Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
“Lasasem ca placerea sa-nfulece din mine si in fiecare zi isi lua halci tot mai mari. Si tot
nu stiam de ce ma termin.”
xxx
OT: Tin minte ca eram la parnaie, mai la incept, pufulete cum se cheama…si Doamne
cum imi mai dadeau tarcoale…si ai mari si ai mici…toti ar fi luat cate o bucata, dar nu
stiau cum sa ma apuce…stateau asa in asteptare…dulai cu gurile deschise, plini de bale
si de pofte…toti asteptau sa vada daca ma scap si intorc spatele….ori daca scap sapunul
la baie…si era cat pe-aci s-o fac…ma frigea pe coasta greabanului s-o pun odata…..asa,
de amorul artei…sa nu zic si io ca n-am gustat-o…si asta pana intr-o noapte cand un
coleg de celula…un mosneag sugubat ca insasi moartea se trase aproape de mine, ca
dormeam in paturi alaturate si-mi sopti la ureche vorba mare: “sa fii atat de orb incat sa nu
mai vezi nici macar amintirile frumoase, asta-i cu adevarat trist ». Inchide ochii mai copile!
am auzit « si incearca sa te pierzi printre curvele dintr-un bordel ». Atat mi-a zis si linistea
s-a lasat peste noi. I-am simtit mana strecurand-se pe sub patura scortoasa si toata
noaptea m-a chinuit molfaindu-ma si lingandu-ma de ziceai ca-s pui de pisica abia fatat.
Pe cand ma scotocea pe toate partile m-am trezit intins pe burta cu mosneagul calare
peste mine. Se invartosase vezi bine de nici nu ziceai ca-i uitat de moarte prin asta lume.
Ii simteam rasuflarea fierbinte in ceafa si din toata sfortarea si munculita lui mi-a crapat
bucile numai cat sa-si vare capul printre gratii. Nu stiu daca mirarea, curiozitatea sau
spaima mi-au pustiit mintile si mi-a secat izvorul scuipatului, de aveam gura uscata ca
nisipul dunelor, ca un sunet nu puteam clati. Daca ar fi vrut m-ar fi sfartecat, stricandu-mi
rishlagul si dandu-ma pierzaniei. Pe cand se baţaia ca sa nu piarda caldura mea in van l-
am simtit ca se scurge, prelingand vreo cateva lacrimi stricate si reci. Si i-am auzit glasul
harait fierestrindu-mi urechea : «crezi ca suporti asa ceva toata viata? » Asta a fost
scaparea mea. Din acel moment am fost vindecat de toate nalucirile si fantasmele. Si cati
n-au plans in fata mea, doar, doar i-oi lasa sa-si clateasca ochii si cerul gurii.
FI : Da ce cautai la parnaie, frumosule ?
OT : Ce cautam ? linistea…dracu stie ce cautam…
FI : Pisoias mic si mustacios…spune-i tu lu mamica…ce mama dracului ai facut ?
OT : Ah, leoaica mea…cum sti tu sa ma alinti…ce sa fac…nu ti-am spus ca l-am ajutat pe
unu sa-si gaseasca fericirea ?
FI : Asa-i ca bine zici…da cum ? pentru atata lucru ?
OT : Da. Da a fost cu cantec…
FI : Cu cantec ? Care ? Ala cu deschide gropare mormantul ?
OT : Nebunateco…parca ai fi stat langa mine…asa le stii tu de bine…ah…imi vine sa te
sfasii…
FI : Termina-ma…da-ma gata…tintuieste-ma…sfasie-ma…ah…
OT : Asa…ca doar trebuie sa te infierbant olecutza…sa dai in clocot…sa-ti lasi zeama pe
fundul tavii…ca friptura…sa te inabus…sa-ti astup buzele alea lacome…sa te intind ca pe
rufe pe omat…ah…da…asa ceva ti-ar trebui…sa-ti aduci aminte…
FI : Ah banditul meu…cum stii tu sa ma perpelesti…ca pe shaorma aia…in picioare si-n
plina fierbinteala…simt ca-mi pierd capul…
OT : Asa spuneau toti…
FI : Cand ?
OT : A nu ti-am povestit ? ha, ha…cred ca acum vreo 10 – 15 ani…ma dusesem la
morga…chipurile sa spal mortii…da, io invatam sa fac masaj…ma invatam cu corpul…ii
desluseam toate ungherele…toate culcusurile…pana cand sub mainile mele o mortaciune
pusa la rece s-a ridicat in capul oaselor…holbandu-se la mine…
FI : Arhanghele din cer…ai avut tu puterea asta ?
OT : Daca am avut-o ? o am…ca doar mainile mele sunt de aur…
FI : Si ce a spus…mortaciunea…
OT : Hac. N-a apucat sa spuna nimic ca am trosnit-o…doar nu era s-o las sa strice
socotelile…oamenilor…pentru rude si medicina era inca un mort…cati morti ai vazut tu
intorcandu-se la viata…
FI : De vazut n-am vazut…da am auzit ca au fost totusi…
OT : Ei draga…lumea pregatea deja colivele si capetele…cum sa-i las sa piarda
spectacolul? Fripturile stropite cu vin deja oftau la gandul pilafului vartos si plin de boabe
umflate de piper…mmm…numai cand ma gandesc…
FI : Ah manuta de aur ce-mi esti, cred ca ai fi fost cel mai bun bucatar…da-i colo de morti.
OT : Poate dar nu cu mine prin preajma…ce-i mort ii bun mort…gata ! Si ai dreptate. Sunt
cel mai bun bucatar…
FI : Asa-i iubire, las ca-mi povestesti mai tarziu…si ? Masajul ?
OT : Masajul ? A da…ai dreptate…m-am dus la unul care avea cabinet de masaj si i-am
spus ca vreau sa lucrez la el…
FI : Si ?
OT : Nu m-a vrut dobitocul…nu stia ce pierde…viata adica…da nu am dezarmat…am
cautat ce-am cautat si pana la urma m-am dus la Madam Flu-Flu…
FI : Ce esti nebun ? La bordel ?
OT : Nu fi proasta draga…ca maseur…Intr-o saptamana nu mai puteam sa rasuflu…eu
eram salvarea fetelor. Intre doua partide, tushti pe masa mea…
FI : Tu maseur ? Nu pot sa cred…
OT : Crezi sau nu asta a fost…si nu degeaba…intr-o luna eram sclav si stapan totodata.
FI : Nu inteleg…
OT : Te cred…uite la mine…sub mainile astea trupul femeilor inflorea, se desfacea ca
bobocul de roza sub sarutul razelor jucause…
FI : O poetul meu preferat…cum stii tu sa le zici…daca inchid ochii cred ca ma aflu la un
cenaclu…
OT : Stii tu ce-i ala ? Cu ce se mananca ?
FI : Ce masajul ? Sigur ca stiu…
OT : Nu tu, cenaclul…
FI : Ei, imi pot imagina…cred ca…da hai lasa, zi mai bine cu madam Flu-Flu…
OT : Asa, si cum iti spuneam…
FI : Da stiu, femeile infloreau, se desfaceau sub mainile tale…
OT : Da tu…da asta nu e tot…caci odata a ajuns pe masa mea un libidinos, unul care-si
plangea neputintele prin bordel, iar pana la sfarsitul sedintei, urla, caci trupul sau pur si
simplu a explodat, s-a faramat in mii de farame azvarlite in toate colturile…din acel
moment toata lumea stia si se buluceau toti la usa mea…toti isi doreau sa treaca macar
odata prin mainile mele…ajunsem sa-i privesc ca un stapan care isi alege victimile pentru
noaptea urmatoare, dar erau atat de multi si de multe incat ma striveau sub multimea
cererilor si a interventiilor ce nu puteau fi refuzate…omoram si eram omorat, bucata cu
bucata, trup dupa trup...in trei luni ajunsesem ca o umbra…umblam ca drogat…aveam
ochii injectati ca la cainii cei turbati iar mainiile si picioarele imi tremurau mai ceva ca
papurisul rascolit de vanturile cele aspre ale iernii. Eram terminat…noroc cu Limboasa…
FI : Limboasa ? sa nu zici ca…tu vrei sa ma faci geloasa…
OT : Nu fii prostuta…..ca daca nu era ea, acum poate ca eram mort…
FI : Zau ? Si ce-a facut ?
OT : Pai a facut ce-a facut si m-a tarat la ea in camera…cica pentru masaj…da…
FI : Ahhhh…si cat timp te-a sechestrat ?
OT : O saptamana….am dormit bustean….spunea ca a incercat sa ma mai trezeasca dar
n-a fost chip…eram mort…si-am inviat…doar ca mai respiram…
FI : Deci nu ti-a facut nimic…
OT : Nu stiu daca mi-a facut ceva sau nu, dar cu siguranta eu nu i-am facut nimic, crede-
ma...
FI : Te cred…dar tot imi vine asa pe la lingurica…Ca daca stiu ca ma minti…apoi…
OT : Apoi ce ? ma omori ?
FI : Ti-o tai ! nici io dar nici alta…gata. Am zis…
OT : Stiam io ca d-astea hotarate imi esti…ca doar d-aia te-am si luat de acolo…
FI : Pai da ca doar mi-s ploiesteanca…d’aia sadea…de-a lui nenea Iancu…
OT : Se vede pa tine ca esti numai fibra de revolutionara…esti in stare sa rastorni lumea
…nimic nu-ti sta in cale…
FI : Nici macar…Doamne iarta-ma ca era sa zic vorba mare…si…
OT : Si s-a terminat cu masacrarea trupurilor…am fugit de faima si de bani…nu mai
suportam...era mai rau ca moartea…
FI : De asta te iubesc de n-am aer…numai tu esti in stare sa dai bir cu fugiti in fata faimei
si bogatiei…esti mare…omul meu….
OT : Da sunt…ca doar am fost…membru de partid…
FI : Hai ma…
OT : Maine.
xxx
FI, intinzandu-se sub asternuturile satinate, ce pastrau caldura si taina noptii abia
trecute…OT rasturnandu-se si acoperindu-i un san cu mana sa incepu sa murmure fara a
deschide bine ochii :
OT : Am fost membru de partid, dupa cum iti spuneam…sau nu ti-am spus ?
FI: Comunist?
OT: Da, comunist…ca la legionari nu mi-a placut culoarea…un verde de tot rahatu’ pa
cand aici rosul sangelui…galgaitor…
FI: Mare scofala…au mai mai fost si altii…
OT: Da stiu…milioane…sute de milioane in intreaga lume…
FI: Da dragule…si? Care-i problema?
OT: Pai tocmai asta-i problema…ca am fost membru…nu intelegi?
FI: Ba da, membrul meu…o noua traire….experienta…
OT: Ma tu esti beata? De dimineata?
FI: Da bun, ai fost membru, acum nu mai esti…si ce ai vrea sa fac? Sa-ti iau gatul? Bine
macar ca nu plangi ca o muiere…
OT: Ei, de plans nu plang io nicicum…da’ orisicat…
FI: Cati nu au fost si nu i-a mai belit nimeni…ce? crezi ca daca mori isi mai aduce cineva
aminte ca ai fost? Ei nu-si aduc bine aminte cum aratai dar’mite ca ai fost ce ai fost…
OT: Pai tocmai asta nu vreau….eu vreau ca lumea sa stie…
FI: Bine bine, te cred dar de unde? Cum?
OT: De la mine!
FI: Si cum dracu o sa faci? Iesi in piata si urli la lume?
OT: O sa scriu un jurnal…
FI: Hai ma, du-te de-aici…tu si scrisu’…acu’ tu esti ala beat…
OT: Jur s-o fac…
FI: Mai bine jura-te ca ma faci…
OT: Membra?
FI: Membru, membra, nu conteaza…pe saturate sa fie…
OT: Ia asculta aici (povestea unui delator):
“Intotdeauna mi-am dorit sa fiu dat la ziar. Mi-am dorit cu ardoare lucrul asta. Ma si
vedeam dand autografe pe pagina de garda a volumului omagial…doar eu si Ei…Tatal si
Mama natiunii si EU. Eu si micul meu omagiu. Asa ca am intrat in Partid. Numai din
interior puteam sa vad adevarata lumina, sa-i vad si sa-i simt…prima poezie dedicata
conducatorului a fost un dezastru. Dar nu am cedat…in schimb cel cu cenzura da…s-a
dus impacat…cu lumea. Nu cu mine…(ca si acum ii vad ochii bulbucati privind ca boul la
poarta noua…nu pricepea si pace…ca ce-i fac?) Am continuat, am cizelat-o, am alintat-o,
am crescut-o. Eram mandru de ea…era copila mea…fiecare noua rima ce se nastea
serpuitoare ca o suvita de par ma umplea de satietate…ajunsesem in pragul nebuniei fara
sa fiu nebun, dar poezia mea ma tulbura peste masura...” Poti sa crezi?
FI: Te cred, hai mai spune poetule…
OT: Da…”Eram convins ca nimeni nu mai scrisese o oda ca a mea. Crestea ca un boboc,
se implinea, umflandu-se ca un pantece de femeie data in parg. Eram cel mai bun. Iar ea
era a mea. Oda mea ii arata asa cum ii gandisem eu: EL descalecator din samanta
voievoizilor, opreliste in calea navalitorilor, aparatorul credintei, al nostru al tuturor, EA
maica iubitoare, ce-si alina pruncii la san – ma si vedeam cu gura plina de sanul ei trufas
– facandu-i sa-si uite spaimele si temerile – si ce teama imi era sa nu ma prinda…cu
mana…”Asta-i pohta ce-am pohtit, vorbeau ei prin gura mea, si-n calea mea se plecau
toate: raul, ramul, pulberea drumului si facliile noptilor”…
FI: Stiam eu de ce te-am ales…ah cat de…cat de bine le spui tu…si cu toata vocatia ta…
dobitocul ala nu te-a apreciat? Da, da, iarta-ma…da stiu…spune…
OT: “Ajunsesem sa spun si io ca ala din istorie: Daca voi nu ma vreti io va vreau…ii
mancam pe paine dimineata la mic dejun…Si Doamne cat de mandru eram de oda
mea…ma si vedeam etern izvor…scriind zeci, sute, mii de ode si poezii…descriam totul:
omul nou, noile generatii, viata noua, toate create dupa chipul si asemanarea LOR. Eram
deja pe scena…cel mai mare…eram mai mare si decat ei caci eu ii cream si-i recream,
incetul cu incetul…vis dupa vis…rima dupa rima…ah, sa-i fi vazut cum veneau…mii, zeci
de mii, sute de mii…umpleau locul cu gafaielile lor…eu…eram demiurg…eu le dadeam
liber la visare si la-mperechere…si veneau sa-mi soarba vorbele…sentimentele
dezlantuirile...eram cel care-i nemurea, daltuind in stanca verbului dragostea si maretia
LOR…Doamne…ce vremi…toate epitetele si comparatiile…imi erau supuse mie …iara tie
dusman ti-este…asa spunea poetasul acela…eu le amestecam si le modelam asa cum
face olarul cu lutul cel mocirlos pentru a scoate toata arderea si priceperea…ah…ce bine
ma simteam…dar nu mai era de ajuns…voiam mai mult…asa ca am plecat prin tara si
prin lume…faceam reportaje…Partidul, Viitorul…Iubit….Conducatorul…fiecare subiect
era aur pur. Strecurat prin sita intelepciunii si iubirii lor…fiecare imagine reflecta realitatea
ca diamantul ce-I plin de culorile curcubeului…eram…de neanlocuit…
FI: Si toate astea le-ai facut tu?
OT: Doar nu crezi ca le-am inventat…
FI: Nu Doamne fereste…dar cum sti tu sa le aduci din condei…Doamne Hristoase…
OT: Deh…asta a fost…ca m-au turnat nemernicii ca vreau sa le iau locul, sa fiu eu
Conducator…si atunci…
FI: Da?
OT: Si atunci m-au infundat…mi-au luat show-rile…mi-au luat toate odele si le intorceau
pe toate partile ca pe pături…deh, rahaturi…
FI: Si…nu te-a durut? Stiu ca rautatea si nerecunostinta dor…
OT: M-am retras si io ca melcul in casa si am zacut…de ochii lumii, ca eu eram de mult
plecat…umplam prin toata lumea…adica m-am trezit expediat ca un colet in desert …cica
sa sap la puturi de apa…Oricum…dupa aia nici ei nu au mai rezistat mult…au cazut
imprastiind cioburile peste toata tara si tot sistemul s-a dus dracului…
FI: Hai ma, si chiar ai dat piept cu beduinii?
OT: Dam, dar mai bine s-o lasam pe data viitoare…ce zici? Imbucam ceva?
FI: Imbucati-as…bucuria mea…
x.x.x.
x.x.x
xxx
FI: Ma iubesti?
OT: Te iubesc
FI: Si ce dracu faci acolo?
OT: Stabilesc pozitia
FI: Ce pozitie?
OT: In spatiu, coordonatele adica…
FI: Fi-ti-ar pozitia sa-ti fie…pai ma prapaditule…ca ma ienervezi cu nervi de nu pot ca sa
te mai respect…daca vrei sa mi-o tragi, spune-mi si stabilim pozitia impreuna. Asa poate
gasim ceva interesant si ne bucuram amandoi. Fir-ai sa fii de rezonabil…ori o facem
impreuna ori o faci singur…
OT: Impreuna mamicule. Ca daca voiam sa mi-o frec o faceam fara sa ma mai leg la cap
degeaba.
FI: Hai ca mi-ai stricat ziua.
OT: Doar pentru atat?
FI: Si-adica? E putin?
OT: Strivi-te-ar poftele sa te striveasca…ca nabadaioasa mai esti…mama ei de viata
patrata…
FI: Patrata, ovala, n-are a face. Numa sa nu alegi…
OT: Ba sa alegi. Ca uite ce-mi spunea cel mai bun prieten: “viata e o gaura rotunda cap
patrat ce esti”.
FI: Ha, ha, ha. Asa ti-a spus?
OT: Da ma. Auzi la el, cica daca esti un surub patrat intr-o gaura rotunda nu ai decat doua
solutii: ori te sucesti si rasucesti pana ti se rotunjesc colturile ori faci gaura patrata si va
invartiti impreuna. Dar indiferent ce alegere faci, nu uita ca poti castiga numai daca esti
dispus sa platesti pretul. Si daca alegi sa platesti pretul, nu trebuie sa uiti ca doare.
FI: Si? Mai este?
OT: Cine? Gaura patrata?
FI: Nu ma. Prietenul ala…El a platit pretul?
OT: Da. L-a platit. Ca tot el spunea ca daca faci alegerea, o noua viata te asteapta.
FI: Si l-a asteptat?
OT: Da. Dar acum nu mai e, ca l-a luat valu’
FI: Cum ma?
OT: Pai avea legat de picior un bolovan si a adormit pa plaja. Si pana la urma l-a luat apa.
Nu l-au mai gasit nici pana azi.
FI: Vai de el si de gaura lui…
OT: Ce gaura ca i le-a astupat nisipul pa toate.
***
***