Sunteți pe pagina 1din 3

Consecintele agresivitatii verbale si fizice

In psihologie agresivitatea se refera la comportamentul directionat spre a


rani.Agresivitatea poate fi fizica sau verbala , iar comportamentul este clasificat ca si
agresivitatea daca nu produce efectiv durere sau leziuni.
Comportamentul care produce accidental durere sau leziuni nu este
agresivitate,conform psihologiei.
Distrugerea proprietatii sau alte comportamente distructive se pot incadra in categoria
de agresivitate.
Agresivitatea este un comportament paradoxal.
Noi acum ne punem intrebarile : “De ce sunt oamenii motivate psihologic pentru a se
rani unul pe celalalt?” sau “Cum ne ajuta violenta sa supravietuim si sa ne reproducem?“
Dupa doua secole de teorii si progres,tehnologic, psihologii au investigat
componentele biologice si evolutioniste ale agresivitatii , precum si consecintele sale pentru
societate.

Tipuri de agresivitate
Agresivitatea este un fenomen complex compus dintr-un numar de alte componente
specifice.
Moyer prezenta o clasificare a agresivitatii in sapte categorii, din punct de vedere
psihologic,biologic si evolutionist:
1. Agresivitatea de pradator:atacul pradatorului
2. Agresivitatea inter-masculina: competitia intre masculii din aceeasi specie pentru
accesul la resurse,female,dominanta ,statut, etc.
3. Agresivitatea indusa de frica: agresivitatea asociata cu incercarea de a fugi din fata
unui pericol
4. Agresivitatea de iritabilitate:agresivitatea indusa de frustrare si directionata inspre
tinta disponibila
5. Agresivitatea teritoriala: apararea unei anumite zone impotriva intrusilor , in mod tipic
co-specifici
6. Agresivitatea materna: agresivitatea femelei cu scopul de protectie a puiului.Exista de
asemenea si agresivitatea paterna.
7. Agresivitatea instrumentala : agresivitatea directonata inspre obtinerea unui
scop,considerat a fi un raspuns invatat la o anumita situatie.

Omul difera de animal in complexitatea agresivitatii datorita factorilor culturali,morali si


sociali.Alcoolul,drogurile,medicamentele,durerea si disconfortul,frustrarea si violenta sunt
cativa din factorii care influenteaza agresivitatea la om.
Cultura joaca un rol dominant in agresivitate.Studiile antropologice arata ca unele culture
au agresivitatea scazuta,iar altele inalta.De exemplu barbatii americani sunt in medie mai

1
agresivi decat japonezii sau spaniolii.In cadrul culturii americane sudistii sunt in general mai
agresivi decat nordistii, pentru ca sudistii apartin unei “culturi a onoarei”,care cere
adoptarea violentei in fata insultelor.
Agresivitatea poate fi invatata prin urmarirea si imitarea comportamentului altora.Multe
dovezi sugereaza ca urmarirea violentei la televizor creste posibilitatea comportamentului
violent la copii.
Jocurile video au un efect similar.Totusi,adoptarea unui anumit comportament depinde de
inclinatiile individuale.Acloolul afecteaza ratiunea si oamenii devin mai putin prudenti decat
in mod obisnuit; de asemenea alcoolul modifica felul in care este procesata
informatia.Durerea si disconfortul contribuie si ele la cresterea agresivitatii.
Barbatii isi exprima mai frecvent agresivitatea din punct de vedere fizic.De fapt ,
cercetarile arata ca femeile nu sunt mai putin agresive ,dar isi exprima agresivitatea in alte
moduri si nu fizic.De exemplu femeile au o agresivitate verbala si rationala mult mai mare,
cum ar fi rejectia sociala.
Agresivitatea fizica la om apare in general in jurul varstei de 2-3 ani.Agresivitatea fizica
nu este invatata ci apartine de abilitatile de auto-reglare.Unii copii au dificultati de
auto-reglare, cu comportament agresiv fizic la nivele atipic crescute, ceea ce este un factor
de risc pentru comportamentul violent pe parcursul vietii .
Agresivitatea apare la copil ca urmare a fricii,dificultatilor in cadrul familiei ,disfunctiilor
comportamentale,de invatare sau neurologice ,traumelor emotionale si expunerii la violenta
in mass-media.

2
Relatia profesor-elev

Interactiunea profesor-elev la ora actuala e unul din factorii de baza ce determina


directia de activitate pe care si-o alege elevul , care la randul ei e determinate de mai multe
criterii,dintre care pot fi evidentiate:
1. Personalitatea profesorului;
2. Personalitatea elevului;
3. Situatiile pedagogice ce se creeaza in rezultatul activitatii in comun profesor-elev

Tactul pedagogic este una din calitatile esentiale ale profesorului , calitate care
afecteaza si celelalte insusiri personale ale profesorului si determina substantial tipul relatiei
ce se va forma intre profesor si elev.Pentru ca elevul sa-l “accepte” pe profesor,acesta din
urma are nevoie de o serie de calitati si insusiri prin intermediul carora il “cucereste” pe
elev. (Vreau sa mentionez ca aceasta “cucerire “ a elevului nu este altceva decat
demonstrarea de catre profesor a calitatilor ravnite de catre elevi,poate chiar si in mod
inconstient.)
Elevul vrea sa gaseasca deseori in profesor acel punct de reper pe care nu-l poate gasi
in familie,la prieteni,la rude, etc.De aceea profesorul este obligat sa fie intotdeauna
disponibil sa raspunda la chemarea de suflet a elevului,indiferent de situatia proprie
sufleteasca.

1.Profesorul manifesta interes fata de elev,il accepta ca personalitate.


2.Conditia sociala a profesorului permite elevului sa vada in el un model demn de
urmat,un model intelectual.
3.Profesionalismul profesorului presupune o totalitate de cunostinte si posibilitati ale
profesorului, prin care acesta din urma este in stare sa raspunda la majoritatea absoluta a
intrebarilor.
4.Inteligenta profesorului presupune o intelegere la nivel intelectual, a situatiei de
moment ,rabdare si consecventa,indreptate spre atingerea scopului suprem.
5.Nivelul cunoasterii individuale de catre profesor a elevilor (dupa parerea mea
,aceasta presupune, in primul rand un nivel de interactiune profesor – elev la nivel
intelectual,elevul vede in profesor nu pur si simplu un exemplu demn de urmat,din
considerente de competenta profesionala a profesorului, cat un model spre care el ar tinde
din considerente de suflet.)
6.Eruptia profesorului (presupun ca aceasta calitate e strict necesara pentru a-i
determina pe elevi sa “tinda” spre o asemenea performanta )