Sunteți pe pagina 1din 12

Spaţiile locuinţei

În domeniul organizării interioare a locuinţei, asistăm astăzi la dezvoltarea de noi


câmpuri, menite să adapteze locuirea la modul de viaţă şi gustul noilor generaţii. Este o
zonă generoasă, iar arhitecţii nu rezistă tentaţiei de a se confrunta cu noile teme ale locuirii.
Efortul lor se concentrează pe aflarea căilor prin care să dea totuşi valoare pretenţiilor
clienţilor, deşi ele sunt cantonate de obicei doar pe economicitate şi gust derizoriu. Ei
urmăresc sinteza dintre funcţie şi formă, dintre esenţial şi neesenţial, adică obiectiv şi
subiectiv, dintre concept şi detaliu, în dorinţa de a da locuirii expresii semnificative.
Până la Mişcarea Modernă, formele de locuire erau relativ libere, dictate doar de
situaţia financiar-socială a proprietarului şi de tradiţia culturală locală. În rest, mici
pretenţii individuale şi calitatea profesională a arhitectului diferenţiau locuinţele de acelaşi
rang din oraş. Odată cu criza de locuinţe din marile oraşe şi iniţierea politicilor de locuire,
funcţionalismul a devenit principala orientare în proiectarea locuinţelor. El a generat
principii ergonomice raţionale de organizare şi dimensionare a spaţiilor, care-şi păstrează
valabilitatea, dar numai orientativ. Ele pot fi respectate, dar, pentru că trăim de câteva
decenii sub un alt spirit al vremii, trebuie sancţionate atunci când acţionează ca prejudecăţi.
În ciuda imensei diversităţi de locuire în condiţiile de azi, sub aspectul amenajării ei
interioare putem vorbi în general despre unele trăsături comune ale locuinţei
contemporane:

● preocuparea pentru individualizarea locuinţei, în primul rând prin


concepţia arhitecturală, dar şi printr-o programată marjă de posibile
intervenţii ale utilizatorilor
● spaţii fluide şi transparente, continuitate spaţială, cu diviziuni variabile
● comunicare permisivă cu exteriorul (în acord cu calitatea sa)
● creativitate în concepţia limitelor spaţiale
● eliberarea spaţiului de obiecte, decorative sau nu, în măsură să dilueze
conceptul arhitectural
● eliminarea sistematică a tuturor elementelor care acoperă structura
● utilizarea luminii şi a culorilor ca parte integrantă a soluţiilor de
arhitectură.

Cea mai uzuală şi, de altfel valabilă împărţire a spaţiilor necesare locuirii – deşi,
atenţie, nicidecum unica şi nici cea mai interesantă! – grupează aceste spaţii în două
categorii: zona de zi şi zona de noapte. Nu întotdeauna este necesară zonificarea lor
riguroasă, ci, diferenţele dintre oameni şi familii fac necesară tratarea lor cu flexibilitate şi
nuanţări.
Pentru prezentele scopuri didactice, enunţarea principiilor funcţionaliste par cele
mai potrivite. De altfel, aceste principii constituie un alfabet al proiectării, a cărui lecţie
trebuie însuşită. Subliniez însă încă o dată: principiile nu sunt legi şi numai spiritele
modeste refuză să admită alternativele.
Locuinţa generică pe care o avem în vedere în continuare este locuinţa individuală
de tip Subsol + Parter + Etaj + Mansardă, pentru că este forma cea mai complexă dintre
formele actuale şi frecvente de locuire.
Zona de zi
Zona în care se petrec activităţile şi circulaţiile diurne este alcătuită din spaţiile cu
un caracter comun nu numai întregii familii, dar şi de contact cu persoane din afară, care
sunt invitate în locuinţă. De aceea, cele mai multe dintre spaţiile zonei de zi au şi un
caracter de reprezentare socială a familiei. Zona de zi e alcătuită din spaţii în general
deschise, dar cu posibilităţi de compartimentare şi intimizare.
La proiectarea unei locuinţe trebuie să se ţină cont de cea mai potrivită structură de
rezistenţă. De asemenea, trebuie avută în vedere flexibilitatea locuinţei, adică capacitatea
casei de fi adaptată situaţiilor viitoare. Structura unei familii se modifică în genere
aproximativ la cinci ani, fără a mai vorbi despre schimbările de gust, de generaţie şi de
proprietar.
■ ACCESUL în locuinţă este acoperit şi, în general vizibil din direcţia de venire.

■ VESTIBULUL este primul spaţiu prin care pătrundem în locuinţă şi e piesa care ne
creează prima impresie despre familia rezidentă. E un spaţiu închis sau deschis, dar
suficient de mare ca să creeze o primă impresie favorabilă, de primire şi invitaţie. El nu
obturează privirea, ci e bine să ofere deja o perspectivă asupra interiorului. E bine să fie
iluminat natural. Vestibulul trebuie să facă posibilă depozitarea cel puţin a hainelor şi altor
accesorii de stradă (umbrelă, pălărie etc.) în cuier deschis, dar e necesară şi o garderobă
închisă, care poate fi rezolvată ca mobilier sau ca o încăpere separată. În cazul în care
există garaj la subsol, vestibulul trebuie să comunice cu el printr-o scară. În cazul în care
nu există intrare secundară, bucătăria trebuie şi ea să fie în imediata apropiere.
■ CAMERA DE ZI este principalul spaţiu de reprezentare a casei. E o încăpere mare
sau, preferabil, un spaţiu deschis, cuprinzând: zona de discuţii şi zona de luat masa,
adiacente bucătăriei şi terasei.
▪ Zona de discuţii (sitting room)
Zona de discuţii este, în general, spaţiul cel mai interesant şi cu vocaţie de
reprezentativitate. Aici sunt invitaţi musafirii sau alţi vizitatori, aici îşi petrece familia
timpul rezervat activităţilor de zi.
Este mare, pe cât posibil deschis şi compartimentat doar prin mobilare.
Această zonă se deschide către exterior pe latura cea mai avantajoasă din punct de vederea
al orientării către punctele cardinale şi peisaj.
Zona de discuţii funcţionează legată de:
- locul de luat masa
- zona de acces
- terasa
- scara către etaj
- baia de zi
- family room
- spaţii de depozitare (debara)
- şi de bucătărie, direct sau prin vestibul
Pe lângă relaţiile de circulaţie, el trebuie să ofere şi zone de intimitate.
▪ Locul de luat masa (dining room) este mai mic decât locul de discuţii.
Orientarea lui e mai puţin importantă, dar foarte mult contează calitatea relaţiei lui cu zona
de discuţii. Spaţiile sunt adiacente şi pot funcţiona separat sau împreună – mai ales în cazul
unor petreceri.
La fel de importantă este relaţia fluentă cu bucătăria – fie ea autonomă sau integrată.
Contează şi relaţia bună cu terasa, aflată în imediata apropiere.
■ BUCĂTĂRIA poate fi tradiţională sau integrată în zona de zi.
Ea trebuie să fie aproape de intrarea în locuinţă. Dacă este o bucătărie autonomă, atunci e
bine să fie accesibilă din vestibul sau să beneficieze de un acces separat. În oricare
variantă, bucătăria trebuie să aibă o relaţie foarte bună cu zona de luat masa şi terasa.
În bucătăria închisă, tradiţională, se află şi un loc de luat micul dejun în familie sau chiar
masa în mod curent. Între ea şi locul de luat masa se poate practica un ghişeu de legătură.
Bucătăria e îndeaproape deservită de cămară, iar pivniţa e uşor accesibilă dinspre
bucătărie.
Debaraua cu obiecte de curăţenie şi chiar dormitoarele au acces uşor către bucătărie.
Evident, orice bucătărie trebuie luminată şi ventilată natural, prin fereastră. Atât bucătăria,
cât şi alte spaţii de zi anexă (cămară, scară, vestibul etc.) pot sta foarte bine cu orientarea
către nord.
■ Accesul secundar, legat de bucătărie, trebuie să fie acoperit, mediat de un mic
vestibul care cuprinde cămara şi eventual frigiderele. De regulă, acesta este pe altă latură a
clădirii, mai aproape de grădină ori curtea gospodărească;

■ SPAŢIILE DE DEPOZITARE ÎN ZONA DE ZI


▪ Garderoba de lângă vestiar e necesară pentru depozitarea de îmbrăcăminte şi
încălţăminte (de iarnă) etc. În cazul în care nu există un alt spaţiu la subsol, aici pot sta
schiuri, sănii, role, bicicletă, cărucior etc. Uneori, această încăpere poate fi accesată şi
direct de afară. Oricum, e bine să fie ventilată natural.
Această garderobă poate fi rezolvată şi printr-o piesă mare de mobilier.
▪ Debaraua pentru lucruri de curăţenie poate fi o mică încăpere separată, o formă de
dulap, eventual înzidit sau poate fi rezolvată sub scară.
▪ Cămara de alimente, lângă bucătărie, are ventilaţie naturală.

■ BAIA sau GRUPUL SANITAR cu sau fără duş. Şi această încăpere trebuie să aibă o
anumită eleganţă, dat fiind că deserveşte musafirii şi este adiacentă zonelor reprezentative.
■ SCARA spre etaje sau etaje intermediare poate avea un spaţiu rezervat doar pentru
ea, mai mult sau mai puţin închis sau poate face parte din camera de zi. În funcţie de
aceasta, dar şi de alte considerente mai mult estetice, ea poate beneficia de o infinitate de
tratări.
Este luminată natural, direct sau indirect.
Poate conţine sub ea depozitări sau poate pluti liberă.
Poate fi continuarea scării dinspre subsol sau poate fi diferită.
E bine să fie considerată ca un element spectaculos, integrat unei promenade arhitecturale,
care să ofere imagini de parcurs pentru cei care o utilizează şi să se deseneze frumos pentru
cei care o privesc.
■ SCARA dinspre subsol beneficiază de o tratare mai modestă. Ea poate permite o
pantă mai mare, dar tot înscrisă în formula obligatorie 2H + L = 62-64.
Ea trebuie separată de parter printr-o uşă, aflată sus sau jos.
Dacă asigură accesul dinspre garaje, ea debuşează în zona de vestibul (unde se lasă
paltonul), de unde este uşor şi accesul spre bucătărie (de la beci), spre etaje (cu rufele
spălate), spre living room (cu musafirii).
■ FAMILY ROOM este o încăpere de intimitate, loc de retragere ziua pentru activităţi
individuale (bibliotecă, pian, birou, audiţii, dvd etc.) Ea oferă şi posibilitatea de
flexibilitate funcţională a locuinţei, putând avea rolul de cameră de oaspeţi, camera bunicii
sau birou. I se poate asigura şi un acces separat dinspre vestibul, în cazul în care la birou
pot veni uneori clienţi sau colaboratori. Uneori, ea beneficiază de o baie proprie.
Zona de noapte
■ PALIERUL DE ETAJ poate fi un coridor îngust şi neluminat, cu uşi în toate
direcţiile, care duc la dormitoare şi băi. Este varianta acceptabilă în situaţii speciale, la
plombe, adaptări, locuinţe sociale în zone dens construite etc.
Este însă de dorit ca palierul de etaj să fie luminat natural şi chiar deschis către un balcon
comun, să conţină un hol sau degajament pentru multiple funcţiuni posibile – loc de joacă,
calculatorul familiei, locul maşinii de cusut, sera în timpul iernii etc.
Holul de etaj poate fi deschis printr-o supantă către living room.
E de dorit ca cel puţin una din băile de etaj să fie accesibilă din acest palier.

■ DORMITOARELE sunt încăperi de dimensiuni rezonabile, bine luminate natural şi


cu orientare bună. Orientarea este, evident, diversă în diferitele dormitoare, dar e de dorit
ca nici un dormitor să nu fie sacrificat cu ferestrele la nord, cel puţin în zona noastră.
Favorite sunt estul, sud-estul, sudul, sud-vestul, vestul.
▪ Dormitorul matrimonial are, de regulă, baia sa separată, accesul fiind mediat de
un dressing. De regulă, el cuprinde un pat de mijloc.
▪ Dressingul poate fi o încăpere separată sau doar un mobilier specializat, inclus în
dormitor. Este un spaţiu care cuprinde o garderobă complexă, sertare pentru lenjerii,
măsuţă pentru machiaj, diverse compartimentări de depozitare.
▪ Dormitoarele pentru copii pot fi single sau duble şi să poată permite modificări
în funcţie de vârstele copiilor. Pot avea baie comună sau băi individuale. Poate exista şi un
spaţiu comun pentru calculator şi accesoriile sale. Dulapurile pot fi clasice sau înzidite, în
camere, pe palier sau în sasul spre baie.

■ Încăperile de baie pot fi diferite în funcţie de dormitoarele pe care le deserevesc.


De regulă, baia matrimonială e mai luxoasă. E de dorit ca toate băile să fie prevăzute cu
cadă. WC-ul poate fi separat de încăperea de baie. E de dorit, evident, ca toate băile să fie
luminate şi ventilate natural.
■ Spaţiul comun al copiilor poate căpăta orice formă organizare şi dimensiuni.
■ Debaralele sunt întotdeauna necesare, la toate etajele.

Alte zone ale locuinţei


■ LA MANSARDĂ poate fi amenajat un apartament sau o garsonieră pentru un membru
tânăr al familiei sau o zonă de lucru, care însă poate conţine cam aceleaşi spaţii – spaţiu de
lucru, nişă de dormit, mic oficiu, grup sanitar. Accesul poate fi separat sau nu.
■ SUBSOLUL poate conţine diferite funcţiuni ca:

- garaj, - spălătorie, - cameră de oaspeţi


- atelier şi depozitare scule - uscătorie, - cramă,
- spaţiu de depozitare - călcătorie, - atelier de creaţie,
schiuri, biciclete, sănii etc., - beci alimente, - audiţii şi repetiţii
- depozitare unelte de - cameră hobby muzicale,
grădinărit - sală fitness

■ GARAJE EXTERIOARE şi PARCAJE ACOPERITE, cu dimensiuni orietative


de 2.75 x 5.00. Panta garajelor la subsol poate fi de cca. 12 – 15%, în cazuri dificile însă
chiar 17-19%. Adiacent poate fi şi un mic atelier-magazie.
■ BALCOANE, TERASE, LOGII, PERGOLE, KIOSKURI şi
■ DOTĂRI DE SPORT, ATELIERE DE CREAŢIE, amplasate în grădină. Sunt
dotări libere, foarte utile vara. Chiar şi în perioada raţionalizărilor au scăpat de prescripţii
de gabarit.
Studii
de caz

Plan parter şi plan


etaj al unei locuinţe
înşiruite
Plan etaj secţiune

◄ Locuinţă
în Norvegia
►Locuinţă
în Elveţia