Supernatural

I like pleasure spiked with pain

music is my aeroplane
it's my aeroplane
ainsongbird sweet and sour Jane
music is my aeroplane
it's my aeroplane.....
Muzica data la maxim, hainele aruncate peste tot, un pahar cu cola, ursuleti gumati si messu
deschis. Asa se descrie atmosfera perfecta pentru Jen, o adolescenta diferita de restul, dar
totusi o adolescenta. Nu se poate descrie ca stilul gothic, emo sau alte porcarii de genul, pur si
simplu stilul EU INSUMI.
Alice: deci ne vedem la mine acasa, apoi mergem la party, ok?
Jen: party?? Off, fuck! Si uitasem!! Desigur! Sar pe geam, aterizez pe pomul din curtea
vecinilor si de acolo ma descurc.
Alice: de ce nu folosesti usa?? Doar de aia s-a inventat...
Jen: pentru ca parintii mei sunt ciudati.....plus costul de la telefon de saptamana asta, gasitul
tigarilor in ghiozdan si saptele frumos la geografie sigur nu ii vor imbuna!!
Alice: wow, am priceput!!
Jen: ma duc sa ma pregatesc!! Ne vedem in 15 min la tine PS: incerc sa fug!!:D
Am inchis laptopul, mi-am luat prosopul pufos alb si am fugit in baie. Dupa fix 5 min eu
ieseam machiata, cu parul ondulat si .... tot cu prosop pe mine. Nu ma decisesem in privinta
hainelor. Ma uit in dulap timp de cateva minute si ajung sa ma imbrac in tenisi negri, cu
colanti si o fusta scurta si infoiata, un maieu rosu, un lantisor cu un craniu dragut la gat si
jacheta neagra. Imi pun gluga, chiar daca imi va strica parul, imi iau geanta si tocmai ma
pregatesc sa deschid geamul cand....
- Ce faci domnisoara? Intreaba o voce enervant de autoritara in spatele meu. Desigur,
asta era, nu inchisesem usa.
- Ma racoresc putin!! E foarte cald!!
- In mijlocul iernii!!
- Exact!
- Si te astepti sa te cred?
- Neeaa....oricum, ma duc la o petrecere asa ca da-te din calea mea!
- De fapt te duci jos in sufragerie si ma astepti acolo pana fac putina curatenie prin
camera ta. (Stateam la casa am uitat sa mentionez asta).
- Binee!! Am coborat scarile incet ca sa nu banuiasca ceva, tata era sus in dormitor si
dormea, perfect!! Am fugit si am trantit usa dupa mine. Era frig si vantul imi batea in
fata usturator, eram in intarziere!! Si ..... cum alergam eu asa de frumos, cum sa nu se
intample ceva? Mama alerga dupa mine!! Ce frumos, alergam si radeam in acelasi
timp! Era absurd si caraghios. Ma simteam ca in emisiunile de pe acasa tv. Si am
inceput sa rad in hohote si am sarit gardul in curtea lui Alice. Si ea statea la casa,
amandoua in acelasi cartier luxos si de fite. Am dat cu o piatra in geamul lui Alice si
am urlat la ea. Nimic. Am sunat-o disperata si intr-un final a raspuns: Alice: Mai da-
mi 5 minute! Eu: nu pot!! Mama ma urmareste!! Misca!! Alice: vin acuuum!! Eu: pai
hai!!
Deci cum se putea sa mearga ceva bine?? Sunt genul de pesimista si ironica, deci fac haz de
cea mai tembela situatie. Ardeam la fata nu stiu daca de ras sau de frica sa nu ma ajunga
mama. Whatever, m-am plimbat putin in cerc pana am auzit cosmarul: JENIFEERR!!
Desigur, mama. Am dat cu alta piatra in geamul lui Alice si a iesit nervoasa cu capul pe
geam/: vrei sa imi spargi geamul?? Eu: vrei sa te misti?? A inchis geamul nervoasa, asta sigur
o grabea. Intr-un final a iesit si Alice pe usa din spate. Am luat-o de mana, fara sa o salut sau
sa o imbratisez, si am inceput sa ne cataram pe gard. GATAAA. Am reusit sa escaladam
muntele Everest. Vocea enervanta se auzea parca si mai aproape. Credeam ca ii pierdusem
urma, asa ca m-am uitat inapoi si am vazut-o: alerga in papuci si gafaia, ii ieseau aburi de
fiecare data cand ma striga, parca era un balaur. Am inceput sa chicotesc, iar Alice m-a luat
de mana si am fugit cred ca vreo 900 de m pana a inceput sa se auda tipetele si muzica
specifica petrecerilor. Gafaiam zgomotos,tremuram si eram ametita, crezand ca o sa lesin. M-
am uitat la Alice. Arata mai jalnic decat mine. Am mers impreuna sprijinindu-ne una pe alta
pana la usa. Acolo a aparut o fata pe jumate imbracata in prag si ne-a zambit, invitandu-ne
inauntru. Atmosfera ne-a cuprins imediat si am inceput sa dansam. A urmat o melodie lenta:
paramore- the only exception. M-am trantit obosita pe canapea. Nu dansam pe porcariile
astea, pentru ca nu imi placeau dansurile lente, plus ca nu simpatizam nici un cocalar de la
petrecere, deci buh-bye. Ma uitam la Alice care dansa cu o pocitanie muschiuloasa. Iuck. Am
facut o poza, ca sa rad acasa pe saturate cand imi vor si confiscate laptopul, mp3,mp4 si ca sa
vezi, s-a intors spre mine si a scos limba. Hahaaaa. Cat o sa fac baza pe tema asta. Vede ea.
Pe masa tocmai a aparut o sticla de Jack Daniels. Uhuhuuu, asta inseamna distractie. In 5
minute eu dansam beata pe masa cu sticla goala in mana si cu o palarioara draguta pe cap. (nu
faceam streaptease sau idiotenii ca asta, nu eram genul). Yuhuuu !! cred ca era 1 noaptea, iar
eu ieseam clatinandu-ma pe picioare afara din casa. Nu stiam daca Alice era pe acolo, oricum
eram foarte putin constienta. Am mers vreo 4-5 metri si am ajuns sprijinita de un stalp, insa
dupa 3 minute ceva m-a luat de par si m-a tarat ( nu stiu cat , dar parea un timp enoooorm de
mult) pana la fost centru Coca-Cola. As fi impiedicat imediat creatura aia odioasa daca as fi
putut bineinteles, doar ca imi era rau, bautura mi se urcase la cap, imi cam venea sa vomit, iar
parul nu situ daca mai era intreg dupa tratamentul suferit. Totul s-a oprit intr-o secunda,
durerea insuportabila care ma tortura a incetat si nu ma mai miscam. Eram intinsa pe gresia
rece din depozitul asta parasit si era o bezna cumplita, nu puteam nici macar sa deschid ochii
ca imediat mi se inchideau. Cu greu, cu un efort colosal, am reusit sa ma ridic in picioare si
ma clatinam de parca stateam pe tocuri de 20 de cm. M-am chinuit sa ajung pana la cel mai
apropiat perete, insa am simtit ceva miscandu-se in spatele meu, m-am intors. Nu am vazut
nimic , asa ca mi-am continuat drumul obositor .

Am auzit
din nou acelasi zgomot, se auzea din ce in ce mai aproape iar in 2 secunde ceva ma musca de
gat. CE NAI...nici nu apuc sa termin de injurat, ca am amortit complet de durere. Tremur,
inima imi bate parca sa iasa din piept, iar eu ma simt din ce in ce mai slabita si mai
vulnerabila si singurul lucru la care ma pot gandi e: sper ca Alice e in siguranta si nu moarta
in cateva minute cum voi fi. Nici nu pot gandi ca lumea, o durere sfasietoare imi intrerupe
ideea, ma omoaraaa!! Si in curand pun pariu ca voi fi omleta pentru .... nici nu stiu ce e. Un
nenorocit de vampir cred. Daca as reusi sa lupt cu durerea, cu oroarea i-as da eu ceva de m-ar
tine minte. PROST PROST PROST. Voi muri si uu....poate ma voi reincarna in altcineva si
poate voi fi urmatoarea iubita a lui Orlando Bloom. Si exact in momentu in care voiam sa
inchid ochii pentru totdeauna afurisita de creatura imi da sa beau cateva picaturi de ceva
absolut gretos. Apoi dispare in umbra la fel de repede cum a venit. Fara sa mai am de cine sa
ma sprijin, cad ca o molusca pe gresie sangerand. Nu apuc sa ma gandesc la ceva, ca imediat
vad totul clar si...parca as avea ochelari cu infrarosu. Sunt moarta?? Sunt pe platoul de
filmare de la Matrix?? Intrebari fara raspuns. Aud motorul unei masini si pun pariu ca se afla
la 200 de m distanta, daca nu chiar mai mult. Deci vazul si auzul meu sunt imbunatatite, dar
stai......masina s-a oprit si pot mirosi un parfum barbatesc. Nu miroase rau deloc. Poate a
venit Prince Charming intr-o varianta mai moderna dupa mine.
- Sam, iti spun! Ne pierdem timpul! Cuibul nu poate fi aici, e un loc prea previzibil si
pentru un vampir.
- Merita sa incercam, cine stie ce vom gasi??
- Nici macar nu am mancat!! Cum sa ma pot concentra cand tot ce vreau e un
cheeseburger ?
- Ia mai taci...ooh ce e asta?
Cred ca la mine se refera cu ,,asta”. Auzeam tot, insa nu cred ca mai traiam, nu puteam sa
deschid ochii, eram cufundata intr-un somn luuung.
- Am ajuns prea tarziu!
- Bine, acum hai sa mancam ceva!
- Dean!! E rece, si e muscata de gat. Ce crezi?
- Victima nevinovata. Deci cred ca astia doi sigur au venit pentru mine, iar daca as
reusi macar sa scot un sunet ar fi minunat. LA NAI....Aaahhhh. ( nimeni nu ma lasa
sa termin injuratura).
- Ooohh!! Tipa unul dintre ei, cred ca cel numit Dean. E vie!!
- Aaauu!! Strig eu in timp ce incerc sa ma ridic, tinand mana dreapta la gat.
- Te-am prins! Zice tipul numit ,,Sam”. Tine-te de mine !!
 ,,doua lucruri imi amintesc, pot vedea
pe intuneric si sunt salvata de doi baieti aratosi!! Tipul asta e fabulos! Are un corp bine
lucrat, parul umpic ridicat la varfuri, breton dat intr-o parte, niste trasaturi delicate si
fermecatoare, ochii verzi, o gura frumos arcuita. Parea mai sensibil decat celalalt, ii pasa mai
mult si dadea macar 2 lei pe rasa umana ( daca era ingeras). E mai frumos decat Orlando
Bloom. Pe cel sarcastic nu il pot vedea la fata, deoarece merge mai in fata si pare incordat si
furios. Tipul asta,,Sam’’ ma tine in brate si am o priveliste minunata de aici. Ma intreb daca
sunt ingeri. Gandesc cam mult pentru o situatie ca asta.”
- Unde ma duceti?

- Undeva departe de aici!! Zice tipul ironic. Se indreapta spre o masina, destul de veche
din punctul meu de vedere, cred ca un Chevrollet. Tipul numit ,,Sam” deschide
portiera si ma aseaza pe bancheta din spate. Tare as vrea sa pot dormi, dar nu stiu ce
planuri au tipii astia cu mine, asa ca am de gand sa aflu. Imediat au urcat si ei in
masina, cel ironic pe locul soferului, iar celalalt pe locul din stanga si nu a trecut mult
timp si a inceput sa cante R.E.M- Crazy. Stiam melodia, era foarte veche, deci ca sa
inteleg, astia doi au o masina superba, asculta rock clasic si mai sunt si taaarri. Din
pozitia in care stateam aveam o priveliste spre cel sarcastic. Era saten deschis spre
blond, era putin incruntat, dar in acelasi timp foaaarte fermecator, splendid, sexy,
sarmant, ironic, dar totodata amuzant, chipes, atragator si sa nu uit, dragut. Ochii verzi
 tradeaza o personalitate puternica, care nu se lasa impresionata repede, o persoana de
treaba si frumoasa. Ambii par curajosi, oricine se aventureaza intr-un depozit ca asta

la ora 2 noaptea are curaj, nu gluma.

- Cine sunteti? Intreb eu cu mult tupeu, chiar daca pun pariu ca o sa regret.
- Agenti FBI, si tare am vrea sa aflam povestea ta.
- Sunteti prea draguti pentru niste agenti. Adica uitati-va la voi!! Tu, cel de la volan
pari un o pacoste pentru cel din stanga....Sam, nu? – Da. Asa, deci cum ziceam tu esti
enervant de dragut, iar Sam pare asa mai emotiv.
- Ce creatura esti?
- Jen. Jennifer.
- Inseamna ca stii sa citesti oamenii, spune Sam, si daca esti asa de buna cum pretinzi
inseamna ca banuiesti cu ce ne ocupam eu si fratele meu.
- Stai putin!! Frate??
- Dean Winchester.
 - Super!! Sunteti ...uhm...nu stiu ce sunteti, dar stiu ca nu va lasati deloc si tineti bine de
povestea cu FBI, adica te roog, de parca eu nu ma uit la filme. Cei de la FBI sunt ori
cheliosi, ori negri.
- Esti destul de desteapta pentru varsta ta. Cat zicea ca ai?
- 17 ani. Voi?
- Eu am 21, iar Dean 26.
- Psst, Sam!! Vino putin. Sam se apleaca, iar Dean ii sopteste,, chiar crezi ca e o idee
buna sa ne confesam tipei asteia cu maini magice? Adica stiu ca nu voi ajunge in Rai,
deci viitoru meu e asigurat, asa ca putem sa o lasam pe aici pe undeva? Se descurca!!”
,,Dean, e om si e ranita! Si in primul rand e fata, e inofensiva, doar vrea sa stie
adevarul!”
,, Atunci marita-te cu ea!”
- Hei, baieti! Daca vreti pot cobori oricunde! Am auzit tot ce ati vorbit!
- Stai putin.....zice Dean. Unde esti lovita?
- Uhm...la gat cred, e un fel de muscatura si... nici nu am apucat sa termin propozitia ca
masina s-a oprit cu o frana brusca.
- A sangerat pe tine?
- Cine?
- Vampiru!!chestia ciudata care te-a muscat!! A sangerat pe tine?
- Aaa...nu..de ce ar face asta? Doar m-a muscat, atat imi amintesc.
- Esti sigura?
- Da, foarte. Am atipit pentru cateva clipe, insa eram constienta. Parca spiritul meu era
deasupra si ma vedeam intinsa pe jos si pe voi langa mine.
- Ai avut deja o experienta in afara corpului. Ai murit.
- Am...ce?
- Moarta, stii tu, rece, scofalcita si spiritul tau vazand tot ce se intampla, zice Dean.
- Visez?
- Din fericire nu! Daca ai visa, noi am face ce ai vrea tu si din cate am auzit nu vreau sa
stiu ce e in rest in mintea ta.
- Merci, esti de ajutor! Dean imi face cu ochiul, intipareste un zambet in coltul gurii,
apoi isi intoarce atentia la drum. Ma rosesc toata. Vai, m-am emotioant in fata unui tip
pe care il cunosc de vreo 10 minute. Daca ma voi combina cu vreunu, celalalt ii
apartine lui Alice.
- Se pare ca nu te transformi, deci e bine. Te vom due acasa si iti vei relua viata
obisnuita.
- Obinuita? Mai bine ma omori!
- Desteapta fata! Zice Dean.
- Dean!! De ce iti urasti viata ? intreaba Sam pe un ton bland.
- Este groaznica. Mai mereu trebuie sa fug de acasa, sa sar pe geam, am invatat mai
multe decat parkouristii profesionisti. Parintii mei nu ma inteleg, mai mereu ma cearta
ca nu sunt cum vor ei, ca nu sunt o eleva model. Uneori imi zic ca si-ar dori sa nu ma
fi nascut si eu le raspund: de ce? Ma meritati, de fapt sunt prea buna cu voi!
- Cunoastem cazusi ca astea, spune Sam parca uitandu-se intr-un loc fix amintindu-si.
- Oohh nu incepe iar, tu mereu il starneai pe tata!
- Eu?? Mereu ma compara cu tine. Nu eram un vanator innascut.
- Tu ai avut o copilarie fericita! Ai mers la scoala, liceu ai avut prieteni, ai dormit
noaptea, in timp ce eu mereu ma asiguram ca esti in regula. Wow, si eu ziceam ca
viata mea e naspa. Cred ca mi-au dat lacrimile ascultandu-l pe Dean povestind. Imi
paera asa de rau si daca as fi putut as fi spus ceva care sa ii aline suferinta, sa il
calmeze, daca ar fi existat ceva. M-am multumind tacand.
 - Unde mergem? Am intrebat intr-un fnal.
- Noi? Poate fara tine. Uite ce e, tu ai o viata aproape perfecta, asa ca bucura-te de ea...
- Am fost adoptata.
- Ce? Intreaba Dean parca mirat de ce spuneam.
- Parintii mei naturali au murit, nu stiu cum, dar am gasit formuarele pentru adoptie
intr-un sertar aruncate cand cautam ceva. Pot sa vin cu voi?
- Ceeee?? Se alarmeaza Sam.
- Te rog, voi sunteti singuri, iar eu nu am unde sa ma duc si...
- Nu se poate, te vom duce acasa si vei rezolva tu.
- Cum sa nu, ca intotdeauna...am bolborosit.
Dupa un drum tacut si luuung am ajuns intr-un final in fata casei mele. Ceva era in
neregula. Luminile erau stinse, dar televizorul mergea. Nu ar fi trebuit sa fie masini de
politie peste tot parcate si luminile aprinse in toata casa si tot cartierul alarmat, adica
totusi era 3 sau 4 dimineata si nimeni nu ma cauta? Sa inteleg ca atat de importanta eram.
Le spun celor doi sa ma astepte aici si ma apropii sfioasa de usa. Apas pe clanta, deschid
usa cu un scartatit usor si o las asa. Pasesc incet pe parchet si ajung in sufragerie. Parintii
mei adoptivi stateau ambii pe canapea si pareau ca se uita la televizor. Pun mana pe
umarul mamei, dar constat ca are ochii atintiti la ceva. Trec in fata lor si OH MYY GOD.
Incep sa tip si sa fug afara din casa. Sam si Dean ma asteptau afara rezemati de masina.
Alerg direct in bratele lui Dean si tremur toata. Ma imbratiseaza si ii zice lui Sam ca ceva
nu e de bine.
Imediat dupa asta Sam a plecat in fuga cu o pusca in mana spre casa.Am dat sa plec si
eu,dar ceva ma impiedica,Dean ma tinea strans si respira in parul meu,abatut.Ma simteam
in siguranta,parca aici,in bratele lui era acasa.Am tusit odata,de doua ori,nimic,nici o
reactei,a treia oara a dat Domnul sa reactioneze.S-a fastacit nervos eliberandu-ma brusc.
- Scuze!spuse el plecand nervos spre casa.
Am stat pe loc uimita:Ce mama naiba e in neregula cu el?.Si in sfarsit realizand ca eram
singura in intuneric,am fugit ca arsa tipand dupa Dean.I-am gasit acolo:Sam incruntat in
genunchi langa canapea verificand corpurile parintilor mei si Dean scarpinandu-se cu
pistolul in cap.
-Deci,Francine,care-i faza?intreba Dean cu un zambet pe fata.
-Ti-am spus sa nu-mi mai zici asa!replica Sam cu o fata de criminal in serie.Si faza e ca
habar n-am ce i-a omorat pe astia doi.Uite aici,doua urme de colti,ca in filme!Nu obisnuitii
colti ale lipitoarelor alora.
-Jen,lasa-ma sa vad muscatura aia de la gat,mi se adresa Dean.
-Fiee!spun eu nervoasa pe natarau’ asta.
Am tremurat la atingerea lui,si cred ca a simtit deoarece un zambet cat casa i-a aparut pe fata.
-Are acelasi tip de muscatura.Crezi ca e aceeasi chestie?
-Nu stiu Dean!Nu sunt un nesuferit de inger!
-Aah…Ce ingeri?intreb eu ridicand o spranceana.
-Asteapta si o sa vezi,imi spuse Dean facandu-mi cu ochiul.Ce dracu?ma intreb in sinea
mea inclinandu-mi capul intr-o parte.
-Castiel nenorocitu naibi treci aici!tipa Dean din toti plamani.Doua minute si
nimic.Cas,miscati fundul plin de pene aici jos sau jur pe ce am mai sfant ca o sa-ti rup penele
alea una cate una!Okay deci se intelegeau foarte bine.
-Stii,nu trebuie sa tipi!se aude o voce groasa din spatele meu.Am sarit ca arsa in spatele lui
Dean.
 Era un
barbat,si trebuie sa recunosc ca arata al naibi de bine.Okay, nu mai bine ca Dean, dar tot arata
super.Avea parul negru,ochi albastri, buze superbe,era inalt si avea un corp bine facut.Eh cel
putin asa se vedea de sub paltonul cream si costumul negru cu cravata albastra.Parea de

treaba .
-Doamne Cas!Nu stiam ca aveti apel in asteptare,ii spune Dean incepand sa se miste spre el.
-Si eu ma bucur sa te vad Dean!ii spuse el imbratisandu-l.
-Voi doi sunteti gay sau ceva?Pentru ca aratati prea bine ca sa stiti voi…le zic eu ca sa ma
bag in vorba.
-Vad ca ti-ai facut o noua prietena! Spune ingerul si se apropie de mine. Castiel.
- Jen....
- Nu-i prietena mea, se agita Dean repede. Am gasit-o la vechiul depozit din apropierea iesirii
din oras, familia ei e moarta si banuiesc ca nu avem cui sa o lasam. Ciuuudaat, ma gandesc
eu, si pot sa jur ca s-a inrosit cand a zis ,, ca nu are cui sa ma lase”. Okay, numai mie mi se
pare sau exista o enrgie ciudata aici?
- Calm, Dean, nu e ca si cum v-ati petrece toata viata impreuna...Castiel se apropie de
urechea lui Dean si zice: stii tu, aventura de o noapte, adica uita-te la ea, are un corp de
milioane!!
- Am auzit asta!! Tip eu nervoasa. Cei doi se uita la mine, ranjesc si striga la unison dupa
Sam. Indata pe scarile din fata casei mele coboara o silueta intunecata si zice:
- Deecii, ce facem cu ea?
- Dean sugera sa o luati cu voi, zice Castiel zambind. Nu-l cunosc bine pe tipu asta, Castiel,
dar daca il pufneste rasul jur ca ii rup eu penele.
- Ce sugereaza Dean? Inrteaba Sam cu o spranceana ridicata si se uita la Dean.
- Uhmm... e singura, iar noi nu o putem lasa, nu, Sam? Adica e ranita si e om!!
- Iti bati joc de mine? Acum o ora, in masina ziceai sa o lasam acolo, iar acum o luam cu noi?
Esti beat?
- As fi fost daca am fi oprit sa mancam ceva! Uita-te la mine, imi ghiortaie matele!! Si stii
bine ca nu pot vana pe stomacul gol! Nu ca as fi vrut sa le intrerup cearta amuzanta, doar ca
trebuia sa stiu dapa plec cu ei, sau raman in singuratate:
- Pot sa vin cu voi? Nu va creez necazuri, doar sa ma invatati cum sa omor creaturi, cu cea
mai mare placere ii voi da vampirului aluia ceva de ma va tine minte!
- Razbunare, spune Dean, pari genu meu! Haide, partenere! ,, sa inteleg, tipu asta sexy ma ia
cu el si mai imi si zice ca sunt genul lui? Se poate o zi mai norocoasa?? Ahh..cee?? ma arde...
ma arde soarele? Cred ca glumesti!!” spun eu in sinea mea si ma retrag la umbra casei cu o
durere infernala de cap. Gandurile mele frumoase sunt intrerupte de o raza nenorocita de
soare? Deci, nu pot sa merg prin soare, super!!! Si ce fac? Cei trei se uita mirati la mine fara
sa zica ceva:
- Va roogg nu va mai holbati, devine stanjenitor!!
- Tu esti cea arsa de soare, nu noi!!
- Jen, incepe Sam si se apropie de mine, esti 100% sigura ca nu ti-a facut nimic vampirul ala?
Totusi, se intampla lucruri stranii care dau semne ca esti un vampir in devenire!! Deci
gandeste-te foarte bine si spune-ne. Te putem ajuta acum pana nu e prea tarziu!
- Nu imi amintesc nimiccc!! Ma vaiet eu.
- Ti-e foame?? Intreaba Sam.
- Ce? Da.....nu am mai mancat de cateva ore si ma uit mai bine la tine ai semana cu un copan
de pui.
- Daca am dreptate, esti vampir, nu din cei pe care ii vana noi, cred ca unul pasnic, dar totusi
un vampir in devenire. Si orice vampir are nevoie de sange de om ca transformarea sa fie
completa. Deci, cine se ofera? Eu nu!!
- Nici eu!se repede Castiel. Deann?
- Uhmm?? Intreaba Dean confuz in timp ce se mangaia pe burtica.
- Tu donezi sange!!
- Eu fac ce?
- Dean, incepe Sam, uite, ca transformarea lui Jen sa fie completa ne trebuie un donator. Si
trebuie sa fie din proprie initiativa ca sa nu il omoare. Daca se va transforma mai repde, cu
atat mai repede putem sa ucidem vampirul din ea si sa revina la normal. Deci, ce zici?
- Esti sigur ca nu ma omoara?
- Uita-te la ea si spune-mi daca iti seamana cu creaturile pe care le vanam.
- Okaaayy....dar numai pentru binele nostru....stii tu, ca sa ucidem vampirul, sa nu ne
omoare... am ramas cu gura cascata si cu ochii mari cat cepele. Tocmai acceptase sa ii beau
sangele?
- Nu pot face asta! Refuz eu. Dean se apropie de mine si imi zice sa il urmez. Asta sigur nu e
de bine. Mergem amandoi pana in casa, apo urcam pe scari pana in camera mea.
- Taree....AC/DC??
- Da, posterul l-am comandat pe net, editie limitata!!
- Black Sabbath?? Credeam ca sunt singurul care asculta!! Si ia uite cate CD-uri, ai o colectie
intreaga din anii 80.
- Daca ai terminat cu admiratul as vrea sa stiu de ce m-ai adus aici.
- Bine....nu sunt bun la discursuri, Sam e mai potrivit pentru asta, dar o sa incerc sa explic.
Pentru binele tau si pentru al nostru trebuie sa bei sangele meu ca sa te transformi, apoi noi te
vom vindeca.
- Te cunosc doar de 3 sau 4 ore si tu vrei sa iti beau sangele!! E aiurea.
- Vom avea toti de castigat din asta!!
- Ba nu!! E dezgustator!!
- Vrei sa te prajesti ca o omleta cand iesi afara in loc sa imi bei mie sangele?
- Macar auzi ce zici?
- Iti pasa de altceva in afara de orgoliul tau? Ma inebuneste. Deci, tipu asta cu siguranta te
poate scoate din minti. Si fara sa apuc sa mai zic ceva, s-a intamplat MINUNEA. Instincul
meu de animal sau ce era, coltii mei (pe care nu stiam ca ii am) s-au in fipt in pielea moale de
pe gatul lui Dean. Nu voiam sa iau mult sange, nu voiam sa il omor. Ma panicasem si
incepusem sa tremur, insa imi mai trecuse foamea. M-am desprins cu greu si m-am sters pe
botic de sange, apoi m-am uitat speriata la Dean. Credeam ca va urla, credeam ca ma uri, sau
ca imi va da un pumn pentru ce ii fausem, dar s-a multumit sa imi spuna doar atat:
- Sper ca te simti mai bine, acum urmeaza partea grea.
- Imi pare rau....am reusit sa rostesc inca in stare de soc. Usa incuiata s-a trantit la pamant si
au dat buzna in camera Sam si Castiel:
- E totul in regula?? a intrebat Sam panicat. M-am uitat la el cu cea mai jalnica privire pe care
o pot avea si am zis:
- Si acum ?? am facut ce mi-ati cerut si daca nu va suparati, as vrea sa nu mai scot la iveala
partea aia animalica din mine. Nu vreau decat sa scap......
- Suna-l pe Bobby!! Comanda Dean. Am vazut odata un inel ciudat si l-am intrebat pentru ce
e si nu mi-a zis decat ca ma va apara daca sunt vampir. Banuiesc ca ajuta, am dreptate?
- Uhhmm....nu avem nimic de pierdut.....cred! Castiel il ia pe Dean intr-o parte si il intreaba:
- Ce ati facut?? Eei? Cum a fost?
- Iti dau un indiciu: ma doare gatu de mor!!
- Nu poti fi si tu mai amuzant de atat?
- Dupa ce mananc!! Dupa vreo 3 minute Sam se intoarce cu cateva vesti:
- Bobby e pe drum, dar s-ar putea sa dureze ceva, asa ca mai bine ne-am gasi o ocupatie.
- Ca de exemplu? Intreb eu. Abia reusesc sa ma dezmeticesc bine ca incepe melodia Iron
Maiden- Remember Tomorrow si il vad pe Dean fredonand si imitand faptul ca ar canta la
chitara. Am pufnit si am incercat sa ma abtin de la ras, ins in zadar. Ce am de pierdut? Am
trecut langa Dean si am inceput sa fredonam amandoi in timp ce Castiel si Sam ne priveau
parca de pe alta planeta. A urmat o melodie mai lenta, Metallica- The Day That Never Comes
si am cantat cat m-au tinut puterile, apoi am cazut lati pe pat. Cred ca timp de ora am suspinat
dupa povestea celor doi. Mi-au povestit despre copilaria lor, despre demonul care le ucisese
familia, despre tot ce se intamplase si eu ascultam induiosata si tare as fi vrut sa zic ceva care
sa-i ajute, dar mintea mea era secata de idei acum, in timp ce Cas cauta fascinat prin....heeii
ala e sutienu meu?? Nu are maniere deloc, ma gandesc eu imbufnata. Intr-un final s-a auzit un
claxon destul de slabut de afara. Cei trei s-au agitat si au fugit imediat in timp ce eu ametita
ma impiedicam in propriile picioare. Am ajuns jos si am observat un barbat destul de grasun,
imbracat in niste blugi albastrii, bocanci plini de namol, o camasa care ii reliefa burta si o
sapca gri care ii ascundea ochii negri iesea dintr-o masina cam darapanata ( dupa parerea
mea). Cred ca el e tipul numit Bobby. S-a apropiat de mine, m-a examinat din capa pana in
picioare si a zis:

- Pentru asta m-ati chemat?

- Sunt Jen!!
- El e Bobby, zice repede Dean, si am cam avea nevoie de inelul ala.
- Nici un ,, ma bucur sa te vad” sau ,, ce mai faci”?
- Inelul, acum!!
- Daca ma rogi asa de frumos, zice Bobby dandu-si ochii peste cap si ii inmaneaza lui Dean
un inel care avea in mijloc o piatra patrata de culoare albastra. Intrucat imi venise deja destul
de rau de la lumina, chiar daca era iarna, am intrat in casa. Cei patru m-au urmat. Cas si-a luat
un scaun si s-a asezat in stanga mea, Sam s-a sprijinit de un perete cu mainile incrucisate,
Bobby s-a dus sa examineze cadavrele, iar eu stateam in mijlocul camerei in incercam sa iau
inelul de la Dean. Dupa un minut , mi l-a dat, iar eu l-am pus pe deget. Nu au trecut cateva
secunde ca imediat casa a explodat. Cred ca glumestiii!!! Toti au sarit ca arsi, Bobby s-a
ascuns sub canapea ( ma mir ca a incaput), Cas a fugit langa Sam si s-au asezat lipiti de
pamant, iar Dean a czut peste mine. Se uita in ochii mei caprui si mi-a atins usor buzele , iar
apoi mai tare . Mi-am pus mainile in jurul gatului sau.Imi mangaia usor buza de jos cu limba
pana cand i-am dat acces direct in gura mea .Ne-am sarutat ceva timp ,, cu limbile noastre
facand un dans minunat”, insa a treuit sa ne oprim pentru putin aer .

Pot sa iti spun ceva?Intreb eu cu o voce putin gatuita.

-Desigur, a raspuns Dean.
-Ma strivesti , ca pe o placinta de Ziua Recunostintei!! S-a ridicat de pe mine, ceilalti privind
in jur, dar in special pe noi ca la niste filme interzise sub 18 ani. Ma simteam putin stanjenita,
asa ca mi-am ascuns capul sub camasa lui Dean.
- Cred ca trebuie sa mergem, a zis Dean satisfacut. Puteam sa imi dau seama ca zambea, sau
chicotea. Incepusem sa il cunosc la fel de bine cum ma cunosteam pe mine. Am ridicat capul
si am realizat ca desi lumina batea pe mine nu ma mai afecta. Asta da realizare. Ne-am
indreptat la masinile care ne asteptau afara, eu cu Sam si Dean intr-o masina, Cas luandu-si
zborul, iar Bobby in masina din fata noastra. Am pornit la drum, insa nu dupa mult timp am
auzit o voce:
- Ce a fost asta? Intreaba Sam, in timp ce se uita la Dean.
- Aaaa... o explozie, cred ca o putere supernaturala a fost declansata in momentul in care Jen
si-a pus inelul iar peretii casei nu erau foarte solizi.
- Nu asta!!! Ce ai facut tu!!Okay Sam era de-a dreptu exasperat.
-Ce am facut?Spuse Dean in timp ce un zambet i se forma in coltul guri.
-Ai sarutat-o!ii replica Sam in soapta.
-Sti ca pot sa te aud nu?am mormait indignata.Ce aveam lepra cumva de nu putea sa ma
sarute?
-Deci carei treaba baieti?spuse Cas aparand pe bancheta din spate langa mine,iar eu ca o
isterica ce sunt am inceput sa tip scotandu-mi colti la iveala.
-Scuzee!am bolborosit cu mana la gura.
-Neaaah,nu-i nimic imi spuse el batandu-ma usor pe umeri.Deci tu si Dean ah?
-Da’ ce aveti toti oameni buni!Daca m-a sarutat nu inseamna ca ma iubeste sau ca il iubesc.In
momentul in care am zis ca ma iubeste l-am vazut cu coltul ochiului pe Dean fastacindu-se la
volan si pe Cas ranjind pana la urechi,asa ca stanjenita am tacut si am adormit in scurt timp.
M-am trezit mai tarziu intr-un pat de motel in bratele cuiva.CE MAMA NAIBA?!...Am
ridicat capul de pe pieptul acelui cuiva ca sa intalnesc un Dean care dormea ca un inger.
-Presupun ca te intrebi cum ai ajuns cu el in pat nu?ma intreba Cas in soapta inca ranjind.Ah
Doamne, jur ca o sa ii sterg zambetu ala de pe fata intr-o zi.
-Presupui bine,am spus eu nervoasa incercand sa ma ridic,dar fix in momentul ala Dean s-a
intors luandu-ma in brate.
-Ma striveste!,defapt pe cine minteam eu chiar imi placea in bratele lui.
-Aha,si eu credeam ca iti place!spuse Cas razand.
-Tuuu!m-am rastit eu si in doua secunde il strangeam cu o mana de gat in timp ce il izbeam
de perete.
-Wohooo Buffy ia-o mai usor!Nu e vina mea ca voi doi va iubiti si nu va da-ti seama.
-Nu il….Dar fata lui ma facu sa tac din gura acceptand adevarul.Firai tu sa fi Castiel cu
penele tale!
-Mi-a mai spus o anumita persoana,spuse el facand cu capul spre Dean.
-Du-te dracu!am spus eu scotand limba.M-am gandit putin apoi am iesit nervoasa pe usa
trantind-o in urma mea
Era frig,foarte frig afara.Noroc ca eram vampir nu?Am mers abatutata pana am intrat intr-o
padure.Care ma facea sa ma simt ca acasa.Am inceput sa fug si sa ma catar in copaci pana am
auzit un fosnet sub mine.O caprioara inofensiva incepuse sa manance din tufisul de langa
copacul meu.Mirosul sangelui ei m-a izbit doua secunde mai tarziu,mirosea a portocale si
liliac,iar partea animalica din bine s-a trezit colti iesind la iveala

.Cred ca inca imi era foame.M-am lasat sa cad peste

ea,luand-o prin surprindere.Caprioara a cazut inconstienta din cauza greutati mele.Ca un
animal de prada am cautat jugulara si mi-am infipt colti in blana deasa si moale acum
imbibata in sange.In scurt timp a incetat sa mai miste,iar eu am continuat sa bea lichidul cald
care acum era mancarea mea principala.
M-am ridicat stergandu-ma la gura,dar hainele erau pline.
-Se pare ca trebuie sa ma lucrez la partea asta,mormai eu inainte sa o iau la fuga inapoi spre
motel. Un drum destul de linistitor si chiar nu am realizat ca alergasem cel putin 3 km. Am
ajuns in fata usii de motel. Am inspirat adanc inainte sa intru, aveam un sentiment ciudat plus
ca uitasem ca aveam hainele pline de sange. M-am indreptat usor si am deschis usa, vazand
ca nu mai era nimeni in camera. M-am uitat panicata in jur si totusi am profitat de ocazia asta
ca sa ajung in dulap in cautarea unor haine mai curate. Stand bagata pe jumatate in dulap am
simtit cum ceva ma ridica si ma strange extraordinar de tare in brate. Era asa de pufos, dar
totusi ma durea:
- Nu pot.......ress...pira...cu greu imi da drumul. Huhh... nu credeam ca voi scapa cu viata
cand imi ridic privirea si vad un Dean. Am ramas acolo putin si uitandu-ma la el.
- Mi-am facut griji pentru tine. Oohh ce dragut, se ingrijorase. Ar fi cazul sa ii zic unde ma
evaporasem.
- Imi era foame. Am fost la o micuta vanatoare, am zis eu aratand spre hainele mele imputite.
Imediat Dean s-a bagat in dulap si a aiesit de acolo su o camasa destul de lunga in patratele
care cred ca imi venea mult mai sus de genunchi. M-am dus in baie sa ma schimb, iar cand
am iesit puteam sa jur ca se holba la picioarele mele care erau descoperite. Trebuia sa ii cer si
pantaloni. Nici nu a asteptat prea mult pana sa intre in actiune.

A venit spre mine, ne-

am imbratisat si am inceput sa ne sarutam pasional si dur, era mai animal decat mine. M-a
trantit de perete si a inceput sa ma sarute pe gat cu ardoare, dar nici eu nu ma lasam mai
prejos. Pot spune ca a fost o experienta salbatica, trezindu-ma dupa vreo doua ore cu un urs
mare si pufos care ma imbratisa. Eram amandoi in pat, iar mie imi era prea lene sa recapitulez
ce se intamplase, dar dupa cum arata camera fusese o lupta zdravana, nu o scena romantica.
O luminita stresanta si un click m-au facut sa deschid ochii.
- SAAAMMM!!! Am urlat eu. Sam ne facea o poza in timp ce Dean hiberna langa mine, iar
eu inebuneam de nervi. Am vrut sa ma ridic din pat, dar bineinteles ca nu aveam haine pe
mine. M-am uitat prin camera si mi-am zarit sutienul aruncat pe televizor, iar boxerii pe
lustra?? Vai de mine, si astia zic ca eu sunt salbatica. Nu puteam sa iau cearseaful cu mine
pentru ca atunci il descopeream pe Dean, dar nici nu puteam sa stau si sa vad cum Sam ne
face poze si ajungem pe Facebook ca cel mai dragut cuplu. Am luat perna de sub capul meu,
si am aruncat in Sam , care nu era atent si a cazut, telefonul lui ajungand sub celalalt pat. Am
profitat din plin de moment, am luat camasa azvarlita langa mine, m-am imbracat si am fugit
la lupta cu Sam.
- L-am prins!! Am tipat eu fericita cu telefonul in mana. Atunci Sam a venit pe la spatele meu
si si-a pus mainile peste ale mele incercand sa isi smulga telefonul. Eram un fel de
imbratisati, insa nu voiam sa ma gandesc la asa ceva, nu cu Sam. Si tocmai cand ma gandeam
la asta Dean s-a trezit scotand un mormait si vazandu-ne pe amandoi in pozitia asta
incomoda. Nici nu ma asteptam sa nu zica nimic, dar felul in care a reactionat m-a speriat rau
de tot. Se enervase rau, s-a imbracat repede in timp ce noi doi eram cu spatele, si a plecat
trantind usa zdravan in urma lui. M-am asezat pe pat luandu-mi capul in maini:
- Nu imi vine sa cred ce se intampla!! Nu faceam nimic!!
- Asa e Dean, am vrut sa te avertizez mai inainte, dar am vazut ca se comporta bine, deci nu
aveam motiv de ingrijorare. Nu e chiar experimentat in a-si exprima sentimentele si se va
intoarce. Esti prima lui dragoste, iar dupa cum il cunosc pe fratele meu, nu va renunta.
Pentru un moment ma induiosasem la vorbele lui Sam, dar stiam ca trebuie sa fac ceva, nu sa
stau asa. Sam mi-a imprumutat o pereche de blugi si mi-am luat tenisii mei care din fericire
nu erau murdari. Aratam penibil, camasa era prea larga, iar pantalonii cam cadeau de pe
mine. Ignorand felul in care aratam l-am luat pe Sam cu mine in cautarea lui Dean. Bravo,
luase masina. Cred ca trebuia sa imprumutam masina lui Bobby, asa ca m-am dus si am batut
la usa de la camera lui. In prag a iesit un morocanos care mi-a zis:
- Ce vrei?
- Daca nu te superi, am avea nevoie de cheile de la masina ta ca sa il cautam pe Dean.
- Daca tu crezi ca tine figura asta cu mine, te inseli, poate i-ai pacalit pe baieti, dar pe
mine nu.
- Bobby, te implor!! Am urlat dandu-mi si lacrimile. Cine stie pe unde e Dean iar la
starea pe care o avea nu cred ca ii e bine. Are nevoie de mine si de fratele lui acum!!
ACUM!! Vad ca nu merge, zic in sinea mea. Explodez de nervi!!! Alerg spre Sam si
ii povestesc totul si il rog ,cat mai am suflare, sa vorbeasca cu Bobby. Sam se
indreapta spre usa intredeschisa si striga:
- Bobby, avem nevoie de masina!!
- Conduci tu?
- Sigur, dar chiar avem nevoie, nu stiu unde e Dean si daca il gasesc sigur va avea
nevoie de o scuza buna!! Te implor, Bobby.....si Sam face o fata adorabila de catelus
plouat caruia nici eu nu i-as fi rezistat, recunosc.
- Sa nu intarziati!!
- Mersi, Bobby!! Mersi mult!! Ma uit la Bobby inca cu lacrimi in ochi si mimez un
,,multumesc” chiar daca nu imi daduse mie masina, dar sigur fata lui Sam l-a imbunat.
Si unde crezi ca s-a putut duce?
- Nu stiu, eu am vrut sa ma calmez adineaori si am fugit prin padure.
- Perfect! Acolo mergem!! Si Sam a bagat cheile in contact, a pornit motorul si ne-am
indreptat spre padure. Nu a durat mult, insa pe tot parcursul drumului am incercat sa
fredonez melodia Three days grace- Never too late, dar de fiecare data cand incepeam
ma cuprindea o tristete enorma. Aproape trecusem de padure, cand am vazut masina
lui Dean parcata destul de prost, ceea ce insemna ca era intr-o stare proasta. Nici nu
am asteptat ca Sam sa opreasca motorul ca am sarit din masina si am fugit prin padure
de una singura si spre norocul meu l-am gasit pe Dean stand rezemat de un copac
exact langa caprioara ucisa de mine. L-am strigat pe Sam si am asteptat sa apara si el
inainte sa ma apropii. Eram atat de speriata incat transpirasem si tremuram, fata mea
era destul de rosie banuiesc si ma simteam oribil. L-am atins pe umar pe Dean si a

sarit si a tipat mai rau decat mine. Era speriat,

 puteam sa vad. Am fugit sa il imbratisez, dar el a trecut pe langa mine si i-a dat doi

pumni lui Sam, lasandu-l lesinat la pamant.

- Pentru ce a fost asta? Intreb nedumerita.
- Razbunare. E simplu, se dadea la tine.
- Si deasta l-ai lovit?? Nu a facut nimic si nu se dadea la mine!! Intelege si in plus mi-
am facut griji pentru tine, ai disparut asa deodata, apoi Bobby nu voia sa imi de
masina, daca nu l-ar fi rugat Sam nu am fi aici pentru tine.
- Sunteti pentru mine ?? Nu mai spune, il ai pe Sam!! E mai inalt ca mine, mai tanar,
conduce mai bine si nu e asa de brutal, daca inetelegi tu.....
- Inceteazaa!! Stii ce? Esti incapatanat si orgolios!! Poate nu trebuia sa ma hranesc din
tine, mai bine muream!! Se uita mirat la mine, apoi intoarce capul si exact atunci cu
toata forta mea vampireasca incerc sa il arunc la pamant, doar ca reusesc sa alunesc
peste el. Ce stanjenitor.
- De ce esti aici?
- Pentru tine caposule!!
- De ce?
- Pentru ca te iubesc!!! Urlu plina de nervi.... Uupss...aoleu ce am zis....acum sunt
moarta de-a binelea.
- Ce?? Intreaba Dean putin rusinat.
- Aaaah.....nici nu apuc sa mai zic ceva ca ma saruta. Atat de dulce incat nu vreau sa se
termine si exact cand totul e mai frumos se trezeste si Sam. Firar.
- Ma bucur ca va simtiti bine...rosteste Sam cu mana la falca. Daca nu va suparati, zice
in timp ce se impleticeste ridicandu-se, eu ...va astept la masina.
- Crezi ca ar trebui sa mergem?? Sau mai pierdem vremea putin pe aici? Intreaba Dean
cu o voce mieroasa.
- Hai la motel, acolo ne vom distra mai bine, sugerez eu. Cred ca incep sa am fantezii si
nu e de bine. L-am pe Dean de mana si am mers incet la masina. Tot drumul am
cantat si am ascultat muzica la maxim, astfel ca Sam ne mai claxona din cand in cand
din masina lui Bobby. Ajunsi in final la motel, Sam s-a dus sa ii dea cheile lui Bobby,
iar noi doi am fugit repede in camera. Si cand ti-e lumea mai draga se intampla ceva
oribil. Am tipat si am sarit peste Dean, era mai rau ca in filmele de groaza. In camera
noastra zacea un Castiel ranit, plin ochi de sange, cu haine rupte si zdrentuite, cu parul
ciufulit, un ochi vanat, se tinea cu mana dreapta de pat si schiopata. Era batut mar.
Imediat a sosit si Sam in camera si vazand ce era acolo s-a aperiat, a alunecat si a
cazut in fund. Macar a reactionat mai bine decat mine. Nimeni nu indraznea sa se
apropie, fiind o imagine de cosmar. Intr-un final am sarit jos de pe Dean, iar el s-a dus
sa vada ce e cu Cas. L-a atins, l-a intors si am observat ca ii curgea sange si din gura.
Am fugit la baie sa iau un prosop si Sam l-a ajutat pe Dean sa il transporte pe pat. L-
am ingrijit toti cu multa atentie si am sperat sa nu fie mort, chiar daca nu ne dadeam
seama dupa bataile inimii. Sam s-a asezat la masa si a inceput sa caute pe laptop ceva,
adevarul e ca nu stiu ce cauta, iar eu cu Dean ne-am asezat in pat imbratisati. Acum
 era timpul, mi-am zis. Trebuia sa le spun povestea mea, nu numai despre familie, ci
despre Alice si despre tot ce se intamplase, ce vazusem, prin ce trecusem. Desi
jurasem sa nu mai spun asta, totusi puteam avea incredere in tipii astia, asa ca mi-am
facut curaj si le-am zis:
- Hei, Sam!! Opreste-te putin din cautat, am ceva ce trebuie sa va spun, amandurora.
Vreti sa stiti de ce am fost adoptata si de ce chiar putin imi pasa de familia mea
adoptiva si de viata? Cand eram mica, aveam vreo 2-3 ani, mama a murit, intr-un
accident de masina cand venea de la spital. Acolo lucra. Eu eram acasa cu tata si o
asteptam nerabdatori. Dupa ce am aflat vestea si tot ce se intamplase am fost socati.
Abia dupa 2 ani, la aniversarea mea, cand implineam 5 ani, mama a fost prezenta, nu
cu trupul, ci cu spiritul. O vedeam, o vedeam peste tot, in fiecare zi, vorbeam cu ea,
dar ea se multumea sa imi raspunda printr-un zambet. Dupa putin timp, i-am povestit
tatei. El a zis ca halucinam si socul produs amandurora ne-a afectat serios. Intr-o zi a
vazut-o si el. Atunci s-a dus la psihiatru, i-au fost recomandate niste medicamente, dar
el a considerat ca era mai simplu sa se sinucida. Desigur, eu am ramas singura, acum
de tot. Apoi nu prea mai tin minte cum am fost adoptata, dar am parasit vechea casa.
Am ajuns intr-o casa noua, in care mama nu mai era prezenta. Cel putin asa credeam
eu pana intr-o zi cand am vazut-o in oglinda din camera mea. Mi-au dat lacrimile si
am intrebat-o ce cauta aici. Ea s-a apropiat de oglinda si a scris cu degetele: ,, vino la
mine”. Si mi-a dat indicatii. Nu fusese asa inainte, doar ma proteja, iar acum de ce
voia dintr-odata sa ma duc la ea? Imi zisese sa iau supradoza de morfina, apoi ne
vedem in Rai. Am zis ca e imposibil, ca e nebuna, ca e un spirit, nu mama mea. Asa
ca am dat din cap in semn de ,,nu”, spiritul s-a transformat in ceva odios, negru, o
fiara care s-a destramat lasand in urma cenusa. Nu am stiut niciodata ce fusese, dar nu
aveam de gand sa stau asa. Nu le-am spus parintilor adoptivi, gandindu-ma sa nu ma
lase balta si ei. Asa ca impreuna cu Alice, prietena mea cea mai buna, am investigat
totul timp de 2 ani, insa fara raspunsuri. Ne-am dat batute intr-un final, iar ea a uitat
de asta, insa eu nu.
-Probabil era un spectru sau ceva,spune Sam ridicand din umeri.Imi pare rau pentru ce
ti s-a intamplat.
Dean m-a luat in brate srautandu-ma in crestetu-l capului si lojic ca exact in
momentul in care voia sa ma saurte desteptul de Castiel batut mar s-a trezit,tusind
snage.Am sarit imediat si l-am ajutat sa se ridice,stergandu-l cu prosopul de sange.
-Cas!Ce naiba s-a intamplat?intreba Dean nervos ca ne intrerupse-se.
-Nenorocitu de Raphael cu gasca lui de inaripati!
-Stiu ca sunteti in plin razboi civil acolo sus,da’ frate ce le-ai facut ca sa meriti asa
ceva?se baga si Sam in discutie.
-EA,e pe pamant!ne spune Cas,ridicandu-se in picioare.
-Cine naiba e ea?intreb eu lasandu-mi capul intr-o parte.
-Ea?pufneste Castiel.Sfantul Graal Jen!
-Da’ chestia aia nu era un pahar sau ceva?intreb eu evident nelamurit’’Chestia asta ma
depaseste rau”
-Nu nu era,in general este un spirit,care deobicei este tinut in cele mai adanci colturi
ale Raiului,pentru a nu fi gasita de nimeni.Si se pare ca in plin razboi am reusit sa o
pierdem,iar daca pun demoni mana pe el sau ea s-a dus cu noi toti,ne explica el
scarpinandu-se in cap.
-El sau ea?intreba Dean evident nelamurit.
-Da,cand sfantul Graal ajunge pe pamant ia forma unui om,deci noi trebuie sa o
gasim.
 -Mda,si cand ma gandeam si eu ca stam la piscina!spune Dean facandu-mi cu
ochiul,iar eu ca o desteapta ce sunt m-am inrosit imediat intelegand la ce se referea.
-Dean mai ai medalionu ala?intreba Cas nerabdator.
-Care?Amuleta aia care il gaseste pe Dumnezeu?Da o mai am.
-Dami-o!porucneste Cas.
-Nu!E amuleta mea norocoasa,spune Dean facand o fata de copil pierdut…ooh ce
draguut era.
-Da-ooo!se enerveaza Castiel.
-Bine Bine Fluffy nu trebuie sa tipi!
In timp ce Cas bate nervos din picior,Dean isi scoate amuleta de la gat,iar eu radeam
de imi crapa burta la auzul poreclei de Fluffy,un telefon a inceput sa sune.
-Al cui e?intreaba Sam.
-Nu al meu,se apara Dean.
-Eu sunt inger,nici macar nu am telefon!
Insemna ca e al meu,da’ ce naiba ca trebuia sa fiu data disparuta pana acum.Am sarit
repede la jacheta care atarna in cuierul de lemn de langa usa si am scos un telefon
simplu gri:
Incoming call from Alice.
-Ce dracu?mormai eu.Pot sa raspund?
-Cine e?ma intreaba Sam?
-Uhm…Alice,bolborosesc eu inca in stare de soc.
- Bff tau? intreaba Dean parca glumind. Raspund repede si fug afara din camera ca nu
cumva sa auda baietii ce vorbesc. Alo?? Intreb in soapta.
- Jen?? Atat am auzit apoi o pocnitura.
- Alice!! Alice!!!!
- Chiar tu esti?
- Ce tot faci omule??
- Mi-a...cazut telefonul. Traiesti?
- Mda...am supravietuit exploziei care a avut loc in casa mea. Eu
eram....uhm...aacolo...in cealalta parte.....stii tu....
- Nu!! Nu stiu!! Ce se intampla? esti rapita si asta e un mesaj secret? Ni se asculta
telefoanele? Guvern afurisit!! Am pufnit in ras. Uitasem ce amuzanta era ALICE.
- Nu sunt rapita, dar...lasa-ma sa ma sfatuiesc putin cu cineva, apoi te sun inapoi.
- Ooohh, nu!! Nu ma vei suna si iar am sa incerc sa dau de tine prin 67 de apeluri nepreluate.
Si mereu o sa imi intre casuta.
- Usor grizzly!! Promit ca te sun, doar lasa-ma sa cer un sfat si iti voi povesti totul cu detalii!!
- Promiti?
- Promit. Am inchis repede si am fugit in camera. Toti se uitau la mine, iar eu la ei.
- Ei? Intreaba Sam plin de energie.
- Am vorbit cu ea, este....uhm...este ingrijorata pentru mine si vrea sa stie daca sunt ok. Dar ar
cam fi o problema, daca v-as intreba daca poate evni cu noi m-ati refuza?
- nu putem sa o punem in pericol!! Striga Sam.
- Haide Sammy!! Cate una pentru fiecare, adica ai nevoie de o iubita, nu? Si in plus ne va
uram ca un catelus, ca un talisman. Putem sa o luam?? Intrebam eu si Dean la unison facand
fata de catelus. Intre timp Cas se uita la noi fascinat si asculta mica noastra disctuie.
- Daca promiteti ca aveti grija de ea si.....nici nu am asteptat sa termine de vorbit ca am fugit
din camera si am sunat-o pe Alice.
- Ti-ai tinut promisiunea, zice ea induiosata.
- Bine, gata cu tampeniile astea , uite cum sta treaba, mai tii minte ce s-a intamplat cu mama
mea? Chestii supernaturale, crezi in ele?
- Dupa ce am vazut cu proprii mei ochi, din pacate cred si mersi ca mi-ai reamintit.
- Ei bine, eu sunt vampir. Am plecat pe la 1 de la petrecere in seara aia, apoi cineva, sau ceva
m-a tarat pana la vechiul depozit de la iesirea din oras unde m-a muscat si ca sa vezi m-a
transformat. Atunci au aparut doi tipi super draguti, Sam si Dean si m-au salvat, apoi am
investigat casa mea, apoi a aparut un inger Castiel, care si el ne ajuta, apoi un tip Bobby un
prieten foarte bun de-al celor doi si mi-a dat un inel care ma ajuta sa merg prin soare si chestii
de astea fara sa fiu detectata ca vampir, apoi a explodat casa, apoi am fugit la un motel, iar eu
sunt impreuna cu Dean si ingerii nu stiu ce au facut iar Sfantul Graal a ajuns pe pamant sub
forma umana si noi trebuie sa-l gasim. Sfarsit. Am rasuflat usurata.
- Ce? Cum?Unde?
- Exact, daca vrei cu adevarat sa ma vezi venim sa te luam, dar sa stii ca nu mai exista cale de
intoarcere.
- As putea sa ma mai gandesc??
- As putea sa stiu acum??
- Bine...fie, dar o fac doar pentru tine....nu pentru ,,tipii draguti care te-au rapit”
- Nu m-au rapit si sunt fabulosiii!! Si e unu si pentru tine. Ce preferi, inger sau om?
- Esti nebuna, dar nu pornesti intr-o asa aventura fara mine!
- Ahh esti super!! Venim indata!! Sa iesi la poarta la tine cam in doua ore, ok??
- ok...Am fugit bucuroasa in camera si i-am imbratisat pe toti trei la un loc. S-au uitat urat la
mine, iar dupa ce le-am povestit ce se intamplase, m-au aprobat si ne-am urcat in masina, pe
Bobby lasandu-l la motel, in drum spre Alice. Desigur drumul a fost unu plictisitoooor, am
dormit pe capete, Sam si Dean facand cu randul la volan, cand Sam conducea totul era in
regula, Dean stand cu mine in spate si tinandu-mi de cald, iar Cas in stanga soferului. Cu greu
am ajuns la fost mea casa pe la ora 11 :45, apoi eu a trebuit sa ma trezesc ca sa-i ghidez pana
la casa lui Alice.