Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3° Funcţia conativă sau injonctivă este actualizată de acele elemente ale mesajului
care trimit direct la destinatar, în sensul că locutorul urmăreşte prelucrarea într-o
anumită măsură a colocutorului său, angajarea lui într-un anumit fel în receptarea
mesajului. Expresia gramaticală cea mai frecventa a acestei funcţii este realizată prin
formulele de adresare directă la colocutor cu alocutive (sau pseudoalocutive) în cazul
vocativ, atitudinea injonctivă prin construcţii imperative (cu verbe la modul imperativ
sau forme echivalente cu imperativul), prin enunţuri incantative de urare, adulaţie,
sau peiorative etc. Funcţia conativă îşi găseşte adesea expresia în inserţiunile
incidente care vizează direct colocutorul, îi reglează comportamentul de receptor prin
intervenţiile spontane ale locutorului în anumite momente ale transmiterii mesajului
cu formule de tipul [după cum ştii, aşa cum cunoşti, vezi bine, nu te supăra,
bată-te norocul] etc. Aspectele conative sunt specifice mai ales conversaţiei
curente, dar apar frecvent în textele oratorice ca mijloace specifice de a trimite
permanent mesajul la colocutorul colectiv, pentru a-i prelucra comportamentul faţă de
mesaj.
4° Funcţia fatică, legată oarecum de cea conativă, este expresia relaţiei dintre mesaj
şi contactul lingvistic, dintre destinator şi un mijloc de stabilire a relaţiei de
comunicare, de control, prelungire, restabilire şi întrerupere a acestui contact.
Elementele specifice acestei funcţii sunt, de exemplu, formulele protocolare de salut,
interjecţia alo !, inserţiunile incidente de tipul [(mă) auzi ? ], [(mă) asculţi ? ],
[înţelegi ? ]; tot aşa sunt intervenţiile de tipul [nu mă întrerupe, ai răbdare, lasă-mă
să termin ce am de spus] etc. Enunţuri fatice sunt şi cele de tipul [da, desigur,
bine, înţeleg, fără îndoială, nu mai spune !, ce spui!] etc, cu care colocutorul
intervine în timpul transmiterii mesajului fie pentru a confirma că se află pe recepţie,
fie pentru a-şi manifesta atitudinea faţă de conţinutul anumitor secvenţe ale
mesajului.
5° Funcţia metalingvistică este ilustrată de mesajul care trimite la cod; spre deosebire
de limbajul concret, obiectual, referenţial, metalimbajul transmite cunoştinţe despre
limbaj, adică contextul referenţial al mesajului este chiar codul limbii. Expresia cea
mai clară a funcţiei metalingvistice este însăşi metalingvistica, limbajul gramaticii,
propoziţiile acestei discipline ştiinţifice. Dar funcţia metalingvistică este prezentă în
mod curent în conversaţia obişnuită ca un mijloc de control privitor la folosirea
aceluiaşi cod lingvistic dm partea colocutorilor. Însuşirea limbii materne, a unei limbi
străine sunt procese în care se stabileşte, pentru cei aflaţi în situaţie, dicţionarul şi
gramatica codului limbii, regulile de codificare şi de decodificare. Enunţurile de
definiţie a unor cuvinte, propoziţiile cu nume predicativ realizat prin nume în
nominativ, numeroasele reluări apozitive sînt construcţii ecuaţionale de repertoriu cu
referinţă la cod, încît o distincţie clară între funcţia referenţială şi cea metalingvistica
nu este totdeauna concludentă. Cînd spunem [în prima zi a anului, de întîi
ianuarie, am văzut un program frumos], secvenţa subliniată este o construcţie
apozitivă în care cei doi termeni sînt echivalenţi, fiind coreferenţi, ceea ce înseamnă
că formula este şi un articol al codului lingvistic.
Cele şase funcţii ale mesajului, definite ca atare de Jakobson, constituie una din
numeroasele soluţii propuse acestui aspect al limbii, dar problema numărului şi a
denumirii lor este secundară în raport cu modul în care una sau mai multe dintre ele
se realizează în mesaj. Posibilităţile de coocurenţă în acelaşi mesaj a unor segmente
de construcţie cu funcţii diferite nu sunt nelimitate, ci constituie o anumită ierarhie.
Funcţia referenţială poate domina într-un mesaj în care apare şi funcţia expresivă,
conativă sau fatică ; funcţia poetică poate domina asupra celor referenţială,
expresivă sau conativă, ca în versurile Ce cauţi unde bate luna / Pe-un alb izvor
tremurător / Şi unde păsările-ntr-una / Se-ntrec cu glas ciripitor ? ; dar stabilirea
dominantei este o operaţie interdependentă cu stabilirea funcţiei (sau funcţiilor)
dominate şi, de exemplu, un mesaj dominat de funcţie metalingvistică este
incompatibil cu o funcţie fatică. De asemenea, deşi funcţia poetică nu este proprie
numai poeziei, realizarea ei în mesajul dominat de funcţia referenţială sau de cea
metalingvistică este foarte rară, incidentală, dacă nu total exclusă.