilor, fiind un fruct al dragostei si al unirii dintre pamant si aer.
Leonardo da Vinci spunea ca apei i-a fost data puterea magica de a deveni seva vietii pe
pamant.

Apa este un solvent aproape perfect pe care l-a realizat natura. Doua treimi din
suprafata Pamantului este ocupata de apa. Doua treimi din corpul omenesc este apa;
regenerarea vietii se face numai in prezenta apei.

Poprietatile apei:

- participa la procesul de termoreglare a organismului;


- conductibilitate calorica crescuta.

Rolurile apei:

- structural doua treimi din apa din organism este endocelulara.

Apele termale:

- apele care au o temperatura >20°C, independent de continutul mineral;


- temperatura intre 20-31°C = hipotermale
- temperatura intre 32-38°C = termale

1
- temperatura >38°C = hipertermale.

Apele minerale folosite in terapia balneara a reumatismului degenerativ sunt:

- ape termale oligominerale;


- ape sarate: concentrate, iodurate, sulfuroase;
- ape sulfuroase termale.

Efectele caldurii:

- antialgic;
- decontracturant;
- vasodilatator;
 scaderea durerii.

In bai scade contractura musculara la temperaturi superioare zonei de indiferenta:

- 34-36°C pentru apa dulce


- 32-34°C pentru ape carbogazoase
- 38°C pentru namol.

L1: BAZELE FIZIOLOGICE ALE TERMOREGLARII

1. Schimburi de caldura organism-mediu. Raportul termic intre zona


centrala si cea periferica.

Hidrotermoterapia cuprinde o serie de proceduri care folosesc apa calda sau rece, cu
adaosuri de substante chimice sau gaze, precum si aplicatii de cald sau rece prin diferite
mijloace: aburi, aer cald sau alte substante ca parafina, namol, sau amestecul lor la care se
pot adauga si factori mecanici: frictiuni, kinetoterapie.
Verigile care interfera in realizarea efectelor acestor proceduri sunt in principal doua:
termoreglarea si circulatia periferica.

Din punct de vedere al reglarii termice organismul uman cunoaste trei modalitati de
adaptare:
- compartimentul termoregulator – imbracamintea, adapostirea (ex: migrarea pasarilor,
adaptarea animalelor, hibernarea);
- termoreglarea chimica – modificarea schimburilor metabolice: termogeneza
tremuranda si netremuranda si termoliza;
- termoreglarea fizica:
• impotriva recelui: cresterea capacitatii de izolare a partilor superficiale

2
• impotriva caldurii: cresterea trasferului de caldura prin straturile superficiale ale
corpului.

Sub raportul teperaturii corporale, distingem:

- vietuitoare poikiloterme = cu sange rece, temperatura corpului lor variind in functie de


temperatura ambianta. Vietuitoarele mari, nascute, sunt poikiloterme.
- vietuitoare homeoterme = cu sange cand – au o productie de caldura reglata de un
aport termoreglator cu posibilitatea de influentare atat a productiei cat si a pierderilor.
Homeotermia este o treapta superioara evolutiva a homeostaziei.
- Vietuitoare hibernante = o grupa intermediara intre cele doua de mai sus; datorita
scaderii temperaturii ambientale, temperatura corpului lor scade cu 5-10° => o scadere a
metabolismului.

Din punct de vedere al functiei de termoreglare a organismului au fost descoperite doua zone:
• o zona centrala: capul si trunchiul ce adapostesc organele vitale (creierul si cordul,
ficatul, rinichiul) cu rol in producerea caldurii;
• o zona periferica = “coaja” care are o suprafata foarte mare si un rol foarte important
in schimburile de caldura; este reprezentata de invelisul exterior al corpului, tesutul
subcutanat si membrele.

Am putea afirma ca din punct de vedere al termoreglarii organismul este alcatuit dintr-o zona
centrala homeoterma si o zona periferica poikiloterma.

Schimburile de caldura intre organism si mediu se fac prin patru cai:


- conductie;
- convectie;
- iradiatie;
- evaporare.

CONDUCTIA:
- transmiterea de caldura prin contact direct.
CONVECTIA:
- transmiterea de caldura prin fluide: apa, aer;
- poate fi interna (reglarea schimburilor de caldura prin transportul caldurii de catre
sange) sau externa;
- incalzirea aerului din jurul corpului are loc in doua etape:
• contactul aerului cu pielea = contact direct => schimb de caldura prin conductie;
• apoi indepartarea caldurii de la suprafata corpului = convectia propriu-zisa. Se
realizeaza astfel o circulatie externa a aerului.
- aproximativ 12% din caldura corporala se pierde prin convectie;

3
- pierderea caldurii prin convectie este posibila si in apa; caldura specifica a apei este
mult mai mare decar cea a aerului (1=apa, 0,17-0,24=aerul), de aceea pierderile de caldura in
apa sunt de 200 de ori mai mari pentru aceeasi temperatura (ex: la 20°C apa si aer);
- pentru a rezista acestor pierderi mari, organismul creste capacitatea de izolare a
tesuturilor de acoperire => rezista mai bine in apa rece cei ce au un tesut adipos mai bogat.
IRADIATIA:
- cea mai mare pierdere de caldura;
- la cheltuieli de energie 2600 Kcal/24h se pierd prin iradiatie 1200 Kcal – imbracat si
1800 Kcal – dezbracat;
- tegumentul emite radiatii electromagnetice, mai ales infrarosii – sub forma de protoni;
- in conformitate cu legea Boltzman, orice corp cu temperatura mai mare de 0°C emite
radiatii infrarosii egale cu puterea a 4-a a temperaturii;
- orice corp care emite caldura poate sa si absoarba caldura; un copr omenesc plasat
langa o sursa de caldura poate absorbi aproximativ 97% din radiatia proiectata pe tegument
de sursa de caldura;
- corpul uman este producator de caldura, deci mai mult emite decat primeste caldura.

EVAPORAREA:
- cuprinde urmatoarele elemente:
• perspiratia insensibila 18-25g apa = 10-15 Kcal/h => 200 Kcal/24h;
• evaporarea la nivel respirator: 5-14g apa = 3-8 kcal/h => 180 kcal/24h;
• sudoratia: 1l apa = 180-700 Kcal.
- in conditii normale omul pierde aproximativ:
• 500 ml apa prin perspiratie insensibila;
• 500 ml apa prin mecanism respirator => aproximativ 600 Kcal/24h numai prin
evaporarea apei;
Cea mai mare cantitate de caldura se elimina prin tegument: 83% datorita iradiatiei,
convectiei si evaporarii; prin aparatul respirator – convectie (incalzirea aerului) si evaporare
(saturarea aerului cu vapori de apa); pierderea prin conductie este mai mica si ocazionala ca si
cea prin urina si materii fecale.

RAPORTUL TERMIC INTRE ZONA CENTRALA SI CEA PERIFERICA

Din punct de vedere al termoreglarii, descriem doua zone sau segmente:


- zona centrala sau nucleul – care are temperatura aproape constant 37°C
- zona periferica sau coaja – a carui temperatura variaza intre 34-35°C.
Diferenta de temperatura intre zona centrala si zona periferica se numeste gradient intern
de caldura sau gradient termic interior si este de aproximativ 2-3 grade.
Diferenta de temperatura intre zona periferica si mediul ambiant se numeste gradient
termic extern. In conditii de confort termic, gradientul termic extern este de aproximativ 9-
11°C; de aici rezulta ca temperatura ambientala confortabila pentru organism este de 24°C.
Datorita gradientului intern caldura este transportata spre zona periferica, unde, datorita
gradientului termic extern, este eliminata in mediul ambient.

4
L2: FUNCTIILE ZONEI CENTRALE SI PERIFERICE IN TERMOREGLARE

A. Functiile zonei centrale

Determinarea temperaturii centrale se face cel mai bine sublingual, avand valori
normale de 37-37,5°C.
Zona centrala = producator de caldura.
Echilibrarea temperaturii intre organele producatoare se face prin:
- conductie – contact direct;
- convectie – circulatia sangelui unde temperatura nu se transmite “transversal” ci
longitudinal, amestecandu-se in cordul drept si pulmon si abia in circulatia periferica se
uniformizeaza.
Modificarea de temperatura a nucleului nu este facuta prin efectul circulatiei –
vasodilatatie sau vasoconstrictie – ci numai prin cresterea metabolismului cand
mecanismele de reglare sunt depasite si cand organismul nu se poate opune pierderilor.
Nu are receptori pentru temperatura.

B. Functiile zonei periferice

- 1. termoreceptie;
- 2. tampon termic.

1. Termoreceptia este realizata prin prezenta in piele a receptorilor specifici:


• cald – Ruffini
• rece – Krausse, terminatii libere din derm
Receptorii percep:
- variatiile de temperatura;
- temperatura absoluta;
- variatia factorilor de la nivelul extremitatii cefalice
Functia este dubla:
- receptori pentru termoreglare;
- senzoriala – transmit informatii despre starea mediului ambiant.
De aici informatia ajunge la hipotalamusul anterior unde sunt analizate si generate comenzile
- vasoconstrictie la rece = mecanism activ
- vasodilatatie la cald = mecanism pasiv.

2. Tampon termic

Zona periferica (coaja) se interpune intre mediul ambiant si zona centrala, moduland
schimburile de caldura.

5
Aceste mecanisme adaptative ale zonei periferice se pot realiza datorita unor caracteristici
functionale particulare:
a) circulatie periferica bogata si cu utilitati functionale deosebite;
b) capacitatea de izolare termica;
c) dotari pentru termoliza.

a) CIRCULATIA PERIFERICA
- bogata;
- sarcina metabolica nutritiva este mai mica decat cea a termoreglarii; (ex: la antebrat si
umar debitul circulator este de 20-30 de ori mai mare decat necesarul pentru nutritie);
- circulatia de termoreglare sunteaza sectorul capilar, trecand direct in venula, cedand
caldura tegumentului;
- complexul artera-vena satelita are rol in economisirea de caldura.

b) IZOLAREA TERMICA
- prin tesut adipos.

c) TERMOLIZA
- prin glandele sudoripare.

Reglarea schimburilor de caldura este sub control nervos si umoral.

A. Centrul termogenetic
Centrul termoreglarii se gaseste in hipotalamusul posterior; stimularea acestui centru
produce:
- piloerectie;
- creste secretia de adrenalina
- hiperglicemie
- cresterea temperaturii sangelui
 creste productia de caldura
 creste tonusul vascular ce impiedica pierderea de caldura.
Calea aferenta are originea in receptorii din piele.
Calea eferenta este tripla:
- simpatoadrenergica – vasoconstrictie, piloerectie, cresterea metabolismului;
- adenohipofizara – creste secretia de ACTH, TSH;
- somatica – frisonul termic.

B. Centrul antitermic
Se gaseste in hipotalamusul anterior, in zona preoptica si produce:
- vasodilatatie cutanata;
- sudoratie;
- polipnee;

6
- relaxare musculara.
Stimulul pentru acest centru este temperatura sangelui care il iriga; receptorii =
termodetectori.

Cand temperatura este mai mare de 37,3°C se declanseaza reflexul termocirculator


general:
 centrul anterior il inhiba pe cel posterior => nu mai sunt trimise impulsuri
vasoconstrictoare in periferie => relaxarea tonusului vascular in tot teritoriul;
 se declanseaza sudoratia.

Cand temperatura scade, se stimuleaza cu rece acest centru:


 vasoconstrictie periferica;
 cresterea termogenezei.
Centrul antitermic exercita la racirea sa un efect de stimulare asupra centrului
termogenezei. Incalzirea centrului antitermic duce la inhibarea termogenezei.
Acesti centri sunt legati si de formatiunea reticulata.

L3: IMPORTANTA CIRCULATIEI IN TERMOREGLARE

In general reactia organismului la cald este de vasodilatatie si la frig de vasoconstricite.


Dar aceste reactii nu sunt intotdeauna identice. Ele depind de durata aplicarii, de gama de
temperaturilor folosite.

La cald se produce reactia dermovasculara in trei faze:

1) vasoconstrictie 10-20 secunde;


2) hiperemia activa – dureaza foarte putin si consta intr-o vasodilatatie a arteriolelor,
capilarelor si venulelor;
3) hiperemia pasiva – staza cu vasodilatatie capilara si vasoconstrictie arteriolara si
venulara.

La rece se produce reactia dermovasculara in urmatoarele faze:

1) vasoconstrictie 1-2 minute – culoare alba-violacee;


2) vasodilatatie activa – pielea este calda, rozacee – tonusul vascular este pastrat, creste
debitul circulator;
3) staza cu vasodilatatie capilara – pielea devine rece si violacee.

Raportul dintre temperatura cutanata si circulatia cutanata:


- temperatura mediului mai mica de 22°C si temperatura cutanata mai mica de 28°C –
circulatia cutanata este minima;
- temperatura mediului mai mare de 30°C si temperatura cutanata mai mare de 35-36°C
– circulatia este maximala;
- intre valori de 22-30°C temperatura mediului si 28-35°C temperatura cutanata, exista
un raport de proportionalitate intre cresterea temperaturii si circulatia periferica.

7
In cadrul reactiei dermovasculare la cald sau la rece, etapa finala este plegia vasculara, deci
tonusul vascular se pierde. => scade tonusul -> colaps.
In cadrul procedurilor de hidrotermoterapie trebuie sa avem grija sa nu aducem organismul
in aceasta a treia etapa de vasoplegie. De aceea pentru a stimula tonusul vascular, o procedura
calda se incheie cu un dus rece, si invers.
Circulatia este veriga efectorie cea mai importanta a hidrotermoterapiei.

Aplicatia calda determina vasodilatatie (prin reflex axonal si prin reflex metameric si raspuns
consensual) => determina cresterea debitului circulator periferic.
Creste intoarcerea venoasa => creste debitul sistemic (prin mobilizarea din depozite si prin
vasoconstrictia splahnica) => creste tensiunea arteriala => creste travaliul cardiac si necesarul
de oxigen => creste frecventa cardiaca.

40 40
37
35 35.5
34.5 35

30 30 30
28
25 24 25
22
20 20

15 15

10 10

5 5

0 0

in conditii normale circulatia maxima circulatia minima

L4: ACTIUNEA FACTORULUI ERMIC ASUPRA DIVERSELOR APARATE


SI FUNCTII

1. Sistemul nervos este influentat in toate cele trei componente ale sale: central,
periferic si vegetativ.

Asupra SNC:
- caldura excesiva determina hiperexicatie;
- caldura placuta este sedativa;
- recele determina somnolenta.
Asupra SNP aplicatia scurta de cald sau rece determina:
- cresterea excitabilitatii fibrelor senzitive periferice;
- caldura aplicata mai indelung scade sensibilitatea;
- recele – poate determina anestezie.
Asupra SNV:

8
- recele creste tonusul simpatic
- caldura creste tonusul parasimpatic.

2. Aparatul respirator

A. Modificari asupra frecventei respiratorii:

Aplicatiile reci/calde intense si de scurta durata determina:


- I) inspir profund
- II) oprire in inspir
- III) respiratie ritmica si neregulata
- IV) cresterea frecventei si ampliatiilor respiratorii.
Baile reci, hipoterme, determina respiratie superficiala si neregulata, tahipnee.
Baile calde nu influenteaza semnificativ frecventa respiratorie.
Baile fierbinti pot determina respiratie de tip Cheyne-Stokes.
Baile ascendente partiale determina bradipnee, respiratii profunde.

B. Modificari asupra schimburilor gazoase:

In cadrul procedurilor:
- rece: datorita cresterii metabolismului, creste eliminarea de CO2 => cresc volumele
respiratorii
- termoindiferenta: modificari minime;
- hipertermie: datorita tahipneei scad schimburile gazoase.

3. Sistemul muscular si structurile anexe

- apele reci sau fierbinti de scurta durata au efect tonifiant, cresc randamentul muscular;
- apele calde scad forta musculara, sunt decontracturante, antispastice;
- apele reci aplicate timp mai indelungat determina hipertonie, crampe musculare;
cresterea vascozitatii tesutului conjunctiv din elementele periarticulare si musculo-
ligamentare, ce duce la scaderea mobilitatii, datorita cresterii rezistentei mecanice.

4. Metabolismul

- in sectorul de termoindiferenta – modificari nesemnificative;


- proceduri calde – cresc metabolismul pe seama consumului crescut de hidrati de
carbon;
- proceduri reci – cresc foarte mult metabolismul.
Cresterea metabolismului este mai mare cand procedura se asociaza si cu manevre
mecanice.

5. Sistemul endocrin

9
Poate fi influentat la nivelul:
- corticosuprarenalelor – cresc elem. corticosupraren.;
- tiroidei – ameliorarea functiei prin reglarea altor verigi

Reactia in hidroterapie = totalitatea raspunsurilor organismului la actiunea excitantilor


termici.
Reactiile cele mai importante din punct de vedere practic se produc la nivelul aparatului
cardiovascular si mai ales la nivel periferic, cutanat explicand aceste modicicari ale reactiei
dermo-vasculare.
Parametrii dupa care ne orientam in aprecierea reactiei dermovasculare sunt subiectivi.
Metoda Dalmady – comprimarea tegumentului cu degetul si apoi se masoara timpul de
revenire a culorii; V.N. = 2-3 secunde. Patologic: peste 8-10 secunde.
Obtinerea reactiei dermovasculare este obligatorie. Observarea ei in conditii bune ne indica
faptul ca celelalte aparate si sisteme reactioneaza bine.
Semne ale reactiei dermovasculare :
- obiectiv: tegumente rozate, calde, catifelate;
- subiective: senzatia de caldura placuta, liniste, buna dispozitie.

L5: PROPRIETATILE FIZICE ALE APEI SI MODALITATILE DE ACTIUNE


IN HIDROTERMOTERAPIE

Factorii ce influenteaza organismul in cursul procedurilor de fizioterapie sunt nespecifici,


iar raspunsul este si el nespecific si general.
In genere modulam reactivitatea generala a organismului aducandu-o la parametrii
functionali optimi sau cel putin mai buni.
Factorii apei sunt:
- termic;
- mecanic (uneori);
- chimic (uneori).

1. De ce folosim apa?

Proprietatile termice ale apei:


a) capacitatea termica mare: apa poate transporta mari cantitati de caldura pentru ca o
poate inmagazina; cresterea cu 1°C a temperaturii unui kilogram de apa foloseste aceeasi
energie utilizata pentru a creste cu 1°C temperatura a 33kg de mercur sau a 8 kg de fier. = >
putem transporta cantitatilor mari de caldura cu volum mic de apa.
b) termoconductibilitate mare = capacitatea de a transmite energie calorica in unitatea de
timp.
Apa cedeaza sau primeste rapid caldura. Comparativ cu aerul, apa este de douazeci si
cinci de ori mai termoconductibila => la 50°C apa produce leziuni, in timp ce aerul nu.

10
c) temperatura de termoindiferenta mare = acel registru de temperatura la care
organismul nu reactioneaza semnificativ.
Temperatura apei: 34-35°C.
Temperatura aerului: 22-24°C.
Temperatura apei carbogazoase: 32-34°C.

Reactia la aplicatia unui agent termic extern depinde de:


- proprietatile agentului respectiv;
- temperatura tegumentului cand se face aplicatia;
- starea fiziologica a organismului.

2. Unde actioneaza apa?

Apa actioneaza la nivel tegumentar.

3. Care este rolul tegumentului?

a. receptie;
b. influenteaza schimburile de caldura;
c. influenteaza termoreglarea prin schimburile minerale, datorita glandelor sudoripare;
d. absoarbe unele gaze si substante organice;
e. influenteaza repartitia sangelui, putand inmagazina ⅓ din volumul de sange.

4. Cum se produc aceste efecte?

a. prin excitarea termica a pielii:

Pielea este un tampon si in acelasi timp o veriga de legatura intre mediul intern si cel
extern. Ea receptioneaza si transmite informatii si tot ea raspunde adecvat dupa ce aceste
informatii au fost prelucrate central.
Temperatura cutanata este influentata de valoarea temperaturii excitantului termic.

La rece temperatura cutanata scade brusc in primul minut, pentru ca apoi scaderea sa fie
mai lenta timp de 1-2 minute si apoi se mentine la un anumit nivel. La 20-30 de minute de la
incetarea aplicatiei reci, temperatura cutanata revine la valoarea normala. In primele 2 minute
de la incetarea aplicatiei reci, revenirea este brusca, iar ulterior mai lenta.
Excitatia cu rece determina cresterea cantitatii din piele si cresterea tonusului simpatic.

La cald creste temperatura cutanata brusc, apoi lent, putand chiar inregistra si o scadere.
Tesuturile subiacente se incalzesc mai bine daca:
- tesutul adipos este slab reprezentat;
- aportul sangvin este eficient;
- se afla mai in vecinatatea pielii.

11
Aplicatia calda determina secretie de acetilcolina determinata de cresterea tonusului
parasimpatic.

b. actiunea excitantilor mecanici:


- proprii apei: impingerea in sus si presiunea hidrostatica
- factori mecanici adaugati procedurilor.
Impingerea se face in conformitate cu legea lui Arhimede. Aceasta deposedare partiala de
greutate a organismului este cu atat mai mare cu cat soncentratia de saruri a apei este mai
mare => miscarile se fac mai usor.
Modificari cardiovasculare – creste usor frecventa si debitul cardiac si modificari respiratorii
– creste frecventa si amplitudinea respiratorie.
Presiunea hidrostatica = presiunea cu care apasa apa; ea se sumeaza cu procesul de impingere.
Factorii mecanici adaugati sunt variati: frictiuni, presiune – dusuri, masaj.

c. actiunea excitatie chimice:


- este mai modesta;
- agentul chimic poate fi:
• intrinsec legat de apa – ape minerale;
• adaugat apei simple – decocturi.

L6: REGULI GENERALE ALE PRACTICII HIDROTERMOTERAPIEI

1. Inspectia bolnavului inainte de a intra in cada.


2. Balneatia majora nu se executa dupa mese abundente (pranz), ci in cursul diminetii.
3. Daca se aplica doua proceduri majore in cursul aceleiasi dimineti, intre ele trebuie sa
fie obligatoriu o pauza de 2 ore.
4. Se va evita incarcarea prescriptiei cu prea multe proceduri.
5. Nu se fac aplicatii hidretermoterapice majore dupa stres, eforturi, stari tensionale.
6. Aparitia menstruatiei contraindica orice tratament balnear in primele 2-3 zile si in
urmatoarele zile se permit aplicatii minore la membrele superioare.
7. Golirea emoctoriilor.
8. Asistentul nu va efectua decat prescriptia din fisa de tratament, neputand sa adauge
decat excitanti minori – frictiunea sau periatul pentru a grabi aparitia reactiilor dermo-
vasculare.
9. Aplicatia de hidrotermoterapie rece se va face pe tegumentele calde sau incalzite.
10. Aplicatiile calde, fierbinti vor fi obligatoriu urmate de un dus rece pentru a combate
vasoplegia ce urmeaza.
11. Stergerea cu un cearceaf dupa aplicatie, in raport cu intentia urmarita va fi mai tare
sau mai incet.
12. Aplicarea exacta a prescriptiei: temperatura, durata, regiune.
13. Asigurarea suportului psihic prin evitarea discutiilor cu pacinetii.
14. Asistentul va urmari aparitia unor incidente sau chiar accidente.

Indicatiile generale ale hidrotermoterapiei

12
- artrozele in toate stadiile evolutive si la toate nivelurile dar fara semne discale, artroze
ale coloanei, ale membrelor.
- afectiuni reumatismale ale partilor moi periarticulare, bursite, tenosinovite, sindroame
miofasciale;
- afectiuni neurologice – ale neuronului motor central si periferic: hemipareze (la minim
26 de luni de la accident, dar nu mai tarziu de 2-2,5 ani), monopareze, tetrapareze;
- afectiuni posttraumatice – osteoarticulare, neurologice;
- afectiuni ginecologice – infertilitatea, sterilitatea, afectiuni inflamatorii cronice;
- afectiuni dermatologice – psoriazis;
- afectiuni respiratorii si digestive usoare;
- nevroze;
- reumatisme inflamatorii cronice in afara puseelor – poliartrita reumatoida, spondilita
anchilozanta.

Contraindicatiile generale

- artroze reactivate;
- reumatism inflamator in puseu;
- neoplasme;
- boli infectioase: tuberculoza, lues, SIDA, hepatita acuta virala;
- afectiuni cutanate: infectii, eczeme zemuinde;
- menstruatia si sarcina;
- boli cardiovasculare necompensate: blocuri majore de ramura, HTA sd II, III, sechele
de infarct miocardic recent;
- boli digestive – ulcer duodenal, stenoza pilorica;
- boli respiratorii – bronsiectazia, cord pulmonar cronic, BPOC.

PROCEDURILE DE HIDROTERMOTERAPIE

Sunt generale si locale; acestea sunt diferite una de cealalata atat prin aportul termic cat si
prin efecte.
Dupa valoarea temperaturilor folosite, procedurile pot fi:
- reci
- termoindiferente
- calde
- hiperterme.
Definirea notiunii de rece sau cald se face in raport cu temperatura de termoindiferenta
(pentru aer 25°C si pentru apa 34-35°C).
La nivel tegumetar temperatura nu este aceeasi. In conditii de confort termic, halucele are
25-26°C (deci o temperatura egala cu cea a mediului ambiant) iar la nivelul fruntii avem 35-
36°C, astfel incat se foloseste o medie a temperaturilor.

13
Deci in aceeasi situatie gradientele termice ce se stabilesc la diferite zone, sunt foarte diferite,
de unde rezulta ca si informatiile primite de receptorii termici cutanati sunt diferite.
Reactiile organismului in jurul acestor valori nisa sunt semnificative in momentul trecerii
dintr-un domeniu in altul. De exemplu baia de 36°C; scazand temperatura cu 10°C => 25°C si
se obtine o reactie importanta de crestere a tensiunii arteriale sistolice si diastolice; crescand
iar temperatura la 36°C, tensiunea arteriala revine la normal.
Se pare ca semnalizarea pornita cand organismul este supus termoindiferentei este foarte
bogata calitativ si cantitativ. Deci se pare ca nu organismul nu este indiferent din punct de
vedere informational. Si de aici autori mai recent publicati au acreditat ideea ca nu e prea
indicat sa ne jucam cu baile in termoindiferenta si mai ales coborand in domeniul recelui.

Procedurile de termoindiferenta

Indiferenta termica este mentinerea schimbului de caldura neintrerupt si senzatia de confort


nealterata => mediul permite eliminarea caldurii metabolice produse cu o rata de eliminare
adecvata. => autorul senzatiei de confort este circulatia sangvina cutanata, fluxul de 0,2-0,4
l/min/m2.
Pentru ca apa are un termoconductibilitate mare (cedeaza si primeste caldura rapid)
gradientul termic extern, cel care faciliteaza schimburile, este foarte mic – 0,2°C – deci
temperatura in baia de termoindiferenta este aproximativ egala cu temperatura cutanata
externa medie (24-26°C).

APLICATII CALDE SI HIPERTERME

Baile sunt cele mai raspandite proceduri hidroterapeutice. Ele pot fi generale si partiale
(locale).
Din punct de vedere al temperaturii, pot fi:
- monoterme:
• reci – 20°C
• racoroase – 21-33°C
• indiferente – 24-26°C
• calde – 37-40°C
• fierbinti – peste 40°C
- alternante (reci si calde)
- cu temperatura variabila:
• ascendente
• descendente

Baile complete pot fi:


- reci
- calde
- alternante
- ascendente-descendente.

14
Aceste bai excita tegumentul intregului corp cu importante repercursiuni asupra aparatului
cardiovascular.
Durata:
- 10-15 minute si repaus 2—30 minute dupa
- 15-30 minute
Baile cu durata scurta produc o excitatie puternica si sunt tonifiante.
Baile cu durata lunga:
* cresc temperatura centrala prin:
- inversarea fluxului cardiac
- neeliminarea caldurii metabolice
* excita SNC
* cresc travaliul cardiovascular
* cresc metabolismul. => sunt obositoare.

Baile ascendete complete:


- temperatura: 35°C -> 40-45°C
- durata: 15-90 minute
- dupa aceasta baie, se face o impachetare completa uscata pentru a mentine cat mai
mult timp temperatura
- indicatii: artrite cronice, artroze, obezitate;
- contraindicatii: hipertensiune arteriala, afectiuni acute de orice natura, intoxicatii
cronice.

Mai exista:
- baia kinetoterapeutica;
- baia cu masaj subacvatic;
- baia cu apa curgatoare;
- baia cu peria;
- baia Hubbard cu durata 3-5 minute maxim, rar 10 minute, cu numeroase variante de
temperatura.

Deficitul caloric = cantitatea de caldura pe care trebuie sa o adaugam temperaturii din zona
periferica pentru a ajunge la 37°C. Cand zona periferica are 37°C = deficitul este echilibrat.

Baia de 36°C si 37°C – efectele ei depind de deficitul caloric initial al bolnavului; se anuleaza
initial acest deficit, apoi se acumuleaza caldura:
- din caldura metabolismului
- din mediul de baie, transmisa prin coaja la nucleu.
Intr-o ora de baie la 37°C, temperatura nucleului ajunge la 37,3°C.

Baia de 38°C: temperatura mediului de baie este mai mare ca temperatura nucleului => pot
apare efecte hiperterme. Temperatura cutanata ajunge rapid la 37,4°C-37,5°C (in 5-6 minute)

15
lichidandu-se deficitul caloric. Apoi incepe transportul corectiv de caldura spre nucleu, care
ajunge la 37,5°C; apare transpiratia.

Baia de 39°C: temperatura ajunge rapid la 38,2°C (in 2-4 minute), iar temperatura nucleului
ajunge la 37,8-38,3°C; apare transpiratia.

Baia de 40-45°C: temperatura cutanata creste foarte repede; la temperatura de 40°C a apei,
temperatura cutanata ajunge la 39°C; la 43°C temperatura apei, temperatura cutanata
devinde 41-41,5°C.

Baia hiperterma de namol: temperatura=39-41°C


Datorita vascozitatii namolului si a conductibilitatii termice mici, transferul de caldura este
lent si se pot folosi gradiente termice de 4-6°C.

Baia de aburi:
- realizeaza un aport mare de caldura;
- limitare a termolizei: nu se poate elimina transpiratia;
- in 15 minute creste cu 1°C temperatura nucleului;
- contraindicatii: hipertensiunea arteriala, afectiuni pulmonare, insuficienta renala
cronica, hepatita cronica, tulburari circulatorii, cardiopatii, boli de piele, casexie.

Impachetarea cu namol:
- temperatura de 42-47°C, aplicat in strat de 2-3 cm, pe tot corpul (aproximativ 25-35 kg
namol) care aduc 180-200 cal dintre care ½ se cedeaza mediului si restul organismului;
- adaugand caldura metabolismului => creste temperatura nucleului cu 2,7-2,8°C.

Impachetarea cu nisip – este o metoda empirica.

Efectele fiziologice generale ale bailor fierbinti

• frecventa pulsului – in crestere pana la aproximativ 120-180 batai/minut;


• tensiunea diastolica scade brusc;
• tensiunea sistolica scade mai lent;
• solicitarile cordului cresc datorita conditiilor:

- hemodinamice periferice – mai putin;


- rezistentei periferice si prin cresterea vitezei de circulatie;
- modificari metabolice care determina tulburari la nivel capilar (filtrare, difuziune,
osmoza)
• frecventa respiratorie nu este modificata substantial;
• creste initial nevoia de O2 si apoi se mentine in platou pe durata baii;
• creste usor diureza dar scade odata cu aparitia transpiratiei;
• circulatia cerebrala si coronariana sunt mai constante;
• efecte imunobiologice:

16
- la temperaturi de 42-43°C – pot fi omorati germeni;
- 39-40°C – creste capacitatea de aparare a organismului;
- 38-39°C – se utilizeaza in reumatolgie.
• efecte spasmolitice:

- la 37-38°C obtinem o relaxare foarte buna;


- indicatii: * contractura musculara de origine neurogena sau periferica;
* ca procedura de pregatire in realizarea altor proceduri: kinetoterapie
(manipulare, intinderi, posturari) sau masaj (clasic ori reflex).
• efecte circulatorii – apar datorita spasmolizei si vasodilatatiei.
O temperatura a nucleului de 37,3°C da o vasodilatatie periferica maximala pentru a fi
utilizata in:
- angiopatii obliterante;
- tulburari periferice functionale (sd. Raynaud).

Baia de lumina. Sauna. Impachetarea uscata.

Aplicatiile calde uscate se pot efectua intr-o camera cu aer cald, uscat, bai generale de lumina,
sauna.

Baia de lumina generala:


- este un dulap prevazut cu becuri de o putere de aproximativ 2-2,5KW;
- ramane afara doar capul
 termoliza la nivelul fetei se poate efectua;
 respiratia in aer normal este mai usoara;
- central se produce vasodilatatie periferica iar ulterior creste temperatura cu 1°C la 6-9
minute;
- spre finalul baii datorita sudoratiei in baie, atmosfera devine usor umeda si se
accentueaza efectele hipertermizante si circulatorii.

Baia generala de aer cald:


- se poate face intr-o camera sau intr-un dispozitiv cu capul afara, avand efectul
aproximativ al baii de aburi;
- pe parcursul procedurii, aerul se umidifica datorita transpiratiei;
- temperatura: aproximativ 60°C – 80-90°C.

Sauna:
- o incapere lambrita in care caldura se produce prin incalzirea unor pietre;
- temperatura aerului este de aproximativ 80-100°C;
- are patru componente:
• aerul cald

17
• socul termic – se toarna apa pe pietre
• automasajul – cu mainile
• aplicatia finala rece – imersie in apa cu gheata.
- datorita posibilitatii de termoliza sudoripara nu prea are efect hipertermizant central.

Aplicatii locale si partiale de caldura

1. Baile ascendente Hauffe ale extremitatilor:


- temperatura 35-36°C -> 42-44°C timp de 30-45 minute;
- indicatii: arteriopatie obliteranta (pentru efectul vasodilatator), hipertensiune arteriala
si CIC (prin efectul metameric)

2. Aplicatii locale de parafina si namol:


- se pot dace la extremitati, pe regiuni limitate ale trunschiului, articulatiile mari ale
membrelor;
- parafina inmagazineaza caldura prin topire si o cedeaza => solidificandu-se;
temperatura e de aproximativ 50°C->56°C; punctul de solidificare 52-62°C; in jurul acestui
punct cedeaza multa caldura; imersii repetate;
- metoda de aplicare: pensulari / placi partial solidificate sau mansoane;
- conductibilitatea calorica Q23 fata de apa;
- caldura patrunde treptat;
- indicatii si contraindicatii: ca la orice procedura de termoterapie: afectiuni reumatice
cronice, tulburari circulatorii, redori articulare.

Namolul:
- cel mai bun este cel sapropelic;
- se utilizeaza asemanator parafinei cand se aplica local;
- temperatura: 44-48°C in 2-4 centimetri grosime;
- efect in profunzime, asemanator parafinei.

Baile partiale de lumina:


- efecte hipertermizante blande;
- solicitarea sistemica este redusa;
- se aplica in ½ superioara; in ½ inferioara.

Compresele calde si fierbinti locale:


- nu se folosesc;
- au efecte in special cutanate.

Dusurile

18
Sunt proceduri de hidrotermoterapie in care apa sub forma de jet la temperaturi si presiuni
diferite este proiectata asupra corpului in intregimea lui, sau partial.
Datorita actiunii concomitente a temperaturii si presiunii actiunea este sporita.
In functie de instalatiile care le produc, dusurile sunt: fixe sau mobile.

In functie de temperatura, dusurile sunt:


- reci: 10-15°C cu efect tonifiant asupra SNC si musculaturii;
- racoroase: 16-24°C;
- caldute: 25-30°C;
- calde: 30-40°C;
- fierbinti: peste 40°C.
In functie de presiune, dusurile sunt:
- dusuri cu presiune inalta: 2,5-4 atm;
- dusuri cu presiune medie: 2 atm.
In functie de forma jetului de apa:
- jet plin – apa nu se imprastie;
- dus evantai – apa se imprastie;
- dus ploaie – cu o rozeta;
- dus pulbere – foarte fina.

In afara apei (calde, reci, alternante) se mai poate folosi aburul sau aerul cald.
Directia coloanei de apa poate fi:
- verticala (descendenta sau ascendenta);
- orizontala;
- circulara.
Se individualizeaza si dusul subacval si dusul masaj.

Dusuri reci:
- 15-20°C
- durata 1-3 minute;
- se pot aplica partial sau general;
- au efect tonifiant asupra SNC si mai ales asupra musculaturii;
- indicatii: anemii, debilitate, neurastenii, obezitate, hipofunctie tiroidiana; profilaxia
catarului respirator.

Dusuri caldute:
- sunt calmante;
- indicatii: se recomanda in stari de agitatie si ca pregatire pentru alte proceduri.

Dusuri fierbinti:
- cu durata scurta sunt excitante;
- cu durata lunga sunt calmante;

19
- in aplicatiile generale se recomanda la neurastenici;
- in aplicatii locale au actiune resorbtiva in inflamatia cronica.

Dusurile alternante:
- 40 de secunde 38-40°C;
- 10-15 secunde 18-20°C;
- Sunt puternic excitante si revulsive => sunt utilizate in astenii psiho-fizice, insomnii.

Dusul scotian:
- se folosesc doua dusuri mobile orizontale: unul cu apa calda (40-45°C) iar celalalt cu
apa rece (10-15°C);
- bolnavul sta la o distanta de aproximativ 2-4 metri;
- se incepe cu dusul cald 10-15 secunde apoi cel rece 5-10 secunde si se repeta de 2-4 ori;
- exista doua tipuri de excitanti: mecanic si termic motiv pentru care recele nu da
senzatie neplacuta;
- regiuni de aplicat: lombosacrofesiera, abdominala, dorsala, nivel la care tonifica
musculatura si favorizeaza circulatia sangvina;
- indicatii:
• atonii si atrofii musculare;
• constipatie cronica;
• obezitate;
• mialgii;
• acroparestezii;

Efecte: de intensitate mai mica au dusurile evantai.

Dusul cu aburi:
- se folosesc vapori de apa supraincalziti la presiune;
- durata: 3-5 minute;
- in timpul aplicarii dusului se poate face si masaj;
- actiune: intens resorbtiva;
- indicatii: reum. ale partilor moi; artrite si periartrite cu redoare articulara; spondilita
anchilozanta;

Folen: = dusul cu aer cald


Are efectele dusului cu aburi dar mai scazute.

Dusul masaj:
- cu un dus rozeta se proiecteaza apa la 38-40°C;
- durata: 8-15 minute;
- actiune intens hiperemianta, resorbtiva si tonifianta;
- indicatii:

20
• spondilita anchilozanta;
• sechele dupa facturi;
• luxatii si entorse;
• constipatii cronice.

Dusul subacval:
- pacinetul face o baie si I se aplica un masaj cu un sul de apa;
- temperatura baii: 35-36°C
- distanta: 5-15 centimetri – de la care se practica aplicatiile;
- efectele si indicatiile sunt aproximativ la fel cu cele ale dusului masaj;

Dusul ascendent:
- se practica la nivelul perineului;
- actiune: tonifica musculatura perineului si actiune de calmare a organelor din micul
bazin;
- indicatii: hemoroizi, rectite, prostatite, boli genitale feminine;
- temperatura:
• rece in stadii acute;
• calda in stadii cronice.

Compresele

- proceduri prin care se obtin reactii tegumentare invelind intregul organism sau o parte
a corpului intr-o tesatura umeda, acoperind sau nu cu o tesatura rau conducatoare de caldura,
ce mentine un timp aceasta reactie;
- clasificarea lor se face in functie de temperatura si regiunea pe care se aplica; din punct
de vedere al temperaturii sunt:
• stimulante
• reci
• calde
• alternante
• cu aburi.
- se pot aplica la cap, gat, torace, abdomen, perineu, gambe, degete, maini, antebrate.
- tehnici de aplicare; reguli generale:
1. compresa trebuie sa fie intim aplicata pentru a nu permite intrarea aerului;
2. umiditatea ei trebuie sa fie adecvata tipului de compresa: cele reci si calde vor fi
semistoarse pentru a nu se scurge apa pe tegument; cele stimulante bine stoarse pentru a nu
umezi compresa de acoperire;
3. compresa uscata de acoperire trebuie sa o depaseasca pe cea subiacenta;
4. nu se aplica prea strans pentru a nu crea tulburari circulatorii;
5. daca compresele stimulante nu se incalzesc in 10-15 minute, ele provoaca frison si se
indeparteaza; aceasta aplicatie se face dupa o prealabila frictionare sau periere a regiunii;
6. compresele nu se aplica decat pe tegumentul indemn.

21
Comprese reci:

- o bucata de panza impaturita de 5-6 ori si inmuiata in apa rece;


- ele nu se acopera pentru a nu favoriza incalzirea;
- se schimba la 5 minute sau se acopera cu o punga cu gheata;
- actiune antiinflamatorie si hemostatica pentru ca nu produc reactie vasculara
hiperemica;
- indicatii:
• cap – hemoragii, congestii, meningite;
• gat – laringite, amigdalite, flegmoane amigdaliene;
• torace – hemoptizii, viroze;
• abdomen – apendicite, colecistite, hemoragii digestive, anexite acute;
• gambe – flebite, varice, atonii musculare;
• langhete = comprese alungite la antebrat, degete, maini, in artrite acute.

Comprese calde:

- apa atinge 38-43°C, iar la cele fierbinti atinge 45-50°C;


- acestea se acopera cu o musama = strat impermeabil, peste care se pune o tesatura de
lana sau vata;
- actiune: analgetica, rezorbtiva, antispastica, trofica;
- indicatii:
• cap – migrena angiospastica, nevralgii;
• gat si torace – traheobronsite, laringite, bronsite cronice, nevralgii intercostale.

Comprese alternante:

- o compresa de 40-45°C, urmata de o compresa la 12-15°C;


- ele stimuleaza circulatia locala, cresc tonusul muscular si au actiune revulsiva si
decongestionanta;
- indicatii: tulburari circulatorii periferice, pareze, paralizii.

Compresa stimulanta Priessnitz:

- o compresa rece acoperita;


- se face cu apa statuta (22°C);
- se acopera cu o compresa uscata groasa si se tine timp indelungat (aproximativ 12 ore);
- actiune: activeaza procesele biologice locale; favorizeaza circulatia, stimuleaza
activitatea cordului si a SNC, are actiune intens rezorbtiva;
- indicatii:

22
• la nivelul toracelui: bronsite acute si cronice, congestii pulmonare, pleurezii, nevralgii
intercostale;
• la nivelul abdomenului: inflamatii acute, subacute si cronice ale organelor
intraabdominale;
• la nivelul perineului si nivelul gambelor: asemanator compreselor reci
- langete – artrite subacute si cronice secundare.

Comprese cu abur

- pe tegument se pune o flanela uscata mai mare, peste care se aseaza o compresa
fierbinte, acoperind-o cu restul de flanela;
- actiune: rezorbtive, alangetice, emoliente;
- indicatii:
• cele abdominale: spasme si inflamatii cronice abdominale;
• genitale: inflamatii genitale cronice.

Afuziunile

- sunt proceduri hidroterapice ce constau in proiectarea unei coloane de apa fara


presiune asupra unor suprafete ale organismului;
- efectul lor se bazeaza pe factorul termic;
- in functie de temperatura sunt: reci 18-20°C si alternante 18-22°C -> 38-42°C;
- in functie de regiunile unde se aplica, sunt: complete si partiale (la picioare, la
genunchi, gambe, etc)
- materiale: doua baterii (una rece, una calda) si doua furtunuri cu diametrul de 3-5 cm
(stropitoarea de gradina, fara rozeta);
- se aplica dupa incalzirea prealabila;
- sunt influentate:
• circulatia sangvina (activarea, revigorarea sa);
• respiratia (mai profunda, mai ampla);
• tonusul muscular (spasmolitic);
• SN (tonifiante);
- durata: 1-3 minute maxim -> aparitia reactiei dermovasculare;
- Afuziunile picioarelor: se incepe de la articulatia astragala, calcaneana si lateral de
tendonul lui Achile; pacientul se intoarce cu fata si se continua turnarea cu degetul mare,
marginea interna a piciorului;
- Afuziunile genunchilor: se incepe tot de jos si se urca ep fata interna a piciorului, pana
in spatiul popliteu si coboara pe fata externa; se intoarce pacientul cu fata si se continua de la
haluce pana la marginea interna a genunchiului si pe marginea externa, pana la degetul mic;

23
- La coapse – la fel pana la fese posterior si regiunea inghinala anterior;
- durata: pana la aparitia reactiei dermovasculare;
- La membrul superior, pacientul sta cu mainile intinse deasupra spatarului unui scaun
sau a unui paravan;
- afuziunile jumatatii superioare a trunchiului: se incepe in regiunea lombara urcand cu
apa pana in regiunea cervicala si facand miscari de lateralitate;
- afuziunile jumatatii posterioare: pacientul sta in picioare si se incepe de la calcai,
gambe, genunchi, coapse, fese, apoi lombar, dorsal si cervical;
- afuziunea completa: este rara, se incepe cu afuziunea jumatatii posterioare si se trece
apoi la regiunea anterioara;
- afuziunea fulger: este de fapt un dus aplicat de la o distanta de 3-6mm cu o presiune de
1,5atm;

Afuziuni alternante: au aceeasi tehnica ca si cele reci si se aplica pe aceleasi regiuni. Se incepe
totdeauna cu aplicatia calda si se fac 2-3 alternante.

Indicatii:
- afuziunile picioarelor:

 cefalee prin tulburari vasomotorii (vasoconstrictia de la picioare este asociata cu


vasoconstrictie la nivel cerebral);
 pareze si paralizii ale musculaturii picioarelor;
 picior plat dureros;
 varice;
 parestezii;
 sindrom post-trombotic.

- afuziunile bratelor si spatelui:

 astenie psiho-fizica;
 atrofii musculare;
 scolioza;
 constipatii;
 IACRS repetate.

Cura Kneipp

- este o metoda naturista de tratament;


- “cura reusitelor” -> o adevarata fobie sociala;
- alergarea cu picioarele goale pe o pajiste inverzita acoperita de roua diminetii;

24
- durata procedurii: de la 5 minute la o ora;
- etapa premergatoare alergatului pe pajiste este importanta:
 merge decult prin casa;
 merge descult pe drum;
 frictionarea picioarelor cu apa rece;
 ia contact cu pajistea inrourata.
- mecanism de actiune:
 contactul picioarelor goale cu iarba incarcata electrostatic -> se pun in functiune
circuite nervoase si umorale;
 calirea organismului;
 antrenarea la effort fizic.

Talasoterapia

Este un complex de metode si mijloace terapeutice oferite de climatul maritim si baile in


mare utilizate in scop profilactic, curativ si de recuperare functionala.
Tarmul romanesc al Marii Negre masoara 245km; el ofera conditii climatice si
terapeutice pe toata lungimea lui.
Marea Neagra este o mare inchisa, de tip continental, o relicva a marilor Sarmatica si
Pontica cu o maree neinsemnata (maxim 0,12 cm fata de valori de 12, 15 sau 19 cm pe
coastele Scotiei sau in Franta).
Apa are o adancime mica in dreptul plajelor, fapt ce favorizeaza o buna penetratie si
retentie a radiatiei solare.
Temperatura medie a apei in sezonul estival este de 21-24°C; expunerea plajelor este
estica, cu plaje largi, cu nisip fin, protejate de vant.

Thalasoterapia actioneaza prin 3 elemente: apa, aerul si variatia solara:

1. factorul chimic al apei: apa din Marea Neagra este o apa minerala hipertona; 13-18g‰
continut in saruri; de tip clorurata, bromurata, sulfatata, sodica, magneziana. Mai contine:
Zn, Cu, Co, Cr, Mo.
Datorita continutului crescut de Na si Mg, Petersen recomanda cura interna pentru
tratarea constipatiilor cronice.

2. factorul termic – temperatura minima a apei pentru balneatie este de 15°C la adulti si
18°C la copii.
Cu cat temperatura apei este mai ridicata, cu atat mai mult creste capacitatea de
patrundere in piele a sarurilor minerale.

3. factorul mecanic – masajul ritmic al valurilor si presiunea apei influenteaza circulatia


• direct – venele au o structura mai compresibila;
• indirect – prin stimularea receptorilor periferici.

25
4. prezenta algelor determina la nivelul pielii eliberarea de elemente bioactive, ionizante,
minerale si vitaminice, toate stimuland mecanismele de aparare naturala a organismului.

5. aerul iodurat de la suprafata apei – stimuland usor glanda tiroida, ceea ce da o stare
generala buna.

6. incarcarea cu ioni negativi a aerului are o influenta benefica asupra organismului.

7. radiatia solara – radiatia UV activeaza vitamina D din piele -> absorbtie mai buna a
calciului -> depunere in oase.
Joaca in apa marii stimuleaza secretia hormonului de crestere hipofizar care asociat cu
stimularea vitaminei D => un schelet viguros pentru copii.
Efectele biologice ale radiatiilor UV:
 actiune revulsiva cutanata -> eritem -> pigmentare -> exfoliere
 efecte bactericide;
 modifica pragul de excitabilitate
 stimuleaza maduva hematogena
 stimuleaza glanda tiroida
 influenteaza metabolismul glucidic
 influenteaza nociceptia -> efect sedativ, analgetic
 influenteaza coagularea sangelui.

8. marea determina reechilibrarea organismului prin apropierea acestuia de modurile


primare de existenta si dezinsertia temporara din mediul stresant si uneori artificial de viata
desfasurat in marile aglomerari urbane.
Amelioreaza starea de sanatate prin imbunatatirea functiei respiratorii, cardio-
vasculare, endocrine si nervoase.
Prin intermediul jocurilor pe plaja, plimbarilor pe faleza, inotului se combate
sedentarismul.

9. pentru omul bolnav, cu afectiuni respiratorii, cardiovasculare, osteoarticulare, marea


este un remediu.

Indicatiile talasoterapiei:

- profilactic:

• copii, adolescenti si tineri ce prezinta deficiente constitutionale cu localizare


mioartrokinetica (deviatii ale coloanei vertebrale, deviatii de ax ale membrelor);
• tulburari de crestere, meteorosensibilitate, predispozitii la infectii, adaptare
defectuoasa la contrastele termice si la sezonul rece si umed;
• adulti ce lucreaza in frig, umezeala, mediu cu pulberi, microclimat lipsit de lumina
naturala, sedentarii, microclimat cu noxe respiratorii;
• locuitori din zone lipsite de iod.

26
- curativ:

• boli ale sistemului mioartrokinetic: de natura degenerativa, artoze, discopatia operata


sau neoperata; boli ale partilor moi (tendinite); boli de natura inflamatorie (spondilita
ankilozanta dupa stabilizare, poliartrita reumatoida in afara sezonului);
• stari dupa asanarea focarului de inflamatie;
• afectiuni nervoase sechelare tardive;
• ginecopatii cronice;
• boli dermatologice si alergodermii;
• boli ale aparatului respirator – traheobronsite trenante, bronsite cronice, astm bronsic.

- recuperare:

• stari dupa tratament ortopedic, chirurgical sau medicamentos al unora dintre bolile de
mai sus;

Contraindicatii:
- stari debilitare;
- tuberculoza activa;
- neoplazii
- decompensari de organ.

Metodologie:
- cura naturista – expunerea la soare si imersia in apa marii.

Crioterapia

- expunerea tegumentului pentru scurt timp la temperaturi foarte scazute (temperatura


de inghet a apei sau mai mici).
- scop:
• scaderea spasmelor musculare si a hipertoniei;
• analgetic
• reducerea proceselor inflamatorii.

Modalitati de reducere a temperaturii cutanate:

1. Convectie: flux de aer rece.


2. Evaporarea unor substante: Kelen
3. Conductie – contact direct cu gheata sau alte corpuri reci.
Metoda convectiva – s-a folosit in timpul razboiului pentru aviatorii ce cadeau in Marea
Nordului. Dupa pescuirea lor erau expusi unui mare foen rece si abia apoi incalziti.

27
Evaporarea se poate folosi si acumularea Kelen, pe tegumentele ce acopera musculatura
spastica, concomitent cu miscari active, atat cat permite durerea.
Exemplu: in torticolis pe m. trapez, m. sternocleidomastoidian.
Conductia – aplicarea de gheata calup sau de apa cu gheata, ori gheata granulata. Nu se
recomanda aplicarea calupului de gheata direct pe tegument, pentru ca pot apare leziuni
veziculoase (flictene, ca la arsura).
Se pot folosi buiote din materiale plastice sau cauciuc subtire, sau un voal fin, poros.
Clinicienii australieni: foloseste impachetarea cu comprese foarte reci, schimbandu-le la 4-5
minute.
Se mai pot folosi imersia segmentului de tratat in apa foarte rece 2°C, timp de 20-30 secunde,
de mai multe ori.

Mecanisme de actiune. Efecte

- racirea tegumentului si a muschiului subiacent -> functiile musculare se reduc;


- racirea produce scaderea vitezei de transmisie a impulsului atat prin nervii motori cat
si prin cei senzitivi; fibrele mielinice sunt blocate selectiv:
• inhibitia fibrelor gama determina o reducerea reflexului gama;
• fibrele motorii alfa sunt aproape nemodificate;
• transmisia simpatica este redusa aproape complet la 5°C.
- scade tensiunea si viteza de contractie a musculaturii scheletale si creste perioada de
relaxare a celulei musculare, utila pentru refacere;
- debitul circulator scade in musculatura racita;
- creste vascozitatea tesuturilor cu colagen, aparand dificultati mecanice care perturba
miscarile de finete, deoarece creste vascozitatea lichidului sinovial, a tesutului articular si a
tendonului => este mai greu sa se mobilizeze o articulatie racita.
- la 1°C muschiul nu mai raspunde decat la stimulare electrica; la temperaturi mai mici
de 1°C, nici astfel nu mai poate fi stimulat.

Deci efectele aplicatiilor reci se datoreaza:

- reducerii conductibilitatii nervului;


- scaderii excitabilitatii fibrei musculare;
- cresterii vascozitatii in tesuturi si articulatii.

Dupa indepartarea agentului rece, temperatura cutanata creste rapid si se mentine crescuta
cel putin o ora, in timp ce temperatura din muschi se mentine scazuta timp indelungat.

Atentie:
 aplicatiile reci se fac pe tegumente calde sau incalzite;
 sunt aplicatii locale;
 se realizeaza in incaperi unde exista confort termic;

Crioterapia la pacientii spastici

28
- aceasta metoda dateaza din 1956;
- se foloseste gheata granulata aplicata timp de 20 de minute pe muschii hipertoni, timp
in care se schimba de 2-3 ori;
- mai buna pare a fi metoda ce foloseste comprese inghetate;
- sub compresa se inregistreaza scaderea spasticitatii;
- temperatura cutanata scade rapid la aproximativ 12°C iar la 2-3 minute de la
inlaturarea aplicatiei reci temperatura cutanata creste la aproximativ 25°C;
- in primele 4-5 minute de la aplicatie, scad reflectivitatea tendinoasa si tonusul
muscular;
- pacientul isi revine la starea initiala: in 30-60 de minute reflectivitatea tendinoasa, dupa
cateva ore, tonusul muscular;
- aplicatiile la maini si picioare duc la imbunatatirea prehensiunii si a mersului;
- la persoanele obeze sunt greu de obtinut astfel de rezultate.

Indicatii:

 in afectiuni musculare spastice de origine craniana, cervicala;


 in afectiuni ale umarului cand sunt interesati m. romboizi, m. supra si subspinosul, m.
sternocleidomastoidian (se face o aplicatie rece pe toata suprafata acestor muschi si se
continua cu un masaj sedativ);
 in dureri de origine miofasciala (se foloseste metoda calupului de ghata pe zona
dureroasa la o oarecare distanta de zona dureroasa pentru ca initial apare senzatia de arsura,
apoi de durere);
 in inflamatiile din starile post traumatice.

29
30
31