Sinteza curs “Marketing Turistic”

An III

Din punct de vedere etimologic, cuvantul TURISM provine din termenul

de origine engleza TO TOUR – a calatori, a colinda, avand deci semnificatia de
excursie. Creat in Anglia in secolul al XVIII-lea, desemnand initial actiunea de a
voiaja in Europa, acest galicism deriva la randul sau din cuvantul francez TOUR
– calatorie, miscare in aer liber, plimbare, drumetie, si a fost preluat treptat de
majoritatea limbilor moderne, pentru a exprima forme de calatorie care urmaresc
cu preponderenta un scop de agrement, de recreere.
Din cele prezentate mai sus, deriva faptul ca fenomenul turistic este cel
care “mobilizeaza” un numar important de personae sa si paraseasca temporar
locurile de resedinta, deplasandu-se spre alte zone, pentru a-si petrece timpul
liber. Pe timpul deplasarii la si de la locul de destinatie, precum si pe timpul
sederii temporare in aceste zone, vizitatorii, prin cumpararea produselor turistice
oferite, ajuta la o crestere a veniturilor acestor locuri.
Dintre multele definitii care au fost date in secolul xx turismului,
urmatoarea este demna de retinut : dr W Henziker (Elvetia) – Turismul este
ansamblul de relatii si fenomene care rezulta din deplasarea si sejurul
persoanelor in afara domiciliului lor, atat timp cat sejurul si deplasarea nu sunt
motivate printr-o stabilire permanenta si activitate lucrativa oarecare.

1
 Un rol fundamental in dezvoltarea turismului il are potentialul turistic al
zonei sau tarii respective. Cele mai importante componente ale potentialului
turistic sunt :
- resursele naturale – frumusetile naturale, factorii de cura, clima, vegetatia,
fauna,
- resursele antropice – cele create de om.

Clasificarea diferitelor forme de turism se face tinand seama de criteriile

stabilite pentru o grupare cat mai armonioasa. In practica internationala, cele
mai utilizate criterii de clasificare sunt : motivatia deplasarii (calatoriei), gradul
de mobilitate a turistilor, periodicitatea plecarilor in vacante, modalitatea de
achizitionare a pachetelor de servicii s.a.
Dupa locul de provenienta al turistilor intalnim :
- turismul intern,
- turismul international.
Dupa gradul de mobilitate al turistului distingem :
- turism de sejur,
- turism de circulatie,
- turism de vizitare,
- turism de tranzit.
In functie de modalitatea de comercializare a vacantelor, turismul poate fi
clasificat in :
- turism organizat,
- turism neorganizat,
- turism semiorganizat.
Dupa criteriul de clasificare tipul mijloacelor de transport utilizat pe
durata calatoriei, intalnim :
- drumetia,
- turismul rutier,

2
 - turismul naval,
- turismul feroviar,
- turismul aerian.
Utilizand drept criteriu de clasificare motivatia deplasarilor, distingem :
- turismul de agrement,
- turismul de tratament medical si cura balneo-climaterica,
- turismul sportiv,
- turismul religios,
- turismul de afaceri.

In decursul timpului, au fost realizate multe clasificari, care au avut la

baza diferite criterii. Astfel, in prezent, in literatura de specialitate, se intalneste
urmatoarea clasificare, tinandu-se cont la realizarea ei de anumite considerente
teoretice si practice – dupa criteriul importantei lor in determinarea turismului,
dupa criteriul durata actiunii lor in timp, dupa criteriul natura economico-
sociala, dupa criteriul influentei lor.
Cresterea numerica a populatiei si structurarea acesteia pe grupe de
varsta, profesii s.a. influenteaza, de asemenea, in mod direct, evolutia circulatiei
turistice. Specialistii considera ca, in general, ritmul de crestere numerica a
populatiei influenteaza in mod direct marimea numarului de turisti potentiali.
Nevoia de odihna, recreere si mai ales dorinta de « evadare » din mediul
urban aglomerat si poluat reprezinta principalele motivatii pentru omul
contemporan sa-si paraseasca locul de resedinta pentru a vizita o anumita
localitate sau tara.
Motivatia turistica, in esenta, cuprinde trebuinte, impulsuri, intentii, valente
si tendinte specifice cu caracter subiectiv, fiind influentata de o serie de factori.

3
 Abordata la nivel macroeconomic si particularizata la sfera turismului,
organizarea activitatii urmareste, in primul rand, sincronizarea si corelarea
acestui domeniu cu celelalte ramuri ale economiei, integrarea turismului in
sistemul functional unitar al economiei, in strategia generala a dezvoltarii.
Dezvoltarea continua a fenomenului turistic la nivel mondial, precum si
cresterea rolului turismului in economia statelor lumii au dus la necesitatea
aparitiei unor organizatii internationale de specialitate care sa asigure
colaborarea internationala in domeniul activitatilor turismului.
Organizatia Mondiala a Turismului reprezinta o asociere
interguvernamentala care are « rolul de centru mondial al informatiilor turistice,
prin schimbul de date asupra turismului national si internationa, in special sub
forma de culegeri statistice, prin schimbul de informatii privind legislatia si
reglementarile in vigoare in domeniul turismului in statele membre sau in
legatura cu evenimentele din domeniul turismului.

Dupa cum a fost demonstrat, marketingul apare mai intai in domeniul

bunurilor ca o reactie fata de procesul separarii tot mai pronuntate a productiei
fata de consum, ca rezultat al cautarilor tot mai staruitoare ale unor modalitati
eficiente de a reuni si coordona preocuparile legate de productie cu cele mai
legate de vanzarea produselor, de a le corela cu cerintele efective de consum.
Marketingul in sectorul tertiar are multe trasaturi comune tuturor
activitatilor care-l compun. Practica a impus deja unele ramuri distincte ale
acestuia, corespunzatoare mai ales acelor sectoare care au beneficiat de o
dezvoltare deosebita in ultima vreme, dintre care se detaseaza si marketingul
turistic.
Activitatea economica a unitatilor de turism se finalizeaza in servicii
destinte pietei (interne sau externe). In calitate de prestator de servicii,
intreprinderea turistica are relatii permanente cu piata: concomitant, intervine pe

4
piata si in calitate de beneficiar (comparator) pentru bunuri si servicii necesare
organizarii si desfasurarii propriei activitati.
Piata turistica reprezinta deci sfera economica de interferenta a ofertei
turistice materializata prin productia turistica si cererea turistica materializata
prin consum. Spre deosebire de piata marfurilor, piata turistica are o serie de
particularitati. Locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu si cu locul de
formare a cererii. Oferta turistica este perceputa de cerere sub forma unei
imagini formale prin cumularea tuturor informatiilor – proprii sau cele primite
direct sau indirect – de fiecare turist potential.
Obiectivul principal al marketingului in domeniul activitatii de turism
consta in promovarea activitatii turistice in diferite zone, statiuni sau localitati in
interes turistic, in scopul realizarii unei cat mai bune eficiente economico-
sociale.
Activitatea de marketing urmareste punerea de acord a diferitelor
elemente ale produsului turistic cu cererea, in vederea stimularii vanzarilor. Este
necesar sa se valorifice produsul turistic in ansamblul sau, si nu de a axa intregul
efort pe serviciile de baza (transport, cazare, alimentatie), asa cum se intampla
adesea in practica.
In afara de acestea, in marketingul turistic se mai intalnesc si alte strategii
de marketing, ce au la baza elementele de diferentiere a serviciilor turistice fata
de celelalte servicii, si anume, parteneriatul, personalul, impachetarea si
programarea.
In literatura de specialitate, sunt recunoscute ca variabile ale mixului de
marketing : produsul, pretul, distributia si promovarea.
Locul central in cadrul politicii de marketing al intreprinderii turistice este
detinut de produs, care, in sens larg, reprezinta un « amalgam » de elemente
tangibile si intangibile, concentrate intr-o activitate specifica.

5
 Produsul turistic mai poate fi definit si din punct de vedere al turistului,
considerandu-se ca in afara nevoilor fiziologice, turistul modern manifesta si
cerinte de ordin social, estetic, psihologic etc.
Procesul de innoire al structurilor oferite trebuie abordat nu ca un scop in
sine : el trebuie abordat in concordanta cu potentialul uman, material, financiar
al intreprinderii si raportat la concurenta. In ceea ce priveste un produs nou, se
are in vedere elementul de noutate ce caracterizeaza una sau mai multe din
componentele sale sau noutatea ce poate fi asigurata de intreaga gama.
Obiectivele strategiei de produs sunt dimensionarea gamei de produse si servicii
care compun oferta intreprinderii, gradul de noutate al acestora, nivelul lor
calitativ.
Alaturi de produs, pretul se inscrie intre elementele fundamentale ale
politicii de marketing turistic. El ofera imaginea gradului de adaptare a activitatii
economice a intreprinderilor de turism la cerintele pietei, de realizare a doua
functii obiectiv ale marketingului : satisfacerea nevoilor de consum si obtinerea
unei eficiente maxime.
In turismul romanesc, devine necesara sustinerea conceptului de prêt
(pentru servicii si prestatii) prin insasi sinteza raportului costuri-venituri si
evolutia pietei. Este esentiala, insa, stabilirea unui echilibru intre preturi si
servicii sau prestatii, concordanta dintre preturi si calitatea serviciilor sau
prestatiilor consumate.
Distributia este un element important al activitatii de marketing, strans
legata de celelalte componente ale mixului, pe care le influenteaza si de care la
randul ei este influentata. Prin distributie se intelege transferul prestatiilor catre
turisti. Spre deosebire de bunurile materiale unde distributia transporta bunul la
cumparator, in turism « transporta » cumparatorul la locul unde se face prestatia.
Promovarea produsului turistic consta in transmiterea, pe diferite cai, de
mesaje si informatii menite sa informeze pe operatorii de turism si pe turistii
potentiali asupra caracteristicilor produsului turistic si asupra elementelor

6
componente ale serviciilor turistice oferite spre comercializare, sa le dezvolte o
atitudine pozitiva fata de intreprinderile prestatoare de servicii turistice, cu
scopul de a provoca modificari favorabile in mentalitatea si obiceiurile turistilor.
Componentele principale ale politicii de promovare sunt : promovarea
vanzarilor, relatiile politice si publicitatea.
Mobilizarea si utilizarea resurselor unitatilor de turism pentru realizarea
unei activitati de piata eficiente fac necesara coordonarea tuturor eforturilor de
marketing in cadrul unui program de marketing integrat, care sa cuprinda
totalitatea mijloacelor si actiunilor favorabile realizarii obiectivelor fixate prin
strategia globala a intreprinderii turistice.
Apartenenta turismului la sectorul tertiar este confirmata de gama larga si
eterogena a serviciilor care intra in componenta activitatii turistice, de trasaturile
comune cu celelalte componente ale tertiarului, de tendintele de evolutie, de
modificarea sub aspectul acelorasi grupe de factori. Totodata, turismul se
diferentiaza de celelalte ramuri ale sectorului tertiar prin specificitatea si
complexitatea continutului sau, prin raporturile cu celelalte ramuri ale
economiei, prin rolul si atributiile sale.
Turismul reprezinta unul din domeniile tertiarului, poate chiar singurul,
unde nu se opereaza cu servicii pure. El ia forma unei suite de prestatii, cum ar
fi : cele de organizare, de pregatire a calatoriei, de transport, de odihna, de
divertisment etc. Toate acestea ii confera un caracter complex, fiind, de fapt, un
ansamblu al efectelor elementelor de atractivitate (resurse naturale, istorice),
bunurilor si serviciilor. Serviciul turistic se prezinta ca un ansamblu de activitati
ce au ca obiect satisfacerea tuturor nevoilor turistului in perioada in care se
deplaseaza si in legatura cu aceasta.