Osteoporoza

Dr. Mihaela Moise

Medic specialist Medicina interna

Osteoporoza este caracterizata prin reducerea paralela a mineralelor osoase si matricei osoase astfel
incat osul este in cantitate scazuta, dar cu o compozitie normala procentual.

In orice moment, densitatea osoasa depinde atat de varful densitatii osoase atins pe parcursul
dezvoltarii, cat si de pierderea osoasa ulterioara din perioada adulta. Astfel osteopenia poate fi
consecinta cresterii osoase pubertare deficiente, a pierderii osoase accelerate in viata adulta sau a
ambelor mecanisme.

Factorii care influenteaza masa osoasa maxima sunt :

 sexul : barbatii au densitate osoasa mai mare decat femeile

 rasa : negrii au densitate osoasa mai mare decat albii
 factorii genetici :
o densitate osoasa mai redusa la fiicele femeilor cu osteoporoza
o concordanta mai mare la gemenii monozigoti
o corelatii cu gena receptorului vitaminei D (in studiu)
 steroizii gonadali : deficit de estrogeni
 hormonul de crestere
 momentul instalarii pubertatii : barbatii cu antecedente de pubertate constitutional intarziata
si femeile cu menarha intarziata au risc mai mare pentru aparitia osteoporozei
 aportul exogen de calciu : suplimentarea moderata de calciu in perioada prepubertara
amplifica cresterea osoasa
 efortul fizic

Cauzele pierderii osoase la adult

 Fiziologice :
o dupa ce varful densitati osoase este atins, densitatea osoasa ramane stabila cativa ani,
apoi descreste. La femei pierderea osoasa incepe inaintea menopauzei si intre 20 - 40
ani la barbati. Dupa instalarea menopauzei rata pierderii osoase este accelerata de
cateva ori la femei mai ales la osul trabecular (vertebre, oase late, epifize);
o rata pierderii osoase variaza considerabil intre femei. O categorie la care osteopenia
este mai severa decat ar fi normal pentru varsta pe care o au este considerata a avea
osteoporoza postmenopauza sau tip I. Clinic acest tip se manifesta prin fracturi prin
"strivire vertebrala";
o osteopenia rezultata prin procesul normal de imbatranire care apare atat la barbati cat
si la femei a fost denumita osteoporoza senila sau tipul II. Apar frecvent fracturi ale
soldului, bazinului, articulatiei pumnului, humerusului proximal, tibiei proximale,
corpilor vertebrali.
 Secundare :
o boli endocrine : hipogonadism feminin (hiperprolactinemie, amenoree hipotalamica,
anorexie nervoasa, insuficienta ovariana, hipogonadism masculin (insuficienta
gonadica primara / secundara,pubertate intarziata), hipertiroidie; hiperparatiroidie;
hipercorticism; deficit al hormonului de crestere
o boli gastointestinale : gastrectomie subtotala; sindroame de malabsorbtie, icter
obstructiv cronic, ciroza hepatica
o afectiuni ale maduvei hematogene : mielom multiplu, limfom, leucemie, anemii
hemolitice', carcinom diseminat
 o medicamente : heparina, glucocorticoizi, tiroxina, anticonvulsivante, chimioterapie
o alcool
o imobilizare
o artrita reumatoida

Osteoporoza este asimptomatica daca nu este complicata cu o fractura (prin compresie vertebrala
sau a pumnului, soldului, coastelor, bazinului, humerusului).

Fracturile prin tasare vertebrala apar la eforturi minime (stranut, aplecare, rotire, ridicarea unui
obiect usor), mai frecvent in regiunea toracica medie si inferioara sau lombara superioara. Durerea
de spate debuteaza acut cu iradiere in lateral si in fata, pentru ca apoi sa se reduca treptat in cateva
saptamani. La cei cu mai multe fracturi apare deformarea coloanei vertebrale (cifoza dorsala +
lordoza cervicala), o durere cronica de spate accentuata in picioare si pierderea din inaltime. Uneori
aceasta modificare poate sa apara lent si asimptomatic.

Fracturile de sold apar dupa cadere, mai ales cele pe o parte sau chiar inainte de cadere.
Complicatiile acestor fracturi au o rata a mortalitattii de 15 - 20 % la batrini si duc la incapacitate
fizica severa cu necesitatea ingrijirii la domiciliu timp indelungat.

Diagnosticul de osteoporoza se stabileste prin urmatoarele investigatii paraclinice :

 examenul radiologic - putin sensibil deoarece este necesara o reducere substantiala a masei
osoase pentru a fi vizibila pe radiografii; evidentiaza fracturile
 tomografia computerizata cantitativa a coloanei vertebrale - cea mai sensibila metoda pentru
diagnosticul initial; nu pentru masuratori repetate datorita costului ridicat si dozei mari de
radiatii
 absorbtiometria unifotonica la nivelul antebratului proximal - putin sensibila in stadiile
precoce
 absorbtiometria bifotonica la nivelul coloanei vertebrale si soldului - limitata de
numeroasele artefacte
 dubla absorbtiometrie cu raze X la nivelul coloanei lombare sau asoldului - metoda de
preferat

Tratamentul osteoporozei

Odata instalata osteoporoza, nu este posibila refacerea masei osoase. Totusi interventia precoce
poate preveni osteoporoza iar cea terdiva poate opri progresia bolii. Daca este prezenta o cauza
secundara tratamentul specific are scopul indepartarii cauzei.

Metode fizice :

 corset / brau ortopedic

 exercitii fizice cu consultarea unui fizioterapeut

In faza acuta a tasarii :

 analgezice
 miorelaxante
 caldura
 masaj
 repaus conform indicatiilor medicului

Tratamentul cronic farmacologic (numai la indicatiile medicului de specialitate) :

  Calciu
o 1000 - 1500 mg / zi la femeile postmenopauza
o 1500 mg / zi la adolescenti si adultii tineri pentru preventie
 Estrogeni pe cale orala sau transdermica
o la femeile cu uter intact se asociaza obligatoriu cu o progestina
o la femeile cu histerectomie se administreaza zilnic fara asocieri
 Calcitonina
o pare sa reduca pierderile numai la nivelul coloanei vertebrale / are si efect impotriva
durerii deci se foloseste predominant la cei cu dureri cronice legate de fracturi sau
deformari scheletice
 Bifosfonatii (etidronat,a lenronat)
o mijloc terapeutic important pentru ca pot creste densitatea osoasa si scad riscul
producerii fracturilor
 Vitamina D si metabolitii sai
o 800 UI / zi asociate cu calciu scad semnificativ riscul aparitiei fracturilor de sold
 Terapii de viitor
o antiestrogeni (tamoxifen, raloxifen)
o florura de sodiu cu eliberare lenta
o parathormonul in doza mica

Cu speranta descoperirii unor tratamente care sa poata reface masa osoasa nu uitati ca pentru a trata
o afectiune ea trebuie sa fie in primul rand diagnosticata.

Toti cei care va regasiti in categoriile de risc mentionate prezentati-va la medic inaintea aparitiei
fracturilor sau a durerilor pentru ca in aceste situatii posibilitatile terapeutice sunt mai reduse si mai
traumatizante pentru pacient.

Osteodensitometrie DEXA
Dr. Angelica Nour 
Medic specialist Medicina interna

Osteodensitometria este investigatia paraclinica de masurare a densitatii osoase prin care se poate
pune dignosticul de osteoporoza. Osteodensitometria DEXA este cea mai moderna si foloseste raze
X de densitati diferite ce strabat osul, permitind aprecierea gradului de reducere a densitatii osoase;
nu este dureroasa si se poate efectua la mai multe nivele, cel mai frecvent la nivelul soldului (col
femural - cel mai expus fracturarii osteoporotice), coloanei vertebrale lombare si antebratului.
Scorurile obtinute permit diagnosticarea osteopeniei sau osteoporozei, ce beneficiaza de abordare
terapeutica diferita. Osteodensitometria se recomanda tuturor femeilor dupa instalarea menopauzei,
iar frecventa controlui ulterior o stabileste medicul specialist. Si barbatii pot suferi de osteoporoza,
in special fumatorii si cei cu boli cronice ce primesc tratament cortizonic, iar indicatia de
osteodensitometrie o stabileste medicul curant.

Nu este necesara nici o pregatire speciala inaintea efectuarii unei osteodensitometrii.

Osteodensitometria este o investigatie importanta din perspectiva importantei diagnosticarii cit

mai precoce a osteoporozei, deoarece exista metode de stopare a pierderii masei osoase, adica de
fragilizare a osului si scadere consecutiva a riscului de fracturi. Un os osteoporotic (rarefiat) se
fractureaza mult mai usor, iar recuperarea dupa fracturi este intarziata, cu pretul unor dureri mari si
a imobilizarii prelungite ce poate antrena alte complicatii (atrofii musculare, complicatii
tromboembolice, escare de decubit etc.). Asadar putem preveni o mare suferinta printr-o
investigatie simpla si accesibila, care semnalizeaza momentul inceperii tratamentului de consolidare
a masei osoase.

Va puteti adresa in acest scop medicului de familie care va va indruma apoi spre medicul specialist
internist, reumatolog, endocrinolog pentru un tratament specific, pentru a nu ajunge altfel, la
medicul ortoped.