viaţă, să facă
pelerinajul la Mecca. Asemănător, primul mileniu de creştinism a
cunoscut trei drumuri
sfinte, care ii aduceau o serie de binecuvantări şi de iertări oricui
parcurgea unul dintre
ele. Primul ducea către mormantul Sfantului Petru, la Roma. Simbolul
său era o cruce.
Cei care-l parcurgeau erau numiţi “romite” sau “romiţi”. Al doilea ducea
către Sfantul
Mormant al lui Christos, la Ierusalim, şi cei care-l urmau erau numiţi
“palmieri”, pentru
că simbolul său erau care-l intampinaseră pe Christos cand intrase in
oraş. In sfarşit,
exista un al treilea drum, un drum care ducea spre moaştele apostolului
Iacob, ingropate
intr-un loc din peninsula iberică, unde, intr-o seară, un păstor văzuse
steaua strălucind
deasupra unui camp. Conform legendei, sfantul Iacob şi Sfanta Fecioară
insăşi trecuseră
pe acolo după moartea lui Christos, purtand cuvantul Evangheliei şi
indemnand populaţia
să se convertească. Locul a primit numele de Compostella – campul
stelei – şi curand aici
se inălţă un oraş care avea să atragă călători din toată creştinătatea.
Celor care parcurgeau
acest al treilea drum sfant, li se dădu numele de “pelerini”, şi-şi luară
drept simbol o
scoică.