Sunteți pe pagina 1din 23

Ordonanta de urgenta privind reglementarea productiei, circulatiei si

comercializarii alimentelor, oug nr. 97/2001 republicata 2008

alimente contrafacute - alimente a caror calitate, mentionata in declaratia de


conformitate, in standardul sau specificatia tehnica de produs si pe eticheta, a
fost modificata, intentionat sau neintentionat, intr-un mod care ar putea
constitui un risc pentru sanatatea consumatorilor, care le-ar putea leza
interesele sau i-ar informa gresit;
Fabricarea si comercializarea alimentelor contrafacute sunt interzise.
Art. 42
Fabricarea de alimente falsificate sau contrafacute constituie infractiune si se
pedepseste potrivit Codului penal.

Produsele contrafăcute deţin un sfert din


comerţul românesc
publicat in Dosare pe 15 Februarie 2010, 00:00

Românii consumă zilnic produse contrafăcute, iar ponderea cea mai mare o deţin cele
alimentare

În România, contrafacerile acoperă toată gama de produse existente pe piaţă, de la


alimente şi băuturi alcoolice, la cafea şi condimente, de la parfumuri de lux şi
încălţăminte de firmă la detergenţi, plăcuţe de frână şi ochelari de soare. Practic, tot ce se
vinde are un echivalent contrafăcut, iar falsurile sunt pretutindeni - în prăvăliile de cartier
şi în magazinele „de fiţe” din mall-uri.

„Estimăm că la nivelul anului 2009 ponderea comerţului cu produse contrafăcute era de


aproximativ 26%”, a declarat pentru SFin Gabriel Turcu, preşedinte al REACT România
(Reţeaua Internaţională Anticontrafaceri). „România nu a realizat încă o analiză oficială a
ponderii produselor contrafăcute, iar estimările noastre se bazează pe date deţinute de noi
din activitatea anilor anteriori”, a precizat oficialul. În lipsa estimă-rilor privind efectele
contrafacerilor asupra economiei, atât România (prin intermediul Grupului de lucru pe
Pro-bleme de Proprietate Intelectuală), cât şi UE (prin Comisia Europeană) au în lucru în
acest moment analize şi studii de evaluare a acestor efecte, iar primul obiectiv comun este
reprezentat de stabilirea unui mecanism oficial de estimare a ponderii contrafacerii în
economie. În 2010 este de aşteptat ca ponderea contrafacerilor în comerţ să se menţină la
cote înalte. La fel şi pierderile înregistrate de stat, despre care oficialul REACT România
a precizat că „se regăsesc pe mai multe paliere: taxe, impozite pierdute prin neplata
acestora de către contrafăcători şi diminuarea cifrei de afaceri a comercianţilor afectaţi de
contrafaceri, locuri de muncă, descurajarea investitorilor”.

Contrafacerea în Romånia
La extinderea fenomenului în ţara noastră contribuie în primul rând puterea scăzută de
cumpărare, dorinţa românilor de a achiziţiona produse de marcă la preţuri mici şi, nu în
ultimul rând, ignoranţa în legătură cu modul de apreciere a calităţii produselor.
La fel ca şi în alte state, produsele cel mai frecvent falsificate prezente pe piaţa
românească sunt cele cu valoare adăugată mare şi o rată ridicată a vânzărilor. Aici intră în
primul rând produsele alimentare, apoi îmbrăcămintea şi încălţămintea, produsele
cosmetice, piesele de schimb pentru autovehicule, produsele de uz casnic şi gospodăresc,
telefoanele mobile, ceasurile, jucăriile, produsele software şi chiar pietrele preţioase. Spre
deosebire de contrafacerile prezente în piaţa vest-europeană, cele din România se remarcă
printr-o calitate mai slabă, punând astfel şi mai mult în pericol sănătatea şi viaţa
consumatorilor.

Bombe pentru stomac


De departe cele mai periculoase produse contrafăcute sunt cele alimentare. Cerealele,
făina, produsele lactate şi mai ales produsele şi preparatele din carne sunt cel mai des
falsificate, de obicei prin adaosuri nesănătoase sau substituiri.
Cafeaua, atât de prezentă în consumul populaţiei, nu putea fi omisă de pe listă. Ea se
falsifică atât în stare verde, cât şi prăjită, ori după prăjire şi măcinare. Cel mai des,
falsurile conţin năut, secară, cicoare, malţ sau chiar zaţ uscat.

Vinurile contrafăcute şi autoconsumul (vinul pe care românii îl prepară acasă) deţin


supremaţia pe piaţa vinurilor din România, printr-un procent mai mare de 50%. „Campio-
nii” falsurilor între vinurile româneşti sunt Busuioaca de Bohotin, Tămâioasa
Românească, Feteasca Neagră şi Muscatul Ottonel. De exemplu, viţa-de-vie din soiul
Busuioacă de Bohotin se cultivă la nivel naţional pe o suprafaţă de numai 50 de hectare,
în schimb vinul cu această denumire se găseşte pe piaţă în cantităţi impresionante.
Băuturile spirtoase sunt şi ele falsificate în cantităţi enorme, prin amestecul apei cu spirt
(nici nu mai contează dacă este destinat consumului uman sau industrial).

Haine „de firmă”


Pantofii sport contrafăcuţi Adidas, Puma, Nike şi Lotto sunt foarte răspândiţi pe piaţa
românească. Falsurile pot fi uşor identificate prin calitatea tălpii, rezistenţa vopsirii feţe-
lor la frecare uscată sau umedă şi calitatea cusăturilor. Încălţămintea din piele naturală
este contrafăcută prin confecţionarea din înlocuitori, care de cele mai multe ori sunt atât
de bine realizaţi încât la prima vedere pot induce cumpărătorul în eroare. Tot din „piele”
sunt şi poşetele Coco Chanel de pe piaţa românească, acestea fiind fabricate în China, şi
nu în Franţa sau Italia.
Îmbrăcămintea de firmă, atât de căutată în magazinele de lux, este şi ea deseori
contrafăcută. Exemple luate direct din mall-uri ar fi tricourile Ralph Lauren Polo
fabricate din poliester (şi nu bumbac 100%), cu tivuri inegale, nasturi din plastic (şi nu
din sidef), butonierele nasturilor dispuse vertical (şi nu orizontal). Şi marca Lacoste este
contrafăcută, falsul putând fi recunoscut prin dispunerea crocodilului cu capul spre
dreapta şi nu spre stânga.
Datorită faimei şi preţului ridicat, ceasurile Rolex sunt cel mai des contrafăcute. Falsurile
sunt fabricate în Hong Kong, Taiwan sau Coreea şi sunt vândute la preţuri ridicole şi fără
ambalajul original (verde sau maro, din piele).

Falsuri la tot pasul


Banalul spirt medicinal este campionul produselor nealimentare contrafăcute în România.
Mirosul ciudat şi culoarea necaracteristică sunt elementele care trădează falsul. Lângă
spirt este locul parfumurilor, falsificate în cantităţi enorme. Spre deosebire de cele
originale, parfumurile contrafăcute pot produce iritaţii ale pielii şi, în cazurile „fericite”,
au doar un miros puternic de alcool şi nu sunt persistente.
Mai departe, vata hidrofilă este contrafăcută prin declararea unui conţinut de 100% de
bumbac, când în realitate este din celofibră. Detergenţii sunt falsificaţi prin atribuirea u-
nor mărci de renume, la fel ca şi vopseaua de păr, şamponul, absorbantele, lamele de ras,
aţa dentară şi… bateriile.

O categorie de produse unde falsurile reprezintă peste 50% din totalul celor
comercializate este cea a pieselor de schimb pentru autoturisme. Aici se falsifică tot, de la
uleiuri, aditivi, furtune, plăcuţe de frână, tamburi, bielete de direcţie, garnituri de
chiulasă, bujii, pompe de apă şi chiar becuri pentru faruri.

Poliţia de Frontieră şi Autoritatea Naţională a Vămilor au derulat anul trecut mai multe
acţiuni în punctele de trecere a frontierei şi în zona de frontieră, cu rezultate
spectaculoase. De la IGPF am aflat că în 2009 descoperirile efectuate au constat în
„307.479 articole de îmbrăcăminte şi lenjerie contrafăcute purtând mărci internaţionale
protejate, 264.484 produse de parfumerie contrafăcute, 80.116 perechi de încălţăminte,
1.226.142 alte produse (ceasuri, bijuterii etc.). Valoarea bunurilor confiscate, în cazul în
care ar fi fost comercializate la valoarea celor originale, este de 26.330.552 de lei”.
Analiza fenomenului infracţional relevă şi principalele rute folosite pentru introducerea
mărfurilor contrafăcute în România. De exemplu, produsele textile vin de obicei pe
traseul Turcia - România, iar produsele contrafăcute din China vin îndeosebi pe cale
maritimă.

Contrafacerea - fenomen global


Peter Lowe, director divizional în cadrul Counterfeiting Intelligence Burreau, susţine că
„imitaţiile ilicite reprezintă la ora actuală cea mai înfloritoare activitate”. Practic, falsifi-
carea produselor reprezintă cel mai mare furt în curs de desfăşurare, caracterul său
clandestin făcând-o greu de identificat şi cuantificat.
Peste 70% din producţia mondială de contrafaceri provine din Asia de Sud-Est, 60% din
aceasta având ca destinaţie Uniunea Europeană, iar 40% - restul lumii. Pe primele locuri
se află Thailanda, China, Coreea şi Taiwan (China). Restul de 30% din volumul
contrafacerilor provine din bazinul mediteranean, primele locuri fiind ocupate de Italia,
Spania, Turcia şi Maroc şi au ca destinaţie Uniunea Europeană, SUA, Africa, Europa de
Est.

„Diviziunea muncii” în contrafaceri


Contrafacerea produselor originale este cunoscută din cele mai vechi timpuri, însă în
ultimii 50 de ani ea a căpătat proporţii îngrijorătoare la nivel mondial. Cea mai
substanţială creştere (de 14 ori) s-a înregistrat în ultimii 10 ani, şi mai pregnant după
2002, valoarea mărfurilor contrafăcute situându-se în prezent la peste 500 de miliarde de
dolari anual, comerţul cu mărfuri contrafăcute reprezentând circa 10-12% din volumul
comerţului mondial.

De remarcat este aria foarte largă şi diversificată a produselor falsificate. Practic, nu


există niciun produs care să nu fie contrafăcut. Astfel, se estimează că 8% din producţia
de ceasuri este contrafăcută, în materie de software proporţia contrafacerilor este de 35%,
se falsifică bancnote şi chiar monede ale diverselor ţări, cărţi de credit, CD-uri şi DVD-
uri, aparatură audio-video (25%), piese de schimb pentru automobile, produse de
parfumerie (10%), medicamente (6%), produse alimentare, produse vestimentare de
marcă etc.

Amploarea pe care a cunoscut-o fenomenul contrafacerilor a condus la o adevărată


„diviziune a muncii”, înregistrându-se „specializări” pe fiecare ţară:
- Articole de lux - Filipine, Taiwan (China), Hong Kong (China), Indonezia, SUA, Tur-
cia, Italia, Marea Britanie, Maroc, Mexic
- Componente mecanice - Coreea de Sud, Taiwan (China), Indonezia, SUA, Polonia,
Germania, Mexic
- Confecţii - China, Coreea de Sud, Filipine, Malaezia, Taiwan (China), Hong Kong
(China), Singapore, Turcia, Spania, Italia, Olanda, Marea Britanie
- Articole sportive - Filipine, Taiwan (China), India, Japonia, Brazilia, Mexic
- Produse de parfumerie - Filipine, Malaezia, Taiwan (China), Indonezia, China, Turcia,
Olanda, Franţa, Spania, Italia
- Electrocasnice - Malaezia, Taiwan (China), Portugalia, Italia, Marea Britanie, Mexic
- Ceasuri - Malaezia, Singapore, Olanda, Italia
- Produse farmaceutice - Taiwan (China), India, Pakistan, China, Nigeria, Camerun,
Turcia, Grecia
- Electronice - China, Taiwan (China), Hong Kong (China), Singapore, Pakistan, Japonia,
Canada, SUA
- Informatică - China, Singapore
- Şampanie - India, Rusia
- Jucării - China, Spania
- Pielărie - China, Turcia, Grecia, Portugalia, Spania
Scurt istoric

Nu se stie cu exactitate, dar probabil ca prima contrafacere dateaza de la aparitia monedei


în societatea umana. Romanii au comis o serie de contrafaceri, numite ulterior „legale”,
batând monede din cupru argintat. Cu acestea erau platiti soldatii romani care luptau în
teritoriile dusmanilor. Daca ei cadeau prizonieri, romanii nu voiau sa piarda aur si argint
în acest mod ! Iata ce departe de aceste scopuri se afla falsificatorii de bancnote de
astazi ! Ei se aseamana mai mult lucratorilor din monetariile otomane, una din ele
functionând si în zona Banatului. Aici se bateau monezi din aurul si argintul extras din
mine. Dar pentru ca s-au batut multe falsuri, sultanul Selim al II-lea a decis închiderea
monetariei si transportarea metalelor pretioase la Istanbul. Furtul de metal pretios se
practica în voie în monetariile din Evul Mediu, diferenta reprezentând câstigul acestora.
Mai apoi, în perioada interbelica, numai în Oltenia s-au descoperit peste 1000 de
monetarii clandestine.

Odata cu raspândirea tiparului au aparut si cronicile contrafacute, bibliile si cartile de


rugaciuni rescrise. De asemenea, perioadele de prohibitie au dus la înflorirea economiei
subterane si la încurajarea productiei contrafacute. În privinta protectiei desenelor si
protectiei industriale în România, o prima forma a fost stabilita prin asa-zisele
„privilegii” date de domnitori pe o perioada fixa si cu interzicerea folosirii lor de catre
terti. Astfel, domnitorul Alexandru Moruzi a acordat în anul 1800 un privilegiu lui
Stanila pentru o "cherhana de testemeluri, bohcele, macaturi, perne, plapome... pâna la 15
ani începându-se acest soroc de la leat 1800 mai 28".

Reglementarea juridica a venit mai târziu, dupa semnarea unor conventii internationale.
La noi, prima lege a brevetelor de inventii a intrat în vigoare la 17 ianuarie 1906, iar titlul
unic de protectie a inventiilor este brevetul de inventie, cu o valabilitate de 20 de ani,
începând de la data depozitului national reglementar.

În anul 1923, în "Buletinul Oficial" al Oficiului Proprietatii Industriale este publicat în


limbile româna si franceza un "Proiect de Lege asupra desenelor si modelelor industriale"
structurat pe 5 capitole astfel:

Capitolul I. Dispozitii generale, taxe, durata, decaderea si nulitatea.


Capitolul II. Formalitati de depuneri si înregistrare.
Capitolul III. Registrul desenelor si modelelor industriale.
Capitolul IV. Contrafaceri, urmarirea si pedepsirea lor.
Capitolul V. Dispozitii diverse si finale.

Acest proiect de lege a fost elaborat de Oficiul Proprietatii Industriale sub influenta
legislatiilor adoptate deja în tarile dezvoltate industrial din Europa Apuseana si cu
respectarea prevederilor Conventiei de la Paris pentru protectia proprietatii industriale,
ratificata de România în 1920. Situatia nefavorabila din România din acea perioada nu a
permis adoptarea acestui proiect de lege.

În anul 1924, se înfiinteaza Asociatia pentru Protectia Consumatorilor, ca organizatie


neguvernamentala, apolitica si non-profit.

Mai târziu, între anii 1970-1990, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci elaboreaza mai
multe proiecte de lege privind protectia juridica a desenelor si modelelor industriale (un
proiect de lege fiind comun cu marcile), dar toate sunt blocate de fostul C.N.S.T.
(Consiliu National pentru Stiinta si Tehnologie).

În 1996 se înfiinteaza Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, care din 2002 trece în
subordinea Guvernului.

În 2000 sunt emise Legea dreptului de autor si Legislatia privind respectarea drepturilor
de proprietate în actiuni de vamuire.

Misiune

Asociatia Romana pentru Combaterea Contrafacerilor (ARCC) a fost constituita avand ca


scop principal monitorizarea cazurilor de contrafacere prin identificarea lor in orice mod
si elaborarea unor strategii si programe de aducere a lor la cunostinta publica.

In acelasi timp, ARCC se doreste a fi vectorul major in mobilizarea eforturilor sectorului


privat si de stat prin crearea unui parteneriat intre investitori, producatori, consumatori si
autoritati, intr-o campanie sustinuta impotriva contrafacerilor prin crearea unui climat
economic solid si deschis dezvoltarii si investitiilor.

Obiective

Obiectivele, strategia si programele asociatiei române pentru combaterea contrafacerilor


Strategiile Asociatiei Române pentru Combaterea Contrafacerilor
I. Extinderea colaborarii în mediul de afaceri pentru reducerea cazurilor de contrafacere a
produselor comercializate în România
II. Dezvoltarea parteneriatelor cu autoritatile, institutiile publice si organizatiile
reprezentative ale societatii civile
III. Integrarea asociatiei în reteaua internationala a organizatiilor de combatere a
contrafacerilor
IV. Structurarea activitatilor economice proprii pentru sustinerea
obiectivelor/programelor asociatiei

Programe

Programele Asociatiei Române pentru Combaterea Contrafacerilor


I.1 Implementarea de modele de comunicare, dialog, consultare dedicate (de exemplu
conferinte periodice cu tema: Protectia marcilor pentru protectia consumatorului)
I.2 Crearea de grupuri de lucru specializate pentru armonizarea eforturilor de solutionare
a cazurilor de contrafacere identificate în diverse segmente de piata
I.3 Stabilirea relatiilor de cooperare cu Camerele de Comert si Industrie
I.4 Colaborarea cu alte asociatii active în mediul de afaceri (ex. A.G.I.R., A.N.E.I.R., etc)

II.1 Identificarea si demararea proiectelor comune ce pot fi derulate cu sprijinul si


implicarea asociatiei, prin dialog periodic cu: Autoritatea Nationala pentru Protectia
Consumatorilor si organizatiile/ asociatiile subordonate, afiliate sau partenere acesteia
(ex. Comitetul Interministerial pentru supravegherea Pietei Produselor si Serviciilor si
Protectia Consumatorilor, Asociatia pentru Protectia Consumatorilor), Autoritatea
Nationala a Vamilor, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Finantelor
Publice, organisme în subordinea acestora, asociatii/organisme de acreditare,
reglementare (ex. RENAR, AN.R.E.)
III.1 Stabilirea relatiilor de cooperare, consultare si afiliere la asociatiile internationale cu
traditie în combaterea contrafacerilor
III.2 Organizarea Conferintei Internationale de Combatere a Contrafacerilor, cu
periodicitate anuala, cu participarea organizatiilor internationale reprezentative
III.3 Organizarea participarii membrilor asociatiei si partenerilor de proiecte la
manifestari internationale externe
IV.1 Demararea de activitati economice prin efort propriu pentru producerea materialelor
de comunicare, informare, promovare si educare (revista periodica, brosuri, pagina web,
studii, alte materiale de prezentare si informare pentru uzul asociatiei sau al partenerilor
de proiecte, etc)
IV.2 Initierea de proiecte cu finantare externa pentru crearea unor laboratoare de
expertiza în domeniul elementelor de securizare/secretizare, instruirea expertilor,
acreditarea interna si internationala
IV.3 Proiect de baza de date cu acces limitat, în retea internationala pentru comunicarea
autorizata a tentativelor de fraudare, contrafacere.
Fenomenul contrafacerii si pirateriei a devenit un fenomen global. El afecteaza masiv
interesele economice ale multor state si, mai grav, afectează viata de zi cu zi a fiecarui
cetatean.

Este dificil sa gasim rapid o forma de raspuns eficienta si, in acelasi timp, legala la
fenomenul contrafacerii si al pirateriei. Este dificil, pentru ca legislatia la nivel mondial
este inca slaba si pentru ca sunt state care incurajeaza fenomenul prin politicile lor
interne. Fenomenul contrafacerii si al pirateriei este un fenomen pe care noi il consideram
extrem de daunator, in primul rand pentru populatie, o populatie care, adesea, este
afectata de calitatea unor produse care se vand sub marci de prestigiu.

Contrafacerea si pirateria afecteaza atat industria textilelor, cat si industria farmaceutica,


industria alimentara, precum si industria producerii pieselor de schimb auto. Aproape in
toate zonele economiei gasim produse contrafacute.

Romania a incercat, in ultimii ani, sa prinda timpul din urma, in conditiile in care, mai
bine de 10 ani, fenomenul nu a avut o legislatie adecvata. Transpunerea in legislatie
interna a directivei 2004 a Comisiei Europene a fost un pas important in asezarea
legislatiei romanesti la standardele Uniunii Europene.

In acelasi timp insa este foarte clar pentru noi ca nu vom reusi sa ne protejam populatia
decat in colaborare cu structurile internationale si nationale din statele cu care Romania
coopereaza.

Din acest punct de vedere, ultimii ani au fost pasi importanti inainte, dar trebuie sa
recunoastem ca, pe piata romaneasca, fenomenul contrafacerii inca se manifesta, cu toate
eforturile depuse de institutiile statului roman.

Poate - poate spun - avem si prea multe institutii care se ocupa de fenomen, iar
cooperarea dintre ele este uneori dificila. Din acest punct de vedere, probabil ca este un
element de analiza pentru toate statele interesate, cat de dispersata este responsabilitatea
institutiilor nationale in lupta impotriva fenomenului contrafacerii si al pirateriei.

Cu siguranta, contrafacerea si pirateria sunt elemente care afecteaza grav interesele


comunitatii de afaceri care respecta legislatia, afecteaza grav sumele investite pentru
cercetare si pot sa se transforme intr-un fenomen care sa descurajeze investitiile in
cercetare daca statele nu vor lua masuri de diminuare a vitezei de crestere a fenomenului.
Dupa cum vedeti, sunt foarte prudent, nu vorbesc de eradicarea fenomenului, nu vorbesc
nici macar de stoparea imediata a fenomenului contrafacerii si al pirateriei. Vorbesc doar,
si poate considerati ca obiectivul este prea modest, dar vorbesc doar de o incetinire a
proliferarii fenomenului.

Competitia loiala este tot mai mult afectata de fenomenul contrafacerii si al pirateriei.

Trebuie sa recunoastem, in acelasi timp, ca insasi siguranta nationala a statelor este


afectata de contrafacere: cu pasapoarte contrafacute, se practica traficul ilegal de
persoane, se misca retele teroriste si, de multe ori, se insusesc cetatenii pe care persoanele
nu au dreptul sa le reclame. Este un femonem care devine tot mai periculos si este un
fenomen pe care noi il apreciem a fi in crestere.

Intrebarea de ce proliferarea acestui adevarat cancer al economiei globale in momentul de


fata? are multe raspunsuri. Dincolo de practica unor concurente neloiale, ne intalnim
adesea cu o realitate care incurajeaza contrafacerile si pirateria. Si aici venim in saracie.
Cu siguranta, din acest punct de vedere, va fi mai usor pentru tarile bogate, cu un
standard ridicat de viata, sa-si convinga cetatenii sa nu mai apeleze la produse
contrafacute. Va fi insa extrem de dificil pentru statele sarace sa isi convinga cetatenii sa
nu devina un partener al celor care practica pe scara larga industria produselor
contrafacute.

Aici este de gandit care sunt masurile cele mai eficiente pentru diminuarea cresterii
fenomenului de contrafacere si piraterie. Noi credem ca o actiune decisiva a statelor de
origine a produselor contrafacute este esentiala, dar asta ar insemna sa avem o legislatie
acceptata in marea majoritate a statelor si, in general, de principalele state producatoare
de marfuri contrafacute.

Mi se pare aproape o crima ca un stat sa se faca a nu vedea ca pe teritoriul lui se produc


medicamente contrafacute. Este aproape o crima ca un stat de origine a unei productii
masive de produse alimentare sa nu ia masuri pentru stoparea unei astfel de productii.

Produsele alimentare si cele farmaceutice devin tot mai mult o marfa produsa cu
prioritate in industria contrafacerilor. Or, acest lucru afecteaza grav sanatatea cetatenilor
din tarile de origine. Riscul de imbolnaviri creste exponential, o data cu cresterea
productiei alimentare si farmaceutice de produse contrafacute.

As spune ca, din acest motiv, va trebui sa agream la un moment dat la nivelul
Organizatiei Natiunilor Unite ca statele sa isi ia masuri drastice de impiedicare a
proliferarii industriei marfurilor contrafacute pe teritoriul national si, in acelasi timp,
trebuie sa avem in vedere si distribuitorii din tarile de origine care o fac constient, de
aceasta data. El stie ca a achizitionat alcool, alimente, produse farmaceutice, piese de
schimb, la preturi foarte mici, la preturi de produs contrafacut, dar neavand o legislatie
care sa il descurajeze in tara de origine va continua sa faca afaceri lovind puternic in
siguranta cetatenilor, dar si afectand grav concurenta loiala pe care incercam sa o
stimulam pe toate palierele.
Din acest punct de vedere, Romania multumeste organizatiilor internationale cu care
coopereaza, fie ca vorbim de Organizatia Internationala pentru lupta impotriva
produselor contrafacute, de Interpol sau de organizatii nationale, cum ar fi Scotland Yard
sau FBI, institutii care au ajutat mult Romania in a incerca sa stopeze fenomenul pe piata
romaneasca.

Interviu cu Dl. Dan Docan

Presedintele Asociatiei Române pentru Combaterea Contrafacerilor

Ideea înfiintarii unei asociatii anti-contrafacere va apartine în totalitate. Cum s-a


conturat aceasta idee si cât de lung a fost drumul pâna la concretizarea ei?

Prin natura formatiei mele profesionale, cea de magistrat, am avut întotdeauna în vedere
stabilirea adevarului. Indiferent de locul de munca pe care l-am avut, m-am declarat în
mod public un dusman al falsurilor de orice fel si al minciunii. De fiecare data, atitudinea
mea i-a deranjat pe multi! În prezent, în calitatea de director general al Companiei
Nationale „Imprimeria Nationala” – S.A., sunt mai ancorat ca oricând în lupta împotriva
contrafacerilor. Este stiut faptul ca elementele de securizare realizate de Imprimeria
Nationala au drept scop stoparea fenomenului contrafacerilor. De altfel, din postura
aceasta a fost posibila participarea mea la Conferinta Internationala Anti-Contrafacere,
care s-a desfasurat în perioada 29 ianuarie – 1 februarie 2002 în Atlanta, S.U.A.
Evenimentul a reunit reprezentanti ai unor organisme implicate în lupta împotriva
contrafacerilor din 14 tari. În timpul acestei întâlniri, un reprezentant al organizatiei
americane International Anticounterfeiting Coalition (IACC), unul dintre principalii
organizatori ai evenimentului, m-a întrebat ce asociatii în domeniu exista în România. La
acea ora, nu exista nimic de genul acesta la noi. Aceasta discutie a nascut ideea
constituirii unei asociatii românesti anti-contrafacere. La întoarcerea mea acasa, am
început demersurile legale si am conceput statutul Asociatiei Române pentru Combaterea
Contrafacerilor. Astfel ca în luna octombrie 2002, asociatia a fost oficial înregistrata.

Care sunt obiectivele prioritare ale Asociatiei Române pentru Combaterea


Contrafacerilor ?

Cum o sa colaborati cu institutiile românesti autorizate sa lupte împotriva


contrafacerilor?
Trebuie spus din capul locului ca Asociatia Româna pentru Combaterea Contrafacerilor
nu se va substitui organelor de ancheta si justitie. Ne propunem în primul rând o
monitorizare si o semnalare a eventualelor cazuri de contrafacere. În acest context vom
promova proiecte de acte normative în domeniul contrafacerilor si vom crea si sustine
campanii pentru educarea populatiei. Pentru a implica cetateanul în lupta împotriva
contrafacerilor, trebuie în primul rând ca el sa fie informat si avertizat asupra pericolelor
la care se expune cumparând un produs falsificat. De asemenea, cetateanul trebuie sa
cunoasca adevaratele dimensiuni ale pagubelor aduse economiei noastre din cauza
retelelor de falsificatori. Cu o legislatie mai severa, autoritatile vor trebui sa fie mai active
în lupta împotriva contrafacerilor. Pentru realizarea tuturor acestor lucruri, vom colabora
cu toate institutiile ce au ca obiectiv protejarea proprietatii intelectuale si industriale,
protectia marcii etc. precum si cu organele de politie, Garda Financiara, autoritatile
vamale si autoritatile pentru protectia consumatorului.

Ce masuri au luat celelalte tari europene pentru combaterea contrafacerilor?

În Uniunea Europeana, marcile sunt bine protejate de lege, iar traditia acestora este
respectata de comercianti. Aici însa intervine si educatia consumatorilor, care stiu sa faca
diferenta între un produs original si o copie a acestuia si tin foarte mult la eticheta
autentica. Spre exemplu, un francez nu va cumpara niciodata un parfum „Dior”
contrafacut, chiar daca se vinde la un pret mai mic. Pentru consumatorul francez este
important sa se respecte pe el însusi. La fel, nici un cetatean german nu va cumpara
vreodata de la coltul strazii CD-uri pirat si nici un englez nu va fuma tigari si nu va bea
bauturi contrafacute, fabricate în cine stie ce fabricuta obscura si insalubra, doar pentru ca
sunt ieftine! Si ca sa va dati seama cum stau lucrurile, va dau un singur exemplu: în
România, societatile comerciale înfiintate dupa 1990, au declarat în obiectul lor de
activitate import-exportul de produse, fara sa existe o centralizare clara a lor. În schimb,
importatorii din statele membre ale Uniunii Europene sunt cunoscuti autoritatilor publice
si pot fi gasiti la adresele declarate. În România, la ora actuala, se pot importa foarte
multe grupe de produse în baza unei „Declaratii de conformitate”, data de catre
importator, prin care confirma ca produsul importat este corespunzator sau când pe
produse se afla aplicat semnul CE. Cu toate acestea, pe piata au fost depistate numeroase
produse purtând acest însemn, însa marea parte sunt contrafaceri. Cert este ca circa 80 %
din marile companii internationale sunt afectate de contrafacere si sunt nevoite sa
cheltuiasca sume mari pentru a lupta împotriva acestei îndeletniciri.

Ce strategie are PRESTIGE PARFUM împotriva contrafacerilor? Cu cine


colaborati în acest sens ?

Portofoliul Prestige Parfum cuprinde marci de prestigiu ca Dior, Guerlain, Cartier,


Davidoff, Jenifer Lopez, Chopard, Joop !, Jil Sander, Lancaster, Burberry, Christian
Lacroix, Loewe si din pacate am întâlnit pe piata româneasca produse contrafacute la
multe dintre marcile pe care noi le distribuim exclusiv. Colaboram pe plan intern atât cu
Autoritatea Nationala de Protectie a Consumatorului cât si cu REACT, societate de
avocati ce lupta împotriva contrafacerilor.

Ce masuri au adoptat producatorii si importatorii de parfumuri pentru a proteja


marcile ?

Cel mai important este informarea consumatorului – un produs de marca se poate


achizitiona doar dintr-un magazin agreat de marca respectiva. În domeniul nostru un
parfum original se cumpara dintr-o parfumerie selectiva, eleganta, unde se prezinta
întreaga gama a produsului, nu doar apa de parfum, ci si deodorantul, crema de corp,
gelul de dus, unde personalul de vânzare este pregatit sa prezinte, sa explice produsul, sa
dea cel mai bun sfat. Exista testere pentru a putea încerca produsul, esantioane, materiale
de reclama si promovare, diferite oferte si cadouri pentru client si mai presus de toate
holograma Prestige Parfum care certifica originalitatea parfumului cumparat.

Ce parere aveti despre înfiintarea în România a unei organizatii civile de lupta


împotriva contrafacerilor?

Era necesara o asemenea organizatie pentru a proteja atât consumatorul, marca, dar si
reprezentantul marcii pe piata româneasca. Mult succes în a reusi sa eliminati aparitia
produselor contrafacute pe piata!

Produsele contrafăcute deţin un sfert din


comerţul românesc
de Valentin Moraru in Dosare pe 15 Februarie 2010, 00:00

• print
• recomanda

Românii consumă zilnic produse contrafăcute, iar ponderea cea mai mare o deţin cele
alimentare
Foto

În România, contrafacerile acoperă toată gama de produse existente pe piaţă, de la


alimente şi băuturi alcoolice, la cafea şi condimente, de la parfumuri de lux şi
încălţăminte de firmă la detergenţi, plăcuţe de frână şi ochelari de soare. Practic, tot ce se
vinde are un echivalent contrafăcut, iar falsurile sunt pretutindeni - în prăvăliile de cartier
şi în magazinele „de fiţe” din mall-uri.

„Estimăm că la nivelul anului 2009 ponderea comerţului cu produse contrafăcute era de


aproximativ 26%”, a declarat pentru SFin Gabriel Turcu, preşedinte al REACT România
(Reţeaua Internaţională Anticontrafaceri). „România nu a realizat încă o analiză oficială a
ponderii produselor contrafăcute, iar estimările noastre se bazează pe date deţinute de noi
din activitatea anilor anteriori”, a precizat oficialul. În lipsa estimă-rilor privind efectele
contrafacerilor asupra economiei, atât România (prin intermediul Grupului de lucru pe
Pro-bleme de Proprietate Intelectuală), cât şi UE (prin Comisia Europeană) au în lucru în
acest moment analize şi studii de evaluare a acestor efecte, iar primul obiectiv comun este
reprezentat de stabilirea unui mecanism oficial de estimare a ponderii contrafacerii în
economie. În 2010 este de aşteptat ca ponderea contrafacerilor în comerţ să se menţină la
cote înalte. La fel şi pierderile înregistrate de stat, despre care oficialul REACT România
a precizat că „se regăsesc pe mai multe paliere: taxe, impozite pierdute prin neplata
acestora de către contrafăcători şi diminuarea cifrei de afaceri a comercianţilor afectaţi de
contrafaceri, locuri de muncă, descurajarea investitorilor”.

• Actualitate
• Cu tendinta
• Despre Tusnad
• Eseuri personale
• Hot Investigator
• Interviuri si Intalniri Online
• Legende Urbane
• Parerea voastra
• Primul Maraton
• Pro si Contra
• Refugiu Urban
• Reportaje
• The Borat Project
• The Caveman Project
• Urban Heroes
• Articole Discovery

• Concursul “Gandeste in afara Cutiei”


• De ce sprijinim Think Outside The Box
• Primul Maraton
• Regulile comentariilor pe TOTB
• Scrie-ne

o RSS
o Twitter
o FB

Legende Urbane | 9.3.2010

Ouale chinezesti facute de mana omului


au ajuns si in Romania
Cel putin pe calea web-ului. Un email cu aer de hoax, viralizat
rapid pe netul autohton, spune ca pentru niste oua false,
facute cap coada in China, e nevoie doar de carbonat de
calciu, amidon, rasina, gelatina si alumina.

de Cosmin Popan

O legenda mai mult sau mai putin urbana spune ca in China se poate falsifica orice: de la
branduri de haine sau de automobile, pana la biciclete pliabile sau iPhone-uri care il fac
invidios inclusiv pe Steve Jobs. Imaginatia celor care cred cu tarie in puterea de clonare a
poporului chinez nu are, de cele mai multe ori, limite. Asa ca, in loc sa se mai chinuie sa
rapunda la eterna intrebare “Ce a fost prima data: oul sau gaina?”, acestia prefera sa
aduca la masa o versiune noua de raspuns: “Chinezii care fac oua fara ajutorul gainilor”.

Intr-un mail stufos, plin de poze care de care mai convingatoare, initiatorii hoax-ului
(termen generic pentru tepele care se viralizeaza pe internet) ne detaliaza cum se naste un
ou fara ajutor aviar. Mai jos, va prezentam teoria care ne-a ajuns noua in inbox:

In China exista scoli false si chiar clase care predau o varietate de tehnologii de frauda
flagranta; chiar si ouale pot fi fabricate din materiale chimice, care se pot chiar praji.
Acesta este in prezent cel mai popular curs de falsificare.
Pasul 1: Procurarea de materii prime
Folosind 7 tipuri de materiale chimice, a se vedea poza de mai jos

Ouale false se fac din carbonat de calciu, amidon, rasina, gelatina, alumina si alte
produse chimice.

Pasul 2: Producerea de oua


Oul crud se formeaza in forma plina cam 2/3, se pun clorura de calciu, coloranti, oul
incepe sa capete forma cunoscuta.
“Galbenusul de ou” se formeaza in matrita rotunda. Se foloseste “apa magica”, adica
clorura de calciu.
Prin adaugarea unui pigment galben culoarea devine cea de galbenus de ou crud …

Pasul 3: Forma de ou
In matrita se pune alb brut de ou la nivel de 1/3, la fel ca prima turnare, galbenusul de
ou se introduce la fel ca galustele in supa, totul se spala in apa magica, iar jumatatea de
ou incepe incet sa se formeze. Forma de ou se lasa sa se usuce 1 ora, iar dupa spalarea
cu apa este gata.

Pasul 4
Liniile de cuplare a jumatatilor de oua se estompeaza prin cufundare in parafina si
carbonat de calciu, pentru formarea cojii in aceasta solutie, care se repeta de mai multe
ori, pana cand coaja se intareste putin. Dupa clatirea in apa rece, linia de cuplare se
estompeaza, iar in acest moment oul a capatat forma finala.
Coaja tare este formata prin imersarea lor in parafina, apoi se lasa la uscat.
Coaja artificiala de ou este foarte fragila si se sparge usor, dar cui ii pasa!
In timpul prajirii se formeaza multe bule mici, dar multi oameni nu remarca diferenta.
Oul arata exact la fel, are gust mai bun decat cel adevarat, dar astfel creste statistica
persoanelor cu toxiinfectii alimentare.

De ce se falsifica ouale?
Din cauza banilor. Costul oului fals e de doar 0.55 Yuan/kg, in timp ce ouale adevarate
costa 5.6 Yuan/kg.

“Povestea aceasta mi se pare mai falsa chiar decat asa-zisele oua”, declara pentru Think
Outside the Box doctorul Serban Damian. “Acestea sunt orice, dar nu oua. Asa ca nu
putem discuta despre ele ca despre oua si nici despre vreo valoare nutritiva. Probabil ca
acele substante au si vreun grad de toxicitate, dar nu ma pricep intr-atat la toxicologie.
Ma incred in faptul ca autoritatile sanitar-veterinare sunt pe faza astfel incat, daca exista
asa ceva in realitate, sa nu ajunga in magazinele noastre”.

ANSVSA are cunostinta de toate produsele care ajung pe piata romaneasca sau
europeana, ne asigura Raul Balogh, consilier al presedintelui ANSVSA. “Din fericire,
astfel de oua nu au ajuns si nici nu exista vreo sansa ca ele sa ajunga pe piata romaneasca
sau pe cea europeana”, spune acesta. Motivele pentru care nu ar trebui sa ne simtim
amenintati de invazia acestor oua sunt doua, in opinia lui Balogh: “Primul, pentru ca oul
este un produs extrem de perisabil si cu o perioada de valabilitate foarte scazuta. Iar
drumul cu vaporul din China pana in Europa dureaza pe putin trei saptamani. Transportul
cu avionul este exclus din cauza costurilor. Deci daca ajunge vreun ou pana aici, va fi
verificat cu lupa. Al doilea motiv este ca orice produs care intra pe piata romaneasca, deci
pe piata europeana, dintr-o tara terta UE, trebuie sa aiba un buletin de analiza de la un
laborator acreditat de Comisia Europeana. Sunt doar cateva in afara Europei si acelea nu
emit buletine de analiza care pot fi contestate pentru ca risca sa isi piarda acreditarea. Iar
o astfel de acreditare se obtine extrem de greu, implica niste costuri serioase in
instrumente si, odata pierduta, nu va mai fi niciodata redobandita. Oricum, prin sondaj, la
intrarea in Romania, sunt verificate, de catre inspectorii ANSVSA, toate produsele care
vin din afara UE”.

Ouale facute de mana nu sunt singurele produse chinezesti cu probleme care s-au infiltrat
in ultima vreme pe piata din Europa, spune Balogh: “Produse alimentare contrafacute nu
s-a intamplat sa intalnim pina acum. Insa produse provenite din China cu diverse nereguli
au existat. De exemplu, anul trecut, lumea stiintifica europeana a demarat o dezbatere
serioasa dupa ce specialistii EFSA (European Food Safety Authority) a depistat niste
ciuperci venite din China care erau contaminate cu nicotina. Din fericire, nici o astfel de
ciuperca nu a intrat in Romania. In urma cu doua saptamani, insa, inspectorii nostri de la
frontiera au depistat si au sechestrat peste 45.000 de pachete de ceai venite din China.
Ceaiul era tratat cu radiatii ionizante, depasindu-se nivelul maxim admis de legislatia
romaneasca si europeana. In plus, tratamentul cu radiatii ionizante era facut intr-un
laborator neacreditat de Comisia Europeana”.

Intoxicarile alimentare din China, in ani si cifre!


- 2001: s-au inregistrat peste 200 de decese inregistrate in urma suspiciunii de otravire
din alimentatie.

- 2001: peste 16.000 de oameni au fost intoxicati, cazurile dublandu-se de la an la an.

- 2009: s-au inregistrat peste 55.000 de copii cu cazuri de imbolnaviri dupa ce au


consumat toti acelasi tip de lapte! Patru dintre ei au murit.