6.8.

Legea conditionarii social-istorice

Degi senzatiile sunt comune pentru om si animal, la om ele sunt superioare tocmai
datorita faptului ca suporta conditionarea din partea factorilor socio-istorici si mai ales
culturali. Conditionarea social-istorica a senzatiilor poate fi pusa în evidenta în mai multe
planuri:

adâncirea, cizelarea, perfectionarea unor modalitati senzoriale ale omului (este

adevarat ca vulturul vede de la o distanta mai mare decât omul, dar el nu poate
distinge nuantele unui stimul; implicarea omului în diferite profesiuni modifica
extrem de mult sensibilitatea lui; un pictor sau o persoana care lucreaza în industria
colorantilor vor ajunge sa distinga sute de nuante de gri si nu doar cele sapte culori
ale spectrului);

schimbarea ponderii diferitelor modalitati senzoriale (trebuind sa se adapteze mai

ales solicitarilor sociale, omul si-a dezvoltat mult sensibilitatea vizuala si auditiva;
el nu se mai orienteaza preponderent prin intermediul olfactiei, ca în cazul ani
malelor; esentiala pentru om este sensibilitatea auditiva, deoarece aceasta permite
achizitia limbajului, instrument specific uman);

aparitia unor modalitati senzoriale noi, specific umane (pipaitul, ca explorare activa
a obiectelor, în cadrul modalitatii tactile, diferite forme de auz - verbal, muzical -
în cadrul modalitatii auditive).
Interventia factorilor socio-istorici si socio-culturali este atât de mare, încât ei
conditioneaza nu doar senzatiile omului, ci modifica însasi simtirea umana. Mihai Ralea
(1896-1964) facea o analiza magistrala a conditionarii sociale a senzatiilor într-unui
dintre studiile Iui publicat înca din 1926.

Conditionarea social-istorica a senzatiilor poate fi pusa în evidenta cel mai bine prin
referirea la diferentele culturale si etnice existente în experienta senzoriala. Se pare ca
aceasta variatie socio-culturala este cel mai evidenta în cazul senzatiilor algice (de
durere). Diversi cercetatori (Laguerre, 1981; Weisenberg, 1982; etc.) au facut observatii
interesante cu privire la modul de suportare a durerii sau referitor la diferite
comportamente provocate de durere. Iata câteva dintre ele : într-un ritual vechi de sute de
ani practicat în anumite zone din India, un om, legat cu frânghii de un stâlp si cu doua
cârlige mari de otel înfipte în spate, binecuvânteaza copiii si recoltele fara a suferi, ba
chiar fiind cuprins de exaltare, vindecarea producându-se rapid dupa îndepartarea
cârligelor si cu un minim de îngrijire medicala (vezi fig. 1.13); pacientii evrei ezita în a
lua analgezice pâna dupa stabilirea diagnosticului si a viitoarelor prognoze, în timp ce
pacientii italieni pretind imediat leacuri pentru durere ; americanii haitieni reactioneaza
imediat la simptomeîe unei boli de care au suferit si au murit unele dintre rudele lor, dar
nu reactioneaza la simptomeîe unor boli care nu au existat în istoria familiei lor;
americanii navajo si cei de origine chineza sunt mai stoici ca pacienti (un navajo sau un
chinez pot emite un tipat de 50-60 decibeli dupa ce si-au zdrobit degetul cu ciocanul)
decât americanii (un american alb ar raspunde cu un tipat de 90 decibeli) (vezi Halonen si
Santrock, 1996, p. 110). Factorii care determina asemenea variatii senzorio--
comportamentale sunt legati de specificul cultural, de educatie, traditii, obiceiuri,
mentalitati ce modifica în timp trairea si expresia senzoriala.