ASOCIATIA DE TERAPIE PRIN JOC SI

DRAMATERAPIE DIN ROMÂNIA

ANUL I

EVALUARE ANUL I PENTRU CURSUL

DE TERAPIE PRIN JOC SI
DRAMATERAPIE

STUDENT: LITA SIMONA ELENA

BRASOV
2010
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

LISTA VERIFICARE:

1. Paginile sunt numerotate si exista pagina de cuprins √

2. scurta descriere a cadrului si a grupului de clienti √
3. Scopurile si obiectivele, si planul sesiunilor? □
4. Scurta descriere a fiecarei sesiuni? □
5. Una dintre sesiuni descrisa in detaliu √
6. Fotografii si desene □
7. Ganduri de incheiere si reflectii, modul in care a fost utilizata supervizarea □

8. Referinte □
9. Anexe: a) copii ale fiselor de inregistrare, b) acorduri, √
c) evaluari, d) jurnalul supervizarii

10. DVD / Power-point

□
11. Eseu □

CUPRINS:
2
RAPORT DE PRACTICĂ 2010

3
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

1. CADRUL DE DESFASURARE PENTRU SESIUNILE DE JOC SI

DRAMA

Perioada de practică necesară pentru anul acesta a fost desfăşurată în cadrul Centrului
de zi al Asociaţiei Copiii de Cristal, Braşov şi în cadrul taberei de vară organizată de Centrul
Vieţii Noi, Braşov.

Asociaţia COPIII DE CRISTAL Braşov a fost acreditată ca furnizor de servicii

sociale pentru Serviciu social primar privind activităţi şi servicii de consiliere, având ca scop
integrarea socială a copiilor cu dizabilităţi.

Obiective:

* facilitarea dialogului societate civilă-administraţie publică;

* sensibilizarea opiniei publice şi mass-media privind problematica integrării sociale a

copiilor cu dizabilităţi;

* asigurarea accesului copiilor cu dizabilităţi la programele de învăţământ adecvate;

* promovarea proiectelor în folosul copiilor cu dizabilităţi.

Scopul: creşterea gradului de integrare şi adaptabilitate socială a copiilor cu dizabilităţi

(Tulburări din Spectrul Autism, hiperkinezie, ADHD)

Asociaţia CENTRUL VIEŢII NOI îşi concentrează întreaga activitate în direcţia

recuperării individuale şi reintegrării sociale a copiilor şi tinerilor străzii prin diferite module,
cum ar fi: asistenţa socială stradală, centrul de zi şi adăpostul de noapte.

Obiective:

Asociaţia Centrul Vieţii Noi are ca obiectiv principal să ofere oricărui copil şi tânăr
al străzii, iubirea, caldură, atenţia, îndrumarea, sprijinul şi educaţia dată de o familie, în
vederea recuperării individuale şi reintegrării sociale a lor.

4
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

2. DESCRIEREA GRUPURILOR DE BENEFICIARI

 SESIUNI SĂPTĂMÂNALE

Cele 15 sesiuni săptămânale au fost realizate, ca unic coordonator, în cadrul

Asociaţiei Copiii de Cristal, împreună cu un grup format din 4 copii cu T.S.A. 1 , cu vârste
cuprinse între 7 şi 12 ani.

Pentru că am simţit nevoia de continuitate şi de o încheiere mai adecvată, am hotărât

ca 6 ore din sesiunile intensive să fie realizate tot cu acest grup din cadrul Asociaţiei Copiii
de Cristal.

David 7 ani – retard psihic mediu cu elemente autiste, epilepsie.

Este în clasa 1 într-o şcoală de masă, pe care o frecventează cu însoţitor, de 2 ori pe

săptămână, face terapie comportamntală acasă împreună cu mama sa. Voluntarul de la grup
preferat este Lăcrămioara.

A făcut parte iniţial din grupul condus de mama sa. Motivele pentru care s-a decis
mutarea lui au fost comportamentul agresiv al acestuia faţă de colegii de grup şi faţă de staf.

Pentru mine David a fost o provocare. Datorită problemelor de comportament el era

respins atât de copii cât şi de părinţii din Asociaţie. Eticheta de copil problemă- pentru care
nu se poate face nimic, m-a ambiţionat şi m-a determinat să demonstrez contrariul. Mă bucur
că am făcut acest lucru deoarece David a dat dovadă de un potenţial deosebit. Dacă la început
a avut o serie de comportamente neadevcate, pe parcursul sesiunilor el a devenit foarte
implicat, mereu curios şi dornic să se joace. De la cel care perturba oarecum dinamica
grupului el a ajuns să îi îndemne pe ceilalţi copii să fie atenţi şi cuminţi la joc.

Alex 8 – autism infantil

Este în clasa 1, şcoală specială. Face împreună cu mine (la domiciliu), 2 ore de
terapie comportamentală pe zi, 5 zile pe săptămână, voluntarul preferat la grup, este Corina.

A fost coleg de grădiniţă cu David. Este un copil isteţ care adoră să se joace, are o memorie
extraordinară şi place să fie în compania copiilor. Pe partea de comunicare, Alex este destul

1
Tulburări din spectrul autist

5
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

de bine şi a început, pe parcursul sesiunilor de joc să fie mai spontan în relaţia cu colegii de
grup şi cu staful. Alături de David, îi îndeamnă pe ceilalţi colegi să se alăture grupului.

Matei 9 ani – autism infantil, hipokinetic.

Este în clasa a II a, într-o şcoală de masă, pe care o frecventează zilnic, având un

însoţitor. Voluntarul preferat de la grup este Andra. Este un băieţel liniştit şi foarte isteţ,
cunoaşte foarte multe lucruri şi iubeşte calculatorul. Este curios, însă are nevoie să fie
provocat cu lucruri noi. De multe ori părea plictisit de activităţi dar s-a întâmplat şi să
participe cu entuziasm şi energie la joc.

Andreea 12 ani - Hidrocefalie chistică internă gigant cu sindrom Dandy Walker, elemente
autiste.

Este în clasa a VI a în cadrul şcolii speciale. Frecventează o serie de centre de

recuperare din Braşov. Voluntarul de la grup preferat este Dana însă are tendinţa de apropiere
faţă de mine.

Andreea este o fată isteaţă, căreia îi place să facă mici farse şi glumiţe. Deşi manifestă
o atitudine de refuz şi păstrează o anumită prudenţă şi distanţă în grup, îi place să se joace, s-a
obişnuit cu colegii şi cu staful şi participă la activităţi. Pe parcursul sesiunilor, a făcut
progrese în ceea ce priveşte apropierea de grup şi implicarea în joc.

 SESIUNI INTENSIVE

9 din cele 15 ore intensive, le-am desfăşurat alături de alţi colegi şi staful cursului, în
cadrul taberei de la Râşnov, organizată de Centrul Vieţii Noi.

Grupul de aici a fost format din 20 tineri şi adulţi ai străzii (18 băieţii şi 2 fete), cu vârste
cuprinse între 12- 34 ani.

O parte din activităţi au fost în grup mare însă pentru unele a fost nevoie de
organizarea unor grupuri mai mici formate din beneficiari şi un practicant/ staff.

Din grupul meu au făcut parte un tânăr şi doi adulţi:

Tibi- 34 ani, aflat în centrul de noapte al C.V.N., lucrează printr-un proiect CVN, la propria
lui casă.

6
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

Din cîte am observat eu, Tibi este un om responsabil cu o influenţă pozitivă în grupul mare.
Dorinţa lui este ca toţi să se înţeleagă ţi să fie uniţi.

În grupul mic mi-a fost de mare ajutor pentru că îi cunştea pe ceilalţi membrii şi îmi explica
cum să îi abordez. La activităţi el a fost foarte implicat şi încântat.

Dan- 36 ani, participă la activităţiile centrului de zi al CVN şi locuişte pe stradă.

Pe parcursul sesiunilor de joc şi dramă din tabără, Dan a fost implicat şi încântat. Exerciţiul cu
mulajul mâinii i-a plăcut foarte mult şi m-a încântat grija pe care a avut-o şi interesul ca
aceasta să iasă foarte bine.

Pâscu- 28 ani, în centrul de zi CVN, locuieşte pe stradă.

La început era puţin ezitant, ceilalţi încercau să îi distragă atenţia ţi să îl ironizeze.

Până la urmă însă el s-a implicat în modul real şi s-a bucurat de fiecare activitate. La fel ca şi
ceilalţi membrii ai grupului a fost foarte încântat de mulajul mâinii şi de piesa de teatru d ela
sfârşit.

7
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

3. SCOPURI SI OBIECTIVE PENTRU SESIUNILE DE JOC SI

DRAMA
A. PRIMUL GRUP- copii cu Tulburări din Spectrul Autist

SCOPUL:

DEZOLTAREA ABILITĂŢILOR DE JOC, COMUNICARE ŞI RELAŢIONARE

OBIECTIVE:

 Stimularea creativităţii şi imaginaţiei

 Stimulare senzorială
 Încurajarea comunicării şi relaţionării
 Creşterea încrederii în sine
 Exprimarea adecvată a agresivităţii

PLANUL ACTIVITĂŢILOR:

 Sesiuniile de joc şi dramă se vor desfăşura într-o sală din cadrul Centrului de zi al
Asociţiei Copiii de Cristal.
 Acestea vor avea loc sâmbăta timp de 15 săptămâni, fiecare sesiune având durata de 1
h.
 Alături de mine vor fi 4 voluntari, absolvenţi ai facultăţii de Asistenţă socială şi
Ştiinţele Educaţiei: Corina, Andra, Dana şi Lăcrămioara.
 Primele 3-4 sesiuni vor fi utilizate pentru evaluarea copiilor cu ajutorul formularului
CPR.

B. CEL DE-AL DOILEA GRUP- tineri şi adulţi ai străzii

SCOPUL:
OBIECTIVE:
PLANUL ACTIVITĂŢIILOR:

8
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

4. DESCRIEREA SESIUNILOR DE JOC SI DRAMA

PE SCURT....

PRIMUL GRUP

1. 01 Mai 2010 : Voluntari: Andra, Dana, Corina.

Copiii: Radu, Alex, Andreea, Matei

Suntem la prima sesiune...am emoţii la fel ca şi ceilalţi membrii ai stafului...la fel,

cred, precum copiii.

Pentru această sesiune îmi propun să ne cunoaştem, să observăm posibilele

preferinţe ale copiilor pentru voluntari şi bineînţeles îmi doresc să creez o atmosferă plăcută
care să le deschidă copiilor pofta de joacă!

Pentru a ne cunoaşte folosim jocul Name volley. Suntem aşezaţi în cerc iar mingea
merge de la unul la altul. Pentru prima dată, copii au nevoie de un pic de ajutor.

Pentru că nu avem stare propun să ne mişcăm puţin. Să ne simţim ritmul şi corpul.

După aceasta invit copiii la un joc despre culori (atingem o anumită culoare de pe noi) şi apoi
facem nişte bubles şi încercăm să le menţinem în aer.

Prima sesiune a fost destul de grea, copii au fost agitaţi şi nu îşi doreau să fie acolo.
Am observat însă o tendinţă de a se îndrepta către un anumit voluntar.

2. 08 Mai 2010: - Voluntari: Dana, Corina, Andra.

Copii: Andreea, Matei, Alex. Radu a fost mutat în grupul Corinei

Astăzi este mai bine, copiii nu mai sunt atât de agitaţi iar mutarea lui Radu în alt
grup a fost benefică.

Pentru a avea un ritual de început şi de sfârşit m-am gândit să invit o păpuşă care să
ne salute. Numele lui (pentru că este vb despre o păpuşă băieţel), este BoBo. După salut, ne
mişcăm puţin şi ne arătăm părţiile corpului ca să vedem nivelul de conştientizare al fiecăruia.
După aceasta facem un joc de mimică şi sunete iar pentru sporirea încrederii şi verificarea
toleranţei la atingere propun masajul vremii şi jocul with/ against.

La sfârşit confecţionăm nişte bărcuţe, le colorăm şi le lansăm la apă!

9
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

Astăzi a fost mult mai bine suntem mai încrezători iar faptul că ne-am aşezat pe
covor ne-a adus, oarecum, împreună. Copiii se bucură că s-a terminat dar sunt sigură că vor
reveni cu plăcere.

3. 15 Mai 2010: - Voluntari: Dana, Corina, Andra.

Copii: Andreea, Matei, Alex.

Astăzi copii sunt bucuroşi şi curioşi, iar staful este mai încrezător. Pentru început, BoBo vine
şi ne salută iar noi dăm frumos mâna cu el şi ne bucurăm că îl vedem. Apoi, ne încâlzim prin
câteva exerciţii de mişcare şi ne distrăm cu un joc în care redăm sunete de animale.

Încet, încet intrăm în lumea emoţiilor şi încercăm să exprimăm cum ne simţim, prin
intermediul unor desene şi prin mimică. Andreea a avut nevoie de ajutor pentru desen, iar
Matei şi Alex au desenat nişte feţe zâmbitoare. Cel mai mult le-a plăcut când am mimat
diferite emoţii precum: bucuros, supărat şi furios.

Urmează un joc în care trebuie să fim atenţi la colegi. Suntem aşezaţi în cerc, pe
scaune iar atunci când unul din noi strigă: fierbinte, ne ridicăm şi ne schimbăm locul. Aici
copii sunt încântaţi şi se distrează. Andreea are nevoie de susţinere pentru că are anumite
probleme de mobilitate. Nu suntem foarte atenţi şi avem tendinţa să fugim într-una, dar sunt
sigură că suntem pe drumul cel bun. La sfârşit ne jucăm cu jocul culorilor. Avem nişte fişe
colorate pe jos şi fiecare merge pe culoarea indicată. Aici Alex şi cu Matei s-au îmbrăţişat
foarte frumos. După aceasta facem nişte bubles şi ne luăm la revedere împreună cu BoBo.

A fost o sesiune frumoasă iar copii sunt veseli şi bucuroşi.

4. 22 Mai 2010:- Voluntari: Dana, Corina, Andra, Lăcrămioara.

Copii: Matei, Alex, David. Andreea este bolnavă.

David a venit în grupul meu deoarece grupul din care el făcea parte s-a destrămat (a fost
grupul Ralucăi Bratu) şi nu era ok să facă parte din grupul condus de mama lui. Oricum eu am
dorit ca el să facă parte din grupul meu pentru că o parte din părinţii şi din voluntarii de la
celălalt grup considera că David este un copil obraznic cu care se lucrează foarte greu.

10
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

Pentru că avem o persoană nouă în grup reluăm jocul cu Name volley. Ne spunem
numele şi spunem apoi numele celuilalt. Alex îl cunoaşte pe David şi se bucură să îl vadă dar
şi Matei face cunoştinţă cu plăcere. După ce am introdus noul nostru coleg facem puţină
mişcare prin cameră şi apoi revenim la culori şi după ce arătăm culorile de pe hainele noastre
arătăm o culoare indicată la ceilalţi. Pentru că David şi-a exprimat dorinţa de a ne juca cu
mingea am decis să ne jucăm Ştafeta. A fost puţin greu cu aşteptatul rândului dar a ieşt destul
de bine.

Pentru sfârşit am pregătit jocul de-a mumia. I-am înfăşurat pe copii în hârtie igienică
şi am încercat să intrăm în rol. A fost mai greu pentru Matei şi pentru Alex, însă lui David i-a
plăcut foarte mult.

A fost o zi bună şi cred că David se va integra bine.

5. 29 Mai 2010:- Voluntari: Dana, Corina, Andra, Lăcrămioara.

Copii: Andreea, Matei, Alex, David.

Pentru că Andreea a lipsit data trecută, reluăm jocul în care facem cunoştiinţă.
Urmează să facem puţină mişcare ca să ne dezmorţim iar apoi facem un joc în care trebuie să
urmăm un ritm. Cu ajutorul unor cutii de carton şi a unor creioane colorate reuşim fiecare din
noi să redăm ritmul făcut de persoana dinaintea noastră. Este un joc care place.

Am decis apoi să facem jocul cu ştafeta puţin mai complex si acum ne împărţim în
echipe, asta pentru spiritul de competitie. lui David îi este puţin greu să aştepte dar este un
exerciţiu bun pentru el. Cu toţi ne-am distrat şi suntem gata pentru un nou joc de mişcare,
răbdare şi atenţie: ridică-te când auzi clopoţelul. Aici stăm cu toţii pe scaune iar în în spatele
nostru cineva sună clopoţelul. Când îl auzim ne ridică şi nu ne punem la loc decât atunci când
sunetul încetează. La acest joc copiii s-au descurcat foarte bine, au înţeles reguliile şi s-au şi
distrat foarte mult. La sfârşit jucăm un pic de fotbal, recompensă pentru David care a fost
cuminte, şi ne luăm împreună cu BoBo, la revedere.

Suntem bucuroşi pentru că a fost o zi foarte bună iar Andreea a stat împreună cu noi jos pe
covor!

6. 05 Iunie 2010: - Voluntari: Dana, Corina, Andra, Lăcrămioara.

Copii: Andreea, Matei, Alex, David.

11
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

Grupul nostru începe să se închege. Astăzi începem, ca de obicei cu salutul lui BoBo
iar apoi ne jucăm ştafeta pe echipe şi pe care o facem pereche cu jocul de culori. După ce ne
distrăm şi trecem prin bucuria reuşitei sau prin frustrarea jocului pierdut, trecem la jocul cu
clopoţelul. De această dată scaunele sunt întoarse astfel încât să nu se vadă persoana care sună
clopoţelul ci să fim atenţi doar la sunet. O altă noutate este faptul că fiecare copil are ocazia să
sune. Acest lucru îi bucură foarte tare şi se vede că se simt importanţi făcând asta. A ieşit
foarte bine. Copiii au fost atenţi şi s-au distrat.

Noutatea acestei sesiuni alături de alte jocuri a fost jocul cu ziare realizat de Larry, la
curs. Aici am rupt împreună ziarele, şi am făcut pe rând mingi din ele şi le-am aruncat unul la
altul (voluntar- copil). Cel mai mult le-a plăcut să rupă ziarele ei având o mică dificultate în a
arunca la coş. Apoi am vorbit despre animalul preferat pe care l-am şi colorat. A fost un joc
dificil pentru ei, voluntarii au dat exemple de animale ei alegând apoi unul.

La sfârşit am făcut un joc atenţie şi memorare, alba- neagra cu bombonici. Copiii

dar şi voluntarii au fost foarte încântataţi mai ales că era vorba despre ceva dulce. A fost
foarte bine! Cel mai drăguţ mi s-a părut faptul că, în cazul în care un copil nu dorea
bombonica, o oferea unui alt copil, spunându-i numele, foarte frumos!

7. 12 Iunie 2010: - voluntari: Dana, Corina, Andra, Lăcrămioara

Copii: Andreea, Matei, Alex, David.

Am început cu BoBo şi cu exerciţii de mişcare. Fiecare merge în ritmul lui şi încet,

încet intrăm în alt ritm. După încălzire aducem paraşuta şi copiii sunt foarte încântaţi. Nu a
ieşit foarte bine acest joc deoarece ba ţineau de ea, ba nu ţineau, unul dorea să se urce pe ea
altul o flutura cu putere....a fost greu. După ce reuşesc să adun paraşuta trecem la un joc de
culori. Avem tiplele colorate pe jos şi în mâna lor se găsesc fâşii de hârtie colorată. Ideea
jocului este ca atunci când auzim denumirea culorii din mână, să fugim repede la o culoare
indicată. A fost drăguţ pentru că la un moment dat am fost mai multe persoane pe aceeaşi
culoare şi am făcut un deosebit grup hug. După acest joc readucem în grup jocul cu ziarele.
De data aceasta copii vor face perechi. A fost destul de ok. Au avut nevoie de puţin ajutor dar
s-au descurcat foarte bine. Apoi am făcut jocul cu against/ with, având de această dată perechi
formate din copil-copil. A fost destul de interesant aici, caracterul dominant al lui David a
ieşit în evidenţă dar încet încet a lucrat şi împreună şi nu doar împotrivă. Este un exereciţiu
bun. Alex a fost undeva la mijloc, destul de echilibrat iar Andreea şi Matei au fost oarecum

12
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

dominaţi. La final vine BoBo îi spunem la revedere şi sperăm că va fi mai distractiv data
viitoare.

8. 18 Iunie 2010:- Voluntari: Dana, Corina, Andra, Lăcrămioara

Copii: Andreea, Matei, Alex, David..

Astăzi, Alex întârzie iar Andreea are o zi mai grea. Nu vrea să intre şi strigă la
mama. Încerc să o motivez să ni se alăture însă devine supărată, strigă şi doreşte să stea la
geam. Nu pare să fie deranjată de ceva ci mai mult vrea să atragă atenţia şi să facă şotii. Încet,
încet începem activitatea iar Andreea continuă să refuze participarea. Venirea lui BoBo o
bucură pe Andreea care chiar dacă mai are tendinţa să se retragă se implică până la sfârşit,
într-o mică măsură, în toate jocurile.

După ce facem încălzirea cu o serie de exerciţii fizice, întindem o sfoară, pentru că

astăzi suntem micuţii acrobaţi! ideea acestui joc este parcurgerea întregului traseu, fără să
cădem de pe sfoară şi apoi la un indicator va trebui să ne oprim şi să facem un gest. A fost
amuzant dar şi un pic greuţ. Bucuria cea mai mare era la final cînd toţi ne exprimam emoţia
reuşitei.

După ce confecţionăm avioane, cu ajutor din partea voluntarilor le personalizăm şi

apoi decolăm. Până la un punct indicat. După ce aterizăm, aducem nişte foi şi desenăm
animalul preferat. Aceste desene vor deveni păpuşi care ne vor ajuta să arătăm unde trăieşte
fiecare animal. Finalul vine cu salutul lui BoBo şi cu supărarea lui Alex care ar fi dorit să mai
continue.

9. 26 Iunie 2010- Voluntari: Dana, Corina, Andra, Lăcrămioara

Copii: Andreea, Matei, Alex, David.

Astăzi începem cu încredere şi cu voioşie însă Andreea este din nou indispusă şi greu de
motivat.

După încălzire începem cu micuţul acrobat. Fiecare va parcurge tarseul şi va face o

anumită mişcare pe care o va repeta următorul. A mers destul de bine. Apoi aducem un plus
de distracţie cu jocul de popice. Copii sunt foarte încântataşi şi bucuroşi atunci când dărâmă
popicele. Pot să spun că s-au descurcat foarte bine..

13
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

Apoi ne jucăm cu papuşele de deget care se salută între ele urmate de jocul cu
şoricelul şi pisica. Aici ne împărţim în două echipe şi suntem pe rând fie şoriceii, fie pisicile.
Distracţie mare şi o intare în rol destul de bună. Ne luăm rămas bun şi ne vedem data viitoare.

10. 03 Iulie 2010: - Voluntari: Dana, Corina, Andra, Lăcrămioara

Copii: Andreea, Alex, David. (Matei nu poate ajunge astăzi)

Astăzi ne luăm inima în dinţi încercăm să folosim din nou paraşuta. Este puţin mai
bine dar se poate mai mult. Ritmul iese puţin mai bine decât jocul pe echipe, pe acesta din
urmă, copii nu îl înţeleg foarte bine. După ce strângem paraşuta, ne mişcăm din nou şi facem
ne oprim formând statui, este puţin greu să stăm într-un loc dar ne descurcăm. După aceasta
pasăm mingea de la unul la altul şi încheiem cu o ştafetă în perechi.

Alex i-a simţit lipsa lui Matei. Ne-a spus că acesta lipseşte şi s-a observat că este un
pic trist din această cauză. (în săptămâna următoare nu a mai vorbit despre centru, cum
obişnuia să o facă).

11. 10 Iulie 2010: - Voluntari: Dana, Corina, Andra, Lăcrămioara

Copii: Andreea, Matei , David, Alex.

Ne apropiem de final şi din păcate doar acum ne-am dat seama că ar trebui să scriem
nişte reguli... copiii participă activ la realizarea lor şi vin cu sugestii. BoBo le repetă şi toţi ne
dăm acordul şi promisiunea că le vom respecta.

După ce facem puţină mişcare, ne aşezăm şi ne facem reciproc masajul vremii şi

masajul cu pizza. Alex a reţinut mişcările încă de data trecută şi ne ajută să ne reamintim cu
toţii. Dacă tot suntem la capitolul acesta, hotărâm să facem şi puţin din jocul against/with.
Prima dată facem perecchi între voluntar- copil apoi, copil– copil.

Pentru final am pregătit un joc preferat şi anume: ascultă clopoţelul. De data aceasta
vom face lucrurile un pic mai complexe. Avem 2 sunete pregătite: cel de clopoţel şi o melodie
de pe telefonul mobil. Trebuie să ne ridică doar când se aude clopoţelul. Copii s-au descurcat
foarte bine. Au discriminat sunetele şi au reacţionat doar la clopoţel. Din nou au fost foarte
încântaţi când au putut suna şi ei din clopoţel. După clopoţel propun să pictăm cu degetele. La
început copii vor să folosească pensule, dar încet încet renunţă la acestea şi se murdăresc din
cap până în picioare. Au ieşit nişte desene superbe pe care copii au fost bucuroşi să le
semneze.

14
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

A fost o sesiune bună. Andreea a fost ignorată când a avut comportamente

neadecvate şi recompensată puternic atunci când a participat frumos alături de noi. Ne vedem
data viitoare.

12. 17 iulie 2010: -Voluntari: Dana, Corina, Andra, Lăcrămioara

Copii: Andreea, Matei, David. (Alex este bolnav)

Este din nou sâmbătă şi suntem gata pentru o nouă sesiune de joc. Începem cu
binecunoscutul BoBo şi salutul său apoi ne mişcăm şi încercăm să intrăm în atmosfera
jocului. După ce ne prefeacem că suntem statui, ne dezgheţăm şi intrăm în haine de mumie.
Este un joc plăcut în mod special pentru David, Andreea şi pentru voluntari. Matei nu este
prea încântat.

După aceasta trecem la jocul cu popice. Copii sunt foarte răbdători şi nu mai au
tendinţa să intre în faţa celuilalt. Este un joc care îi bucură mult şi care l-a ajutat pe David să
păstreze rândul şi să tolereze faptul că poate să şi piardă. La sfârşit reluăm jocul alba/neagra
cu bombonici. Suntem foarte atenţi şi în cazul în care nu dorim bombonica, o oferim frumos
unui coleg. Este foarte frumos să îi văd atât de apropiaţi. Dovada faptului că grupul este
închegat a fost şi atunci când Bianca, o fetiţă din grupul Corinei a rămas puţin şi la grupul
meu. David nu a vrut să îi dea o bombonică. A spus că i-o va da colegei lui Andreea.

BoBo ne spune pa! pa! Şi noi îi răspundem frumos: PA BoBo ne vedem data viitoare!

13. 31 iulie 2010:- voluntari: Dana, Corina, Andra, Lăcrămioara

Copii: Andreea, Alex, David. Matei este la mare

O nouă zi plină de voie bună şi joc. După ce îl trezim pe somnorosul de Bobo, facem
puţină mişcare şi încercăm să păstrăm un anumit ritm. Apoi aduc o tăviţă pe care am pus
diferite obiecte. Copii trebuie să reţină obiectele şi să spună ce lipseşte după ce deschid ochii.
Sunt foarte perspicace şi observă imediat ce lipseşte. le place jocul. Pentru puţină destindere
ne jucăm din nou nişte popice iar apoi aducem în scenă nişte păpuşi de mână, reprezentând
diferite animale. Copii îşi aleg câte o păpuşă şi intră uşor, uşor în pielea personajului.
Animăluţele comunică între ele prin gesturi şi sunete. Este foarte bine! Pa, pa BoBo! pe data
viitoare!

15
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

14 03 August 2010: Corina , Lăcrămioara (Dana şi cu Andra au plecat acasă, nu sunt din
Braşov)
Copii: Andreea, Alex, David.
Este penultima sesiune şi îmi pare foarte rău că nu le-am oferit copiilor o formă
vizuală referitoare la trecerea sesiunilor. Acum le explic că mai avem o sesiune şi
încheiem...dar nu par să înţeleagă sau să accepte...

Astăzi facem o serie de jocuri făcute de-a lungul sesiunilor şi pe care copiii le-au
îndrăgit. Mişcarea şi în special alergatul în jurul sălii, jocul cu clopoţelul, popicele şi la sfârşit
alba/ neagra cu bombonici. Este o sesiune frumoasă plină de energie şi voie bună. Copii sunt
mai apropiaţi şi mai spontani în gesturi şi limbaj. Ne luăm apoi la revedere de la BoBo care
ne spune încă odată că data viitoare va fi ultima sesiune desfăşurată împreună.

15. 07 august 2010: - voluntari:Corina, Lăcrămioara

Copii: Andreea, Matei, David. Alex este la mare...
Pentru finalul sesiunilor i-am rugat pe copii să îmi spună ce joc ar dori să jucăm. Şi
au ales bineînţeles popicele. Am dat dovadă de spirit de echipă! I-am încurajat pe ceilalţi când
dădeau cu mingea şi eram la rândul nostru încurajaţi...frumos! apoi am decis să ne desenăm
mâinile pe o planşă şi să le legăm simbolic între ele. Fiecare copil îşi colorează propria
mână...ne pare rau că Alex nu este prezent, însă îi păstrăm un loc pe planşă. Pe lângă desenele
noastre vom lipi nişte poze făcute de-a lungul sesiunilor. Pentru sfârşit am pregătit o
prezentare cu pozele noastre pe care le vom viziona pe laptop şi un mic cadou...o bombonică
de ciocolată.

Ne luăm rămas bun şi.... GATA.

1.intensiv– este descrisă în detaliu

2. intensiv- voluntari: Dana, Corina, Luiza.

copii: Matei şi David.

Astăzi suntem la fel de binedispuşi şi de veseli ca şi ieri. Din păcate Alex şi Andreea
nu au putut să ni se alăture.

16
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

Prima dată vine Tina şi ne bucurăm să o vedem chiar dacă atunci când o salutăm îi
spunem: bună BoBo . Apoi facem nişte exerciţii de mişcare şi reuşim foarte frumos să
schimbăm ritmul şi să îngheţăm în statui. Ne aşezăm şi ne ocupăm de un exerciţiu de
stimulare senzorială şi desensibilizare. Începem cu recipente umplute cu diferite materiale
tari de diferite mărimi. Avem melcişori, spirale, spaghetii, orez şi mălai. Pentru ca ei să
îndrăznească să atingă conţinutul am încorporat totul într-un joc cu incastru. Piesele erau
ascunse în cutii alături de bombonele. A fost o încântare pentru copiii, care dacă la început nu
prea vroiau să atingă nimic au terminat prin a nu dori să mai scoată mânuţele din conţinuturi.

A fost o experienţă tactilă dar şi auditivă deoarece au putut rupe spaghetele şi spiralele care au
scos un zgomot specific. Foarte frumos!

După încălzirea aceasta am trecut la masajul mâinii cu cremă. Prima dată ne facem noi înşine
masajul apoi ni-l facem unul altuia. David a insistat să il fac eu. A fost foarte frumos şi aici. A
fost o stimulare pentru mâini dar şi pentru miros.

La sfârşit ne-am exprimat dorinţele pentru Crăciun printr-o scrisoare către moşul. A fost
nevoie de ajutor la scris însă copii au spus exact ce îşi doresc şi au avut mare grijă pentru
aspectul scrisorii. A fost o mare plăcere pentru ei să folosească cariociile şi mai ales
sclipiciul!

Ne luăm la revedere şi ne urăm cele bune pentru Crăciun. Apoi specificăm că acum se încheie
ceva, iar dacă va mai continua..va fi altceva!

O sesiune drăguţă! Îmi sunt foarte dragi şi sper să ne revedem cu bine.

ÎN DETALIU.......

Este ora 10, pe hol se aud deja chicoteli şi paşi neliniştiţi. ies afară şi o văd pe Andreea

şi pe conştinciosul Matei. Imediat apare energic David cu mama lui fugind în urmă..mereu

17
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

face asta  . Alex întârzie cum mai mereu face şi îi rog politicos pe părinţii şi copii deja

sosiţi să mai aştepte câteva minute. Nu ne-am mai văzut de ceva vreme şi ţin neapărat să

avem un început bun împreună.

La 10.15 apare şi Alex. Mama lui îl ţine cu putere şi merg să văd de ce este supărat, mă

gândesc că nu vrea sa vină...când mă apropii însă de el îi văd chipul mai luminos si mai

vesel cum nu l-am mai văzut până acum. Esta ţinut de mamă pentru că nu mai are

răbdare să stea să îşi dea haina jos, vrea neapărat să vină în sala de joc. Şi pe chipul lui

David, al Andreei şi al lui Matei se citeşte bucuria reîntoarcerii.

Sunt obosită şi îmi este un pic teamă, însă energia lor pozitivă mă bucură şi îmi dă chef

de viaţă şi de joacă! Sunt mândră de ei şi simt că putem face multe lucruri frumoase

împreună .

După ce ne aşezăm pe covor, merg să îl iau pe BoBo. Astăzi el are o surpriză pentru noi: a

venit însoţit de o prietenă pe nume Tina. Copii sunt bucuroşi să îl revadă pe BoBo şi fac

repede cunoştinţă cu TiNa.

Pentru că Lăcrămioara nu mai poate veni am rugat-o pe Luiza să ni se alăture la grup.

Copii au primit-o destul de ok şi i-au stâlcit deja in vre-o patru feluri numele . BoBo şi

cu TiNa se retrag la locul lor iar eu scot dintr-o plăsuţă fermecată o minge ghiduşă

adusă din oceanul îndepărtat. O dăm de la unul la altul şi ne spunem numele, e bine să ne

reamintim şi este şi politicos atunci când avem persoane noi în grup. Sunt plăcut

surprinsă de rapiditatea cu care copiii îşi spun numele. Acum îl rostesc mai complex după

modelul lui Matei: pe mine mă cheamă ... drăguţ!

Pentru că este foarte interesantă, David are tendinţa să i-a mingea din mâna celorlaţi,

dar se retrage atunci când i se spune să îşi aştepte rândul. După ce ne-am spus propriul

nume aruncăm mingea de la unul la altul spunând numele celulilalt. Aici copii mai au nevoie

de ajutor în special pentru numele staff-ului.

După jocul cu Name Volley, ne reamintim regulile grupului şi spunem dacă suntem de

acord cu ele. Băieţii spun la fiecare regulă DA însă Andreea spune NU. După ce o întreb

încă odată spune şi ea, Da. Andreea încearcă să facă mici farse. Vrea să i-a mingea,

18
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

strigă la mama. Însă văzând că nu i se dă atenţie renunţă. Şi de această dată ea refuză

în primă fază, să participe la joc. Dana nu reuşeşte să o convingă aşa că merg cu o

jucărie la ea şi o aduc până la urmă alături de ceilalţi.

După partea cu reguli, propun să ne ridică şi să ne mişcăm puţin. Ne mişcăm părţile

corpului, mergem încet prin cameră, apoi mai repede, apoi şi mai repede, ne salutăm apoi

ne alegem un partener cu care să ne plimbăm. Andreea refuză să o iau de mână dar încet

încet acceptă să meargă alături de mine, nu pentru mult timp însă. Cel mai mult ne place

sa alergăm şi greu ne oprim la un ritm calm şi liniştit.

După mişcare ne aşezăm şi copiii sunt entuziasmaţi că am adus o tobă! Alex spune într-

una: face muzică! , iar David se apleacă peste toată lumea ca să o i-a. Luiza îi aminteşte

regula referitoare la aşteptarea rândului şi deşi nu se mai întinde după ea spune: e

rândul meu! Eu acum, David! Andreea se uită curioasă şi zâmbeşte. Matei spune şi el

timid: dă-mi şi mie. Ideea jocului este ca fiecare să urmeze un ritm auzit şi apoi să facă

propriul ritm pe care ceilalţi să îl urmeze. Ambele variante nu au pus probleme. Copiii s-

au descurcat foarte bine.

Pentru sfârşit am pregătit paraşuta! Copii sunt încântaţi să o vadă şi de abea aşteaptă să

o fluture.

Începem cu mişcări rare şi lente ca mai apoi să creştem treptat ritmul. Pentru prima

dată de când folosim paraşuta suntem toţi la unison! Lucrăm cu adevărat împreună şi

cred că asta spune multe despre grupul nostru. După jocul de ritm, trecem la jocul

preferinţelor. Fiecare spune ce îi place să mănănce apoi trece pe sub paraşută împreună

cu ceilalţi care au aceleaşi preferinţe. Foarte frumos!

La sfârşit ne luăm la revedere şi ne.... vedem mâine!

Gânduri la încheiere...

Grupul din care au făcut parte cei patru copilaşi, a fost o experienţă extraordinară pentru mine.
Am început cu emoţii şi cu neîncredere şi închei cu o mare bucurie, cu încredere şi cu
mulţumire pentru faptul că am crescut împreună, am învăţat şă ne jucăm împreună şi am
devenit un grup care a funcţionat foarte bine!

19
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

Supervizarea a fost foarte importantă. A fost o ocazie pentru a ne exprima temeriile în

legătură cu activitatea de la grup şi pentru a găsi soluţii şi idei. Pe scurt a fost ceea ce mi-a dat
încredere şi resursele pentru a merge mai departe pe lângă bucuria copiilor şi progresul lor,
bineînţeles!

Privind în urmă şi...... înainte îmi dau seama că mai am foarte multe de învăţat dar sunt
încrezătoare că am luat seama de greşeli şi că voi putea lucra din ce în ce mai bine.

CEL DE AL DOILEA GRUP:

LUNI 27. 09.2010

Este prima întâlnire cu grupul de la CVN. Am puţine emoţii însă îmi doresc să fie totul bine.

Când am ajuns în campingul de la Râşnov se lua masa astflel că am avut puţin timp pentru a
ne trage sufletul...

Primul contact cu membrii grupului mi-a dat un sentiment de teamă. Mă aşteptam să

fie vorba despre nişte copii sau tineri. Însă era vorba şi despre adulţi, majoritatea bărbaţi şi
întâmplarea a făcut să văd un conflict între aceştia. Îmi pare rău că am avut o reacţie
nepotrivită însă în acel moment sentimentul de nesiguranţă era atât de puternic încât îmi era
greu să mă stăpânesc.

Încă puţin şi începem activitatea. Primul lucru pe care îl facem este Name volley şi
încercă să reţinem cât mai multe nume. După aceea ni se dă o cremă şi începem să ne masăm
mâna. După masarea propriei mâini trecem la masarea mâinii partenerului. Este un pic cam
brusc introdus acest element deoarece am impresia că nici noi dar nici ei nu se simt pregătiţi
să interacţioneze astfel.

După masajul mâinii s-a trecut la masajul ploii care, la fel, nu a fost apreciat de toată lumea
însă eu personal începusem să fiu mai ok şi să abordez situaţia raţional şi cu haz.

Apoi am lucrat cu plastilină. Acest exerciţiu ne-a destins pe toţi şi ne-a amuzat.

A doua parte a zilei am facut exercitii de miscare. Am stat toţi într-un cerc şi a trebuit
sa ne alegem pe cineva care era aproape de înalţimea noastră, să punem mâinile pe umerii
celuilalt, să ne împingem cât putem şi să ne ţinem echilibrul. A fost foarte interesant şi cred că
a fost ceea ce a eliminat tensiuniile dintre noi. În primă fază băieţii nu doreau să se lase cu

20
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

toată puterea pentru că sunt fată însă când au văzut că eu nu mă las nu au mai avut nici ei
reţineri. Apoi a trebuit să stăm spate în spate şi să ne lăsam unul pe celalalt.

Au urmat apoi exerciţiul în care trebuia să schimbăm locurile cu ei care ne surprindeau

privirea şi cel cu tarseul şi cu elementele care trebuiau reţiunute şi executate. Acesta a fost
deasemnea un joc interesant care ne-a făcut să ne simţim bine împreună.

A treia parte a zile a fost cea în care am fost împărţiţi în grupuri mici şi am realizat mulajul
mâinii. Membrii grupului meu au fost DAN, PÂSCU ŞI TIBI. Am intercaţionat foarte bine cu
aceştia şi am reuşit să funcţionăm foarte bine ca grup. Mulajele obţinute au fost foarte ok şi
fiecare a dovedit foarte multă grijă atât pentru “mâna” proprie cât şi pentru cea a partenerului.
m-a bucurat foarte mult această apreciere.

Ziua s-a încheiat cu o discuţie, în grupul mare, legată de poveştiile din tabăra de anul trecut şi
a fost foarte drăguţ să vedem că îşi aminteau cu plăcere de acestea.

MARŢI 28.09.2010

Ziua a doua a inceput cu Name volley după care a urmat masajul propriei mâini.

Apoi ni s-a cerut să ne aliniem în funcţie de vârstă apoi după înălţime.

A fost trist să văd că o parte din ei nu îşi cunoşteau vârsta dar şi amuzant pentru că se
întâmpla să spună altă vârsta de fiecare dată când erau întrebaţi.

După această experienţă s-a trecut la realizarea ramei pentru propria fotografie. Mi-a plăcut şi
de această dată atenţia şi grija ca aceasta să iasă foarte bine. În timp ce fiecare decora, am
observat că cineva nu lucra. Îmi spunea că nu are ce să îi facă şi că nu se pricepe. După ce l-
am încurajat însă şi i-am spus să încerce totuşi, nu a mai vrut să se oprească. A fost ultimul
care a încheiat exerciţiul deoarece dorea ca rama lui să iasă perfect. Foarte bine!

Apoi cei care doreau au putut să îşi finiseze sau să îşi repare mulajul făcut ieri. Ne-am
întors în grupul mic şi ne-am străduit fiecare să întărim mulajul.

La sfârşit am făcut exerciţiul cu alinierea în funcţie de vârstă şi înăţime iar de data

aceasta, combinat cu alergat, atins 3 copaci, de ales o piatră, învârtit de două ori iar apoi am
păşit alături de persoana de lângă noi.

21
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

Am încheiat cu o poveste din Uzbekistan spusă de Sue.

MIERCURI 29.09.2010

Astăzi a trebuit să ajungem mai devreme însă pentru că stafful nu a a juns la timp, am
profitat şi ne-am jucat volley cu băieţii. A fost foarte distractiv şi cred că ne-a apropiat şi mai
mult ca şi grup.

Activităţiile propriu zise au început astăzi cu jocul fructelor. Acesta presupunea

schimbarea locurilor între noi. A fost putin haos pentru că fiecare se ridica nu neapărat după
indicaţii.

Apoi ne-am unit din nou în microgrupuri şi am discutat despre finalul poveştii lui
Mihai. A fost interesant pentru că toţi ne-am gândit la acelaşi final. Pâscu ar fi vrut altfel dar a
fost convins apoi. A fost foarte frumos pentru că fiecare îşi expunea opinea şi aducea
argumente. Vorbeam despre final cu foarte multă seriozitate: nu măi! Îţi spun eu cum s-a
întâmplat! Am decis apoi uananim că Mihai a rugat lupul să vină ca paznic la turma tatălui
său şi în schimb va primi câte oi va dori el să mănânce.

După discuţia legată de finalul poveştii am trecut la o altă discuţie legată de emoţii.
Pentru asta am folosit nişte cărţi de joc dăruite de Sue. Am amestecat cărţile şi i-am rugat pe
membrii grupului să aleagă o carte şi să spună ce reprezintă. Au făcut asta fie prin cuvinte sau
gesturi iar apoi am povestit un moment în care au resimtit acea emotie. Am vorbit despre
teamă şi despre bucurie. Am fost foarte impresionată când unul dintre ei mi-a spus că teama
este atunci când cineva vine şi pune câinele pe tine ca să te muşte.... mi-am dat seama că acest
lucru i s-a întâmplat şi am simţit furie pentru că cineva a îndrăznit să facă acest lucru...

Mă bucur că au fost deschişi în prezenţa mea şi au reuşit să exprime prin mai multe modalităţi
acele emoţi şi întâmplări.

După acel moment am dramatizat finalul ales pentru povestea lui Mihai.

Am reuşit foarte repede să ne punem de acord cum vom face şi ne-am simţit bine jucând şi
bineînţeles privind şi celelate piese.

După toate acestea am decorat mulajele realizate. Din nou foarte multă grijă şi preocupare.

La sfârşit am luat interviuri membrilor grupului mic. Şi de data aceasta au fost foarte deschişi.

22
 RAPORT DE PRACTICĂ 2010

Apoi...am făcut poze de grup şi ne-am luat rămas bun!

Gânduri la încheiere...

A fost o experienţă foarte frumoasă pe care mi-o voi aminti cu plăcere. Am învăţat multe
lucruri şi în primul rând am reuşit să trec peste teama de la început şi să cunosc nişte oameni
interesanţi şi frumoşi.

Mă bucur că am hotărât să fac practică în acest cadru şi îmi doresc să mai am ocazia să o fac.

23