Sunteți pe pagina 1din 30

Reacţia de halogenare

Clorurarea metanului

 În reacţia de clorurare a metanului, în tuncţie de raportul molar dintre metan


şi clor se obţine monoclorometan, diclorometan, triclorometan şi, în final,
tetraclorometan:

 +Cl2 +Cl2 +Cl2 +Cl2


 CH4 CH3Cl CH2Cl2 CHCl3 CCl4
 -HCl -HCl -HCl -HCl
Clorurarea propanului

 In cazul alcanilor cu mai mulţi atomi de carbon în moleculă, halogenul poate


substitui practic orice atom de hidrogen, indiferent de natura atomului de carbon la
care are loc substituţia. De exemplu, la monoclorurarea propanului se obţin doi
izomeri monocloruraţi:

 + 2CL//hV
 2CH3—CH2—CH3 CH2—CH2—CH3 + CH3—CH—CH3
 - 2HCI l l
 CI CI

1 – cloropropan 2 – cloropropan
Clorurarea propenei

 La temperatură ridicată, propena se halogenează în poziţie alilică:


 t° C
 CH3—CH=CH2 + X2 CH2—CH=CH2 + HX


Pozitia alilica

 X= CI (clorură de alil)
 X= Br (bromura de alil)
Reacţia de nitrare
 Nitrarea benzenului
 Reacţia benzenului cu acid azotic in prezenţă de acid sulfuric
conduce la nitrobenzen, iar prin reducerea acestuia se obţine
anilina- compus cu largi utilizări practice( în industriile coloranţilor,
medicamentelor, antidăunătorilor etc.).


Clorurarea benzenului

Prin clorurare, benzenul formează


clorobenzen:
Nitrarea toluenului
Nitrarea toluenului La nitrarea avansată
are loc cu viteză mai a toluenului rezultă
mare decât în cazul 2,4,6-trinitrotoluen:
benzenului
CH3
Nitrarea acidului benzoic
Acidul benzoic poate fi nitrat în condiţii energice (cu amestec
sulfonitric) şi rezultă majoritar compusul m-substituit:

În amestecul de reacţie, alături de acidul m- nitrobenzoic se obţin


şi acid o-nitrobenzoic (18,54%) şi acid p-nitrobenzoic (1,5%).
Alchilarea Friedel-Crafts
 Alchilarea se poate realiza cu alchene, cu derivaţi halogenaţi sau cu
alcooli. Astfel, în reacţia dintre benzen şi propenă în prezenţă AlCI3
anhidră (sau de acizi minerali tari) se obţine izopropilbenzenuI,
intermediar important în industria fenolului şi a cauciucului sintetic.
Reacţii de substituţie la heteroatom
Printre cele mai uzuale reacţii de substituţie a hidrogenului este reacţia de alchilare a aminelor şi a
alcoolilor cu oxid de etenă.
Oxidul de etenă are reactivitate chimică mare şi este folosit ca agent de alchilare al unor substanţe
care conţin un atom de hidrogen act

Se formează, astfel, noi legături —N—C— sau —O —C —

Deoarece prin reacţia de alchilare cu oxid de etenă se introduce în molecula compusului organic grupa
etoxi, —CH2—O—, reacţia se mai numeşte şi de etoxilare. Dacă se introduc mai multe grupe etoxi,
reacţia se numeşte de polietoxilare.
Etoxilarea anilinei, în mediu bazic, conduce la un amestec de compuşi etoxilaţi şi dietoxilaţi:
Etoxilarea alcoolilor
 Alcoolii superiori, numiţi şi alcooli graşi, se pot polietoxila, rezultând
compuşi utilizaţi ca detergenţi.

 CH3-(CH2)16-CH2-OH + nH2C-CH2 CH3-(CH2)16-CH2-O-(CH2-CH2-O)n -H


 alcool octodecilic O hidroxipolieter

 Produsul este un agent tensioactiv de suprafaţă şi face parte din


categoria detergenţilor neionici .
Reacţii de substituţie a unei grupe
funcţionale
 Derivaţii halogenaţi dau reacţii de hidroliză în mediu
bazic si rezultă, în funcţie de tipul acestora, alcooli,
compuşi carbonilici sau acizi:
Adiţia la alchene
 Adiţia hidrogenului la alchene
 R CH=CH2 + H2 R CH2 CH3
alchenă alcan

 Procesul de hidrogenare decurge în condiţii catalitice, la


temperaturi cuprinse între 80-200°C şi presiuni până la 200
atm. Drept catalizatori sunt folosite metale în stare fin
divizată, ca Ni, Pt, Pd etc.
Adiţia halogenilor

 Adiţia halogenilor la alchene conduce la derivaţi dihalogenaţi vicinali:

 R CH=CH2 + Cl2 R CH CH2


| |
Cl Cl
alchenă derivat dihalogenat
Reacţia decurge cu uşurinţă pentru clor şi brom şi îşi găseşte aplicaţii practice
în laborator şi în industrie
 Adiţia bromului la etenă: CH2=CH2 + Br2 CH2 CH2
 | |
 Br Br
 etenă 1,2 – dibrometan
Adiţia de hidracizi

 Adiţia de hidracizi la alchene conduce la derivaţi monohalogenaţi


 Adiţia acidului clorhidric la etenă: CH2=CH2 + HCl CH2 CH2
| |

H Cl
etenă clorură de etil
În cazul alchenelor simetrice adiţia nu este orientată, halogenul putându-se
lega de oricare din cei doi atomi de carbon:
 R CH=CH R + HC R CH CH R
| |
alchenă simetrică H Cl
În cazul alchenelor nesimetrice adiţia se efectuează conform regulii lui Markovnikov :
Atomul de hidrogen se leagă de atomul de carbon al dublei legături cel mai bogat în hidrogen, iar
atomul de halogen la cel mai sărac în hidrogen
 R CH=CH2 + HCl R CH CH2
| |
 Cl H
Adiţia apei

 Adiţia apei la alchene conduce la formarea alcoolilor. Adiţia se face în prezenţa acidului sulfuric
concentrat, conform regulii lui Markovnikov:

 R CH=CH2 + H OSO3H R CH CH3


| |
O SO3H
 alchenă sulfat acid de alchil

 R CH=CH + H OH R CH CH3


 | |
OH H
alcool

 Condiţii de reacţie: Adiţia are loc în prezenţă de acid fosforic pe suport de oxid de aluminiu drepr
catalizator, la temperatură de 250-300°C şi presiune de 70-80 atm

 CH2=CH2 + H OH CH3 CH2 OH


 etenă alcool etilic
Reacţia de adiţie la alcadiene
 Alcadienele au aceleaşi proprietăţi chimice ca şi alchenele. În cazul
alcadienelor conjugate, reacţia de adiţie decurge într-un mod
special, cunoscut sub numele de adiţie 1-4.
 Reacţia de adiţie a bromului este o adiţie 1-4; cei doi atomi de
halogen se fixează la atomii de carbon marginali (1 şi 4), iar între
atomii de carbon 2 şi 3 se formează o legătură dublă.
 +Br2
 CH2=CH CH=CH2 CH2 CH=CH CH2
 | |
 Br Br
 1,3 – butadienă 1,4–dibrom–2-butenă
 Cu un exces de brom, adiţia poate continua formându-se 1, 2, 3, 4 –
teatrabrom –butan.
Reacţia de adiţie la alchine

Adiţia hidrogenului
 Adiţia hidrogenului la acetilenă poate conduce la etenă sau etan, în funcţie
de catalizatorii folosiţi.

Paladiu otrăvit cu săruri de plumb CH 2=CH2


etenă

HC≡CH + H2

Nichel fin divizat CH3 CH3


etan
Adiţia halogenilor

 Dintre halogeni, bromul şi clorul dau produşi de adiţie. Adiţia bromului


decurge după următoarea reacţie:
 +Br2
 HC≡CH + Br2 BrHC=CHBr Br2HC CHBr2
 acetilenă 1,2 – dibrometenă 1,1,2,2,-tetrabrometan

 În cazul clorului reacţia în fază gazoasă este violentă şi poate da naştere la
explozii, obţinându-se acid clorhidric şi cărbune.
 HC≡CH + Cl2 2C + 2HCl

 Pentru evitarea acestui neajuns reacţia se efectuează în solvenţi inerţi, ca


tetraclorură de carbon (în care se dizolvă ambele componente) sau
tetracloretanul (în acest caz solventul este chiar produsul de reacţie).
 +Cl2
 HC≡CH + Cl 2 ClCH=CHCl Cl2HC CHCl2
 1,2 – dicloretenă 1,1,2,2 – tetracloretan
Adiţia acizilor

 Acetilena acţionează cu uşurinţă cu acizi anorganici şi organici formând produşi de adiţie


cu un grad de nesaturare mai mic (legătura triplă devine legătură dublă) de tipul monomerilor
vinilici în care dubla legătură apărută este activată de prezenţa grupării funcţionale (anionul
acidului folosit) prezentă în produsul final.
 Adiţia acidului clorhidric
 Condiţii de reacţie: În prezenţa clorurii de mercur (II) la temperaturi cuprinse între
120-170°C, conduce la cloretenă, respectiv clorură de vinil:
 HgCl2
 CH≡CH + HCl CH2=CH
 170 |
 Cl
 acetilenă clorură de vinil (cloretan)
 Acidul acetic
 Condiţii de recţie: Acidul acetic se adiţionează la acetilenă, în prezenţa acetatului de
zinc la 200°C şi formează acetatul de vinil:
 Zn(CH3COO)2
 CH≡CH + CH3 COOH CH2=CH acetat de vinil
 acetilenă acid acetic |
 O  CO CH3
Adiţia apei

 Adiţia apei la acetilenă are loc în soluţie de acid sulfuric în


prezenţa sulfatului de mercur. Intermediar se obţine alcoolul vinilic
nestabil care se izomerizează (prin fenomenul numit tautomerie) la
acetaldehidă.
 H2SO4 tautomerie
 HC≡CH + H2O HC=CH2 HC-CH3|
 | ||
OH O

alcool vinilic etanal (acetoaldehidă)


Reacţia de adiţie la arene
 Adiţia hidrogenului la benzen:
 Ni

 C6H6+ 3H2 C6H12


 ciclohexan
170-200 °C
Reacţia de dehidrogenare

Alcanii la temperatură ridicată dau reacţii de cracare şi dehidrogenare în prezenţa trioxidului de crom la t >

450°C:

Reacţia de dehidrogenare a butanului decurge cu randamente mici (16% procesele 1 şi 2 ), pe când reacţiile de cracare au

randamente mai bune (48% procesul 3 şi 36% procesul 4). Alcanii are au catena principală formată din minimum 6 atomi de

carbon dau reacţii de ciclizare-dehidrogenare, rezultând arene. Această reacţie se mai numeşte şi reformare catalitică,

neutilizându-se la scară industrială, ci numai în scopuri analitice.


Reacţia de deshidratare
 Deshidratarea alcoolilor este, de asemenea, o reacţie de eliminare din care
rezultă compuşi nesaturaţi. Alcoolii monohidroxilici, la tratare cu acid sulfuric
concentrat, la temperatură cuprinsă între 50-200°C, în funcţie de
reactivitatea alcoolului, se transformă majoritar în alchena cea mai
substituită, conform regulii lui Zaiţev.

 Reactivitatea alcoolilor în reacţia de deshidratare depinde de alcoolului.


Astfel, alcoolii terţiari se deshidratează cel mai uşor.

Creşte reactivitatea în reacţia de deshidratare.


Reacţia de dehidrohalogenare

 Derivaţii monohalogenaţi elimină o moleculă de hidracid în mediu bazic şi alcoolic, rezultând o alchenă:

Bromura de terţbutil formează un singur produs de eliminare, izobutena, deoarece atomii de hidrogen vecini sunt
poziţionaţi în trei poziţii identice.
În cazul 2-bromobutanului, eliminarea acidului bromhidric are loc în două moduri:

Reacţia de dehidrohalogenare este regioselectivă, formându-se cu randament mai mare compusul mai substituit.
Aceste date experimentale sunt predictive prin aplicarea regulii lui Zaiţev.
 În reacţiile de eliminare se obţine majoritar cea mai stabilă alchenă (cea mai substituită), prin eliminarea atomului
de hidrogen de la carbonul vecin care are mai puţini atomi de hidrogen.
Bileac Mariana

Ungur Bianca

Predoiu Nicoleta
•Tratatele de chimie organica:Nenitescu, Margarita
Avram
•Caiet si manual clasa a X-a

•Caiet si manual clasa a XI-a