Sunteți pe pagina 1din 19

|   


|  

   | 


|
 

ë « Oboseala - scrie C.T.Morgan - este un
cuvant la indemana oricui, si de aceea noi
suntem inclinati sa credem ca stim ce
inseamna ».
ë In realitate, fenomenul atat de obisnuit al
oboselii inca nu a fost destul de clar
definit, nici din punct de vedere fiziologic,
si cu atat mai putin din punct de vedere
psihologic.
ë La un recent congres inclinat acestei
teme (Paris 1986), nici una dintre
definitiile produse nu a intrunit aprobarea
unanima a participantilor.
ë Cu toate acestea, exista o definitie de lucru a acestei stari atat
de indefinite, care este acceptata cel mai adesea. Conform
acesteia, 
 !"
#$%
ë Votiunea de oboseala este, in mod firesc, legata strans
de aceea de activitate, de efort, cum se vede si din
definitia de mai sus. Faptul cel mai derutant este, insa,
acela ca adesea nu se poate pune in evidenta nici un fel
de proportionalitate intre o activitate si oboseala
subecventa, intre gradul de efort si gradul de oboseala
rezultat.

ë Dr. Pierre Bernachon vorbeste despre o « oboseala


inainte de a te obosi » , cu referire la capacitatea omului
de a anticipa pe plan mental activitatea pe care o are de
intreprins. In asemenea cazuri, conditionarea reflexa si
motivatia (conditionare de ordin superior) detin un loc
foarte larg.
ë ÷e stie ca prezenta unui interes sau a unui sentiment
amana cu mult aparitia oboselii, chiar in conditiile unui
efort de mare intensitate, dupa cum o apreciere
laudativa sau interventia unui stimul material, sau fie si
numai cresterea unei recompense, pot anihila
oboseala, valorificand rezerve de energie pe care,
descoperindu-si-le, cei in cauza sunt primii care se
mira.
ë Pe de alta parte, activitati care nu trezesc interesul sau
nu-si legitimeaza scopul, sau sunt prea monotone
(chiar daca nu cer sfortari fizice sau intelectuale prea
mari), duc la o instalare precoce a oboselii sau a
substitutului acesteia, plictiseala.
ë [nii au incercat sa introduca in definitia oboselii factori
mai « obiectivi », cum ar fi randamentul, considerand
oboseala o stare a organismului caracterizata printr-o
scadere a capacitatii de lucru.

ë Reducerea randamentului, insa, asa cum precizeaza


R.Floru, « nu indica neaparat o stare de oboseala;
numerosi factori psihologici, cum ar fi lipsa unui mobil
destul de puternic, conditii nefavorabile ale ambiantei,
gradul insuficient de antrenament, pot produce scaderi
ale randamentului, care nu pot fi atribuite oboselii.
Originea nervoasa a oboselii

ë oboseala nu este un fenomen periferic, legat de organele


efectoare (sistemul muscular indeosebi), ci un fenomen
central, nervos, legat fie de consumarea substantei
excitative a neuronilor, fie de cauze fiziopsihice mai
complexe, al caror substrat este reprezentat de dinamica
proceselor nervoase fundamentale, determinata atat de
tipul de sistem nervos, cat si de experienta de adaptare
la mediu a individului.

ë intr-un experiment s-a demonstrat fara echivoc rolul


primordial al sistemului nervos in fenomenul de oboseala.
÷-a luat un preparat neuro-muscular, la care s-a pastrat
si o portiune din maduva spinarii si s-a trecut la excitarea
acestuia in ordinea urmatoare: centrul nervos spinal,
nervul, muschiul. ÷-a constatat ca sistemul muscular este
cel din urma care isi epuizeaza resursele.
ë in situatiile naturale muschii nu efectueaza travalii decat
prin comenzi primite de la sistemul nervos, ceea ce
inseamna ca ei sunt practic infatigabili, oboseala normala
vand o origine totdeauna nervoasa, fiind de fapt oboseala
sistemului nervos. ÷punand ca a obosit mana sau
piciorul, noi exprimam o iluzie.

ë In realitate, se petrece acelasi fenomen ca in cazul unor


reumatici carora li s-au amputat membrele: Desi ei nu
mai au de ex. piciorul care ii durea, simt ca ii doare ca si
cand l-ar avea (« membrul fantoma »).


ë Trebuie facuta distinctia intre 2 222


, care este ea
insasi un « semn » in simptomatologia anumitor maladii (diabet,
tuberculoza, hepatita, boala lui Addison etc.) si oboseala zisa «
fiziologica », normala.
ë Instalarea oboselii este totdeauna anuntata de aparitia senzatiei
de oboseala, care reprezinta o stare subiectiva neplacuta,
insotita de tendinta de a abandona activitatea.
ë ÷enzatia de oboseala este un fel de semnal de alarma, insa nu
de putine ori aceasta alarma este falsa, deoarece nu reflecta
totdeauna o oboseala reala.

P.Bugard (urmandu-l pe ÷.H.Bertley) invoca un triplu criteriu al
oboselii:

ë unul obiectiv (scaderea randamentului),


ë unul subiectiv (senzatia de incapacitate),
ë un al treilea fiziologic (alterari ale constantelor mediului intern).

Dr. Pierre Bernachon distinge 2 categorii de semne ale oboselii la


scolari:

a) ÷emne generale (paloare, ochi incercanati, privire mata, copilul


se « culca » pe masa de lucru, senzatie de bara deasupra ochilor,
anorexie sau, dimpotriva, bulimia suspecta, dureri de cap).

b) ÷emne psihice (inversarea dispozitiilor psihice, senzatie de


pericol iminent, dificultati in perceperea realitatii, imposibilitatea de
concentrare, saracirea vocabularului, aparitia ticurilor, a balbaielilor
etc.).


ë Oaleriu Ceausu evidentiaza urmatoarele manifestari


ale semnelor oboselii:
- ÷caderea tonusului functional al organismului;
- ÷tare de disconfort psihic, tulburarea eficientei
functiilor de cunoastere (perceptie, memorie, gandire,
etc.), tulburarea motricitatii, dificultati de atentie, cresterea
tensiunii emotionale, instabilitate, modificari de tip
depresiv ale afectivitatii etc.;
- ÷caderea randamentului in activitatea profesionala,
efectuarea de actiuni gresite etc.;
- Tulburari ale integrarii individului in mediul familial,
in colectiv, in societate.
-

Pentru diagnosticarea oboselii se realizeaza:


ë teste speciale;
ë analize biochimice;
ë electroencefalografii;
ë explorarea tuturor functiilor somato-psihice;
ë analiza datelor referitoare la performanta (randament);
ë analiza comportamentului subiectilor la locul de munca.

Rezultatele nu sunt decat partial satisfacatoare. In general,


putem spune ca pe cand starea de oboseala pur si simplu se
constata, adevarata diagnosticare trebuie sa aiba in vedere #
care determina oboseala.
|#

Cunoasterea factorilor care influenteaza viteza aparitiei oboselii ne


permite sa prevenim instalarea ei precoce, daunatoare pentru
desfasurarea procesului instructiv-educativ, iar pe de alta parte ne
ajuta sa intervenim cu masuri profilactice care sa impiedice
transformarea oboselii in surmenaj (oboseala cronica) sau in nevroza
astenica.

|#&
a) Planurile si programele de invatamant prea incarcate;
b) Orarele deficitar intocmite;
c) Clasele supranumerice;
d) Folosirea necorespunzatoare a strategiilor didactice, lipsa de
talent pedagogic;
|#

e) Verespectarea pauzelor reglementare dintre lectii;


f) Oicii in incalzirea, iluminarea si ventilatia claselor;
g) ÷omn insuficient;
h)÷upraincarcarea elevilor cu teme pentru acasa;
i) Lipsa de proportionalitate intre activitatile intelectuale si fizice;
j) ÷ituarea scolilor in partile zgomotoase ale oraselor;
k) Ignorarea deficientelor senzoriale ale unor elevi (vaz sau auz
slab);
l) Absenta la elevi a obisnuintei de a face eforturi sustinute;
m) Motivatia necorespunzatoare a activitatii scolare.
|$

ë Cercetarile psihopedagogice consacrate acestei probleme arata


ca fatigabilitatea (tendinta spre oboseala) elevilor, variaza in
functie de zilele saptamanii, ca si in functie de diferitele momente
ale zilei.
ë ÷-a constatat ca, in general, performantele sunt scazute la
inceput si sfarsit saptamana. Caderi ale randamentului s-au
semnalat si la mijlocul saptamanii (de aceea, in Franta de ex.,
joia scolile nu tin cursuri). De asemenea, prima ora din zi este de
randament scazut. Dupa unii cercetatori, cea mai critica este ora
de la amiaza.
|$

ë s-a dovedit ca curba capcitatii de lucru atinge punctul cel mai inalt
martea si miercurea, respectiv in orele a doua si a treia, la scolarii
mari mentinandu-se la un nivel ridicat si in ora a patra.

ë materiile de studiu sa fie distribuite conform cu gradul lor de


dificultate. Binenteles ca, in vederea acestui lucru, este necesar sa
se aprecieze cat mai exact coeficientul de oboseala propriu uneia
sau alteia dintre materiile de invatamant.

ë In legatura cu orarul, trebuie sa se aiba in vedere si faptul ca


schimbarile frecvente in cadrul acestuia au un efect nefavorabil
asupra randamentului scolar, mai ales asupra elevilor cu sistem
nervos slab sau slabit in urma unei activitati suplimentare acasa,
sau in urma unor situatii critice din familie (conflicte, emotii etc.).


ë Monotonia unei activitati provoaca oboseala rapida si chiar uzura


nervoasa, deoarece in conditiile activitatii monototne se solicita
mereu aceiasi centrii nervosi, care astfel se epuizeaza.
ë Gyorgy Gereb observa ca activitatea monotona cauzeaza la elevi
stari afective de deprimare. Pentru a inlatura efectul deprimant al
monotoniei, elevii studiati de el au recurs spontan la variatii, si-au
ornamentat lucrarile, au efectuat modificari ale modelelor etc.
ë Introducerea muzicii cu un ritm vioi a dus la cresterea
randamentului in medie cu 21%. Introducerea unor astfel de
factori de variatie (muzica, conversatie), mentioneaza R.Floru, are
efecte pozitive doar in cazul in care activitatea nu necesita o
atentie constanta, altfel putand avea un efect perturbator.
$#$

ë Remediul cel mai bun al oboselii nu este intotdeauna odihna


inteleasa ca o stare de inctivitate absoluta, eventual somnul.
ë Odihna nu echivaleaza intotdeauna cu simpla intrerupere a
lucrului, si asteptarea pasiva a refacerii energiei cheltuite. Vu orice
fel de repaus, indiferent de moment si de conditii este reconfortant.
ë Atat pauzele prea frecvente, cat si acelea prea lungi, duc la
suprimarea efectelor antrenarii, dupa cum pauzele luate prea tarziu,
cand au aparut deja semnele unei oboseli marcate, sunt cu totul
neeconomice.
ë Intr-un experiment s-a demonstrat ca este necesar un timp de 4
ori mai lung pentru anularea efectelor cauzate de ridicarea de 30 de
ori a unei greutati decat dupa ridicarea de 15 ori a aceleiasi greutati.
ë Mc.Gehee si Owen, pe de alta parte, dovedesc ca eficacitatea
pauzelor programate este mai mare decat a pauzelor luate la
intamplare in mod neregulat.
ë Odihna cea mai eficace consta in alternarea rationala a unei
activitati cu alta (conceptul de $!).
$!

ë [na si aceeasi activitate de aceeasi intensitate trebuie sa se


adreseze alternativ unor organe simetrice.

ë Activitatile bazate in mod predominant pe primul sistem de


semnalizare trebuie sa fie alternate cu acelea bazate in mod
predominant pe cel de-al doilea sistem de semnalizare.

ë ÷a nu se treaca la introducerea activitatii de variatie mai inainte


de a se semnala oboseala in activitatea principala, avandu-se
insa grija ca alternarea activitatii sa nu se faca prea tarziu.

ë Activitatea secundara sa nu fie mai obositoare decat cea


principala.
!!' (


ë Atitudinea individului fata de activitatea desfasurata constituie fie un


factor de ridicare a capacitatii de efort in cazul ca este pozitiva, fie un
factor de diminuare a acestei capacitati in caz ca este negativa.
ë Pasiunea pt. o munca oarecare, intretine in organism o energie
aproape inepuizabila, pe cand lipsa de interes si de dragoste pentru acea
munca sfarseste repede in plictiseala si intreruperea lucrului.
: Intr-un experiment, subiectii au fost pusi sa sape o serie de
gropi pe care apoi trebuiau sa le astupe la loc. Ei indeplineau in sila
aceasta munca si renuntau repede la ea. O reluau insa cu placere, daca li
se spunea ca se cauta o canalizare al carui plan a fost pierdut. Dar,
prezenta unui scop bine definit mobiliza noi resurse la indivizii respectivi.
: H.Desoille a scos in evidenta influenta starii emotionale a
omului asupra nivelului capacitatii sale de munca aratand ca un mars de
20 Km este mult mai placut pentru un vanator care il strabate din proprie
initiativa decat pentru un soldat care executa marsul la ordin. Toate
acestea dovedesc importanta deosebita a motivatiei, ca mijloc de
preintampinare a oboselii premature.