Vulpea avea o coliba scobita in gheata, iar iepurasul
o coliba din coaja de tei. Vulpea il tot sacaia pe iepuras: - Coliba mea e luminoasa, iar a ta e intunecoasa. A mea e luminoasa, iar a ta e intunecoasa! Dar a venit vara si coliba vulpii s-a topit. Ea s-a rugat atunci de iepuras: - lepurasule, lasa-ma sa stau macar in curtea ta! - Nu vreau, vulpeo, fiindca m-ai sacait toata iarna! Dar vulpea nu s-a lasat si pana la urma iepurasul s-a induplecat si i-a dat drumul in curte. A doua zi, vulpea s-a rugat din nou: - lepurasule, lasa-ma sa stau la tine in pridvor! - Ba nu te las! De ce m-ai sacait atata toata iarna? Dar vulpea s-a rugat atata pana cand iepurasul a lasat-o sa stea in pridvor. A treia zi, iar a spus vulpea: - Da-mi drumul in coliba ta, iepurasule! - Nu vreau si pace! prea mult m-ai sacait! Dar vulpea nu s-a lasat si, pana la urma, iepurasul a lasat-o sa intre in coliba. Vulpea s-a asezat pe lavita, iar iepurasul pe cuptor. A patra zi, vulpea iar incepe. - lepurasule draga, lasa-ma sa stau langa tine pe cuptor. - Nu, nu te las, fiindca m-ai sacait atata. Dar vulpea nu i-a dat pace iepurasului pana n-a lasat-o sa vina pe cuptor langa el. A mai trecut o zi-doua si vulpea s-a apucat sa goneasca iepurasul din coliba. - Iesi afara, urechiatule, n-am pofta sa mai locuiesc cu tine! Si pana la urma l-a dat afara. Plange iepurasul si se jeleste si isi stergea siroaiele de lacrimi cu labuta. Niste caini care treceau pe acolo il zaresc si-l intreaba: - Hau, hau, hau. De ce plangi, iepurasule? - Cum sa nu plang, dragii mei? Am avut o coliba din coaja de tei, iar vulpea una de gheata. Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit.
- Nu mai plange, iepurasule, ca o scoatem noi.
- Mi-e ca n-o puteti! - Ba o sa vezi si tu! Cainii s-au apropiat de coliba: - Hau, hau, hau! Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea le-a raspuns de pe cuptor: - Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! Cainii s-au speriat si au fugit. Iepurasul plange iarasi cu lacrimi amare. Pe langa el trece un lup: - De ce plangi, iepurasule? - Cum sa nu plang, lupule? Am avut o coliba din coaja de tei, iar vulpea una de gheata. Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a dat afara. - Nu mai plange, iepurasule - zice lupul - ca ma duc indata s-o gonesc. - N-o s-o poti goni. Au incercat si cainii s-o goneasca, dar n-au izbutit. Nici tu n-o poti goni. - Ba da, ai sa vezi, am s-o gonesc. A sosit lupul in fata colibei si a inceput sa urle furios: - Uuuu, uuuu... Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor: - Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! Lupul s-a speriat si a fugit. Iar iepurasul plange si tot plange, lata ca vine un urs batran. - De ce plangi, iepurasule? - Cum sa nu plang, cumetre urs? Am avut o coliba din coaja de tei, iar vulpea una de gheata. Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit. - Nu mai plange, iepurasule - spune ursul - ca o gonesc eu acusi. - Ba n-o s-o gonesti. Au incercat si cainii, si lupul si n-au putut s-o goneasca. Nici tu n-o sa poti. - Ba o sa pot. Si a pornit ursul spre coliba mormaind: - Morrr... morrr... Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor: - Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! S-a speriat cumatrul Urs si a sters-o prin padure. Iepurasul iar plange si se caieste. Trece un cocos pe drum cu o coasa pe spate. - Cu-cu-rigu! Iepurasule, de ce plangi tu? - Cum sa nu plang, cocosule? Am avut o coliba din coaja de tei, iar vulpea una de gheata. Primavara, coliba vulpii s-a topit, vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit. - Nu mai plange, iepurasule, ca-ti scot vulpea din casa. - Ba n-o sa izbutesti. Au incercat si cainii, si lupul, si ursul si n-au putut s-o goneasca, nici tu n-o sa poti face nimic. - Lasa pe mine. A pornit cocosul spre coliba: - Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. Pe umar tin coasa, vulpea ticaloasa, s-o gonesc din casa! Vulpea aude si o cam sfecleste. - Iaca ma imbrac... zice ea. Dar cocosul nu se lasa: - Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. Pe umar tin coasa, vulpea ticaloasa, s-o gonesc din casa! Vulpea se balbaie: - Imi pun suba. Cocosul canta a treia oara: - Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. Pe umar tin coasa, vulpea ticaloasa, s-o gonesc din casa! S-a speriat vulpea din cale-afara, a coborat de pe cuptor si a luat-o la sanatoasa. Iar iepurasul si cocosul s-au mutat impreuna si au dus-o imparateste, si daca n-au murit, mai traiesc si astazi.