Sunteți pe pagina 1din 7

Politici sociale ale rromilor in Romania

Problematica educatiei copiilor rromi constituie una din provocarile cu care se confrunta
mediile social economice si culturale sau civice din Romania. Ea face parte dintr-o problematica mai
larga- cea a copiilor aflati in situatii de excluziune, de marginalizare din diferite motive- necesitand
abordari nuantate in functie de mai multi parametri specifici: mediu de rezidenta, apartenenta la un
grup minoritar etnic, apartenenta la o grupare sociala cu un status economic minimal etc. Ceea ce a
unit dintotdeauna grupurile de rromi si le-a dat constiinta unei identitati tiganesti, pe langa originea
comuna, era statutul social marginal, adica izolarea lor ca “tigani” de catre populatia in mijlocul careia
traiau. Marginalizarea si excluderea sociala a rromilor au creat, in timp, un important decalaj socio-
cultural intre populatia majoritara si comunitatea tiganilor.

Marginalizarea reprezinta procesul de situare a indivizilor sau grupurilor pe o,, pozitie sociala
periferica” sau de ,,izolare “si implica limitarea ,,drastica” a accesului la resursele economice, politice,
educationale si comunicationale ale colectivitatii. Din aceasta perspectiva, marginalizarea se
concretizeaza in plasarea indivizilor si grupurilor sub nivelul minim acceptat din punct de vedere
economic rezidential, ocupational, de educatie si instructie dar si printr-un deficit de posibilitati de
afirmare si de participare la viata colectivitatii. Grupurile marginale sunt de regula compuse din saraci,
someri, minoritati etnice puternic discriminate, delincventi, handicapati sau persoane inadaptate.

Politica aberanta de egalizare –sau mai bine spus de standardizare- a indivizilor promovate de
regimurile comuniste in Europa de Est a avut ca efect si evitarea marginalizarii sociale, iar concluzia
care se impune este ca inainte de 1989, datorita politicii de diminuare a diferentelor sociale si de ,,
inregimentare “ a intregii populatii in sistem, nu au existat procese evidente de marginalizare a
etnicilor rromi de catre institutiile publice, chiar daca existau prejudecati, stereotipii si atitudini
discriminatorii in randul populatiei ne-rrome. Dupa 1989 insa , schimbarile sociale rapide si intensive
care au ridicat probleme serioase si neprevazute in cursul procesului de institutionalizare si consolidare
democratica in societate, dar si tranzitia catre o economie de piata, au generat un proces de polarizare
sociala si de marginalizare. Cauzele care au declansat si au intretinut acest proces de marginalizare se
constituie intr-un complex de factori pe care voi incerca sa-i prezint ca fiind generatori de
marginalizare si manifestare in cazul copiilor rromi.

Factori de natura sociala

Odata cu schimbarile deocratice survenite dupa 1989 a avut loc si un fenomen de liberalizare al
relatiilor sociale.Ca urmare a acestei liberalizari au disparut fortele coercitiv egalizatoare, campul
social fiind astfel deschis pentru manifestarea identitatilor de grup, dar a prejudecatilor, stereotipiilor si
discriminarii latente existente pana in acel moment. Pe de alta parte si in cadrul minoritatii au aparut
grupuri cu un comportament deviant sau chiar infractional, care dincolo de pericolul social pe care il
reprezinta au un impact extrem de negativ asupra imaginii si perceptiei majoritatii si contribuie la
intretinerea unui comportament discriminatoriu sau chiar rasist.
Astfel de manifestari nu fac altceva decat sa genereze si sa intretina un climat tensionat, latent
conflictual, intre minoritate si majoritate, fiecare simtindu-se amenintata-este cazul rromilor din
Hadareni jud.Cluj.
Factori de natura economica

Transformarile din viata economica- inflatia, somajul, diferentierea excesiva a veniturilor salariale,
dar si scadera nivelului de trai, criza de locuinte etc.- au avut un aport decisiv la aparitia si dezvoltarea
fenomenului de marginalizare si au creat o categorie de marginalizati dpv economic.
nascuta dupa 1966 se afla acum in plina maturitate avand propriile familii si copii, dar locuind in
continuare cu familia de origine. Prin urmare exista o supraaglomerare a locuintelor populatiei de
etnie rroma, ceea ce atrage
Una din categoriile cele mai vulnerabile la costurile sociale ale tranzitiei a fost minoritatea
rroma, deoarece ea se situa deja pe pozitii de risc crescut: fiind slab calificati rromi au fost grav
afectati de somaj, cei care-si castigau existente pe baza economiei complementare au ramas fara
obiectul muncii, iar activitatea de colectare si valorificare a materialelor refolosibile a scazut mult in
aceasta perioada.
Pe de alta parte, scaderea veniturilor salariale si a alocatiei de stat pentru copii a dus la scaderea
dramatica a nivelului de trai pentru o proportie semnificativa a populatiei de etnie rroma iar aceasta
criza este accentuata si de consecintele politicii pronataliste aberante ale vechiului regim, deoarece
generatia dupa sine alte consecinte extrem de serioase: lipsa de igiena a locuintei dar si a odihnei;
dificultati in realizarea igienei personale; riscuri privind sanatatea, intimitatea si promiscuitatea
precum si greutati in ceea ce priveste socializarea si educatia copiilor si adolescentilor rromi. De fapt
tot datorita nivelului de trai foarte scazut, multe din familiile de rromi au renuntat dupa 1989 sa-si
mai trimita copiii la scoala . O influenta semnificativ pozitiva asupra frecventei scolare a copiilor
rromi a avut-o decizia de conditionare a alocatiei in functie de frecventa, dar din nefericire nu se poate
spune ca in urma acestei decizii a crescut si calitatea actului educational.

Factori de natura politica si etnica

In perioada postdecembrista rromi nu au reprezentat o minnoritate etnica discriminata deoarece


nu li s-a dat dreptul de a reprezenta o minoritate etnica, libera sa-si promoveze propriile traditii
culturale, politica fiind de asimilare a acestora. Odata cu liberalizarea si democratizarea societatii, a
avut loc un proces de emancipare a diferitelor minoritati etnice , religioase, etc.- si de conturare a
identitatii acestora, dar in acelasi timp si de marginalizare a lor de catre majoritate. Trebuie sa
remarcam faptul ca aceasta reactie este universala si nu este specifica doar Romaniei , peste tot
respinsii apartin acelor categorii care nu pot asimila normele dominante.

Democratizarea vietii politice si pluripartitismul au oferit minoritatilor etnice sansa


reprezentarii politice. Identitatea de grup, etnica, nu era insa la inceputul anilor ’90 –
suficient de bine conturata si ca urmare , pentru a-si spori legitimitatea, liderii politici
au dus o campanie de exacerbare a identitatii minoritare in detrimentul celei de
cetatean.
Diferentele dintre rromi si romani persista si in societatea actuala, aceasta etnie
ramanand in continuare categoria sociala cea mai saraca si forta de munca foarte
ieftina.

Astazi, in Romania venitul mediu pe persoana al rromilor este mult sub cel al societatii
in general si aperanta de viata este cu peste 10 ani mai mica. Totusi, comunitatea
rromilor face pasi importanti spre a deveni o minoritate etnica in sensul modern al
cuvantului, ca membri ai societatii romanesti, si nu un grup doar tolerat. Integrarea
aduce insa pericolul asimilarii, adica pierderii identitatii entice si culturale. Pastrarea
identitatii si traditiilor minoritatii rrome este strans legata de pastrarea portului
traditional. Din pacate, in ziua de astazi portul traditional nu este acceptat de societatea
romaneasca in general.

Desi drepturile omului sunt universale, ele sunt incalcate mai frecvent, in defavoarea
anumitor grupuri. Adesea, aceste grupuri sunt comunitati sau populatii minoritare in
interiorul unui stat. Desi nu exista o definitie standard, un grup minoritar este, in
general, “un grup non-dominant de indivizi care au in comun anumite caractersitici
nationale, entice, religioase sau lingvistice diferite de cele ale majoritatii
populatiei”.Tratamentul aplicat grupurilor minoritare si modul de interactiune cu
populatia majoritara variaza de la stat la stat. In general, politicile fata de minoritati
variaza de la integrare la segregare sau excludere si de la asimilare la acordarea de
drepturi. Asimilarea este acea politica adoptata fata de o minoritate nationala prin care
se incearca a forta minoritatea respectiva sa adopte cultura dominanta a populatiei
majoritare. Acest lucru se realizeaza prin politici coercitive care incearca sa
“civilizeze” grupurile minoritare sau sa forteze membrii grupului minoritar sa se
conformeze unor norme culturale definite. Rromii au fost adesea tinta unor politici de
asimilare in multe state europene, in special in perioada regimurilor comuniste.
Integrarea este frecvent considerata o varianta superioara a asimilarii. Politicile de
integrare sunt considerate a avea drept rezultat “inserarea cu drepturi depline a
individului in societate”, in acelasi timp respectandu-se drepturile individuale, inclusiv
cele culturale.

Conventia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala (1965) formuleaza


ca prin discriminare se intelege: “orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta
intemeiata pe rasa, culoare, ascendenta sau origine nationala sau etnica, care are drept
scop sau effect de a distruge sau de a compromite recunoasterea, folosirea sau
exercitarea in conditii de egalitate a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului
in domeniiloe public, social si cultural, sau in orice domeniu al vietii publice”. Prin
rasa se intelege un grup de oameni care au o mostenire bilogica comuna si pe care o
transmit generatiilor urmatoare. In Romania, la nivel legislativ si guvernamental, nu se
poate vorbi despre o discriminare pe considerente etnice, dar exista o discriminare care
este inconstienta, la nivelul omului obisnuit. Astfel, comportamentul nostru, determinat
de stereotipuri si prejudecati, este deseori cauza unei comunicari dificile si a
conflictelor, in special a celor entice. A construi stereotipuri este o functie naturala a
mintii umane, care dorind sa atenueze anxietatea fata de necunoscut, simplifica
realitatea complexa si ajuta corpul si mintea noastra sa dezvolte raspunsuri automate la
stimuli similari. Dar a construi stereotipuri si a le utilize este periculos, deoarece
simplifica realitatea umana complexa, negand unicitatea fiecaruia dintre noi.
Stereotipurile entice conduc deseori la prejudecati, comportamente care se manifesta
prin actiuni si emotii incarcate negativ.

Centrul de Sociologie Urbana si Regionala a realizat un sondaj de opinie pe un


esantion reprezentativ la nivel national, in decembrie 2005, cercetarea propunandu-si
sa releve principalele dimensiuni si caracteristici ale fenomenului discriminarii in
Romania la nivelul anului 2005. In urma acestui sondaj s-a ajuns la concluzia ca exista
o sustinere mare a unor atitudini discriminatorii fata de rromii din Romania: 81%
impartasesc prejudecata conform careia “cei mai multi dintre rromi incalca legea”,
61% sunt de accord cu afirmatia “Rromii sunt o rusine pentru Romania”, circa jumatate
dintre persoanele investigate sunt de accord cu afirmatia “Mi-e teama cand ma
intalnesc cu un grup de rromi pe strada” si toti considera ca “rromii nu ar trebui sa fie
lasati sa calatoreasca in strainatate ca ne fac de ras”. O cincime din populatie crede ca
“ar trebui sa existe localuri sau magazine in care rromii sa nu fie primiti”.

Potrivit Directiei Consiliului Uniunii Europene 2000/43/EC, privind implementarea


principiului tratamentului egal al persoanelor, indiferent de originea rasiala sau etnica,
discriminarea directa are loc atunci cand “datorita originii rasiale sau entice, o persoana
este tratata mai putin favorabil fata de cum este, a fost sau ar fi tratata o alta persoana
intr-o situatie similara. Atunci cand un angajator respinge, ca urmare a unei politici,
candidati rromi pentru postul respectiv sau atunci cand un seviciu de distribuire a
locuintelor acorda rromilor, in mod sistematic si intentionat, locuinte de nivel inferior,
avem de-a face cu exemple de discriminare directa.

Normele de drept international condamna discriminarea rasiala din domenii ca


educatie, sanatate, accesul la o locuinta sau la un loc de munca, precum si accesul la
bunuri publice si servicii.

Rezolvarea situatiei rromilor reprezinta un obiectiv fundamental pentru politica


Romaniei. In acest sens, statul roman isi propune sa aduca la indeplinire urmatoarele
conditii: prevenirea si combaterea discriminarii institutionale si sociale; pastrarea
identitatii etniei rromilor; asigurarea sanselor egale pentru atingerea unui standard
decent de viata si stimularea participarii etniei rromilor la viata economica, sociala,
culturala, educationala si politica a societatii. Succesul acestei strategii nu depinde
numai de Guvern, ci si de participarea active a societatii civile si, mai ales a
comunitatii de rromi. Pentru combaterea discriminarii si pentru schimbarea
stereotipurilor existente este necesar a intelege ca acest lucru implica responsabilitati
nu numai din partea majoritatii, ci si din partea organizatiilor rromilor, liderilor si
membrilor comunitatii de rromi.

Participarea civica, cu sanse egale a etnicilor rromi intr-un sistem democratic,


accesul nediscriminatoriu la o slujba si la un trai decent, accesul la serviciile sociale
furnizate de stat si facilitarea organizarii politice si neguvernamentale a comunitatilor
de rromi ar reprezenta drumul sigur catre integrarea rromilor in societatea romaneasca.
Insa, lipsa unei investitii in educatie, conjugate cu efectul de marginalizare sociala
generat de stereotipuri si prejudecati, inseamna un acces redus pe piata muncii si
implicit o accentuare a saraciei in randul comunitatilor de rromi. Unele studii estimeaza
ca numai 10% dintre rromi sunt angajati pe piata alba a muncii. Rezultatul acestei
situatii este ca cei mai multi dintre acestia nu beneficiaza de asigurarile sociale si
protectia pe care statul o ofera. Exista un numar important de rromi care nu are buletine
de identitate sau certificate de nastere, astfel ca adultii nu pot participa la vot, nu
beneficiaza de protectie sociala, nu pot cumpara ori vinde proprietati, iar copiii nu
beneficiaza de alocatii sau ajutoare sociale. Doar 27% dintre rromi au o slujba
constanta, iar din acestia numai 51% desfasoara o activitate calificata. Doar 50% dintre
copii merg regulat la scoala, iar gradul de analfabetism in randul persoanelor peste 45
de ani ajunge la 30%.

Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Ministerul de Interne, Ministerul


Sanatatii, Ministerul Educatiei si Cercetarii si Autoritatea Nationala pentru Protectia
Copilului si Adoptie au impus o serie de masuri, prin care au fost initiate programe de
munca modulare care sa incurajeze practicarea de catre rromi a meseriilor traditionale;
de asemenea, sunt sprijinite programele de calificare profesionala si de angajare a
rromilor;prin lege se acorda sustinere financiara initiativelor ce presupun angajarea de
someri pentru realizarea unor lucrari de interes comunitar; tot prin aceste programe au
fost analizate cazurile de discriminare impotriva rromilor si propuse masuri de
sanctionare a politistilor ce adopta practice discriminatorii; de asemenea, a fost
organizata o serie de actiuni culturale ce promoveaza identitatea etniei rromilor.Cu
toate acestea, identitatea, cultura lor, in ciuda transformarilor va ramane net distincta de
cea a populatiei gazda care-i inconjuara si de care depinde existenta lor economica, si
acest lucru din cauza traditiilor si rosturilor care caracterizeaza aceasta etnie. In
intarirea acestei afirmatii vin marturiile strainilor diplomati, savanti si artisti din tarile
Europei centrale si de vest, care au strabatut Principatele Romane la sfarsitul secolului
al XVIII-lea. Calatorii remarca trasaturile rasiale, lingvistice si culturale ale acestei
populatii, descriu nomadismul si primitivismul rromilor, bordeiul, superstitiile, lenea si
mizeria in care traiau.

Etnia rroma a avut si are o problema de integrare sociala, dar, in acelasi timp, si
restul comunitatii are o problema cu cei pe care n-a reusit pana acum sa-i integreze.
Individul are libertatea, in primul rand, psihica, curajul sa se declare ca apartinand de o
minoritate sau alta; atata timp cat perceptia asupra tiganilor este negativa, atata timp cat
exista rusine sa fie rromi, e adevarat ca multi oameni au o retinere, o frica de a se
declara ca fiind membri ai acestei comunitati. Populatia gazda trebuie sa-i stimuleze pe
acesti oameni sa-si recunoasca identitatea. Astfel, se face ceva pentru comunitatea de
rromi si se face ceva si pentru majoritatea romana din aceasta tara. Daca ei vor avea
curajul sa-si recunoasca identitatea, daca ei vor avea posibilitatea sa-si resolve propriile
probleme, in primul rand ei, de la invatamant la identitate nationala, de la problema
sociala la problema economica, numarul de infractori va scadea.

In privinta cresterii nivelului de educatie pentru copiii rromi, a fost infiintat Proiectul
Sanse Egale care isi propune imbunatatirea situatiei extrem de dificila a copiilor rromi
din Romania prin implementarea unui model de dezvoltare scolara, facilitarea
schimbarii institutionale si stimularea participarii elevilor si a parintilor de etnie rroma
la viata scolara. Strategia adoptata de promotorii programului e concentrata pe ideea de
a produce schimbari institutionale si de a incuraja actiunile ce vor permite adaptarea
crescuta a acestora in viata scolii, ca factor decisiv in cresterea gradului de succes al
copiilor. Promotorii asteapta ca programul sa conduca la participare si rezultate scolare
mai bune ale copiilor rromi.

O scoala pentru toti? Accesul copiilor romi la o educatie de calitate. - Raport de cercetare -
Gelu Duminica, Ana Ivasiuc, Bucuresti, 2010
In mai toate pozitiile publice ale diverselor organisme, organizatii si institutii
care se ocupa de problematica minoritatii romilor din Romania, necesitatea accesului
real al copiilor romi la un invatamant de calitate apare in mod repetat.
Calitatea scazuta a educatiei primite de copiii romi este motivata fie de „slaba
valorizare a educatiei in familia roma” fie prin „exluziunea sociala”, discriminarea la
care romii sunt supusi.
Problematica educatiei oferita copiilor romi de catre sistemul educational
romanesc este mult mai complexa decat pare la prima vedere: cazurile de discriminare
direct materializate prin promovarea unor clase / scoli segregate pe criteriu etnic sunt, in
marea majoritate, dublate de catre o infrastructura scolara mai mult decat precara, de un
numar ridicat de cadre didactice necalificate sau navetiste si de lipsa unor dotari
materiale de baza.
De asemenea, faptul ca din totalul de scoli incluse in studiu, numarul de scoli in
care am identificat fenomenul de segregare este ingrijorator de mare, ne determina a ne
intreba daca institutiile statului, care sustin ca segregarea romilor in scolile din Romania
este un fenomen izolat, au dreptate, si daca nu cumva o astfel de teza se bazeaza pe o
necunoastere a realitatilor din teren, alimentata de lipsa unor date statistice referitoare la
realitatile cu care se confrunta etnia roma.
Studiul nostru arata ca numarul de parinti romi care considera ca scoala nu este
importanta pentru copiii lor este unul extrem de mic comparativ cu perceptia opiniei
publice, care plaseaza aceasta idee ca principala cauza a nescolarizarii romilor. Aceeasi
perceptie gresita se inregistreaza si atunci cand vorbim de relatia directa intre casatoria
timpurie si abandonul scolar, evident fiind, din datele obtinute in cercetarea de fata, ca
cei doi indicatori sunt mult supraestimati de catre opinia publica romaneasca.
Si totusi, care sunt cauzele care genereaza accesul slab al romilor la un sistem
educational de calitate? O scoala pentru toti ?
Sistemul educational nu este conectat la realitatile din teren decat in mod
accidental. Culpa pentru nivelul scazut de educatie este atribuita grupului minoritar,
fara ca cei responsabili de calitatea educatiei sa incerce sa analizeze cauzele sistemice
profunde ale acestei situatii. Planificarile strategice pe domenii cheie (de exemplu,
investitiile materiale, formarea cadrelor didactice, relatia cu comunitatea, avertizarea
timpurie pentru abandonul scolar, etc.), fie nu exista, fie nu tin cont de nevoile reale ale
populatiei scolare pe care acea unitate de invatamant o deserveste. Nu exista un sistem
de colectare a datelor care sa ajute institutiile responsabile in promovarea celor mai
stringente probleme cu care acea unitate de invatamant se confrunta. Cel mai grav insa
gasim ambiguitatea (aplicarii) legislatiei in domeniu, si caracterul arbitrar al datelor
raportate de scoli, lucru care arunca un semn mare de intrebare asupra informatiilor care
provin de la Ministerul Educatiei.
Discriminare / Excluziune – Ca o concluzie a intregului studiu, se desprinde
ideea ca discriminarea depaseste cu mult nivelul de atitudine individuala a unora din
cadrele didactice. Starea de fapt descrisa in analiza noastra condamna scolile cu resurse
restranse la acumularea deficitului de calitate material si al resurselor umane prin
repartizarea cadrelor suplinitoare care obtin si rezultatele cele mai slabe la evaluarile
periodice. Astfel, pentru aceste scoli este greu de iesit din cercul vicios al acumularii
deficitului de calitate. Faptul ca acest cerc vicios se intalneste cu precadere in cazul
scolilor cu o pondere importanta de elevi romi face ca acest fenomen sa fie un exemplu
al excluziunii sistemice la care este supusa minoritatea roma. Segregarea scolara, cu
toate cazurile discutate pe parcursul studiului, exemplifica gradul de discriminare si
excluziune la adresa romilor, si faptul ca exista provocari insemnate in ceea ce priveste
combaterea acestui fenomen complex.
- Automarginalizare – element care se materializeaza inclusiv printr-o
„speranta de viata in sistemul educational” mai scazuta pentru copiii romi comparativ
cu populatia scolara neroma. Bineinteles ca automarginalizarea poate fi, si este, efectul
unei excluziuni de lunga durata la care romii sunt supusi. Cu toate acestea insa,
mentalitati de genul „Daca copilul meu stie sa scrie si sa numere e suficient” sau „La ce
ii trebuie scoala, ca oricum nu va ajunge preot” trebuie combatute prin oferirea de
modele de reusita a unor tineri romi care au ajuns „preoti” si care au plecat din
comunitati considerate ca fiind „fara speranta de reusita”. Oferirea de modele care
valorizeaza traiectoria scolara poate fi, si este, una dintre solutiile pe care societatea
romaneasca, per ansamblu, trebuie sa le aiba in vedere pentru a contrabalansa „valorile
kitsch” la care, din pacate, suntem expusi zi de zi.
Ca si concluzie finala consideram ca sistemul educational romanesc, asa cum
reiese in anul 2010 din radiografia expusa de acest studiu, nu reuseste sa promoveze
accesul la o educatie de calitate pentru copiii romi. Sintagme de genul „scoala
incluziva”, „multiculturalitate”, „non-discriminare”, „desegregare” sunt des utilizate in
discursul institutiilor, fara a-si gasi insa intotdeauna corespondent in realitate. Atata
timp cat sistemul nu le ofera copiilor romi sanse egale, un mediu valorizant pentru actul
pedagogic, si o scoala incluziva care-si asuma rolul de formator i unor cetateni
responsabili, lantul slabiciunilor va perpetua inegalitatile deja adanci din societatea
romaneasca.

Pentru estomparea barierelor care apar pe drumul integrarii sociale a rromilor, fiecare dintre noi
ar putea sa se concentreze pe fiecare persoana in parte ca individ, caci fiecare dintre noi merita sa fie
considerat ca o fiinta umana unica si in acelasi timp sa recunoasca faptul ca facem cu totii parte
simultan din mai multe grupuri si ca nici unul dintre aceste grupuri luate in parte nu poate explica in
totalitate ceea ce suntem.

BIBLIOGRAFIE

C.ZAMFIR, E.ZAMFIR, Tiganii intre ignorare si ingrijorare, Editura Alternative,


Bucuresti 1993

C.CUCOS, T.COZMA, Minoritari, Marginali, Editura Polirom, Iasi 1996

S.IOSIVESCU, A.ROGOJINARU, Parteneriat si dezvoltare scolara in comunitati cu


rromi, Colectia sanse egale, Editura Corint, Bucuresti 2000

V.IONESCU, G.SARAU, F.STANCIU, Ghid de practici pozitive pentru educatia


copiilor rromi,Romani Criss 2003

MECT,Parteneriatul strategic MECT-UNICEF in educatia copiilor rromi, Editura


Vanemonde, Bucuresti 2003

L. CHERATA, Tiganii. Istoric, specific, integrare sociala,Ed. Sibila, Craiova, 1999

L. CHERATA, Integrarea europeana si problema rromilor, Ed. Arves, Craiova, 2005

www. ziarulfaclia.ro
www. romanicriss.org
www.unicef.ro
O scoala pentru toti? Accesul copiilor romi la o educatie de calitate. - Raport de cercetare -
Gelu Duminica, Ana Ivasiuc, Bucuresti, 2010