Studiu de caz

“Formarea conştiinţei istorice”

1
 Cupr in s
1) Ce inseamnă “Formarea conştiinței istorice” ;

2) Contextul umanismului românesc – Timp și spațiu –

 Primele încercări istorice;
 Principalele teme;
 Trăsaturile umanismului românesc;

3) George Călinescu “Istoria literaturii române de la origini pană in prezent;

4) Istoriografia românească :
 Cronicarii / Cronicile;

∙ Ocupația cronicarilor despre rolul istoriei:

- funcția educativă și moralizatoare a istoriei;
- obligația cercetării critice a izvorului şi documentelor istorice;
∙ Teme fundamentale in cronici:

5) Lingvistica, civilizaţia, şi cultura ca argumente..

- originea romană, comună tuturor romanilor;
- latinitatea limbii române (argumente) ;
- instituția domniei, personalitați;

6) Concluzii.

2
 1) Ce înseamnă?
 Formarea conştiinţei istorice, este încercarea de a construi
identitatea unui popor, a unei naţiuni, prin raportarea la alte
popoare, urmărind:
- situarea în timp şi spaţiu;
- evenimentele istorice;
- limba;
- cultura şi civilizaţia;
- mentalităţile;

• Conştiinţa istorică, se naşte din încercarea de a construi identitatea unui popor, a

unei naţiuni, prin raportare la alte popoare. Câteva dimensiuni specifice acestei
raportări sunt: situarea în timp şi în spaţiu, evenimentele istorice, limba, cultura şi
civilizaţia, mentalităţile.
3
 2) Contextul umanismului românesc
– Timp și spațiu –

4
 Primele încercări istorice
a. Epoca întunecată :
 În ceea ce priveşte operele scrise româneşti înainte de sec. al XVI-lea, se poate
spune că acestea sunt puţine şi niciodată exemple elocvente de literatură propriu-
zisă.
 În general, precursorii literaturii române sunt consideraţi cronicarii Grigore
Ureche, Miron Costin şi Ion Neculce, însă înaintea lor s-au făcut cunoscuţi şi alţi
umanişti români.

b. Umanismul :
 Cultura românească şi, implicit, cronicarii români, au fost exponenţii unui
umanism târziu.
 Acesta implică devotament pentru căutarea adevărului şi moralităţii prin mijloace
umane, în sprijinul intereselor oamenilor.
 Primele preocupări istorice apar, în cazul românilor, începând cu secolul al XVI-lea.
 Aceasta se datorează creşterii interesului cărturarilor şi erudiţilor pentru contacte
cu alte civilizaţii.

5
 Principalele teme:
Temele fundamentale abordate de cronicari, dar şi de
ceilalţi literaţi preocupaţi de conştiinţa istorică a românilor,
sunt:

 Originile poporului român;

 Limba română;
 Continuitatea evenimentelor istorice;
 Instituţia domniei.

6
 Trasaturile umanismului românesc:
a) Caracterul educativ al literaturii - cronicarii scriu dintr-un motiv umanist:
 Grigore Ureche Predoslovie: “ca sa nu se inece a toate taraie anii trecuti si sa nu
stie ce s-au lucrat sa sa asemene fiaralor, si dobitoacelor celor mute si lara minte“;
"au lasat izvod pre urma si bune si rele sa ramaie feciorilor si nepotilor, sa le fie
invatatura, despre cele rele sa se fereasca si sa se socoteasca iara pre cele bune sa
urmeze si sa invete si sa se indirapteze".

 Miron Costin: Deci fratilor cetitorilor, cu cat va veti indemna a ceti pre acest
letopisetu mai mult cu atat veti sti a va feri de primejdii si veti fi mai invatati a dare
raspunsuri la sfaturi, la domni si la noroade de cinste".

b) Caracterul patriotic - sustine tezele etnogenezei: romanitatea poporului roman,

latinitatea limbii romane, unitatea poporului roman, continuitatea romanilor in Dacia:

 Miron Costin de neamul moldovenilor;

 Dimitrie Cantemir Hronicul, vechimii romano-moldo-vlahilor.

7
 c) Caracterul militant - ei lupta pentru independenta nationala:
 Istoria cresterii si descresterii imperiului Otoman, da speranta eliberarii
popoarelor asuprite din Europa de imperiul Turc. (Dimitrie Cantemir)
 Istoria ieroglifica - arata lupta sa pentru a stabilii influenta imperiului turc in
Moldova - alianta cu Petru cel Mare. (Dimitrie Cantemir)

d) Caracterul filosofic - se introduc meditatii si concluzii asupra istoriei si omului.

 Dimitrie Cantemir: Compendiul sistemei logicei generale; Istoria ieroglifica; Divanul
sau galceava inteleptului cu lumea: Miron Costin “Viata lumii” - poem filosofic, pe tema
fortuna labilis.

e) Caracterul popular - descoperirea folclorului si a specificului national:

 Dimitrie Cantemir: “Descriptia Moldaviae”;
 Dosoftei Mitropolitul: “Psaltirea” - pre versuri tocmita;
 Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce: folosesc proverbe, zicatori, traditii,
expresii ale limbii populare.

f ) Caracterul stiintific - fac trecerea de la cronici la istorie:

 Dimitrie Cantemir: Istoria cresterii si descresterii Imperiului Otoman - este scrisa pe
baza documentelor din arhivele turcesti de la Constantinopol.
 Stolnicul Constantin Cantacuzino, foloseste documente pentru a realiza Istoria Tarii
Romanesti.
8
 3) George Calinescu:
 G. Calinescu face parte din seria scriitorilor de formatie enciclopedica , ale
caror personalitate si activitate plurivalenta este coplesitoare .
 Opera lui G. Calinescu este unitara, in sensul ca aceleasi modalitati estetice
circula de la proza la istorie literara si de la critica la poezie, intr-un univers
literar coerent.
  Conform principiului ca ,, a intelege, inseamna a crea din nou, a
reproduce in tine momentul initial al operei ’’, Calinescu incearca sa fondeze o
metoda critica similara creatiei, avand permanent in vedere procesul istoric: ,,
viseaza pe marginea textelor si le duce mai departe ideea si mesajul , aratand
ceea ce ar fi putut deveni cartea ’’.
  G. Calinescu vine in literatura romana din literatura univesala, avand
convingerea ca unui critic si unui istoric literar, pe langa pregatirea de
specialitate si filozofica, ii este necesara cunoasterea in adancime macar a unei
literaturi straine . Numai astfel se pot raporta valorile nationale in contextul
literaturilor lumii sau numai astfel este posibila o ierarhizare a valorilor.
 G. Calinescu aplica in Istoria literaturii, ideea enuntata in lucrarea “Principii de estetica” , dupa care „nu
e cu putinta o critica fara perspectiva totala istorica ” , dupa cum si istoria literaturii trebuie sa apeleze la
criteriile estetice ale criticului : „ istoria literara este o istorie de valori si ca atare cercetatorul trebuie sa
fie in stare intai de toate sa stabileasca valori, adica sa fie critic ” .
  Istoria literaturii, comparata de unii comentatori cu un roman ale carui personaje ar fi scriitorii ,
dovedeste faptul ca, in personalitatea lui G. Calinescu, istoricul literar si criticul se asociaza cu prozatorul
de mare talent : pagini precum cele dedicate portretului lui N. Iorga sau descrierii Rasinarilor se inscriu
printre filele antologice ale literelor romanesti .

9
 4) Istoriografia românească
şi cronicarii

10
 Cronicarii:
Unii dinre cronicarii români sunt:
- Nicolaus Olahus;
- Grigore Ureche;
- Miron Costin;
- Ion Neculce;

Primul istoric - Nicolaus Olahus:

 Cel care scrie pentru prima dată despre originea poporului român
şi despre unitatea acestuia, este Nicolaus Olahus, în lucrarea sa
“Hungaria”.
 Scrierea este datată din 1536, şi este scrisă în limba latină.

11
 Istoriografia:
 Istoriografia începe opera de consemnare a istoriei româneşti la
sfârşitul secolului al XV-lea la curtea domnească a Moldovei, în timpul
lui Ştefan cel Mare, iar în secolul al XVI-lea iniţiativa se regăseşte şi in
Ţara Românească.

 In limba română, istoriografia s-a născut o dată cu ridicarea noii

boierimi între secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, ca o consecinţă a
renunţării la uzul limbii slavone în actele de cancelarie şi a tendinţei
marilor feudali de a subordona puterea domnească.

 Un rol însemnat în dezvoltarea istoriografiei, mai ales a celei

moldoveneşti, l-a jucat umanismul târziu al şcolilor din Polonia. Ideea
apartenenţei poporului român şi a limbii sale la ginta latină, aceea a
originii comune şi a legăturilor de neam şi limbă între toţi românii,
trebuie puse pe seama influenţei umanismului.

12
 a) Nicolaus Olahus:
 Născut în 1493 la Sibiu, a fost un umanist, istoriograf şi
om politic de origine română care a activat pe teritorului
Regatului Ungariei.
 Numele său în maghiară este Miklós Olá, cu referire la
originea sa română (olah=valah).
 Nicolae Olahus, este primul “istoric”, cel care scrie pentru
prima dată despre originea poporului român şi despre
unitatea acestuia, în lucrarea sa “Hungaria”.
 Scrierea este datată din 1536 şi este scrisă în limba
latină.

“Recunoaşterea internaţională”:
 În calitate de cărturar, Nicolaus Olahus a întreţinut o
vastă corespondenţă cu numeroşi oameni de cultură
europeni, având recunoaşterea lui Erasmus din Rotterdam.
 Lucrările cele mai importante, redactate în timpul şederii
în Olanda, oferă informaţii cu privire la topografia şi istoria
Transilvaniei.
↑ Nicolaus Olahus

13
 Harta
grupurilor
etnice şi
lingvistice
prezente în
Europa
medievală.

 Imaginea
este în
concordanţă cu
teoria
romanităţii
teritoriului
Transilvaniei,
Moldovei şi
Ţării
Româneşti,
susţinută şi de
Olahus.

14
 b) Grigore Ureche:
“Scopul” cronicilor:
Deşi conţineau argumente referitoare la
unitatea românilor de pretudindeni, scopul
cronicilor nu era atât impulsionarea spre
realizarea fizică a acestei unităţi, cât:

 “...să nu se înece anii cei trecuţi

[moldovenii să îşi cunoască trecutul istoric,
nu] asemeni fiarelor şi dobitoacelor fără
minte”.

 Cronicarul relatează faptele reale, nu

„basnele şi poveştile”, punând bazele
realismului istoric;
↑ Monedă din Republica Moldova (ediţie limitată,
aniversând 415 ani de la naşterea lui Grigore Ureche).

15
 Unitatea poporului român:
 Apare, de asemenea, ideea unităţii poporului român, mai târziu reluată
de numeroase curente literare, inclusiv cel paşoptist, considerat de mulţi
critici punctul zero al literaturii române de mare valoare.

 „rumânii, câţi se află lăcuitori de la Tara Ungurească şi la Ardeal şi la

Maramureş, de la un loc sunt cu moldovenii si toţi de la Rîm se trag ”.
(Grigore Ureche)

↑ Tara Ungureasca.
16
c) Miron Costin:
”Istorie, nu numai un basm”:

 Miron Costin, cronicarul

continuator al operei lui Ureche,
defineşte istoria nu numai ca o
relatare a faptelor trecute, o
povestire epică, ci si ca un
instrument spre folosul omului,
din care acesta să înveţe.

 „Deci fraţilor cetitorilor, cu cât vă

veţi îndemna a citi pre acest letopiseţu
mai mult cu atât veţi şti a vă feri de
primejdii şi veţi fi mai învăţaţi a dare
răspunsuri la sfaturi, la domn şi la
noroade de cinste” (Miron Costin).

↑ Statuia lui Miron Costin din Iaşi

17
 Patriotismul:
 Definitorie pentru opera cronicarilor nu este numai această dimensiune
moralistă, ci şi perspectiva asupra patriotismului şi etnogenezei poporului
român.
 Cronicarii susţin descendenţa poporului român din cel roman (latin) prin
diverse argumente.

Unitatea poporului român:

 Apare, de asemenea, ideea unităţii poporului român, mai târziu reluată de
numeroase curente literare, inclusiv cel paşoptist, considerat de mulţi critici
punctul zero al literaturii române de mare valoare.

 „rumânii, câţi se află lăcuitori de la Tara Ungurească şi la Ardeal şi la

Maramureş, de la un loc sunt cu moldovenii si toţi de la Rîm se trag”. (Grigore
Ureche).

18
 d) Ion Neculce:

 Ion Neculce crează o operă istorică de

sinteză, astfel că, în scrierile sale se pot
găsi trăsături literar-artistice, morale,
etc.

 „Ce, fraţilor moldoveni, rogu-vă să

luaţi aminte, să vă învăţaţi şi să vă păziţi.
Oricât ar fi în cinste la vrun domn, bine
este să-i slujeşti cu dreptate, că de la
Dumnedzău ai plată. Dar cu domnul
niciodată să pribegeşti, măcar cum ar hi,
şi nu numai în ţară streină, ce nici în
Tarigrad cu dânsul să nu mergi, fiind tu
moldovan”. (Ion Neculce)
↑ portretul lui Ion Neculce.

19
 Între istorie şi literatură:
 Fiind vorba despre manifestările conştiinţei istorice în literatura
română, se poate ridica întrebarea dacă opera cronicarilor are şi valenţe
artistico-literare.
 Adevărul este că, deşi valoroşi pentru istorie, cronicarii au reprezentat
şi prima generaţie de scriitori, de autori de literatură.

Anecdotica şi stilul oral:

 Legendele lui Neculce au un conţinut anecdotic, cu înţelesuri morale şi
expresii populare.
 George Călinescu: „Când citeşti cronica lui Neculce, un nume îţi
năvăleşte numaidecât în minte: Creangă.[…] proverbialitatea, filozofia
bătrânească, minunarea, văietătura şi în fine acel lucru învederat, dar
inanalizabil, ce se cheamă darul de a povesti” .

20
 Tehnica portretelor:

1. Grigore Ureche - portret din care reies mai accentuate trăsăturile positive ale
personajului:
 „Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, mânios şi degrabu vărsătoriu de
sânge nevinovat, de multe ori la ospeţe omorîea fără judeţu. Amintrilea era om întreg la
hire, neleneşu, şi lucrul său îl ştiia a-l acoperi, şi unde nu gândiiai acolo îl aflai. La
lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vîrîea, ca văzându-l ai săi, să nu
îndărăpteze. Şi pentru aceia raru războiu de nu biruia. Şi unde-l biruia alţii, nu pierdea
nădejdea, că ştiindu-se căzut jos, se rădica deasupra biruitorilor…”.

2. Ion Neculce - portret al lui Dimitrie Cantemir:

• Dimitrie Cantemir, care în tinereţe se arătase „nerăbdător, mânios, zlobiv la beţie” ,
încât îi ieşise „numele de om rău” , căpătând domnia, „ştiu să-şi piarză numele cel rău
căci doară mai la vârstă venise, au doară chivernisise vieaţa lui unde nu era pace, că aşa
se arăta de bun şi de blând, că tuturora le era uşile deschise, şi nemăreţ, de vorovèa cu
toţi copiii, încât începuseră toţi a se lipi de el şi a-l lăuda.[…] Era om învăţat. Numai la
giudecăţi nu prè putè lua sama bine, poate fi trăind mult la Ţarigrad în străinătate.
Lăcomie nu avè mare, lucrurile lui poftiè să fie lăudate”.

21
 Figuri de stil şi moduri de expunere:
• Cronicarii aduc în limba română şi în literatură toate modurile de
expunere, aşadar, pe lângă naraţiune şi descriere, dialogul şi monologul.
Odată cu descrierea, în literatură au pătruns şi figurile de stil, utilizate în
mod frecvent de Neculce, luând din vorbirea populară comparaţia, cea mai
simplă figură de stil.
• „intrat-au tătarii în ţară ca lupii într-o turmă de oi” (Ion Neculce).

Figuri de stil populare:

• Tot la Neculce se întâlnesc câteva epitete populare, majoritatea
conţinând adjectivul „bogat”, precum: „făcè bogată stricăciune”, ori „s-au
făcut mare şi frumoasă nuntă”.
• Metaforele sunt rare, la fel ca în vorbirea populară: „Duca să tulbură
tare şi-şi aprinse poaleli de toate părţile”, etc.

22
 Marii scriitori români şi cronicile:

 Scriitorii postmedievali au utilizat operele cronicarilor ca

modele şi surse de inspiraţie.

 Un exemplu elocvent este nuvela lui Costache Negruzzi din

1840, “Alexandru Lăpuşneanul”, al cărei punct de pornire este
chiar în cronica lui Ureche, în scena în care Lăpuşneanul, când i
se spune că boierii nu îl vor domn, el răspunde: „De nu mă vor,
eu îi voiu pre ei, şi de nu mă iubescu, eu îi iubescu pre dânşii şi
tot voiu merge, ori cu voie, ori fără voie”.

23
 Moştenirea cronicarilor:
 Normele avant la lettre pe
care cronicarii le impun mai
mult sau mai puţin voluntar,
stabilesc un set de reguli
plastice privind figurile de stil,
descrierile (mai ales
portretele) şi relatările epice,
apropiindu-se, prin limbaj şi
viziune, de roman.

(1) Bolintineanu, (2) Alecsandri, (3)

Sadoveanu, (4) Creangă. Scriitori care au
folosit cronicile drept sursă de inspiraţie.

24
5)Lingvistica, civilizaţia,
şi cultura ca argumente..

25
 Limba latină şi limba romană:

 Unul dintre cele mai puternice argumente în demonstrarea

continuităţii latine pe teritoriul Ţărilor Române, este
asemănarea între limbile celor două popoare.

 În primă fază, istoricii se referă la fondul lexical (la

vocabular), însă apoi se vorbeşte şi despre sintaxă (construcţia
frazei).

26
 Studiul limbii:
 În cazul limbii române, vorbim despre aproximativ 70% din cuvinte
provenite din latină, restul fiind de provenienţă slavă (termeni arhaici,
bisericeşti), greacă (ex buzunar, folos, proaspăt), maghiară (ex oraş, a
cheltui) şi turcă (cafea, cutie, papuc).
Latină

Formaţii interne bazate pe etimoane latine

Slave

Germană

Maghiară

Turceşti

Traco-dace de substrat

Alte/origine incertă (Structura limbii române moderne - lexic.)

27
 „…de la Rîm [Roma] ne tragem…De la râmleni, ce
le zicem latini; pâine, ei zic panis; carne, ei zic caro;
gaină, ei zic galina; muiere, mulier; femeie, femina;
părinte, pater; al nostru, noster şi altele multe din
limba latinească, şi de am socoti pre amaruntul,
toate cuvintele le-am înţelege…”.
[Grigore Ureche, despre Limba Moldovenească]

28
 Religia:
 Un binecunoscut citat spune că “Poporul român s-a
născut creştin”, o deviză menită a emfaza romanitatea
poporului român.
 Dovezile arheologice susţin acest lucru, fiind găsite
numeroase obiecte de cult pe teritoriul fostei Dacii.

↑Donariul de la Biertan, obiect votiv creştin

găsit în apropierea Sibiului, datând din sec al
IV-lea. Inscripţia “Ego Zenovius Votum Posui”
se traduce prin “Eu, Zenovie, am pus acest dar.”

Creştinătate şi ortodoxie:
• Deşi caracterul ortodox al credinţei române plasează (mai ales) Moldova şi
Muntenia în sfera de influenţă religios-ideologică slavonă, naţionaliştii preferă să
accentueze asemănările şi nu deosebirile faţă de Occident.
• Este, aşadar, mai importantă creştinătatea decât ortodoxia propriu-zisă.

29
Horace Vernet, Baricadă pe strada
Istoria:
Soufflot.
 Anul 1848 aduce întregii europe o serie
de mişcări revoluţionare, începând cu luna
februarie (în Franţa) şi printre care se
numără şi revoluţia română. Aceasta a fost o
expresie a de afirmare a naţiunii române şi a
conştiinţei istorico-naţionale.

 În Ţara Românească, revoluţia s-a bucurat de mai mult succes

ca în Moldova.
 Tinerii revoluţionari i-au atras în tabăra lor pe intelectualii
mai de seamă din acea vreme, precum şi o parte a administraţiei
şi armatei.
 După proclamaţia de la Islaz, se formează un guvern provizoriu
ce se bucura de sprijinul maselor. Acesta este condus de
mitropolitul Neofit şi îi are ca membri pe Nicolae Bălcescu,
C.A.Rosetti, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Magheru, Ion C
Brătianu ş.a.

30
De la Ureche la Maiorescu…

 Titu Maiorescu, scriitor şi

critic român, nu a participat la
Revoluţia de la 1848 însă a fost
un continuator al ideilor
lingivstico-naţionale.

 Principiile enunţate de către

el sunt radicale, neîncurajând
împrumuturile sau traducerile
literale din alte limbi şi
ridiculizând “beţia de cuvinte”.

Titu Maiorescu ↑
31
 Miron Costin expune asemănările de port, îmbrăcăminte
şi încălţăminte dintre romani şi români, precum şi
similitudinea ceremoniilor de ospăţ şi de înmormântare, cu
flauturi şi bocitoare profesioniste.

Flaut roman

32
 Concluzii de grup:

 Dupa cum s-a demonstrat, limba, religia, obiceiurile, si cel

mai important, istoria, au dus la o autodefinire a romanilor ca
popor de sine statator si la o mai mare apropiere intre ei si
Europa.

 Formarea constiintei istorice, a insemnat identificare pe

mai multe nivele cu latinitatea veche si chiar cu noul si
prosperul Occident.

33
Bibliografie:
www.wikipedia.ro

34