Sunteți pe pagina 1din 18

OMUL TOTAL SI FEMEIA IDEALA

Sophie sau mirarea eterna.

„E jocul meu. Eu arunc, eu lovesc, eu prind. Eu CONDUC jocul.

“Lasasem ca placerea sa-nfulece din mine si in fiecare zi isi lua halci tot mai mari. Si tot
nu stiam de ce ma termin.”

OT : Stii papusa, eu am inventat pantoful cu toc in cui, adica invers.


FI: Cum adica ?
OT: Iei un pantof si-i bati cuie in toc cat sa intre cam un milimetru inauntru astfel incat sa
te sacaie si sa te necajeasca. Poate sa curga si cativa stropi de sange, n-are a face, totul
e sa nu poti uita.
FI : Ce ?
OT: Ei ? Asta-i intrebarea. Ce ? Multi inca se mai chinuie sa afle un raspuns.
FI: Mai sa fie…
OT: El, cuiul adica, iti aduce aminte mereu ca, si de stai si de pleci tot nu-i bine cum
petreci.
FI: Stii, eu pot sa te iubesc ca pe un frate cum ne sfatuieste Domnul Nostru dar nici chiar
Dumnezeu nu ma poate obliga sa te si suport. Atat i-am zis nespalatului de barbatu-miu si
chiar a doua zi m-a lasat. A plecat in lume ca un nebun. Si de atunci am ramas singura.
Singura si fericita.
OT: Cineva mi-a cerut o portie de fericire.
FI: Si?
OT: Si l-am intrebat cum o vrea: in sange, mai moale, mai uscata, mai patrunsa pe o
parte sau pe amandoua…
FI: Asa, si?
OT: S-apoi l-am belit. I-am ars una-ntre urechi de i-au trasnit toate amintirile si s-au
revarsat pe jos.
FI: L-ai omorat?
OT: Pai din cate stiu eu, oameni fericiti sunt numai in cimitir. Acolo uiti, scapi de toate.
FI: Saracu de el, si-a dat viata…
OT: Cum spunea cineva, nu-i fericire mai mare decat sa sfarsesti ca martir pe altarul
prostiei.
FI: Al prostiei?
OT: Pai da, ca ea e singura care nu se termina niciodata, si oricat ai incerca s-o starpesti
n-o sa reusesti. Ea e cea mai strasnica buruiana ce s-a ivit vreodata.
FI: Vezi tu dragul mieu, omul este un miracol. De-asta-mi si place sa lucrez cu el. Omul
niciodată nu se descurajează şi nu se dezgustă în asemenea măsură, încît să renunţe si
să ia totul de la început. Ii este frica. Asta-i natura lui: nu vrea sa se recunoasca infrant,
nu intelege ca e intr-o fundatura. Nu poate sa priceapa ca e mai bine pentru el daca
darama totul si o ia de la capat „Daramati templul asta si-l voi ridica in trei zile”. Poate da
cu capul in zid pana la epuizare. Si pentru asta il ador. Tin minte ca am auzit un banc cu
trei oameni (nu-ti spui si de unde erau ca se intelege) care nimeresc pe o insula cu
canibali. Li se spune ca daca pot implini fiecare cate o conditie de-a tribului atunci sunt
lasati in viata. Primului i se propune sa manance un kg de sare. Acesta refuza caci stie
ca-i peste puterile lui si atunci este azvarlit in cazanul de ciorba.
OT: Oh, ciorba cu carnita. De cand n-am mai mancat...
FI: Ah nebunaticule, ce senzual esti cand te lingi asa pe buze...
OT: Hai, hai...zi mai departe...
FI: Celui de-al doilea i se propune sa primeasca o suta de bice pe spinare dar acesta
mandru nu accepta si ajunge in oala cu tocanita a tribului. Cel de-al treilea cand vede ce
au patit ceilalti doi isi spune ca el poate reusi. Nu asteapta sa vada ce-i vor cere. Cere sa
manance sarea. Incepe sa manance dar cand mai avea trei linguri, renunta si cere cele o
suta de bice. La cel de-al 98-lea bici cedeaza nervos si se cere la gratar. „Vreau sa fiu
friptura”...striga el in gura mare.
OT: Ah, asta-mi place... ce masochist pe cinste...p-asta l-as beli si io...
FI: El ştie foarte bine ca fara el tribul n-ar mai avea friptura. Si stie cît de important e acel
lucru şi mai stie că merită făcut. Ori ce gust ar mai avea carnea fara putina sare si fara sa
fie fragezita de bice? Sunt oameni care accepta evidentele si oameni care nu le accepta.
Sunt oameni care isi cunosc limitele si altii care fabuleaza crezandu-se superman. Sunt
oameni si oameni. Dar in fiecare om zace acel vierme al curiozitatii care roade. Roade
incontinuu pana cand din om nu mai ramane decat o structura gaunoasa ca un svaiter
care se surpa in sine atunci cand nici macar aerul nu mai umple acele gauri. Acei oameni
sunt plini de vid. Goi. Infiorator de tristi si goi.
OT: Bine, bine…dar ce le oferi tu atunci?
FI: Ce le ofer? Totul. Eu sunt oglinda ce le rasfrange dorintele, astfel incat si ei ajung sa
creada ca totul este posibil si ca poate este adevarat.
OT: Oh, cat de mult te iubesc…esti bestiala…
FI: Asa spun si ei…pana la ultima suflare…
OT: Iubito, eu cred ca suntem facuti unul pentru celalalt…
FI: Crezi? Ah ce mult mi-as dori sa fie adevarat…simt ca incep sa te iubesc…
OT: Si bine faci…ca daca nu…
FI: Oh, da, oh, ah…simt ca am aceleasi simtaminte ca si atunci…oh…
OT (punandu-i cutitul la gat si apasand usurel, intreaba): Adica? Cand? Ai mai avut asa
ceva? Simtamant ca …
FI: Ca un orgasm vrei sa spui?
OT: Cam asa ceva…
FI: Eram cu unul ratacit in tranzitie…suferea ca un prost…credea ca daca sufera se
usureaza lumea…
OT: In capul lui?
FI: Dah, in capul lui…ca era o harabura mai ceva ca in camera mea…
OT: Hai ca-mi place…si?
FI: Suferea ca prostu’ dupa cum iti ziceam da’ trimetea scrisori de dragoste inchipuite lu’
una, Principesa…
OT: Principesa?
FI: Ei pa dracu…era o sclifosita de florareasa…cica avea limbile la baza…
OT: La baza, inteleg, dar mai sus?
FI: Si ii trimetea scrisori despre cum vede el democratia iluminata, originala…
OT: Pai mai era unu’ care propovaduia democratia originala…
FI: Da parca numai unu…ca dupa puhoaie toate vreascurile ies la lumina si se dau
trunchiuri smulse de ape…of, si ce mai suspina…
OT: Pai si cum de-l suportai?
FI: Era pentru stiinta. Studiu de caz. Paranoia cu schizofrenie pişacioasa…
OT: Ah ce-mi place…si?
FI: Pai stai sa vezi…ma-ntorc intr-o seara de pe carosabil, parcare a-ntaia, turcisme clasa
lux si numai ce-l vad plangand cu sughituri cocotat in varful patului, de ziceai ca tocmai s-
a sfarsit lumea si nu stie ce sa faca cu toata mortaciunea…
OT: Nu mai divaga…hai odata…nu ma fierbe…
FI: Si dupa cum iti ziceam, plangea strangand in pumni scrisoarea…
OT: Care?
FI: Stai sa vezi…
OT: Hai zi…
FI: Cred ca pot s-o recit…c-am invatat-o pe de rost, atata mi-a placut…
OT: Ei?
FI: Dragul mieu…iti scriu pe stil vechi ca sa se inteleaga din prima ca dau sfaturi si ca…
deci…sunt nu numai mai batran dar si mai…intelept…Ai?…
OT: Cum adica?
FI: Pai aci e toata frumusetea…ca de fapt ii scria amantu’ limbistei…care era fermier si
avea sere multe si flori cat un munte…si d-aia isi luase de ibovnica o florareasa…sa-l tie
la curent cu scorurile din piata…
OT: Aha, bun. Mai departe?
FI: Sarada, care e putin abstrasa si putin dedurizata, nu e decat pentru cei tari in
simbolistica. Absconsul tenebros e belicos si deci metamorfozarea individualizata a
cuvintelor, fie si peremptorie, daca e caduca nu e implinita visceral, asa ca intelegi si tu,
nu te pot ajuta…la decriptare incearca singur si-ai sa vezi…Clar, nu?
OT: Clar ca vaca. Care sarada tu?
FI: Ei si tu acum. De un’ sa stiu…Poate c-or fi avut si ei o sarada d’aia…ca-ntre baieti…Si
Doamne cat mi-a placut. Numai citind-o si simteam cevaul acela visceral umplandu-ma,
apropiindu-ma de starea de satietate. Fericire? Putin spus. Extaz. Extaz curat. Preaplin.
OT: Si prostalaul tau plangea dupa…dupa ce plangea tu? Dupa fufa? Dupa sarada? Sau
dupa fermierul cel harsit in rele?
FI: Da Dumnezeu mai stie…ca si io l-am intrebat…
OT: Si?
FI: Nimic. Apoi I-am pierdut urme prin canale. Ca se-nhaitase cu doi putoi de trageau
aurolac d’ala din punga…
OT: Si studiul tau?
FI: S-a dus de sufletu’…aleia…Ca puful de papadie…da nu era subiect interesant…batea
campii.
OT: Si vulpea se stramba cand vede struguri.
FI: Iti dai seama, tu? Da dupa ce a trecut ceva timp si l-am pierdut de musteriu, am gasit
un caiet de-al lui. Ia uite, stai sa-ti citesc: ”si am citit iar raspunsul si ce mi-am zis? Daca-i
mai batran ca mine inseamna ca-si pierde basinile prin turul pantalonilor iar ciuda, cate-i
ea nu i se mai scoala nici cat s-o pise de dimineata. Iar daca-i mai tanar ca mine, cu
siguranta ca-i vreunul d-asta cu cosuri multe ca Scufita Rosie (arata-mi ce ai in cos tu
Scufito? intreaba lupul curios. Stai sa-l storc, zise ea) si atunci nu merita sa te pui cu
mintea in calea Surului. Deci in concluzie nu poate sa fie decat tot unul ca mine, da nici
pe departe atat de falos si de preumblat ca mine care s-a batut la viata lui cu mai multe
nu-uri decat oricare altul.” Ei ce spui?
OT: Poate ca nu era chiar asa de pierdut prostalaul.
FI: Ah, draga, numai ca te ascult si simt cum ma invaluie moleseala si sfarseala
orgasmului. Cum stii tu sa le spui bibicule.
OT: (carpindu-I un dos de palma in alint) Adica am ajuns de rasu lu’ Caragiale fa draguta?
FI: Oh cum le mai stii pa toate, Voinicule…
OT: Hai, intoarce-te…
(din off se aude: Magdaleno, intoarce-te, intoarce-te cu spatele, ca imi vin damblalele…)

xxx

OT: Tin minte ca eram la parnaie, mai la incept, pufulete cum se cheama…si Doamne
cum imi mai dadeau tarcoale…si ai mari si ai mici…toti ar fi luat cate o bucata, dar nu
stiau cum sa ma apuce…stateau asa in asteptare…dulai cu gurile deschise, plini de bale
si de pofte…toti asteptau sa vada daca ma scap si intorc spatele….ori daca scap sapunul
la baie…si era cat pe-aci s-o fac…ma frigea pe coasta greabanului s-o pun odata…..asa,
de amorul artei…sa nu zic si io ca n-am gustat-o…si asta pana intr-o noapte cand un
coleg de celula…un mosneag sugubat ca insasi moartea se trase aproape de mine, ca
dormeam in paturi alaturate si-mi sopti la ureche vorba mare: “sa fii atat de orb incat sa nu
mai vezi nici macar amintirile frumoase, asta-i cu adevarat trist ». Inchide ochii mai copile!
am auzit « si incearca sa te pierzi printre curvele dintr-un bordel ». Atat mi-a zis si linistea
s-a lasat peste noi. I-am simtit mana strecurand-se pe sub patura scortoasa si toata
noaptea m-a chinuit molfaindu-ma si lingandu-ma de ziceai ca-s pui de pisica abia fatat.
Pe cand ma scotocea pe toate partile m-am trezit intins pe burta cu mosneagul calare
peste mine. Se invartosase vezi bine de nici nu ziceai ca-i uitat de moarte prin asta lume.
Ii simteam rasuflarea fierbinte in ceafa si din toata sfortarea si munculita lui mi-a crapat
bucile numai cat sa-si vare capul printre gratii. Nu stiu daca mirarea, curiozitatea sau
spaima mi-au pustiit mintile si mi-a secat izvorul scuipatului, de aveam gura uscata ca
nisipul dunelor, ca un sunet nu puteam clati. Daca ar fi vrut m-ar fi sfartecat, stricandu-mi
rishlagul si dandu-ma pierzaniei. Pe cand se baţaia ca sa nu piarda caldura mea in van l-
am simtit ca se scurge, prelingand vreo cateva lacrimi stricate si reci. Si i-am auzit glasul
harait fierestrindu-mi urechea : «crezi ca suporti asa ceva toata viata? » Asta a fost
scaparea mea. Din acel moment am fost vindecat de toate nalucirile si fantasmele. Si cati
n-au plans in fata mea, doar, doar i-oi lasa sa-si clateasca ochii si cerul gurii.
FI : Da ce cautai la parnaie, frumosule ?
OT : Ce cautam ? linistea…dracu stie ce cautam…
FI : Pisoias mic si mustacios…spune-i tu lu mamica…ce mama dracului ai facut ?
OT : Ah, leoaica mea…cum sti tu sa ma alinti…ce sa fac…nu ti-am spus ca l-am ajutat pe
unu sa-si gaseasca fericirea ?
FI : Asa-i ca bine zici…da cum ? pentru atata lucru ?
OT : Da. Da a fost cu cantec…
FI : Cu cantec ? Care ? Ala cu deschide gropare mormantul ?
OT : Nebunateco…parca ai fi stat langa mine…asa le stii tu de bine…ah…imi vine sa te
sfasii…
FI : Termina-ma…da-ma gata…tintuieste-ma…sfasie-ma…ah…
OT : Asa…ca doar trebuie sa te infierbant olecutza…sa dai in clocot…sa-ti lasi zeama pe
fundul tavii…ca friptura…sa te inabus…sa-ti astup buzele alea lacome…sa te intind ca pe
rufe pe omat…ah…da…asa ceva ti-ar trebui…sa-ti aduci aminte…
FI : Ah banditul meu…cum stii tu sa ma perpelesti…ca pe shaorma aia…in picioare si-n
plina fierbinteala…simt ca-mi pierd capul…
OT : Asa spuneau toti…
FI : Cand ?
OT : A nu ti-am povestit ? ha, ha…cred ca acum vreo 10 – 15 ani…ma dusesem la
morga…chipurile sa spal mortii…da, io invatam sa fac masaj…ma invatam cu corpul…ii
desluseam toate ungherele…toate culcusurile…pana cand sub mainile mele o mortaciune
pusa la rece s-a ridicat in capul oaselor…holbandu-se la mine…
FI : Arhanghele din cer…ai avut tu puterea asta ?
OT : Daca am avut-o ? o am…ca doar mainile mele sunt de aur…
FI : Si ce a spus…mortaciunea…
OT : Hac. N-a apucat sa spuna nimic ca am trosnit-o…doar nu era s-o las sa strice
socotelile…oamenilor…pentru rude si medicina era inca un mort…cati morti ai vazut tu
intorcandu-se la viata…
FI : De vazut n-am vazut…da am auzit ca au fost totusi…
OT : Ei draga…lumea pregatea deja colivele si capetele…cum sa-i las sa piarda
spectacolul? Fripturile stropite cu vin deja oftau la gandul pilafului vartos si plin de boabe
umflate de piper…mmm…numai cand ma gandesc…
FI : Ah manuta de aur ce-mi esti, cred ca ai fi fost cel mai bun bucatar…da-i colo de morti.
OT : Poate dar nu cu mine prin preajma…ce-i mort ii bun mort…gata ! Si ai dreptate. Sunt
cel mai bun bucatar…
FI : Asa-i iubire, las ca-mi povestesti mai tarziu…si ? Masajul ?
OT : Masajul ? A da…ai dreptate…m-am dus la unul care avea cabinet de masaj si i-am
spus ca vreau sa lucrez la el…
FI : Si ?
OT : Nu m-a vrut dobitocul…nu stia ce pierde…viata adica…da nu am dezarmat…am
cautat ce-am cautat si pana la urma m-am dus la Madam Flu-Flu…
FI : Ce esti nebun ? La bordel ?
OT : Nu fi proasta draga…ca maseur…Intr-o saptamana nu mai puteam sa rasuflu…eu
eram salvarea fetelor. Intre doua partide, tushti pe masa mea…
FI : Tu maseur ? Nu pot sa cred…
OT : Crezi sau nu asta a fost…si nu degeaba…intr-o luna eram sclav si stapan totodata.
FI : Nu inteleg…
OT : Te cred…uite la mine…sub mainile astea trupul femeilor inflorea, se desfacea ca
bobocul de roza sub sarutul razelor jucause…
FI : O poetul meu preferat…cum stii tu sa le zici…daca inchid ochii cred ca ma aflu la un
cenaclu…
OT : Stii tu ce-i ala ? Cu ce se mananca ?
FI : Ce masajul ? Sigur ca stiu…
OT : Nu tu, cenaclul…
FI : Ei, imi pot imagina…cred ca…da hai lasa, zi mai bine cu madam Flu-Flu…
OT : Asa, si cum iti spuneam…
FI : Da stiu, femeile infloreau, se desfaceau sub mainile tale…
OT : Da tu…da asta nu e tot…caci odata a ajuns pe masa mea un libidinos, unul care-si
plangea neputintele prin bordel, iar pana la sfarsitul sedintei, urla, caci trupul sau pur si
simplu a explodat, s-a faramat in mii de farame azvarlite in toate colturile…din acel
moment toata lumea stia si se buluceau toti la usa mea…toti isi doreau sa treaca macar
odata prin mainile mele…ajunsem sa-i privesc ca un stapan care isi alege victimile pentru
noaptea urmatoare, dar erau atat de multi si de multe incat ma striveau sub multimea
cererilor si a interventiilor ce nu puteau fi refuzate…omoram si eram omorat, bucata cu
bucata, trup dupa trup...in trei luni ajunsesem ca o umbra…umblam ca drogat…aveam
ochii injectati ca la cainii cei turbati iar mainiile si picioarele imi tremurau mai ceva ca
papurisul rascolit de vanturile cele aspre ale iernii. Eram terminat…noroc cu Limboasa…
FI : Limboasa ? sa nu zici ca…tu vrei sa ma faci geloasa…
OT : Nu fii prostuta…..ca daca nu era ea, acum poate ca eram mort…
FI : Zau ? Si ce-a facut ?
OT : Pai a facut ce-a facut si m-a tarat la ea in camera…cica pentru masaj…da…
FI : Ahhhh…si cat timp te-a sechestrat ?
OT : O saptamana….am dormit bustean….spunea ca a incercat sa ma mai trezeasca dar
n-a fost chip…eram mort…si-am inviat…doar ca mai respiram…
FI : Deci nu ti-a facut nimic…
OT : Nu stiu daca mi-a facut ceva sau nu, dar cu siguranta eu nu i-am facut nimic, crede-
ma...
FI : Te cred…dar tot imi vine asa pe la lingurica…Ca daca stiu ca ma minti…apoi…
OT : Apoi ce ? ma omori ?
FI : Ti-o tai ! nici io dar nici alta…gata. Am zis…
OT : Stiam io ca d-astea hotarate imi esti…ca doar d-aia te-am si luat de acolo…
FI : Pai da ca doar mi-s ploiesteanca…d’aia sadea…de-a lui nenea Iancu…
OT : Se vede pa tine ca esti numai fibra de revolutionara…esti in stare sa rastorni lumea
…nimic nu-ti sta in cale…
FI : Nici macar…Doamne iarta-ma ca era sa zic vorba mare…si…
OT : Si s-a terminat cu masacrarea trupurilor…am fugit de faima si de bani…nu mai
suportam...era mai rau ca moartea…
FI : De asta te iubesc de n-am aer…numai tu esti in stare sa dai bir cu fugiti in fata faimei
si bogatiei…esti mare…omul meu….
OT : Da sunt…ca doar am fost…membru de partid…
FI : Hai ma…
OT : Maine.

xxx

FI, intinzandu-se sub asternuturile satinate, ce pastrau caldura si taina noptii abia
trecute…OT rasturnandu-se si acoperindu-i un san cu mana sa incepu sa murmure fara a
deschide bine ochii :
OT : Am fost membru de partid, dupa cum iti spuneam…sau nu ti-am spus ?
FI: Comunist?
OT: Da, comunist…ca la legionari nu mi-a placut culoarea…un verde de tot rahatu’ pa
cand aici rosul sangelui…galgaitor…
FI: Mare scofala…au mai mai fost si altii…
OT: Da stiu…milioane…sute de milioane in intreaga lume…
FI: Da dragule…si? Care-i problema?
OT: Pai tocmai asta-i problema…ca am fost membru…nu intelegi?
FI: Ba da, membrul meu…o noua traire….experienta…
OT: Ma tu esti beata? De dimineata?
FI: Da bun, ai fost membru, acum nu mai esti…si ce ai vrea sa fac? Sa-ti iau gatul? Bine
macar ca nu plangi ca o muiere…
OT: Ei, de plans nu plang io nicicum…da’ orisicat…
FI: Cati nu au fost si nu i-a mai belit nimeni…ce? crezi ca daca mori isi mai aduce cineva
aminte ca ai fost? Ei nu-si aduc bine aminte cum aratai dar’mite ca ai fost ce ai fost…
OT: Pai tocmai asta nu vreau….eu vreau ca lumea sa stie…
FI: Bine bine, te cred dar de unde? Cum?
OT: De la mine!
FI: Si cum dracu o sa faci? Iesi in piata si urli la lume?
OT: O sa scriu un jurnal…
FI: Hai ma, du-te de-aici…tu si scrisu’…acu’ tu esti ala beat…
OT: Jur s-o fac…
FI: Mai bine jura-te ca ma faci…
OT: Membra?
FI: Membru, membra, nu conteaza…pe saturate sa fie…
OT: Ia asculta aici (povestea unui delator):
“Intotdeauna mi-am dorit sa fiu dat la ziar. Mi-am dorit cu ardoare lucrul asta. Ma si
vedeam dand autografe pe pagina de garda a volumului omagial…doar eu si Ei…Tatal si
Mama natiunii si EU. Eu si micul meu omagiu. Asa ca am intrat in Partid. Numai din
interior puteam sa vad adevarata lumina, sa-i vad si sa-i simt…prima poezie dedicata
conducatorului a fost un dezastru. Dar nu am cedat…in schimb cel cu cenzura da…s-a
dus impacat…cu lumea. Nu cu mine…(ca si acum ii vad ochii bulbucati privind ca boul la
poarta noua…nu pricepea si pace…ca ce-i fac?) Am continuat, am cizelat-o, am alintat-o,
am crescut-o. Eram mandru de ea…era copila mea…fiecare noua rima ce se nastea
serpuitoare ca o suvita de par ma umplea de satietate…ajunsesem in pragul nebuniei fara
sa fiu nebun, dar poezia mea ma tulbura peste masura...” Poti sa crezi?
FI: Te cred, hai mai spune poetule…
OT: Da…”Eram convins ca nimeni nu mai scrisese o oda ca a mea. Crestea ca un boboc,
se implinea, umflandu-se ca un pantece de femeie data in parg. Eram cel mai bun. Iar ea
era a mea. Oda mea ii arata asa cum ii gandisem eu: EL descalecator din samanta
voievoizilor, opreliste in calea navalitorilor, aparatorul credintei, al nostru al tuturor, EA
maica iubitoare, ce-si alina pruncii la san – ma si vedeam cu gura plina de sanul ei trufas
– facandu-i sa-si uite spaimele si temerile – si ce teama imi era sa nu ma prinda…cu
mana…”Asta-i pohta ce-am pohtit, vorbeau ei prin gura mea, si-n calea mea se plecau
toate: raul, ramul, pulberea drumului si facliile noptilor”…
FI: Stiam eu de ce te-am ales…ah cat de…cat de bine le spui tu…si cu toata vocatia ta…
dobitocul ala nu te-a apreciat? Da, da, iarta-ma…da stiu…spune…
OT: “Ajunsesem sa spun si io ca ala din istorie: Daca voi nu ma vreti io va vreau…ii
mancam pe paine dimineata la mic dejun…Si Doamne cat de mandru eram de oda
mea…ma si vedeam etern izvor…scriind zeci, sute, mii de ode si poezii…descriam totul:
omul nou, noile generatii, viata noua, toate create dupa chipul si asemanarea LOR. Eram
deja pe scena…cel mai mare…eram mai mare si decat ei caci eu ii cream si-i recream,
incetul cu incetul…vis dupa vis…rima dupa rima…ah, sa-i fi vazut cum veneau…mii, zeci
de mii, sute de mii…umpleau locul cu gafaielile lor…eu…eram demiurg…eu le dadeam
liber la visare si la-mperechere…si veneau sa-mi soarba vorbele…sentimentele
dezlantuirile...eram cel care-i nemurea, daltuind in stanca verbului dragostea si maretia
LOR…Doamne…ce vremi…toate epitetele si comparatiile…imi erau supuse mie …iara tie
dusman ti-este…asa spunea poetasul acela…eu le amestecam si le modelam asa cum
face olarul cu lutul cel mocirlos pentru a scoate toata arderea si priceperea…ah…ce bine
ma simteam…dar nu mai era de ajuns…voiam mai mult…asa ca am plecat prin tara si
prin lume…faceam reportaje…Partidul, Viitorul…Iubit….Conducatorul…fiecare subiect
era aur pur. Strecurat prin sita intelepciunii si iubirii lor…fiecare imagine reflecta realitatea
ca diamantul ce-I plin de culorile curcubeului…eram…de neanlocuit…
FI: Si toate astea le-ai facut tu?
OT: Doar nu crezi ca le-am inventat…
FI: Nu Doamne fereste…dar cum sti tu sa le aduci din condei…Doamne Hristoase…
OT: Deh…asta a fost…ca m-au turnat nemernicii ca vreau sa le iau locul, sa fiu eu
Conducator…si atunci…
FI: Da?
OT: Si atunci m-au infundat…mi-au luat show-rile…mi-au luat toate odele si le intorceau
pe toate partile ca pe pături…deh, rahaturi…
FI: Si…nu te-a durut? Stiu ca rautatea si nerecunostinta dor…
OT: M-am retras si io ca melcul in casa si am zacut…de ochii lumii, ca eu eram de mult
plecat…umplam prin toata lumea…adica m-am trezit expediat ca un colet in desert …cica
sa sap la puturi de apa…Oricum…dupa aia nici ei nu au mai rezistat mult…au cazut
imprastiind cioburile peste toata tara si tot sistemul s-a dus dracului…
FI: Hai ma, si chiar ai dat piept cu beduinii?
OT: Dam, dar mai bine s-o lasam pe data viitoare…ce zici? Imbucam ceva?
FI: Imbucati-as…bucuria mea…

x.x.x.

OT: De vorbit vorbesc doar eu, mai spune si tu ceva…


FI: Ce sa spun iubire…
OT: Vorbeste despre tine…spune si tu ceva…
FI: Pai ce sa spun…viata de copil chinuit…ca doar ce deschisesem si io ochii in lume si
m-a luat maica-mea la rost, “sa faci de bine sa te mariti si sa pleci la casa ta ca n-am
nevoie de o gaura lesinata la usa mea”…
OT: Chiar asa a spus…gaura lesinata?
FI: Da. Da tot mai cred ca a vrut sa spuna gura…si ma rog…a continuat “uita-te la tactu’
cum beleste ochii la tine toata ziua…nu vreau sa te vad in pat cu el harjonindu-va ca viteii
pe pajiste”.
OT: Vai de tine copila dulce…chiar asa o zis ma-ta? Pai ce tu? Tac-tu ii animal ca sa se
dea la tine?
FI: Tata pa dracu’…nici nu scosesem primul scancet si taica era dus pe cea lume…am tot
avut parte de handralai prin casa…care mai potolit care nu…ca de multe ori trebuia sa fug
afara din casa si sa astept sa vina maica-mea de pe unde era dusa sa faca bani…ca asa
m-am pastrat…chiar daca li se scurgeau ochii dupa mine la nemernici…Io nu si nu …
tineam steagu’ sus…ca asa spuneau tatele prin mahala…ca daca nu esti fata mare la
maritis apoi tot degeaba…copchila proasta ce eram…
OT: Ei lasa…ca n-ai pierdut mult…
FI: Asa mi-am spus si io…si pa la cins’pe ani n-am mai putut, a trebuit s-o tai ca-l
simteam pa napravala ala de taica-meu julindu-si ochii dupa mine…si asa m-am dus
singurica la Fane spoitoru’ al mai tare bulangiu din mahala si I-am spus: “ori ma iei de
nevasta ori ma arunc in fata trenului” si auzi la el ce-mi spune nemernicul “ Care tren fa,
ca p-aici nu-i nici macar un cui ruginit dar’mi-te o cale ferata…da nu-ti fie teama ca de luat
te iau io prin toate partile, ca sa stii si tu ce-nseamna...” Da n-am mai asteptat sa-si duca
vorba la-mplinire ca am si taiat-o…norocu’ meu ca era prea beat ca sa ma alerge…of…da
asa ca animal era bine…din cate imi amintesc…
OT: E mult de-atunci?
FI: O vesnicie…cat de mare o fi asta…
OT: Si?
FI: Si m-am oprit la usa lu Lae Chioru’, macelaru…
OT: Hai fa fata, ca asta-i vorba din cantecu’ ala…
FI: Pa parol…de fapt el era Niculae da’ era si chior de-un ochi si schiop de-un picior...si d-
asta lumea-I zicea Lae Chioru’…ca cand mergea scotea tot soldu la inaintare de ziceai ca
acu ti-o pune…
OT: Bun baiat…si?
FI: Si am stat ca proasta in usa lui toata ziua…pana m-o bagat in seama si m-o intrebat
ce vreau…
OT: Aha…
FI: Si io I-am spus ca n-am unde sta, ca maica-mea m-a dat afara din casa pentru ca
taica-miu voia sa ravaseasca patul cu mine…si d-asta am fugit d-acasa…
OT: Si ce-o zis milosul?
FI: Pai ce sa zica…s-a uitat lung la mine…ca si cum ar fi cantarit o vita belita si cred ca
m-a gasit convenabila la pret si la infatisare…si m-a luat…
OT: Cum fai fata…
FI: Pai o zis sa astept pana inchide, ca ma ia la el acasa…cu acte…
OT: Si te-a luat?
FI: M-a luat. M-a luat de mana si m-a tarat pana la maica-mea acasa. I-a spus verde-n
fata ca el ma ia de nevasta cu acte in regula…si m-a regulat doi ani fara nici un act…da
era barbatul meu…asa ii spuneam…si Doamne…prost mai era…dormea ca boul pe
coada…. da nu uita sa-mi mangaie pantecele pana imi bulucea toate gazele catre gura de
esapament…si deh, io….tanara…pofticioasa…iar el nimic…batraneste cica…odata pe
saptamana si atunci o tura scurta ca si noaptea-i scurta si-i mai bine sa dormi…da cum iti
spuneam….isi flescaia mana pe pantecele meu toata nopticica….pana cand intr-o noapte
n-am mai putut si i-am luam mana usurel si am inceput sa o plimb in sus si in jos, pana
cand i-or trecut degetele prin par...s-o gadilit el da n-a plecat, ii placea in prundisul meu...
si daca am vazut ca nu zice nimic, iar am inceput sa cotrobai cu manuta lui prin toate cele
unghere...si numai ce simt ca-i scapa un deget printre buzele mele cele pofticioase si
pline de bale si da-i naica tranta…lupta ca la Rovine…da si el tacea ca porcu-n
papusoi...nu zicea nici pâs...da nici nu-si tragea degetul…pana cand am prins amandoi
gustul…si sa-l fi vazut mai apoi cum isi muia degetul si-l plimba pe toata limba si apoi
intingea printre picioarele mele de ziceai ca citeste si da foaie dupa foaie…eh…
OT: Deci d’asta-mi esti…
FI: Ei, eram si io tanara copila…de un’sa stiu io…
OT: Asa ziceti toate…ca vai si of…si of si vai…
FI: Tineretea…eram cruda…ca o caisa nedata in parg…
OT: Si ai dus-o asa…
FI: Doi ani, nu ti-am spus?…apoi a trebuit sa plec…ca m-or dat afara din casa neamurile.
OT: De ce?
FI: Pai daduse ortu popii…pe neve…fara sa spuie…noaptea pa racoare…
OT: Si tu? Nici o vina? Curata?
FI: Lacrima de fata…nu ca-l iubeam dar imi era bine: carnita la masa…carnita la pat…
eram o doamna…eram respectata…femeia lui Lae Chioru’…macelaru’…nimeni nu-mi
sufla in fata ca-si pierdea portia de antricot….si ramanea cu rasolu’ gol…
OT: Cum stii tu sa le pitrocesti…erai o doamna, ha?
FI: Nu ca acum n-as fi…dar atunci eram cruda…ce stiam io… de un-sa stiu io ca-i slab de
inima…intr-o seara am ras impreuna vreo trei kile de vin negru…puterea ursului…el mai
mult, io mai cu masura…pana cand el a uitat ca nu-i inca sambata, ziua de pomana iar eu
am uitat ca numai odata si gata. Si a pornit motorul…l-a ambalat de ziceai ca-si pierde
piesele pe drum…si da-i odata, da-i si a doua oara…fara statie…fara opriri…la a treia tura
numai ce-am simtit ca se lasa asa mai greu, si uita sa mai dea din cur…stau io asa… deh
…zic si io c-a ostenit…astept…incep sa-i sterg transpiratia pe tample si cand ma cobor cu
manurile asa mai catre mijloc sa-i caut ambreiajul si sa-i bag viteza, numai ce simt ca
incepe sa se zvante si sa se raceasca…nu m-am prins eu prea bine dar parca banuiam
ca nu-i a buna…incearca sa-l dai jos daca poti…da era bine ancorat… mai ceva ca zgarie
norii…ca-i ramasese radacina bine infipta…ma lupt io ce ma lupt si pana la un sfarsit
reusesc sa-l rastorn si ajung eu deasupra…abia atunci am putut sa ma desurubez si sa
scap…deja era rece sloi…mai avea putin si incepea sa ma raceasca si pe mine pe
dinauntru…pun io un capot numai cat sa nu ies goala afara si arde-o nae…pana la soru-
sa care era trei case mai la vale nu m-am oprit…
OT: Curajoasa… si nu iereai batrana deloc…cruda spuneai…
FI: Eh, asa m-o intarit Dumnezeu ca sa dau piept cu furtuna…
OT: Si te-o intarit bine…
FI: Porcovan ce esti…numai la rele ti-e gandul….
OT: Ei lasa…nu pune si tu acum la inima…hai zii…
FI: Pai ma duc io la soru-sa…ii scol pe toti din pat si hai la fra-su…soru-sa o zis ca-i mai
bine sa raman la ea acasa ca sa nu trebeasca sa trec prin cine stie ce spaima…da io nu
si nu…chiar si fi-su Gheo care se uita la tatisoarele mele – ca se desfacuse capotul ala de
atlas si mai ca ma batea vantul – imi tot spunea gafaind sa raman la ei noaptea ceia ca
nu-s destul de tare sa le trec pa toate…da’ io deja incepusem sa alerg pe strada cand ei
erau la poarta…si asa am ajuns iar in casa la barbatu-miu cam in acelasi timp ca mi-am
pierdut papuci de era sa si cad…noroc ca m-a prins Gheo…si ma strangea asa…de…de
credeam ca ma rupe…
OT: Si tu floare gingasa… mai ca te-ai fi lasat…
FI: Rau nu era… ptiu, ptiu, pacatosule…numai ai rabdare…
OT: Hai zii…
FI: Ajunsi in casa il vad ei teapan, da cu catargul in vant… si unde nu se repade soru-sa
la mine mai sa ma manance…ca “ce i-ai facut stricato? L-ai bagat pa Lae-n mormant…
vai de tineretele lui”…si dai si urla…si spume la gura pana i-o lipit barbat-su un dos da
palma zicandu-i sa se potoleasca dracu’ ca-i la priveghi nu in piata la tocmit barabule…
”bine macar ca a murit fericit…bravo tie fata draga…ca ai stiut sa-l fericesti…ca de nu erai
tu…ramanea sa si-o frece pana la adanci batraneti, ca nici dracu nu-l mai lua”…atat o zis
si s-a apucat sa-l spele si sa-l imbrace, dand porunci scurte catre fi-su si nevasta-sa…l-
am imbracat, l-am asezat pe masa cu lumanare la cap si apoi alergatura: ba la popa, ba
la biserica dupa sfesnic si prapuri…ada trei babe sa-l planga si sa tie priveghiul…ca doar
ei trebuiau sa-i faca inventaru…sa stie ce ramane in urma…pana cand m-o tras cumnata-
su mai de o parte si mi-o zis sa iau tot ce-i al meu si sa plec unde oi stii ca ei acolo in
casa nu ma mai lasa…basta…
OT: Caine si omu asta…putea macar sa te lasa pana dupa parastas…sa ai si tu parte de
un copan si un pahar cu vin in numele lui…
FI: Asa-i…si unde n-am inceput a strange toate cele lucrusoare pe care mi le luase in asti
doi ani, si mai ales am luat pa furis cerceii, lantucul si verighetele cele noi, ca-si pusese in
gand sa ma ia cu acte si popa bicisnicu’, da n-a mai apucat…
OT: Ghinion de rezon…vai de tine biata copila…cum spune vorba aia “si fututa si batuta
si cu banii luati” taman tu…unde sa te duci singurica…
FI: Asa i-am zis si lu cumnata-miu…bata-l sa-l bata…bucuriile pa lumea ailalta pa unde o
fi…“ca io ce fac…ca n-am alta casa…ca alt barbat nu stiu…” ca-nvartita, ca sucita…doar
doar ma mai lasa in casa…da el nica’…uscheala…si-mi pune in mana o suta de lei sa-mi
gasesc gazda pana mi-or ajunge banii…Si-adio Mario, gata…Imi iau eu bocceaua-n
spate, trec pa la mort si-i sarut mainile care m-au facut fericita si ies pe usa fara sa mai
cat in urma…strada pustie…asa mi se parea mie ca nu mai vedeam nimic in fata
ochilor…si umblam asa ca beata, numai in capotelul ala si-n papuci…si chiar daca era
septembre parca tot strangea asa pa la spate…si plangeam…si mergeam…si plangeam..
OT: Vai de sufletelul tau…şingurica…şingurica...
FI: Si numa ce simt asa ca o mana pa dupe umeri si un trup langa mine…de-am crezut
ca-i fr-unu ce vrea sa-mi ia bocceaua…da cand ma uit…
OT: Era Fane spoitoru’…
FI: Da de unde...era parlitu’ de Gheo…
OT: Nepot’su?
FI: Da, ma…el….
OT: Ce si-o fi zis…unde merge suta lu’ unchi-su merge si mia lui…
FI: Chiar asa…ca rau nu era…stia si ce sa faca si cum sa faca…si o facea bine si cu spor
nu ca unchi-su saracu…ah cum ma mai framanta...
OT: Da cat avea tu?
FI: Avea destul…ca ma si miram cum de intra toata…
OT: Nu fi proasta… te intrebam cat avea ca ani….
FI: A, pai nu era cu mult mai batran ca mine…eu aveam saptispe ani, el douazeci…
OT: In putere cum s-ar spune…
FI: Oho…si inca cum…noroc ca nu-si punea mintea, ca m-ar fi sfaramat…ma lua intr-o
mana si fugea tot orasul cu mine pana sa osteneasca….
OT: Ma tu te-ncrezi… prea il vezi Fat Frumos…
FI: Nu ca tu nu esti bun…da el avea noroc ca era cu cas la gura, iar eu eram o proasta
care nu prea stia cu ce se mananca…
OT: Pai zii asa mai fato ca incepusesi sa ma bagi la banuieli…si stii tu vorba aia…e greu
batranii de pornit…da si cand isi dau drumu’ tin-te pârleo…
FI: Of, suspiciosule… cum crezi tu ca te poti asemui cu careva…
OT: Asa… si?
FI: Pai m-a luat asa usurel si m-a dus la o babaciune de spunea ca i-a fost doica si cica i-
a dat ţâţa pana pe la sapte ani…asa spuneau ei…da dracu mai stie…ca daca te uitai la
fata lui…inca il vedeai cu gura tugui, incercand sa muste sfarcul…
OT: Cine stie…poate ca o mai descanta de sperietura…cand si cand…
FI: Da, da…o afuma cu zeama floci si o trecea printre picioare sa-i treaca de sparietura…
las ca stiu eu povesti d-astea…
OT: Cum le stii tu pe toate…vrajitoarea mea…ca doar si pe mine m-ai fermecat…
FI: Las’ ca si tie ti-a placut… c-altfel nu-ti lasai tu desagii la mine-n poarta sa-i golesc…
OT: Ha, ha…pai sigur ca mi-o placut…ca doar Dumnezeu te-o facut din coasta mea…
asa, hai si?
FI: Pai m-a lasat in grija babei spuindu-i ca o sa-i plateasca el chiria pentru mine, numai
sa faca bine sa doarma cand vine el sa vada daca-mi este bine…ori nu…
OT: Si venea des sa te verifice?
FI: Pai la inceput in fiecare seara…si nu pleca pana nu ma storcea ca pe o lamaie…cand
pleca el eram fleasca…puteai sa stergi praful cu mine…eram dusa…terminata…imi lua
cateva ceasuri ca sa ma pun pa picioare…slabisem de ma facusem stravezie…Vezi bine:
munca in schimbul de noapte…tura regulata…carnita ioc, somnic ioc…pana cand s-a luat
babaciunea de el si i-a spus de la obraz ca daca nu-mi da sa mananc nu ma mai pune pa
picioare cat ii veacul…ca numai cu zeama nu se creste porc de Craciun, si uite asa a
inceput sa care cate un pui rumenit, cate doua fleici in sange stropite cu o ţâruca de vin
rosu…ce mai, intr-o saptamana ma adusese iar pa lume, printre oameni…si uite asa
noaptea sfada, ziua strada…da n-o tinut mult, ca l-a insurat ma-sa de teama sa nu-i
sucesc mintile, ca vezi bine ca aflase pe unde se furiseaza el noaptea, si-n patul cui isi
priponeste telegarii…eh…ce vremuri…da s-a dus iute…ca scotea nevasta-sa tot untul din
el, si daca mai venea pa la mine, venea degeaba…doar asa ca ma intarate…ca acu era
el lat….cand am vazut ca nu-i de folos, mi-am luat ziua buna de el si de la babatie si p-aci
ti-e drumul…n-am mai stat…primul tren…direct in vagon cu nasu’ si pana la mare nici c-
am mai clipit…
OT: Bag seama ca-ti era de mare…
FI: Ei si tu acum… da stii cum e, inghesuiala mai mare…mai un marinar…mai o ciunga,
mai o cafea, mai un blug…dupa munca mea si bunastarea clientului…
OT: Stiam eu ca la o adica te descurci, nu mori tu de foame…da ia spune, mai e mult
pana la barbatu-tau?
FI: Apoi mai lasa-ma sa ma racoresc ca mi s-a-nfierbantat limba in gura de cand tot dau
din melita…hai mai zii si tu ceva.

x.x.x

OT: Pai ce sa spun….eram in desert ultima data…


FI: Asa, asa...zii tata, zi…
OT: Cica ma trimisesera in inspectie la sapat sonde de apa…pa dracu…cum m-au vazut
pe scara avionului pac, telex la Tripoli: “aveti grija de el sa se piarda in desert”
FI: Hai ma, chiar asa? Pai ce, tu erai un pai? Un terchea-berchea?
OT: Desertul inghite multe, ca si marea…dar daca la mare se risca, ca apa poate sa-ti
aduca oasele la mal, desertul ii mai sigur…sau daca vrei e la fel de sigur ca fundatia de
beton…da…
FI: Brrrr…se cutremura carnea pe mine…pai ce mai, tu esti de Fundatie?
OT: De Fundatie da, ca doar mi-am tras una mai apoi…la casa…in Tripoli…o sa-i stea
mult si bine oasele p-acolo…pana s-o darama casa…
FI: Iar?
OT: Iar si iar…si iar…
FI: Pai de ce?
OT: Pai nu ti-am spus ce voiau sa-mi faca? Da noroc ca am aflat…burtosu a crezut ca-s
un fel de carpa, gluga de ciocani….capita fara mot…da i-am luat eu motul…ca am plecat
chipurile pe santier…si aveau astia un fel de buletine de desert…ca sa te tina in evidenta
…sa stie cine pleaca in pustietate si cine se mai intoarce…prostii d-ale lor…ma rog…si
am plecat tocma in sud unde si-o intarcat dracu copchii…ca te frigea soarele la ochi
numai daca priveai in jur…dar-mi-te sa mai te-ncumeti a privi cerul…vapaie…
FI: Iad ai?
OT: Cred ca Iadul ii copilul de tata al desertului…da cat ii ziulica de strivita tot ii fosgaiala
si viata asta nu se lasa nici de-a dracului…si am mers pana in sud aproape de granita, de
eram in calea navalitorilor…ca pe acolo se ravarsa toata Africa neagra spre portile
Europei…se gandeau ei sa nu dea de banuit…accident ceva…Dumnezeu stie ce-o fost in
capul lor…ca la ultima tabara a scos pistolul cu tranchilizante si se pregatea sa ma
aghezmuiasca…si asa mi-a spus toata tarasenia…da i-am pus capac…la oala…am intors
roata si am bagat fro trei seringi d-alea in el…dupa care l-am lasat. Intr-o saptamana erau
oasele curatate de ziceai ca ce-i aia…le-am adunat si le-am pus intr-un sac pe care il
caram cu mine peste tot, ca pe sfantele moaste…toate au fost frumoase dar din pacate s-
a terminat si benzina…degeaba aveam banii burtosului…ca statii de benzina mai rar in
desert…ma rog…or fi fost dar nu le-am gasit eu…norocu’ meu a fost un mosneag…un
tuareg…d-ala infasat…umbla si el dupa camilele lui pe care le numara odata la doi ani…
dupa care le lasa iar libere pana cand se hotara sa mai vanda cateva. Ma rog…umbla si
el de nebun cautandu-si moartea…dar ea nu si nu…Si asa din vorba in vorba…iti dai
seama ca limba gimnastica era la mare putere, da ne intelegeam noi cumva…cate o
boaba de ici, cate una de colo…si ca sa vezi minune…stiau si ceva pa limba mea ca de
spus ziceau si ei ca si mine: şeai, şorba, pantaloni, halva, ma rog, ceva acolo…de
dumicat…si nu-ti spun ca umbland asa cu el prin desertaciunea zilelor ne-am apucat de
discutii filozofice…ca ma si mir de unde atata cunoastere la un cautator de camile in
desert …
FI: Pai ca doar n-o fi fost adus cu pluta…ceva-ceva poate ca tot stia el…
OT: Pai sa vezi ce ma intreaba intr-o zi…asa stricat cum ne intelegeam…cica, “spune-mi
Omule, e adevarat ca in lumea ta acolo departe, oamenii se dau plecati ideilor
grandioase, planurilor marete, cuvintelor mestesugite”?
-“Asa-i pa onoroarea mea…da ce-i rau in asta…ca asa a fost de cand lumea…omul
viseaza si apoi se pune pa treaba…”
-“Asa o fi al voi, dar aici in desert, maretia si grandoarea ii apartin numai lui Dumnezeu si
creatiei lui. Aici omul inca se bucura de lucruri marunte. Aici femeia ta nu asteapta vorbe
mari pentru a privi cu drag in urma ta. Ea te asteapta. De cele mai multe ori, ea nu stie sa
te alinte cu vorbe dulci si mangaieri mestesugite, dar face totul ca sa te simti ca un print.
Chiar si in cea mai saracacioasa casa sau in cortul pribegiilor tale tu esti regele ei, soarele
zilelor ei, iar lumeai ei se invarte in jurul tau si ea asemeni. Ea stie sa te priveasca cu drag
chiar si atunci cand, ostenit fiind, nu mai poti sa-ti indeplinesti legamintele. Ea asteapta
rabdatoare raza ei de soare.” Desertul inseamna asteptare, statornicie si inversunarea de
a rezista”.
-“Deci toate femeile de pe aici sunt asa proaste?”
-“Cum adica proaste?”
-“Pai asa…intelegatoare si iertatoare…”
-“Nu. Asa cum noi suntem pentru ele soarele ce face umbra si lumina deopotriva, ele sunt
pentru noi izvorul rasarit in calea drumetului, palmierul la umbra caruia cauti odihna,
adierea care-ti secatuieste aburul indoielilor. Aici in desert, fiecare il respecta pe celalat.
Niciunul nu-i mai presus de altul. Tu ai avut femeie?”
-“Femei? Multe. Muiere niciuna.”
-“Deci nu stii ce inseamna sa te intorci si s-o gasesti cufundata in miroazna lucrurilor tale.”
-“O singura data s-a intampla…chiar inainte de a veni aici…era un boboc de fata…de
obicei la cate am avut le dadeam cheia de la casa si le spuneam ca daca vor, pot pleca si
doar trag usa ca yala se inchide singura. Si asa era de cele mai multe ori. Numai ea a fost
altfel. Ea chiar ma iubea…cand m-am intors casa era luna, masa aranjata si ea ma
astepta…totul a tinut sase luni…pana cand intr-o zi i-am spus ca plec in deplasare; i-am
spus ca poate sa ia orice de la casa mea dar ca ar fi bine sa n-o mai gasesc cand ma
intorc. A doua zi, am luat o fufa din gara si i-am spus cum sa se incolaceasca iedera pe
mine si sa ma linga cand om intra in casa. Am deschis usa si era asa cum banuiam,
statea pe pat cu o camasa de-a mea in brate si avea ochii rosii…n-am putut spune nimic
…am iesit, si pana la gara nici ca m-am oprit…imi era frica de dragostea ei…era prea
..era altfel decat ceea ce avusesem eu…nu eram obisnuit…nu stiam ce trebuie sa fac…in
aceiasi seara…m-au incaltat si m-au insotit pana la scara avionului…si am ajuns aici…
poate ca si acum inca ma mai asteapta…”
-“Daca si acum te mai asteapta inseamna ca te iubeste cu adevarat…”
-“Cine stie…eu sunt aici…departe de lume…de casa si de ea…”
-“Cand ti-o veni vremea te-oi intoarce. Si cine trebe sa te astepte te-a astepta.”
-“Apoi asa o fi ca prea ii zici cu foc.” Si uite asa treceau zilele da rau nu-mi era. Ca imi
placea sa stau la povesti cu el. Intr-o seara numai ce-l aud ca incepe:
“Pe timpuri, pe cand eram inca baietam la casa alor mei, ne strangeam seara de seara la
marginea oazei unde tineau ai mari sfat. Ca se strangeau in jurul focului si dumicau la
fistic si la curmale muiate in ceai de cel tare si parfumat si-si povesteau cate in luna si-n
stele, despre toate scornelile sau faptele din stramosi. Noi copii stateam mai la urma
tupilati pe dupa cei batrani ca nu aveam curaj sa trecem in fata la foc. Si cat era seara de
lunga, pana catre miezul noptii, stateam si noi acolo, gura casca, de ne adunau mai apoi
ca pe curmale de pe jos si ne duceau pe brate pana acasa-n culcus. Odata, tin minte ca
si acum s-a oprit un batran din cei ce strabat pustiul recitand versete si snoave ca sa nu
uite ca el nu-i decat un graunte in fata maretiei Domnului. Si depana la fire de caier
mangaindu-si barbuta cea lunga si colilie de ziceai ca din ea stoarce toate cele minunatii.
Si toata noaptea ne-a povestit despre nisipurile pustiului si despre oamenii care stiu sa
citeasca semnele cerului si ale pustiului, care pot sa vorbeasca dobitoacelor si
taratoarelor nisipului. Despre cei ce stiu poruncii vantului si dunelor si pe care toata
suflarea sau nemiscarea ii asculta. Si pe papucii profetului, cred ca daca ar fi stat trei zile
si trei nopti tot n-ar fi terminat cate toate le stia. Dar s-a terminat. A doua zii nu l-am mai
vazut si nici n-am mai auzit nimic vorbindu-se de el. Parca ar fi fost un djin, un spirit ce si-
a luat locul iar in lampa lui fermecata.”
FI: Cred ca as putea sa stau toata viata sa te ascult…
OT: Pai ce? Ai alta solutie?
FI: Nu, da asa-i vorba…ca niciunul nu stia atatea cate stii tu, si nu avea atata...Atata…nu
stiu cum sa-i zic, dar parca nimeni nu stia a spune toate cele ca tine…
OT: Ha, ha…asa ma simteam si eu in fata lui…odata…stateam amandoi…in arsita…ne
oprisem sa ne dezmortim…si el se lasase pe vine si mazgalea ceva…scria pe nisip fara a
spune o vorba…stia vezi bine ca si una si alta sunt trecatoare, spulberate de vanturile
pustiului si al mortii. Si la un moment dat isi ridica ochii spre mine si ma intreaba: “Omule!
Toata lumea ureaza celor din jur, sanatate, succes, fericire…Eu nu iti urez decat sa poti si
sa vrei sa dai un sens vietii tale…cata o fi sa mai ai…caci dupa cum spune o vorba veche
de-a noastra…ce-i ajuta sanatatea unei pietre plina de muschiul nemiscarii? Cum poate
schimba succesul viata unuia care nu mai vrea si nu mai poate sa vada nimic in jur? Ce iti
mai poate da fericire daca tu nu mai stii sa te bucuri de lucruri marunte? Uita-ma si uita
locul asta pana nu pune stapanire pe tine cu totul…intoarce-te in lumea ta…croieste-ti
viata cu supramasura in toate…nu te targui la lucruri cu adevarat marete…intoarce-te…
cat inca mai ai pentru ce…Caci nu uita…adevaratul miracol al desertului, nu este fata
morgana, mirajul…iluzia…ci faptul ca el te invata si te ajuta sa faci minuni cu propria ta
viata…tacerea din jur te ajuta sa te asculti, soarele orbitor iti inchide ochi si te ajuta sa
strapungi negurile indoielilor accepta-l, lasa-l sa te ajute dar nu-l lasa sa te domine…caci
asa-i desertul…cere totul…te supune, te subjuga…te domina…intoarce-te…
FI: Si?
OT: Si m-am intors vezi bine…
FI: Si ea?
OT: Ea? Nestemata ? Plecase…nici casa nu mai era a mea…fusese revendicata…Si
luata…macar daca ar fi fost el proprietarul…cuibusiorul meu fusese luat de ape…norocul
proprietarului ca nu aruncase lucrurile…doar le ingramadise intr-o magazie plina de
soareci…si gandaci…ca acolo l-au si gasit…dupa ce mi-am luat eu…ce mai era de
luat….ah…viata asta…stii cum spune mosneagul acela? Ia asculta aici, cica: “Lumea
poate fi reflectata in diferite feluri, dar intr-o nestemata se reflecta pe sine." Caci nu-i asa?
Pierderea ochiului ne daruieste puterea de a intelege lumina...care se vrea mangaiata
...sau poate pipaita...da deh…o doream dar ea era poate a altuia…vremi…
FI: Asa da…bine le mai zice…si cum a ramas cu Fundatia ta din Tripoli?
OT: Pai cum sa ramaie? Ti-am mai spus parca…a ramas sa sprijine cerul curmalilor
prafuiti cu oasele albite de vantul pustiului…cine dracu sta sa citeasca tablita scrisa de
mine? “Fundatia culturala - Oda Partidului”
FI: Auzi ma? Da stau si io si ma intreb ca proasta, tu n-ai incercat la tata Ghadafi? Ca
doar era pretin cu al nostru.
OT: sa fi sanatoasa puica mica. Pai cum altfel crezi ca as fi obtinut permis de preumblare
prin desertaciunea lumii celeia? O fi el desertul mare si greu de stapanit, da nici el nu era
prost. Ca doar io l-am invatat cantecul nostru: “Din bucata mea de paine, am hranit
oameni si-un caine” si ajunsese pana la urma de le dadea la fiecare cate un coltuc de
mestecat si ei erau multumiti…ce-i trebe omului cozonac daca el inmoaie pita in sosul
fripturii?

xxx

FI: Ma iubesti?
OT: Te iubesc
FI: Si ce dracu faci acolo?
OT: Stabilesc pozitia
FI: Ce pozitie?
OT: In spatiu, coordonatele adica…
FI: Fi-ti-ar pozitia sa-ti fie…pai ma prapaditule…ca ma ienervezi cu nervi de nu pot ca sa
te mai respect…daca vrei sa mi-o tragi, spune-mi si stabilim pozitia impreuna. Asa poate
gasim ceva interesant si ne bucuram amandoi. Fir-ai sa fii de rezonabil…ori o facem
impreuna ori o faci singur…
OT: Impreuna mamicule. Ca daca voiam sa mi-o frec o faceam fara sa ma mai leg la cap
degeaba.
FI: Hai ca mi-ai stricat ziua.
OT: Doar pentru atat?
FI: Si-adica? E putin?
OT: Strivi-te-ar poftele sa te striveasca…ca nabadaioasa mai esti…mama ei de viata
patrata…
FI: Patrata, ovala, n-are a face. Numa sa nu alegi…
OT: Ba sa alegi. Ca uite ce-mi spunea cel mai bun prieten: “viata e o gaura rotunda cap
patrat ce esti”.
FI: Ha, ha, ha. Asa ti-a spus?
OT: Da ma. Auzi la el, cica daca esti un surub patrat intr-o gaura rotunda nu ai decat doua
solutii: ori te sucesti si rasucesti pana ti se rotunjesc colturile ori faci gaura patrata si va
invartiti impreuna. Dar indiferent ce alegere faci, nu uita ca poti castiga numai daca esti
dispus sa platesti pretul. Si daca alegi sa platesti pretul, nu trebuie sa uiti ca doare.
FI: Si? Mai este?
OT: Cine? Gaura patrata?
FI: Nu ma. Prietenul ala…El a platit pretul?
OT: Da. L-a platit. Ca tot el spunea ca daca faci alegerea, o noua viata te asteapta.
FI: Si l-a asteptat?
OT: Da. Dar acum nu mai e, ca l-a luat valu’
FI: Cum ma?
OT: Pai avea legat de picior un bolovan si a adormit pa plaja. Si pana la urma l-a luat apa.
Nu l-au mai gasit nici pana azi.
FI: Vai de el si de gaura lui…
OT: Ce gaura ca i le-a astupat nisipul pa toate.

***

FI: tata, pot sa ma duc pana jois?


OT: de ce tu?
FI: sa vad poate pescuiesc ceva…
OT: si-adica s-o facem in trei?
FI: daca tii tu…
OT: Tii-e dor de prospatura?
FI: Pai parca as mai schimba putin meniul
OT: si-adica io sa ma fac ca dorm ca boul in timp ce tu molfai?
FI: hai ma tata…
OT: pai cum altfel fa?
FI: pai uite prindeam in plasa unul asa mai batraior ca sa nu te nacajesti…
OT: si mai rau, adica io nu sunt bun si ma dai la gunoi…
FI: hai ca doar am glumit…unde dracu sa cobor?
OT: in pivnita, io de un’sa stiu...da de mancat tot te manca…taman ca pe Zambilica
FI: cine?
OT: cateaua mea bengaleza…ca daca I se facea de vanturat si nu pupa usa vraiste,
atunci se taraia cu curu de pamant starnind praful si hormonii bietilor caini ce se scapau in
casa de era usa crapata…
FI: de unde pana unde cateaua ta bengaleza?
OT: uite de colo pana colo. Adica nu ti-am spus?
FI: Ce sa-mi spui cocoselul meu?
OT: Pai cum am pertrecut eu sfarsitul lumii…ma rog…vorba vine…
FI: ei hai ca m-ai facut curioasa. Ce s-a intamplat?
OT Pai cand m-a suparat eu tare pa 16ystem de-mi venea sa-mi dau palme de unul
singur…m-am suit pe vaper si p-aci ti-e drumnul

***

FI: Unde dracu ai fost?


OT: Pe lumea ailalta. Am fost sa-mi vad mortii. Cand si cand mi se face dor de ei si dau o
fuga sa-I vad.
FI: ma tu esti sarit?
OT: Da, de fiecare data sar, odata dus, odata-ntors. Fac un pas si-o saritura si-s la dracu-
n batatura…parca asa spune vorba cantecului…
FI: ma tu vrei sa ma ofilesti? De unde dracu le tot scoti?
OT: din curte, din beci, din pod…adica tu crezi ca-s cu mansarda goala? Ma vezi dus?
Plutas pe Bistrita?
FI: Iubitule, pai nici nu mai stiu ce sa cred…ca te vad muncind ca un taur apoi cazi ca
rama uscata la soare dupa care vi si-mi spui ca ai fost cu capra sa-l colinzi de dracu ori pe
tat’su…pai io ce sa mai cred?
OT: crezi ce vrei, da mai bine ma asculti, ca doar n-o sa toc a proasta la poarta surpata
FI: pai si cum faci tu ma? Zi-mi si mie…xca poate prind drag si plecam amandoi in
concediu…
OT: unde?
FI: la dracu…nu asa ai spus?
OT: aaaa, adica vrei sa dai o tura sa vezi ce mai face barbat-tu?
FI: vad io pa cine gasesc acasa…
OT: daca tu vrei? Da sa nu te puie dracu sa faci abuz…mai stiu io pa cine gasesti acolo si
te dedai la …prostii…
FI: cu dracu ma?
OT: io nu stiu…am zis si io…da’ mai bine nu-ti spui…ca daca m-o lua dracu macar tu sa
ramai curata…
FI: vas’ca asa…nu-mi spui…
OT: pai cred ca nici n-as sti cum sa-ti esplic…ca nu fac nimic special…numa ma las
dus…simt ca ma fac usor, da usor, asa ca un fulg si apoi trece ca o adiere ii ca atunci
cand esti la plaja si iesi din apa…simti ca ti se pielea gaina, da caldura te mangaie peste
tot…si stii e ca si cand ai face pluta pa spate, hai ca doar stai pe spate mai tot timpul…si
de duce apa, valurile fac plici, plici si hâţâie de colo colo…si nici nu trebe sa deschiz ochii
ca vad tot…deasupra, dedesupt, la stanga, la dreapta…vad si prin mine…nu ma-npiedic
de nimic…ca-n bancul ala: cica ce-I burta? Hai ca-ti zic io…o piedica in calea uitarii…he,
he…ce tanar si frumos eram io….
FI: deci nu faci asa ca niste…ca niste farmece, ca vudu aia…nu te faci zombi…esti
normal numa ca esti dus departe…
OT: de valurile care fac plici, plici…
FI: si vezi tot?
OT: tot…
FI: si pe toti dracii?
OT: doar dracii mei…fiecare cu dracii lui…
FI: pai si cum faci ca sa-ti vezi mortii?
OT: pai deja imi stiu meteahna…da cam odata la luna le dau adunarea…e suficient sa
vad unu si ala da adunarea imediat…
FI: aha, ca la sedinta de partid?
OT: ca asa ceva…
FI: si? Ce va spuneti?
OT: nimic…ca doar vorbele is de prisos…
FI: si stati asa si va beliti ochii…
OT: ce mai femeie? Nu ti-am spus? Nu-i ca aici cand te privesc in fata…e altfel…e ca si
cand ai privi cu nasul sau cu urechile…intelegi din ce auzi si ce mirosi…nu stiu cum sa
spui…
FI: ei las ca am inteles, ca doar nu-s capie…da cum ii simti? Fericiti? Suparati?
OT: cum sa spui…truditi…miros a ocna…paarca nu le ajunde aer curat…
FI: adica-s chinuiti…
OT: fie si cum spui tu…
FI: si-I numeri? Ii mangai pe cap? Ce le faci?
OT: nimic…doar ne simtim reciproc…ne vorbim in felul nostru…eu le povestesc ce s-a
mai intamplat…cu cine m-am mai tocmit pentru o farama de viata…
FI: adica ai fi asa ca un tartor…ca un fel de sef…
OT: ei, nici chiar sef…da ma asculta…pana si dracii mei pleaca…ma lasa in bobii mei…
FI: si ei nu spun nimic? Nu-ti iau gatul?
OT: adica? Pai ii las? N-au curaj nici sa sufle…cum sa-mi ia gatul? Doar trebe sa-si
plateasca toate datoriile…
FI: adica? Nu-nteleg…
OT: Pai io le-am facut un bine…I-am adunat de pe drumurile vietii si le-am liber la plata…
ca daca ii lasam pana la sfarsit mai prindeau vreo doua veacuri de chin si plata…asa
macar le-am scurtat chinul…
FI: ma io nu te mai inteleg…adica aici pe Pamant se chinuiau?
OT: da mai fata hai…ca-I ardea la pipota…si de spus nu puteau spune…de indurat nu
mai puteau indura…iadu de pe lume…viata asta numai chin…
FI: Auzi omule, da pa AL de sus nu l-ai vazut? Nu mai trece asa in inspectie, sa vaza
daca-si fac osanda?
OT: Pa AL batran nu…nu are el timp…cat despre Fiu…lui ii e mila…nu intra…numa
trimite vorba sa mai ridice putin lespedea de pe sufletul cutarui sau cutarui…si se face…
FI: pai cum asa? Li se iarta?
OT cica se mai descopera cate o farama de bunatate, cate o fapta buna uitata prin
terfeloage…li se iarta mai ca doar d’aiai mare…d’aia I s-o dat puterea pa mana…ca nu-I
silnic…I se frange inima…da nici nu-I poate lasa asa de izbeliste…trebe sa simta omul ca
ce a facut nu-I pa plac…ce? La judecata nu-ti vine sa-i sari in gat judelui si avocatului ca
te-a bagat in cacat pa viata? Da cu timpul se iarta…se uita…si iesi mai batran da mai
linistit…ca doar ce au facut colegii…sterg celula cu tine, se sterg la fund si…ma rog…te
scuipa-n gura…c-asa e ei…da si tu te-nraiesti cu timpul si-ti vine si tie randul…si pui si tu
ochii pa cate o prospatura si te stingi incet, incet, ca flacara la lumanare…ca tot ce ti-au
scuipat altii scuipi si tu la randul tau…si uita asa dispare toata ura si vâna si puterea…
FI: pai tu?
OT: pai io nu-s ca ailalti fa fato…una la mana…doar ti-am spus parca…o fost mosul
Nicolae la mine in pat si el m-o aparat ca o prins asa drag da mine…si doi la mana io am
fost ca Papilonul ala…in cur n-aveam decat furaciuni si trei…nici mucegai n-am prins p-
acolo…m-am tirat…
FI:????
OT: da mai…I-am dat unuia un pumn de aur…ghiuluri..dinti…ma rog…o parte din avut si
m-o facut ala mort copt…si m-o aruncat afara ca p-o poama stricata…da io atat asteptam,
ca doar nu era sa prind radacina la poarta inchisorii…pana la Venetia nu m-am oprit…
FI: La Venetia?
OT: da ma…m-am ascuns ca chiaburii da comunisti…nu stii Venetia? Intre Buzau si
Brasov, sus, sus la munte sus…nici dracu nu umbla p-acolo…numa o bacita…nici nu stiu
de unde atata curaj pa ea…da statea singura cu ajutorul in varf de munte…
FI: pai si barbat-so?
OT: in sat la crasma…mai urca odata la doua saptamani…daca era treaz o batea de-o
suna, daca nu, il batea de zacea trei zile…era tare muierea…da… deh…se-nmuia ca
aluatul cand o luai la framantat

Ce dracu facem omule? Ca am ramas ultimii.


Cu Dumnezeu inainte femeie, ca inapoi nu mai avem unde.

S-ar putea să vă placă și