P. 1
Activitatea Bancara

Activitatea Bancara

|Views: 191|Likes:
Published by vadisamoln

More info:

Published by: vadisamoln on Jan 11, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/07/2015

pdf

text

original

ACTIVITATE

BANCARA

Tema 1: Sistemul bancar.
1. Noţiunea, componenţa şi structura sistemului bancar. Sistemul bancar a Republicii Moldova include: • Banca Naţională a Moldovei; • Banca Comercială şi alte instituţii creditare. Noţiunea de instituţie de creditare denumeşte persoanele fizice şi juridice ce efectuează unele operaţiuni bancare. Băncile Comerciale pot deschide diferite reprezentanţe, filiale, sucursale pe teritoriul RM cît şi în afară. Băncile pot forma asociaţii, uniuni şi alte societăţi în vederea coordonării activităţii lor. Băncile comerciale se deosebesc 1. după felul de formare a capitalului statutar:  de stat;  mixte;  Societăţi pe acţiuni;  SRL. 2. după apartenenţa capitalului statutar:  de stat;  private;  mixte;  străine. 2. după felurile de operaţiuni:  specializate;  universale; 2. după sfera de influenţă în activitatea bancară:  republicane;  rtegionale. Statutul BC trebuie să cuprindă: ⇒ Denumirea şi sediul central; ⇒ Capitalul statutar subscris şi termenul în care urmează a fi vărsatş ⇒ În cîte acţiuni se împarte capitalul statutar; ⇒ Lista operaţiunilor bancare pe care le va executa banca; ⇒ Garanţiile asiguratorii pe baza cărora banca acordă credite; ⇒ Lista fondurilor constituite de bancă; ⇒ Teza că banca este persoană juridică; ⇒ Structura şi funcţiile organelor de administrare a BC; ⇒ Modul de înfiinţare a sucursalelor, filialelor şi agenţiilor în ţară şi în străinătate; ⇒ Modul de fondare a băncii şi de încheere a activitaţii ei. 2. Autorizarea băncii comerciale. 3. Funcţiile şi operaţiunile băncilor comerciale. 4. Activitatea băncii comerciale. 5. Dirijarea activităţii băncilor comerciale şi supravegherea de către banca naţională. BN este unica instituţie care efectueayă autoriyarea, supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare. În acest scop BN este împuternicită: a) să emită actele normative necesare şi să ia măsurile necesare pentru a-şi exercita împuternicirile şi atribuţiile, ce decurg din Legea cu privire la BN, prin acordare de licenţe instituţiilor financiare şi elaborarea de standarde de supraveghere a acestora şi să stabilească modul de aplicare a actelor normative şi a măsurilor menţionate; b) să efectueze prin intermediul funcţionarilor săi sau a altor specialişti calificaţi, antrenaţi în acest scop, controale asupra tuturor instituţiilor financiare, precum şi să examineze registrele, documentele pe conturile acestora, condiţiile la care îşi desfăşoară activitatea; c) să impună oricărei instituţii financiare măsuri de remediere sau să aplice sancţiuni prevăzute de lege dacă instituţia financiară sau salariaţii ei au încălcat legea sau vreun alt act normativ a BN, s-au angajat în operaţiuni riscante sau incorecte a instituţiilor financiare. BN poate crea şi întreţine o reţea de informaţii pentru necesităţile sistemului bancar. pagina

1

ACTIVITATE

BANCARA

pagina

2

În condiţiile unei piţe locale cu un contingent restrîns de clienţi. Termenul de liniar caracteriyeayă caracterul legăturilor dintre aceste secţii şi eşaloanele superioare ale băncii. supunerea directă şi nemijlocită a secţiilor conducerii băncii. statistic. investiţii. Una din aceste structuri. apar verigi intermediare între conducerea superioară a băncii şi structurile inferioare.ACTIVITATE BANCARA Tema 2: Organizarea activităţii bancare 1. Acestei structuri îi sînt caracteristice simplitatea legăturilor verticale. Odată cu specializarea unor verigi operaţionale. buget propriu. aparat de conducere. administrativă. acordarea creditelor. Băncile au structuri diferite în dependenţă de mărimea lor. marketing. Structura băncii. • secţii funcţionale. Structura organizatorică şi factorii care o determină. Teoria managementului recomandă delimitarea funcţiilor diferitor tipuri de secţii şi trebuie de avut în vedere că secţiile funcţionale nu au dreptul decît să acorde ajutor şi consultaţii secţiilor liniare. departamentul cadre. acceptarea depozitelor. Însă. În structura organizatorică putem evidenţia două tipuri sau genuri de secţii: • secţii liniare. Secţiile liniare se ocupă nemijlocit de îndeplinirea lucrului operativ. sînt independente în procesul activităţii lor. condiţionate de formele diferite ale proprietăţii. cumpărarea hîrtiilor de valoare. avînd servicii proprii. Un alt mod de organizare a serviciilor băncii pe un teritoriu mai mare poartă denumirea de structură funcţională. de asemenea. Odată cu extinderea activităţii băncilor regionale şi naţionale are loc specializarea şi complicarea mai departe a unor verigi ce necesită atragerea unor tehnologii noi etc. Particularităţile autorizării băncilor străine în RM. de depozitare. Sistema centrelor de profit se utilizează în limita unei singure bănci. pe cînd filialele-fiice ale holdingului au statut de persoană juridică independentă. diferă prin metodele de control utilizate. ce asigură descentralizarea funcţiilor şi intensificării rolului serviciilor băncii. în lipsa unei concurenţe şi a filialelor e răspîndită structura în formă de piramidă a băncii. Ordinea fondării BC. Decui. Un nivel şi mai înalt a specializării se atinge în companiile holding-bancare. Toate însă au o trăsătură comună ce constă în faptul că o parte mare de împuterniciri a organelor de conducere trec în posesia conducătorilor de un rang mai mic. ca de exemplu. etc. localitatea în care au fost înfiinţate sau zona economică etc. de planificare. deoarece filialele-fiice ale holdingului. le acordă ajutor în majorarea eficacităţii activităţii lor. casă. ca de exemplu. În bancile de acest tip există 6-8 secţii care cuprind princiopalele operaţiuni: creditare. Fiecare din ele este proprie unui anumit tip de piaţă. de revizie. 2. 3. În aceste condiţii devine necesar formarea în interiorul băncii a unei sisteme centralizate de centre de profit. poartă denumirea de structură geografică. Ea are multe aspecte comune cu structurile precedente. Serviciile funcţionale se ocupă cu deservirea departamentelor liniare. pagina 3 . cu trecerea de la deservirea unei clientele alese la deservirea unui contingent masiv a consumatorilor de servicii financiare se schimbă şi structura organizatorică a băncii. numărul secţiilor şi a angajaţilor depind de mai mulţi factori şi sînt determinaţi de integritatea economică. juridic. Sînt cunoscute cîteva scheme principale a structurii organizatorice a băncilor. Ca exemplu a unui astfel de centru de profit poate servi secţia de trast a băncii funcţiile căreia în mare măsură sînt separate şi permit constatarea clară a cheltuielilor şi rezervelor activităţii acesteia. În acest caz sînt posibile mai multe variante. care acordă clientelei un număr determinat de servicii. etc. evidenţă de sine stătătoare a cheltuielilor şi profitului.

Din această cauză dobînda de pe acest tip de depuneri este minimă. 1. Depozitele la vedere sînt mijloace ce pot fi solicitate de către client în orice moment fără înştiinţarea în prealabil a băncii. de decontare şi bugetare. Structura şi caracterul pasivelor influenţează operaţiunile active. Sursa principală a resurselor din afara băncii sînt depozitele bancare. d) fondul de amortizare. Diferenţa dintre dobînda la credite şi dobînda la depozite constituie beneficiul băncii. ♥ depozite la termen. e) fondul de risc etc. ♣ mijloacele altor bănci aflate pe conturile corespondente LORO sau pe conturile de depozite interbancare. ⇒ decontări pe investiţii capitale. Există diferite tipuri de depozite. Mişcarea banilor pe aceste conturi este justificată de către instrumentele de decontare. Sînt mai multe modalităţi de atragere a resurselor : ♣ depozitele populaţiei şi a agenţilor economici. de aceea este important de analizat sursele de provenienţă a resurselor bancare. ♥ depozitele persoanelor juridice.  soldurile de pe conturile creditare sau conturile corespondente lor. ♥ depozate convenţionale. Depunerile la termen sînt depozite atrase de către bănci pe o durată de timp stabilită. În majoritatea cazurilor depunerile la vedere deţin cea mai mare pondere în totalul activelor atrase şi este cea mai ieftină metodă de formare a resurselor bancare. ⇒ venituri anticipate. *1 depuneri la termen cu înştiinţare prealabilă. *2 depuneri de acumulare.ACTIVITATE BANCARA Tema 3: Resursele bancare. Depozitele sînt mijloace băneşti transmise de către clienţi BC în folosinţă temporară contra unei plăţi concretizată sub formă de dobîndă.  atrase. ♣ credite interbencare contractate de la BNM sau de la alte BC. Totalitatea depozitelor permit BC să formeze un capital pe care la rîndul său îl va investi în diferite operaăiuni. Depozite la termen cu înştiinţare prealabilă presupun că clientul trebuie să comunice băncii în prealabil despre sustragerea depunerii (în dependenţă de termenul de înştiinţare se determină şi cota procentuală pe depuneri). care necesită existenţa în circulaţie a unor active lichide sporite formate din contul activelor lichide. şi sînt destinate pentru efectuarea decontărilor curente. Depuneri la termen presupun transferarea mijloacelor în posesia băncilor în condiţiile stabilite în contract. ♣ soldul pe conturile de decontare ţi curente ale agenţilor economici. caracteristica şi structura. pagina 4 . clasificarea. Neajunsul acestei surse este caracterizată de variaţia imprevizibilă a soldurilor de pe conturi. ⇒ beneficiul bancar. În dependenţă de categoria de depunător deosebim: ♥ depozitele persoanelor fizice. Mărimea dobînzii depinde de termenul depozitului şi de modul în care depunătorul îndeplineşte condiţiile contractului.Resursele bancare: definiţia. ♣ mijloace primite de la emisiunea obligaţiunilor. La acestă categorie se referă:  mijloacele agenţilor economici de pe conturile curente. Mărimea minimă a soldului care poate fi folosit în calitate de resurse creditare stabile se calculează prin raportul dintre soldul anual mediu pe conturile de decontare sau curente şi rotaţia creditară anuală pe conturi. Pot fi deosebite: *0 depozite la termen. Resursele bancare se divizează în:  proprii. Resursele bancare sînt mijloace ce intră la dispoziţia băncii în rezultatul efectuării a operaţiunilor pasive şi care se reflectă în pasivul bilanţului bancar. După modul de retragere a mijloacelor depozitare deosebim: ♥depozite la vedere. Resursele proprii se compun din: ⇒ fondurile băncii: a) capitalul social: b) fondul de rezervă. c) fonduri speciale.

rolul şi mărimea capitalului propriu au specificul său în comparaţie cu alte domenii a activităţii de antreprenoriat. Posesorii acţiunilor date au facilităţi în caz de faliment. 3. Rolul capitalului bancar se evidenţiază prin acea că. Capitalul propriu reprezintă partea resurselor financiare a fiecărui agent economic. utilajului pentru încăperi. Pasivul bilanţului contabil reflectă toate sursele de formare a resurselor bancare acumulate de către bancă în scopuri profitabile în procesul eliberării creditelor. băncile şi alte instituţii financiare pot menţine o proporţie între capitalul propriu şi active spre deosebire de instituţiile nefinanciare. funcţiile. investigaţiei hîrtiilor de valoare. ele de asemenea sînt datorii adeverite. Sursa principală de acoperire a cheltuielilor de serveşte de obicei beneficiul acumulat. depunătorul este lipsit parţial sau total de dobînda aferentă. Altă posibilitate de atrgere a capitalului este emisiunea propriilor tipuri de credit sub formă de hîrtii de valoare. Capitalul acţionar se formează din: *3 acţiuni simple. bancile de obicei emit noi acţiuni. Capitalul bancar: definiţia. *4 acţiuni priveligiate. în cazuri nefavorabile cheltuielile pot creşte în aşa mod încît pentru acoperirea pierderilor e necesar de a utiliza o parte din capitalul acţionar. aduc venit în formă de divident. Capitalul acţionar a băncii. lărgesc sfera de activitate. componenţa şi destinaşia. Ele pot fi: pagina 5 . păstrînd aceste mijloace. în caz de pierderi neprevăzute sau cheltuielilor extraordinare. În cazul sustragerii înainte de termen a depozitelor. Emisiunea poate fi efectuată numai de către BC. serveşte ca linie de strategie avînd rolul de fond de asigurare pentru acoperirea cheltuielilor neprevăzute. banca se consideră solvabilă pînă cînd nu e atins capitalul acţionar.). 2. corespunzător. Acest specific a băncilor este influenţat de un şir de circumstanţe şi anume: băncile în rol de intermediar pe piaţele financiare atrag sume mari de capital străin în formă de depozite de la populaţie. De obicei. spre deosebire de alte întreprinderi. În fine. Acţiuni simple sînt acţiunile ce dau dreptul participării acţionarilor la formarea capitalului. Excepţii pot fi în cazul de faliment. Pasivele băncii se divizează în două grupe: ♠ capitalul atras. Procedura de subscriere este reglementată de actele normative în vigoare. Capitalul băncii este format din: ♠ capital acţionar propriu. Funcţiile capitalului propriu: 1. *5 surplus de capital.sursă a resurselor finaciare pentru bancă El este neschimbător la etapele iniţiale a activităţii bancare cînd fondatorii efectuează un şir de cheltuiele fără de care banca nu-şi poate începe activitatea în perioada iniţială (procurarea pămîntului. etc. clădirii. *6 beneficiu nerepartizat. Este vorba anume de capital acţionar. apărute în procesul operaţional a activităţii băncii. în afară de aceasta ele asigurăgestiune efectivă şi. Formarea capitalului propriu reprezintă etapa principală ce stă la baza începerii activităţii instituţiilor financiare. În afară de aceasta rolul capitalului acţionar în structura mijloacelor bancare este foarte mare pentru asigurarea stabilităţii băncii şi eficienţei activităţii ei. Aceaste asigură băncilor posibilitatea de accelerarea a mobilizării resurselor băneşti şi corespunzător micşorează necesitatea de capital propriu. Activelor bancare prezentate de diferite necesităţi şi obligaţii financiare sînt mai lichide şi mai uşor realizabile pe piaţă decît activele companiilor nefinanciare îngheţate în obiecte materiale. ♠ pasivele pe termen lung. În afaă de acesta din contul defalcărilor de capital se formează diferite rezerve. Funcţia de protecţie şi garanţie: Capitalul joacă rolul de asociator care permite băncii să prelungească acţiunile. dau dreptul la vot la adunarea acţionarilor. cu condiţia achitării depline a capitalului social subscris. Necătînd la acea că banca dispune de anumite fonduri de rezervă pentru aşa fel de cheltuieli. Capitalul propriu . Capitalul BC reprezintă o parte importantă a activităţii băncii fără de care banca nu-şi poate începe activitatea. Menţionăm că. băncile reglementează sumele minimale de depozite. cînd are loc lichidarea băncii şi realizarea averii la licitaţii. ♠ sursele atrase de depozit şi de depozitar.ACTIVITATE BANCARA Depunerile de acumulare se deosebesc de cele la termen prin faptul că depunătorul are dreptul de a introduce cote suplimentare la suma iniţială a depozitului. deoarece mijloacele primite în urma realizării obligaţiunilor pe piaţa financiară nu pot fi îndreptate la acoperirea pierderilor din activitatea curentă. Mărimea dividendului nu se fixează şi depinde de beneficiul primit. Capitalul social: ordinea formării şi completării. agenţi economici şi instituşii de stat. au dreptul la înaintarea reclamaţiilor faţă de bancă. Acţiunile priveligiate se caracterizează prin faptul că dividendul este stabilit şi nu depinde de beneficiu. le acordă depunătorilşor servicii specializate şi posibilităţi de primire a veniturilor pentru capitalul depus Sistema asigurată de stat a depozitelor corespunzător a miocşorat pericolul de retragere a depozitelor şi le-a permis băncilor să-şi menţină cota mijloacelor proprii necesară pentru asigurarea lichidităţii. 2.

beneficiază de un risc mai mic şi un nivel mediu a dividendelor pe acţiuni simple. de acea orice bancă se străduie să atragă cît mai multe mijloace pentru a majora creşterea fondului statutar al băncii. 5. • cu termen nelimitat. capital / suma depozitelor ce nu trebuie să fie mai mic de 10%. 4. Reprezintă fondul mijloacelor băneşti care reglează administraţia băncii şi Adunarea generală a acţionarilor. capital bancar / suma activelor ponderate la risc. Cu cît e mai mare structura activelor riscante în activul băncii cu atît mai mare trebuie să fie capitalul propriu. Indicatorii suficienţei capitalului Termenul suficienţa capitalului reflectă aprecierea solvabilităţii băncii şi gradul de prevenire la risc. Surplusul de capital se formează ca diferenţa dintre cursul de vînzare a acţiunilor simple şi nominalul lor. Mărimea lui poate fi modificată în sensul majorării prin emiterea de noi acţiuni sau majorarea valorii nominale a acţiunii sau prin răscumpărarea unei părţi de acţiuni de la acţionari în scopul anulării acestor acţiuni. • convertibile. plata unui dividend fix la acţiunile pruveligiate si altor cheltuieli ale băncii.  fondul de risc. Beneficiul nerepartizat reprezintă suma beneficiului acumulat ce rămîne în posesia băncii.  fondul de stimulare economică.  fondul de amortizare. BC formează fondul de rezervă în scopul asigurării executării obligaţiunilor băncii faţă de clienţi şi acoperirei pagubelor neprevăzute în procesul de activitate bancară. El este creat în baza actelor normative în vigoare în mărime de 25% din capitalul social al băncii şi se completează din contul defalcărilor anuale în mărime de 7% din beneficiu. ca obiect de investigaţie. Pentru a determina mărimea suficienţei capitalului bancar se folosesc: 1. ce nu au termen de stingere.ACTIVITATE BANCARA • nelimitate. 4. 2. perioadă determinată. capital / active. ce se cumpără după o dată determinată avizată preliminar. Fondul statutar se formează în urma atragerii mijloacelor prin emisiunea şi subscrierea la acţiuni care pot fi achitate contra mijloace băneşti precum şi acordarea în proprietatea băncii a cladirilor. Fondul statutar este o formă de asigurare a respectării obligaţiunilorasumate de către bancă. pagina 6 . coieficientul activelor riscabte. El este destinat pentru plata dobînzilor pe depuneri în cazul insuficienţei veniturilor. 3. utilajului şi altor valori. ce conţin menţiuni despre schimbarea lor contra unui anumit număr de acţiuni simple pe o Ele.  fondul de rezervă. Fondurile speciale ale băcii comerciale Capitalul băncii se formează din :  fondul statutar.

fiecare instituţie bancară îşi organizează casă. numărul cecului. Funcţia băncilor comerciale este controlul asupra operaţiunilor în numerar la întreprindere. fapt ce se documentează cu înscrierea în registrul de recepţionare a genţilor de incasator.pentru prevenirea încălcărilor şi crimelor financiare. Orarul controlului se determină de conducătorul boncii. în dependenţă de situaţia la întreprinderea concretă. 3) Borderoul de primire .satisfacerea necesităţilor clientelei legate de folosirea banilor în numerar. Reglementarea rotaţiilor băneşti în instituţiile bancare. reeşind din necesităţile clientelei şi instrucţiunile Bancii Naţionale. Procedura de recepţionare a banilor de la incasatori. Casa fiecărei bănci se organizează la dispoziţia conducătorului. Pentru deservirea întreprinderilor.ACTIVITATE BANCARA Tema 4. La sfîrşitul fiecărei zile operaţionale se eleborează un borderou sumar cu înscrierea tuturor faptelor de eliberare a banilor. ce se face în forma înscrierii în registrul special de evidenţă a încasării. Ultimele tot sunt destinate pentru deservirea incasatorilor. unde indică toate sumele recepţionate în cursul zilei. în cazul persoanelor fizice. 2) Chitanţa de recepţionare eliberată persoanei sau organizaţiei. . cu notarea zilnică a tuturor operaţiunilor. Este necesară întocmirea următorului set de documente: 1) Anunţul despre întroducerea banilor în casă.oformat de incasator şi semnat de persoana respectivă a organizaţiei ce introduce banii.de seară (destinate recepţionării sumelor de la incasatori). . care verifică documentaţia necesară şi numărul genţilor. Dacă acestă sumă nu este destulă se oformează o cerere. Pentru organizarea acestor case se cere eleborarea statutului special de funcţionare.elaborarea propunerilor privitor la perfecţionarea deservirii clientelei. obligatoriu adoptat de Banca Naţională. În mod normal banca trebuie să fie în stare să îndestuleze cerinţele băneşti a clientului din suma compusă din soldul iniţial la începutul zilei plus incasările. care se află în sediul organizaţiei respective. În componenţa ei pot fi create diferite tipuri de case operaţionale: . . . . unde ele se deschid şi se verifică suma de bani. Legislaţia RM impune băncilor comerciale efectuarea controlului în operaţiunile cu numerar la întreprinderi. Borderoul de însoţire rămîne la dispoziţia casierului casei de numărare. Eliberarea banilor se efectuză în baza cecurilor speciale semnate de conducătorul şi contabilul-şef al organizaţiei client sau de semnătura autentică a persoanei. Lucrătorul operaţionist al băncii compară iscăliturile cu specimentele din bancă. organizaţiilor sau instituţiilor mari pot fi organizate case speciale. care întroduce banii. Apoi genţile se transmit în casele de numărare.de schimb valutar. . Incasatorul predă toate documentele şi genţile casierului casei de seară.complectarea registrului de casăl.pentru recepţionare. Casierul fiecărei case completează un borderou sumar. . Ducementul se ştampilează de incasator.faptul dacă numerarul primit în bancă este arătat în întregime în documentaţia de casă a întreprinderii.pentru renumărare a banilor. Procedeul de întroducere. eliberarea şi păstrarea banilor şi a altor valori. pentru eliberare. Activitatea casei este condusă şi organizată de casierul-şef (superior). Casele bancare sunt organizate pentru: . Pentru recipţionarea. După această operaţie cecul se transmite în casa de eliberare a banilor. Procedeul de recepţie (incasare) a banilor. împreună cu banii şi conţine descrierea sumei aflate în geantă. . Se întocmeşte un borderou final cu înscrierea tuturor sume încasate în contul clienţilor în urma introducerii banilor. . Dacă la deschiderea genţii s-a depistat faptul. corectitudinea tuturor inscrierilor şi detemină dacă suma cerută nu depăşeşte acea din cont. oformat de persoanele respective a organizaţiei ce întroduce banii şi semnat de această persoană şi incasator. 3) Bonul de casă (documentul intern bancar) se transmite lucrătorului operaţionist pentru a face înscrierea cuvenită în contul bancar al clientului. Organizarea operaţiunilor de casă în banca comercială.folosirea banilor anume în scopurile arătate în momentul primirii banilor. Procedeul eliberării. Casierul-şef la sfîrşitul fiecărei zile operaţionale semnează informaţia privind circulaţia banilor în numerar prin casele ce ţîn de recepţionarea banilor.reglementarea rotaţiilor băneşti în instituţiile bancare. Se controlează următoarele momente: . că suma aflată în geantă diferă de cea din borderoul de însoţire se oformează un act corespunzător de deviere ce se semnează de reprezentantul împuternicit al clientului. transmisă prin fax pentru eliberearea sumei necesare din rezervele pagina 7 . 2) Borderoul de transmitere a banilor.pentru eliberarea cecurilor. Procedurile sfîrşitului zilei de operaţiuni. Completul documentelor de însoţire este: 1) Borderoul de însoţire .se află în geantă. Incasatorii introduc banii în casă în genţi speciale sigilate.

care în mod obligatoriu trebuie să fie transferat Băncii Centrale în decursul aceleiaşi zile operaţionale. Dacă surplusul este temporar şi va fi înlăturat prin îndestularea cerinţelor clienţilor pînă la sfîrşitul zilei. se poate lăsa surplusul la dispoziţia băncii operaţionale cu permisiunea personală a conducătorului Băncii Centralaţe sau primului înlocţiitor. Fiecărei bănci operaţionale i se stabileşte o limită a sumei în numerar aflată în casă.ACTIVITATE BANCARA bancii centrale (Filiala -. În cazul depăşirii acestei limite se formează surplusul. Această permisiune se semnează personal de guvernatorul Băncii Naţionale sau de prim locţiitor.Banca Centrală). pagina 8 . pentru evitarea transporturilor reciproc inverse. oficial se apelează la Banca Naţională pentru permisiunea de emisie. În caz dacă Banca Centrală nu este în stare să îndestuleze cerinţa.

procesul emiterii banilor se află sub un control strict din partea Băncii Naţionale.incasarea în conturi a tuturor sumelor în numerar. în primul rînd. .ACTIVITATE BANCARA Tema 5. Mijloacele băneşti în numerar. care se recepţionează şi se eliberează din casă. Prognosticul veniturilor de casă a băncii comerciale conţine 3 componente: • veniturile . cu excepţia sumelor primite din Banca Centrală. Pentru elaborarea acestui prognostic banca comercială analizează prognosticurile organizaţiilor deservite.planificarea şi determinarea unei strategii raţionale de folosire economă a banilor.calendarul plăţii salariilor la întreprinderile deservite. planurile lor de casă şi indicatorii dezvoltării în perspectivă a întreprinderilor sau chiar a teritoriului deservit. În momenele cînd cheltuielile aşteptate depăşesc veniturile aşteptate se apelează la rezervele Băncii Centrale. Emisia banilor de către aceasta se efectiază în strictă conformitate cu prognosticurile rotaţiilor de casă în băncile comerciale plus prognosticul indicatorilor macroeconomici cum ar fi PIB şi părţile lui componente. • cheltuielile . . Întreprinderile şi organizaţiile pot primi bani. aflate în casa băncii comerciale sunt strict limitate. . Datele iniţiale pentru calculul limetei de casă sunt: incasările în numerer în ultimele 3 luni. Conform regulelor existente. Acest calcul se bazează pe prognosticul incasărilor şi cheltuielilor în organizaţiile deservite. Limitele de casă la întreprinderea deservită se stabilesc de către banca comercială respectivă. acelea care se ocupă cu activitatea ecomonică. venitul mediu pe zi şi pe oră şi cheltuielile efectuate în ultimele 3 luni. În corespondenţă cu legislaţia în vigoare toate personele juridice şi. Fiecare bancă comercială efectuază calculul susţinerii casei în numerar din rezervele Băncii Centrale. Deservirea de casă a clienţilor băncii. salariilor în organizaţiile deservite.suma tuturor incasărilor.sumele folosite în fondul de consum.generalizează tote veniturile. Organizarea rotaţiilor băneşti în banca comercială. Toţi banii în numerar obţinuţi pe parcursul activităţii economice se introduc în conturile bancare. Cum fiecare bancă comercială are limita casei aşa toţi agenţii economici au veniturile lor de casă. Comanda de casă este cererea de bani în numerar solicitată de agenţii economici.asigurarea plăţilor la timp. Aşa cum cantitatea banilor aflaţi în circulaţie influenţează mult procesele economice.suma tuturor cheltuielilor. . . iar eliberarea lor se efectuză după nişte reguli bine stabilite.efectuarea controlului asupra disciplinei financiare în organizaţiile deservite. independent de forma de proprietate sunt obligaţi să întocmească în prealabil comenzile de casă în adresa băncilor lor. • rezutatul de emisie . Prognosticul rotaţiilor de casă permite soluţionarea următoarelor probleme: . Prognosticul de casă a băncii comerciale include: .suma tuturor plăţilor.arată depăşirea cheltuielilor asupra veniturilor. numai în conformitate şi în limitele comenzilor lor în casă. Surplusul banilor este transferat în depozitele Băncii Centrale. Scopul principal al prognozei rotaţiilor de casă este determinarea necesităţii în bani în numerar în instituţiile bancare. sunt obligaţi să păstreze toate mijloacele băneşti în conturile lor la bancă. . pagina 9 . toţi agenţii economici. Rotaţiile de casă sunt rotaţiile banilor în numerar.

Observăm că procesul creării banilor noi tinde spre reducere. Franţa . Aşa. 20% constituie 1000 lei. Canada şi Luxemburg. iar din suma depozitului pot fi folosite numai 4000 lei. Mecanizmul rezervelor obligatorii este un instrument puternic de influenţare a activităţii investiţionale. Să presupunem că într-o bancă comercială în contul depozitar este introdusă suma de 5000 lei. deci din 4000 lei drept sursă de creditare pot fi folosite doar (4000-(4000*0. în Germania sunt excluse din mecanismul rezervării obligatorie creditele îndreptate în susţinerea exporturilor. La aceste înlesniri se apelează în cazul sistemelor de inspectorat şi control statal cu un personal bine pregătit.ACTIVITATE BANCARA Tema 6. Ele în fond tot practică acest mecanism.4.15-12. Însăş trebuie de avut în vedere.5%. Aşa dar. că înlesnirile în acest domeniu crează posibilitatea încălcărilor care sunt greu de depistat. pagina 10 .45%. din depozitul de 5000 lei. Cotele cele mai mari sunt în Italia . se practică înlesniri privind rezervele obligatorii în cea ce priveşte diferite activităţi. dar normele rezervelor sunt foarte mici. În urma tranzacţiei numerarului în banca a doua oară.12% pe conturi curente şi 13% pe conturi depozitare.17%. Deaceea statul în majoritatea ţărilor lumii încearcă să frîneze sau cel puţin să dirijeze acest proces.1%. Excepţie fac numai GB. Aproape toate ţările dezvoltate practică activ impunerea rezervelor din conturile depozitare. În condiţiile exemplului.25% şi Spania . În urma efectuării tranzacţiei bancare această sumă de 5000 lei nimereşte deja în altă bancă comercială în aceaşi valoare şi tot poate fi folosită ca sursă de creditare. că acastă cotă este de 20%. care la rîndul său o foloseşte pentru plata serviciilor sau cumpără utilaj pentru necesităţile lui investiţionale. Banca poate folosi această sumă ca sursă de creditare şi oferă credit unui agent economic.5%. Istoric practica rezervelor minimale a apărut din necesitatea asigurării garanţiilor clienţilor privitor la restituirea sumelor depuse în bănci. Politica rezervelor minimale şi obligatorii. care statul doreşte să le stimuleze. Deseori. oricare depozit naşte o sumă infinit de mare de surse creditare. care trebuie să fie obligatoriu transferaţi în Banca Naţională. a politicii antiinflaţioniste şi influenţării profiturilor sistemului bancar. Pentru aceasta se întroduce mecanizmul de întreţinere obligatorie a unei părţi din depozite în Banca Naţională. RFG . aşa de exemplu în 94 funcţionau următoarele norme: GB .0.5.2)) = 3200 lei. Japonia . Elveţia 12. în continuare acest mecanizm a devenit cea mai puternică pozibilitate de reglementare administrativă a activităţii bancare şi chiar economice în general.5-0.125%. Să presupunem. ele trebuie să fie supuse aceluiaşi normativ de 20%. SUA .12.

înlăturarea ruperii în execuţia bugetului pe un termen egal cu perioada bugetară. de plată. cu atît e mai mare plata pentru credit). . Creditarea bancară. determinată de structura cheltuielilor şi rata profitului. bugetar. . . Mai des se practică prima variantă. . iar în cazul creditării agenţilor economici. Forma principală de creditare în economiile contemporane este creditul bancar oferit de diferite bănci comerciale. Recent şi statul a apărut în calitate de beneficiar pentru: .Creditarea bancară : clasificarea. în calitate de acoperire erau recunoscute numai bunurile materiale.rata creditului interbancar. În calitate de subiecte a relaţiilor creditare apar agenţii economici. . Acesta se întîmplă datorită faptului că băncile comerciale opereză preponderent cu mijloace atrase (împrumutate). . efectuate ditr-un cont special şi într-un volum anumit. Subiectul relaţiilor de creditare. ultima apare ca beneficiar. mic şi mediu. Poziţia ocupată de beneficiari în acest rînd depinde de stabilitatea stării financiare şi arată şansele obţinerii unui credit în banca dată. statul şi băncile. de obicei.rata refinanţării BN. Acoperirea. populaţia şi organele puterii de stat.după direcţia de folosire: de consum. principiile şi metodele. 1. iar agentul economic este beneficiar.subgaranţiile hîrtiilor de valoare a statului.marja bancară. pagina 11 . Interesant este cazul populaţiei. El conţine: .după acoperire: neacoperit şi acoperit: prin gaj. . agricol. Sunt mai multe principii: . Termenul creditării este perioada de timp maximal posibilă pentru folosirea mijloacelor împrumutate de către beneficiar. numiţi beneficiari. . lung şi mediu. iar BN ca creditor. În relaţiile creditare subiectii întotdeauna apar în calitate de creditor sau beneficiar. Preţul de creditare poate fi considerat drept preţul echilibrului pe pizţa investiţională. Eliberarea creditului de compensare durează mai mult timp. În relaţia Banca Naţională .după aria activităţii: împrumuturi pentru asigurarea reproducerii lărgite a fondurilor fixe sau pentru asigurarea fondurilor circulante. În majoritatea cazurilor populaţia apare ca creditor. rambursarea mijloacelor atrase de către bancă şi raţionalizarea circuitului mijloacelor în întregime.ACTIVITATE BANCARA Tema 7. asigură cheltuielile beneficiarului.după modul de rambursare: pe părţi şi rambursarea sumei complete la momentul anumit. În cazul creditului bancar băncile comerciale au trăsături duale şi de creditor şi de beneficiar. Creditul de plată se efectuază momentan şi în valoarea lui întregă pentru plăţile conturilor concrete legate de realizarea activităţii declarate pentru creditare. . . întocmite pirn contracte de gaj pot fi completate de garanţiile subiecţilor credibili sau de asigurare. În calitate de creditor apar persoane fizice sau juridice.acoperirea dificitului bugetar. Principiile creditării bancare. Sistemul creditării bancare este un set de elemente ce determină organizarea procesului creditar şi reglementarea lui în coresponenţă cu principiile de creditare. Ultimele se divizează în: a) pentru producere. prin asigurare. În determinarea acestui termen se iau în consideraţie problemele lichidităţii băncii. bunurile materiale. Rambursarea în termen stabilit este o trăsătură caracteristică creditului.pe grupe de beneficiari: agenţii economici. Eliberarea cu plată. Primul.după modul de eliberare: de compensare. investiţional. toţi beneficiarii pozibili se organizează într-un rînd cu prioritate în dependenţă de credibilitatea lor. Clasificare creditelor bancare. altor subiecţi.structura resurselor comerciale a băncii (cu cît e mai mare cota surselor atrase. În rezultatul analizei efectuate de banca comercială. Factorii principali care determină mărimea plăţii sunt: . Anterior. banca comercială este creditor. Diferenţierea beneficiarilor.destinaţia specială a cresitului. care acordă pe un termen şi în condiţii anumite mijloace lor.după mărime: mare. . caz cînd persoana concretă apelează la creditul bancar. . Actialmente.banca comercială. comercial. provizor libere. Plata pentru credit se stabileşte în mod liber şi este determinată de cererea şi oferta pe piaţa banilor. prin garanţie. . făcînd economii şi depozitări în băncile comerciale sau de economii şi foarte rar apar ca beneficiar. b) pentru comercializare şi realizare.nivelul şi ordinea participării surselor propriii în operaţiunile de creditare.după termenul folosirii: scurt. populaţia. Metodele de creditare şi formele conturilor de împrumut. Factorul timpului determină perioada rembursării. industrial.

. . Acest cont des este numit «linie creditară» şi se oferă numai clienţilor cu o credibilitate înaltă. iar numai inspectorul bancar îşi face o impresie generală despre debitor. scopul. cu excepţia activităţii creditare.contul simplu de împrumut .angajamentele privind asigurarea rambursării creditului etc. În majoritatea cazurilor se practică acest fel de cont. care împreună cu cererea şi alte documene se prezintă în secţia de creditare pentru analizad lichidităţii. condiţiile). data înfiinţării).se deschide special pentru depunerea creditului eliberat. . ce conţine: . paşaportul etc.contul contocurent..se deschide. acordurilor şi a documentelor care se referă la măsura de creditare.ACTIVITATE BANCARA .rapoartele contabile şi statistice anuale şi trimestriale. clientului i se dau explicaţiile respective. Se efectuază toate plăţile legate de activităţile stabilite şi concomitent toate incasările din această activtate vin pe acest cont. rapoartele privind veniturile şi cheltuielile. 4) controlul respectării condiţiilor contractului şi rambursarea creditulu.93. inspectorul îndeplineşte dosarul de creditare. 2) informaţii privind creditul solicitat (suma. 4) informaţii privind garantarea creditului (tipul etc..Etapele procesului de creditare Procesul de creditare poate fi împărţit în cîteva etape.formele conturilor de împrumut. . 2) studierea solvabilităţii şi evaluarea riscului acordat. conţinînd calculul încasărilor propuse. dar execută nişte funcţii secundare şi volumul tranzacţiilor trecute prin el este foarte mic. În acest caz contul de decontare există. În acest caz toată activitatea beneficiarului este finanţată din acest cont. aprobate de bancă şi întărite în contractul despre creditare. limitele creditării fiind stabilite la nivel foarte înalt şi depind de prifitul brut al beneficiarului pe un termen anumit. Se practică rar. În cazuri aparte banca poate cere şi alte documente. Pe parcursul discuţiei e necesar de atras atenţia asupra unor probleme cheie. termenul de utilizare. Cînd se dă hotărîrea de a acorda creditul . 3) pregătirea şi încheerea contractului de creditare. În continuare acesta îndeplineşte următoarele sarcini: 1) constituirea şi verificarea dosarului juridic al clientului. După interviu inspectorul bancar decide acordarea sau refuzul unui credit bancar. de obicei. 20. inspectorul bancar analizează datele referitor la solicitantul respectiv. oferirea serviciilor. . . În cazul refuzului. care se află în arhiva băcii. certificatelor de şnregistrare sau brevetelor. declaraţii cu privire la venituri extrase de pe conturile de împrumut deschise la alte bănci comerciale.6.copii ale documentelor de fondare.metodele de reglementare a datoriei creditare. solvabilităţii clientului respectiv.scopul bine determinat al creditului. La această etapă nu se completează nici un act. Se stabilesc limitele creditării şi beneficiarul din contul dat. Conturile de împtumut se divizeză în următoarele tipuri: .termenile concrete de rambursare sau achitare. datorită instabilităţii financiare a agenţilor economici. . dar cîţiva ani în urmă această formă era foarte răspîndită pentru finanţarea necesităţilor în fondul circular a întreprinderilor de stat. Pentru a obţine un credit debitorul se adresează la bancă cu o cerere (solicitare) fundamenrară. deservind toată activitatea. 2. Pe baza documentelor prezentate de către client banca începe analiza şi pregătirea documentaţiei în vederea acordării creditului. Folosirea acestui cont se află sub controlul lucrătorilor băncii în ce priveşte folosirea banilor strict pentru afacerile din cererea pentru creditare. contractelor de arendă. .contul special de împrumut . care are de fapt un caracter informativ-documentar. dar rolul lui e mult mai mică decît în primul caz. acasta duce o discuţie anticipată cu debitorul. care determină situaţia financiară şi solvabilitatea clientului.metodele de creditare. deşi există. 2) analiza datelor din bilanţul clientului cu privire la: pagina 12 . Contul curent a agentului economic funcţionează în mod deplin.suma. precum şi alte dări de seamă. copia statutului. b) automat se finanţează activitatea economică în termenii şi limitele de creditare stabiliti.măsurile luate pentru garantarea creditului. deternimat de nivelul de sigutanţă şi profitabilitate a băncii: 1) examinarea cererii de acordare a creditului şi interviul. documentelor care legalizează dreptul de utilizare sau posesie economică deplină a patrimoniului.documentele care confirmă fundamentarea tehnico-economică a opţiunii de creditare. contul de decontare.copii ale contractelor. . Împreună cu solicitarea în bancă se prezintă spre examinare următoarele documente: . . fiecare cu particularităţile sale. Cererea de credit se prezintă lucrătorului băncii sau inspectorului bancar după examinarea căreia. care ar rezulta din realizarea producţiei. cînd creditul eliberat este destinat finanţării unei activităţi economice în întregime. .03. Din contul incasărilor acestora va fi rambursat creditul obţinut. 3) informaţii privind rambursarea creditului (în rate.) 5) informaţii privind relaţiile dintre client şi alte bănci. Există 2 metode de creditare: a) fiecare dată în mod individual se decide eliberarea creditului. Mai întîi. În cazul acestui cont. conform regulamentului provizoriu cu privire la creditul bancar nr. integaral). cum ar fi: 1) informaţii privind clientul sau firma (tipul intreprinderii. etc.

cel care doreşte să iee creditul. impune avalizarea lor de către un garant. 3. deschise în favoarea clienţilor.evoluţia reportului creanţe de incasat şi obligaţii de plată. Părţile indicate în garanţie sunt: cel în favoarea căruia s-a făcut garanţia. În practică. . pe care le pune la dispoziţia băncii. . acesta va efectua obligaţiile de plată. deţinute de clienţi. Drept gaj pot fi folosite titlurile de credit (cambiile. . care este constantă sau crescătoare în timp şi în cazul gajerii unui bun material. că a fost făcută cu titlul de gaj. care pot fi de 2 tipuri: a) acesta poate garanta cu bunuri materiale. b) poate apela la o terţă persoană numită garant.presupune instrăinarea bunului şi constă în transmiterea de către debitor în favoarea creditorului a unui bun mobil. valoarea garantată şi valoarea de piaţă a acestora. biletul la ordin). . Acceptarea titlurilor de credit ca gaj pentru a fi singura.banca trebuie să aibă posibilitataa de a transforma garanţia în bani rapid şi fără pierderi. pe care clientul le are deja la bancă cu datele înscrise în . Contractul de gaj este un contract. . coordonatorul sau debitorul principal . are sarcina să păstreze bunul şi să-l restituie după achitarea deplină a creditului. avalul cambial . Solicitantul creditului trebuie să ofere o garanţie suplimentară băncii privind îndeplinirea obligaţiilor de rambursare a creditului. la încheerea contractului se stabileşte un procent. ca exemplu: acreditivele documentare irevocabile.să existe un patrimoniu independent de relaţiile contractului de credit. pagina 13 . pot fi gajate şi titlurile de valoare . fiecare avînd caracteristicele sale şi moduri de utilizare proprii. care îşi asumă obligaţia că va achita datoria în cazul dacă debitorul nu îşi va îndeplini obligaţia asumată. în favoarea beneficiarului. Ca garanţie poate sevi avalul cambial . Indiferent de tipul garanţiei. Des se utilizează gajul asupra bunurilor mobile de timpul stocurilor. Deasemenea. garantul . însă. depozite bancare etc. care confirmă existenţa mării. Utilizarea lor drept gaj presupune transmiterea dreptului de incasare prin cesiunej. dacă are o valoare destul de mare. care confirmă dreptul lor de a incasa o sumă şi care nu pot fi transmise prin gir.evoluţia operaţiunilor în devize convertibile. Scrisoarea de garanţie bancară este emisă de către o bancă din ordinul elientului său. cum ar fi conosamentul sau recipisa warant. sub formă de ipoteci.I. În scopul evitării pierderilor. dacă acesta este asigurat. imobile. Regulametul provizoriu privind garanţia şi cauţiunea bancară). denumirea hîrtiilor de valoare. cu ajutorul bilanţului se vor calcula mai mulţi indicatori. Gajările asupra acestora se face prin gir sau andosare cu clauza «Valoare în garanţie». Garantarea împrumuturilor: tipuri şi modalităţi. Debitorul poate direct gaja aceste bunuri sau prin transmiterea unor titluri. iar titlurile de valoare la purtător se pot gaja prin simpla lor transmitere creditorului. În cazul nerambursării la timp a creditului şi dobînzii banca foloseşte bunul impotecar pentru a-şi acoperi cheltuielile. gajul se face prin transfer cu înscrierea în registrele firmei cu menţiunea «Pentru cauză de garanţie». în ambele cazuri se întorcmeşte un act scris cu precizarea părţilor implicate. impoteca se materializează printr-un contract de ipotecă. vol. debitorii deţin scrisori. instrument sau angajament referitor la procesul de creditare. ea trebuie să corespundă anumitor cerinţe. În practica bancară se întîlnesc mai multe tipuri de garanţii. suficient de mare şi stabil în timp pentru a acoperi suma creditului şi dobînda.gajist.garanţii personale. valoarea nominativă.ACTIVITATE BANCARA bilanţ.evoluţia profitului sau pierderilor (din de surse au fost acoperite ultimele). terenuri sau active financiare.reprezintă un act prin care o persoană farantează plata cambiei. care se face în favoarea băncii comerciale creditare. Ca garanţie pot fi folosite scrisori de garanăţie sau/si cauţiunea (Acte normative bancare 1996. Ca gaj poate fi utilizat orice bun.) bunul ipotecat se asigură la o societate de asigurări şi poliţa se prezintă la bancă.ea trebuie să asigure dreptul şi posibilitatea de a fi folosită fără ca debitorul să se opună.garant că în caz de nerambursare a creditului de către debitorul principal.acţiunile şi obligaţiunile.examinarea concordanţei angajamentelor. cel ce dă avalul se numeşte avalist. Modalităţile de garant.evoluţia în timp a creditelor bancare (curente şi restante). deci are loc o dublare a garanţiei reale.. debitor în relaţia de creditare. conţinînd menţiunea. Un punct principal este modul de evaluare a acestui bun. În urma analizei. Deoarece în timp bunurile îşi pot modifica valoarea. Pentru acţiunile nominativi. Modalitatea de gaj depinde de titlul hîrtiilor de valoare degajate. se foloseşte la garanarea obligaţiilor raţă de bancă printr-un bun imobil din patrimoniul acestuia. numele de identificare a acestora. pe care o garantează de creditor .evoluţia în timp a dispozibilului la zi în conturile deschise la alte bănci. . Ipoteca . gaj. Avalul se înscrie pe cambie «Pentru aval (garanţie)». Instrumentul garanţiei poate fi: scrisoarea de garanţie bancară. cum ar fi: . care implică o obligaţie. în măsură să asigure băncii recuperarea sumelor împrumutate. care întrece valoarea creditului acordat. care ar reeşi în urma unor evenimente neprevăzute (calamităţi naturale etc. Gajul . pus la dispoziţia sau emis în favoarea băncii în conformitate cu contractul încheiat. . Garanţia este denumirea utilizată pentru a desemna orice metodă.una din formele de garant cele mai utilizate. Deseori.

termenul leasing este mai mic decît ciclul de viaţă a produsului.este o formă specială.arendator .deseori această funcţie este executată de către banca comercială. proprietatea intelectuală (licenţe. . Desebirile principale de creditul bancar constă în divergenţele în ce priveşte mecanizmul proprietăţii. ocolind impozitarea. 2) livrearea utilajelor la comsumator. Se deosebesc 2 tipuri de leasig: . nici de viaţa lui economică. Preţul contractulu leasing se determnă la fel ca şi preţul creditului bancar şi araţă nivelul echilibrului pe piaţa investiţională.nu rambursarea costului obiect în timpul unui singur contract. 3) plata utlajului de organizaţia de leasing. Plata pentru leasing în acest caz se formează ca suma totală a amortizării şi profitul fixat al companiei leazing. Schema realizării leasingului: 1) încheerea contractului de leasing.întreprinderea-furnizor . 4) plăţile de arendă pentru leasingul utilajului de la arendator la organizaţia de leasing. . .compania leasing .ACTIVITATE BANCARA Tema 8. soft-uri. pentru că consumatorul capătă nişte trăsături caracteristice cumpărătorului. care în fond pot să nu fie legate deloc nici de costul utilajuluil. apar ca companii de leasing sau formează organizaţii speciale.această formă se practică pentru a lua în leasing o producere întreagă.organizaţia-producător formal transferă utilajul la dispoziţia companiei leasing şi ca al doilea pas. . ce prevede deservirea şi reparaţia utilajului din contul companiei leasing şi cu personalulu ei. brivete.1-3 ani. Leasingul ca formă a creditării. Întreprinderea consumator primeşte un împrumut în formă materială (utilaj) cu plată şi pe un termen stabilit. arendeasă acelaşi utilaj în cadrul unui contract de leasing. inclusiv calculatoarele companiei XEROX. după ce proprietarul valorii materiale devine organizaţia. impbilul. Esenţa economică a leasingului. Deobicei clădirile şi construcţiile se iau în chirie. . Pentru întreprinderea producătoare de utilaj leasingul apare ca o formă preponderentă de realizaere a producţiei. Leasingul are foarte multe trăsături comune cu creditul bancar.organizaţia-producător livrează utilajul la dispoziţia companiei leasing. Chiar dacă compania leasing este o companie separată. obiectul mai poate fi folosit şi poate fi dat în alt contract de leasing. Împrumutl bancr şi realizarea lui materială este proprietate a băncii pînă la momentul rambursării. Leasingul financiar se divizează în 3 grupe: . Băncile. care micşorează profitul impozabil al întreprinderii. Este o posibilitate de a îndrepta o parte din profit în reinvestire. deobicei ea este susţinută de o bancă comercială puternică. tehnologii know-how).leasing . 4) hairing . deseori. Obiectele leasingului pot fi: utilajul.întreprinderaa care foloseşte mijloacele date în producţie în formă de arendă.operaţional . ce funcţionează ca companie leasing este XEROX. care greu se realizează în condiţiile obişnuite din cauza costului său înalt. nu poate fi redus la noţiunea de arendă. însă în calculele contabile apare o sumă a plăţii de arendă.leasing indirect . Leasingul poate fi divizat în: . iar în cazul arendei e vorba de nişte plăţi lunare stabilite în prealabil. În operaţiile de liasing participă 3 părţi: .în acest caz contractul de leasing este completat cu înţelegerea despre antrepriză.leasingul de deservire .financiar . Leasingul constă în asigurarea înreprinderii consumatoare de mijloace de producţie pe termen mediu şi lung în condiţiile arendării. . care s-a folosit de acest împrumut. adică persistă toate specificaţiile creditului bancar. Prima firmă în Moldova. 2) după finisarea contractului de leasing.leasing direct . În fond utilajul nu face o mişcare. În cazul leasingului e vorba de rambursarea completă a costului. care din an a început realizarea tehnicii de birotică. Leasingul financiar .prevede răscumpărarea completă a bunului.leasigul în complet . sau răscumpără singure utilaje de la producători. Toată grija pentrua păstrarea şi deservirea utilajului îi revine consumatoruluil. pagina 14 . dacă în mod special nu este prevăzută o altă variantă. proprietarul utilajului totuna rămîne compania de leasing. iar utilajele în arendă cu răscumpărare. În condiţiile leasingului în cazul general după expirarea contractului. 3) riscul pentrau detectarea sau nimicirea obiectului de leasing cade pe copmania leasig. cînd marea parte din costul obiectului de leasing este răscumpărat de către arendator prin intermediul împrumutului de la o organizaţie terţă bancară sau financiară. Pe de altă parte.de obicei producătorul utilajului dat. Leasingul operaţional are următoarele trăsături specifice: 1) plata obiectului de leasing .prevede rambursarea complectă al utilajului care deseori trece în posesia arendatorului.

2. Procesele falimentării băncilor mari trebuie să fie amortizate de eforturile băncii naţionale. poate să lovească situaţia financiară a ţării în general. .lichiditatea determină dacă banca este lichidă pentru efectuarea obligaţiilor curente. unde fiecare agent economic procedează la pripriul risc şi mulţi conştieint admit fraude financiare.5-2.5-5.4. 2) riscul insolvabilităţii . se foloseşte un sistem de apreciere standard ce plasează băncile după 5 categorii de performanţe CAMEL. .5-4.constă în faptul admiterii ratelor extrem de scăzute în consordanţă cu numărul mic a beneficiarilor de credit. Cu trecerea la economia de piaţă problema riscurilor a devenit primondială în activitatea băncilor. nesatisfăcătoare .1-1. Mai există o părere că falimentul băncilor este un proces normal de concurenţă bancară şi menţinere a unui nivei fixat de eficienţă în lucrul băncilor. Sistemul CAMEL este chemat pentru a determina locul băncii concrete în ratingul BN.calitatea activelor determinarea gradului de circulaţie normată a mijloacelor depuse în active. E . Actualmente.5-3. Acest sistem se modifică. ce pune în pericol integritatea băncii. BN organizează nişte activităţi chemate să redreseze starea financiară a băncii. s-au permis multe fraude financiare. în primul rînd din cauza lipsei experienţei de lucru în condiţiile pieţei libere. mai ales în perioada de tranziţie. Fiind corectă în general. După acea toţi indicatorii se sumează şi se raportează la 5. care a fost eleborat în SUA în 1971.4. În aceste caz schimbarea bruscă a cotaţiei calutei naţionale faţă de una din valute străine poate aduce la falimentul băncii. În acest caz masa profitul este mică şi nu permite efectuarea plăţilor curente.schimbul politicii de portofoliu prin orientarea la activele pe termen scurt şi creşterea ponderii pasivelor pe termen lung. Pe pragul falimentului erau mai multe bănci. Modalităţi de gestionare a riscurilor. M . credite neasigurate. Riscurile bancare şi gestiunea lor.management sistem de apreciere a nivelului de eficienţă a managmentul băncii date.constă în faptul nerambursării unor credite destribuite.capitalul adecvat prin care se determină suficienţa capitalului pentru protejarea depunătorilor şi dacă este deajuns cantitatea lui.45. 4) riscul operaţional . toate creditele se eliberau în concordanţă cu planurile stabilite şi riscul dificitului mijloacelor financ-bancare era neînsemnat.cîştiguri determinarea suficientă a profitului pentru asigurarea activităţii normale. Este primit următorul randament pentru starea activităţii: bună . deoarece nu putea permite falimentul băncilor mari. Clasificarea riscurlor 1) riscul creditar . satisfăcătoare .ACTIVITATE BANCARA Tema 9. De la momentul proclamării independenţei deja cîteva bănci au dat faliment. care au înrăutăţit situaţia financiară mai multor bănci comerciale. ce ar permite selectarea clienţilor. care tinde să salveze majoritatea clienţilor acestei bănci.2. Cu trecerea la economia de piaţă. suficientă . în primul rînd faţă de buget. În economia administrativă unde riscul falimentului agentului economic era redus la zero. determinarea şi clasificarea riscurilor cele mai des apărute. riscul falimentului bancar devine foarte mare. cum ar fi: diversificarea mică a numerarului valutelor străine cumpărate de bancă.1.se efectuază în baza analizei retrospective a activităţii băncii în perioada anterioară. BN duce evidenţa permanentă a stabilităţii băncilor comerciale prin formarea ratingului băncilor comerciale. pagina 15 . Modalităţile de prevenire a riscurilor sunt: . 1) identificarea şi analiza riscului . A . Apare problema optimizării riscului.constă în faptul selectării ineficiente a diferitor portofolii de acţiuni bancare. În dependenţă de nivelul coeficientului. însă statul a susţinut unele din ele.clasificarea activelor şi pasivelor în funcţie de reacţie la evenimentele neprevăzute.4. critică . Numărul primit arată nivelul stabilităţii băncii.4. dat pînă cînd se foloseşte varianta iniţială: C .apare cînd banca nu este în stare să efectueze la timp plăţile curente. deacea BN efectuază un control strict a nivelului profesionist a lucrătorilor bancari şi dinamica principalelor indicatori ale băncii. În anii 92-93 cînd rata inflaţiei atingea pînă la 1000% pe an. din cauza că aceasta automat duce la falimentul unei mari părţi din clienţi şi prăbuşirea unei bănci mari. L .creşterea capitalului statutar. Fiecare indicator se apreciază de la un punct (excelent) pînă la cinci (nesatisfăcător). realizarea acestei idei cere o precauţie în privinţa băncilor mari. care constă în determinarea unei rate de dobîndă optimală. 3) riscul ratei dobînzii .

determinarea garantului sau efectuarea afacerii date în cooperare cu alte instituţii bancare. fiind încrezută că pierderile posibile pot fi acoperite din activele curente şi mărind volumul profitului aşteptat prin formarea condiţiilor specifice privitor la afacerea riscantă concretă. cum ar fi: companiile de asigurare. pagina 16 . Exemplu cel mai răspîndit de asumare a riscului este eliberarea creditelor firmelor nou-formate sub un procent mai majorat.ACTIVITATE BANCARA 2) controlul sau eliminarea riscului constă în faptul excluderii afacerilor riscante sau afacerilor cu clienţii nestabili. 3) asumarea riscului . 4) transferarea riscului .are loc cînd banca tinde să-şi acopere riscurile.banca comercială conştient merge la o afacere riscantă. transferîndu-le pe seama altor persoane.

d) condiţiile interzise . Acestă etapă mai poate fi numită şi structurizarea împrumutului. . care confirmă faptul că debitorul are dreptul să: . banca începe să pregătească contractul de creditare. • caracteristica scurtă a garanţiei prezentată de debitor. . debitorul foloseşte un termen îndelungat împrumutul. b) caracteristica creditului. Contractul de credit. 3) documentele ce permit băncii de a intra în posesia garanţiei în caz de necesitate. privind persoanele imputernicite să semneze contractul de creditare în numele debitorului. În casrul stricturizării banca defineşte şi negociază cu clientul principalele caracteristici ale împrumutului. care corespund în mai mare măsură caracterului operaţiunii. şi în dependenţă de caracterul activităţii de producere a acestuia.închee contractul şi să prezinte creanţa de datorie. Dacă banca stabileşte şi indică în contract un termen de rambursare prea scurt.să respecte şi să menţină mărimea stabilită a coeficienţilor de lichiditate şi solvabilitate. destinaţia. garanţiile etc. în scopuri neidentificate în contract. O atenţie deosebită se acordă problemei legate de preţul creditului.nu are datorii. • termenul de rambursare. suma creditului. Inspectorul băncii trebuie să prezinte clientuliu propuneri. .să-şi achite impozitele şi alte obligaţii la timp. Ca certificat al dreptului de a pretinde debitorului să ramburseze împrumutul se foloseşte «creanţa de datorie» a clientului. Stabilirea incorectă a sumei creditului deasemenea duce la probleme serioase. deoarece în lipsa unor materiale necesare sau complectarea lor incorectă pot duce la pierderi pentru bancă în cazul nerambursării creditului. b) suma. se pregăteşte documentaţia. încrederea băncii în debitor. termenul de acord. etc. care trebuie să conţină toată informaţia privind creditul şi care este prezentată comisiei de creditare pentru aprobare. aşa încît suma find foarte mică. diferite comisioane.ACTIVITATE BANCARA Tema 10. e) tipul garanţiei şi f) dobînda. se foloseşte hotărîrea SA. d) termenul de rambursare.nu are active gajate dacît acelea de care banca a făcut cunoştinţă.reprezintă acţiunile pe care nu trebuie să le efectueze debitorul: pagina 17 . care trebuie respectate de către debitor pe parcursul folosirii creditului: . precum şi posibilitatea şi sursele debitorului de a rambursa creditul. . . cheltuielile legate de acordarea şi controlul rambursării creditului. de finanţarea căror cheltuieli va fi folosit împrumutul. şi invers.. c) condiţiile obligatorii conţin regulile. • data acordării şi suma creditului. .să înătiinţeze baca despre orice înrăutăţire a situaţiei financiare. Conţinutul şi etapele de încheere. percepute pentru pregătirea şi acordarea creditului etc. .să prezinte regulat băncii dări de seamă privind activitatea financiară a acesteia. în cazul rambursării în rate se indică suma şi termenele ratelor.are dreptul de a-şi folosi activele proprii. Principalele părţi ale contractului de credit sunt: a) adiverinţe şi garanţii. denumirea şi adresa companiei şi persoanelor ce activeză în numele ei. Contractul de credit reprezintă documentaţia semanată de ambele părţi ale ralaţiei de credit şi care conţine expunerea detaliată a tuturor condiţiilor în baza cărora se efectuază operaţoa de creditare. nivelul riscului legat de împrumutul. el va folosi creditul pentru finanţarea unot cheltuieli neindicate în contract. caracterul relaţiilor dintre debitor şi bancă. de rambursare. care cuprinde lista persoanelor oficiale ale companiei. . • denumirea băncii.să menţină un anumit nivel al capitalului circulant. Se indică rata dobînsii şi în cazul cînd aceasta este fluctuantă se indică factorii de care va depinde oscilaţia acesteia. c) termenul de acordare. Dacă se oferă un termen de rambursare în condiţii foarte liberale. Pe baza datelor rezultate din analiză în cazul cînd condiţiile de credit sunt îndeplinite. privind condiţiile de acordare a creditului (rata dobînzii. dobînda. 2) documentele ce adeveresc acordarea creditului. Tipul creditului depinde de scopul şi caracterul operaţiunii de creditare. Stucturizarea are o influenţă colosală asupra rezultatelor operaţiunii de creditare. neîndeplinirea cărora poate duce la sechestrarea patrimoniului debitorului. Ca certificat sau adeverinţă privind persoanele împuternicite. debitorul în timp scurt va avea necesitatea de un împrumut adăugător. Documentaţia prezentată are o mare importanţă. care stă la baza împrumutului. Cînd se stabileşte rata dobînzii se iau în consideraţie mai mulţi factori: costul resurselor atrase al băncii (depozitare şi nedepozitare). cărora le se permite să efectueze operaţiuni din sumele acestora cu datele. care se compune din dobîndă. Banca va propune acel tip de credit şi acele condiţii de rambursare.) Dacă s-a ajuns la un compromis. ce conţine: • familia şi adresa debitorului. indicînd punctele tari şi slabe ale acesteia. În timpul şedinţei acesteia inspectorul prezintă argumentele în favoarea acestei operaţiuni de creditare. garanţia etc.să menţină un nivel stabil al capitalului acţionar. dispunînd de o sumă mai mare decît necesarul. care sunt: a) tipul creditului (în funcţie de destinaţie). Banca trebuie să păstreze în dosarul de creditare următoarele documente: 1) date. debitorul poate să rămînă fără capitalul de care are nevoie pentru desfacerea activităţii curente.

. Toată informaţia menţionată trebuie să fie explicată în contractul de credit.. pagina 18 . unde pe parcurs se vor adăuga toate dările de seamă şi alte documente privind debitorul.de a nu vinde sau gaja activele. sau efectuarea unei condiţii interzise.de a nu participa la fuziuni sau absorbiri.cerinţă de rambursare imediată a obligaţiilor rămase (restul creditorilor şi creditorilor). .de a nu organiza schimbări în conducerea întreprinderii. f) sancţiunile primite sau folosite în cazul neîndeplinirii condiţiilor contractului actual: .moartea debitorului.de a nu organiza licitaţii cu acţiunile companiei etc.neahitarea ratei de plată la momentul stabilit. sumelor mai mari decît mărimele stabilite.de a nu acorda garanţii. care ar influenţa politica acesteia.ACTIVITATE BANCARA . . . iar altul rămîne în posesia băncii în dosarul de creditare.de a nu folosi pentru remunerarea lucrătorilor sau plata devidendelor.de a nu participa la alte intreprinderi.dreptul băncii de a acoperi suma datoriilor dini contul resurselor aflate în contul curent al debitorului.de a nu procura acţiuni şi obligaţiuni. iar în cazul necesare şi de către garant. cu excepţia celor de stat. .cerinţe de prezentare a unei garanţii suplimentare. . ca apoi să fie semnat de către debitor şi creditor (banca).încălcarea unei condiţii obligatorii. După aceasta un set de documente i se oferă clientului. . . .anunţul falimentului sau lichidarea. . . e) neîndeplinirea condiţiilor contractului: . .

Costul creditului este egal cu rata dobînzii plus riscul pentru clientul respectiv plus riscul scopului plus risclul termenului de acordare.operaţionale. costul resurselor atrase. concurenţa pe piaţa monetară şi capitalului.cererea de creditare.ACTIVITATE BANCARA Plata pentru credit. numărul efectiv de zile în lună. capitalul valutar şi cursul valutar. ♦ Franceză . . . Metoda de calcul şi politica băncii. alte cheltuieli. Plata pentru creditare reprezintă un factor important ce influenţează activitatea băncii deoarece mărimea acesteia influenţează . care la rîndul ei condiţionează mărimea capitalului acesteia. . . forma contractului de creditare. tipul debitorului.360 zile în an. Pentru calcularea costului creditului se folosesc 2 metode de calcul a ratei dobînzii: simplă şi compusă.rata dobînzii la cambii şi certificatele de depozit.profititabilitatea băncii. Plata pentru credit se află sub influenţa mai multor factori: a) exteriori: stadia ciclului economic. 2) metoda I. În practica bancară se folosesc cîteva metode de calcul a numărului de zile în an şi în lună: ♦ Engleză (UK) 365 sile în an. ♦ Germană . 30 zile în lună.costul resurselor atrase (depinde de costul mediu la depozite).rata de refinanţare. b) interiori: suma. Plata este egală cu produsul dintre rata dobînzii şi suma creditului. costul analizei pregătirii şi controlului asupra credituliu (cheltuielile legate de acordarea creditului). caracterul relaţiilor existente dintre debitor şi bacă.360 zile în an. .politica băncii privind anctivele sale. Ca bază pentru determinarea preţului pentru credit se foloseşte rata dobînzii stabilită pentru creditele pe termen scurt (pînă 3 luni). pentru finanţarea capitalului circulant pentru clienţii de clasa I. politica monetar-creditară a BN. inflaţia din ţară. Plata pentru credit se poate efectua prin mai multe metode: 1) plata este egală cu suma cheltuielilor şi profitul operaţiunii. Profitul operaţiei de credit constă din norma profitului şi profitul petnru risc. termenul. garanţia.administrative. Cheltuielile: . plata stabilită de concurenţi. . 3) metoda II. pagina 19 . plata pentru credit a concurenţilor. Părţile componente. sursele de venituri. numărul efectiv de zile în lună.

ACTIVITATE BANCARA Tema 11. astfel. calcularea şi plata devidendelor. Ele au menirea de a trece hîrtiile de valoare din forma lor materială în cea nematerială. . la fel gestionarea lor şi folosirea temporară a mijloacelor financiare libere. Există. oricum.gestionarea averilor sau moştenirilor.lărgindu-şi reţeaua relaţiilor corespunzătoare. . în cazul cînd activităţile au loc în efectuarea contractului trust sunt folosite instrumente şi mecanizmele deja existente în bancă. Acest fapt joacă un rol important în funcţionarea sistemului bancar în ţările dezvoltate şi joacă rolul unui mijloc de redistribuire a lucrului bancar. Schema de funcţionare a acestui depozitar se planifică a fi în aşa mod ca să submineze (înlăture) registratorii independenţi şi funcţia de depozita re a băncilor comerciale. operaţiunile de trust în ţara noastră la moment se limitează la operaţiunile cu hîrtiile de valoare. Pentru SA sau fonduri investiţionale băncile execută încă 2 funcţii de trust: a) gestiunea lor. . Forma clasică a operaţiunilor de trust .operaţiile cu contul «depo» permit divizarea liberă a pachetului.garantarea creditelor pe viitor în condiţiile contractate.securizarea activelor. Aceste conturi sunt destinate pentru depunerea în bancă a hîrtiilor de valoare a clientului. . cu vinderea ulterioară a angajamentelor pe aceste credite băncilor mici. are loc cînd banca comercială îşi vinde activele riscante sau activele care vor aduce un venit în viitor.angajamentele convenţionale şi contractuale (efectuarea unor operaţii în viitor sau în cazul unui eveniment). o tendinţă de eliberare a creditelor de băncile mari.efectuarea garanţiilor financiare. Conform legislaţiei RM ţinerea registrelor SA se efectuază de companii specializate .concentrarea capitalului încă nu a ajuns la nivelul. . Aceste operaţii devin preferenţiale din următoarele motive: .aceste activităţi au costuri joase. banilor sau hîrtiilor de valoare din numele său şi în executarea proprietăţilor acestor bunuri in baza contractului de trust. Funcţia de ţinere a registrelor. scade povara asupra propriilor mijloace ale băncii. cînd dirijarea din partea proprietarului este dificilă . deoarece creditele se limitează de mai multe condiţii. Tipurile activităţii bancare în afara balanţei.nu există limite care ar împiedica creşterea volumului acestor activităţi.«registratorii independenţi». suportă aceste cheltuieli.eliberarea acreditivelor «stand-by» ce înseamnă efectuarea unor plăţi pentru client în cazul falimentului acestuia. ţinerea registrului. pagina 20 . Ultimul timp operaţiunile clasice bancare (împrumutul) sunt tot mai mult completate de un şir de alte activităţi care nu sunt reflectate în balanţa băncii. . distribuirea ei. -. la moment nu se practivă în RM din două motive: . operaţiunile fiduciare sunt numite operaţiuni de trust. . 3) ţinerea contului «depo». Următorul domeniu a activităţii trust este colaborarea cu fondurile de pensii. banca. Apariţia acestor activităţi este chemată să rezolve următoarele probleme: • scăderea cerinţelor faţă de mărimea mijloacelor proprii: • mărimea nivelului de lichiditate a băncii aşa cum sunt folosite mijloacele clienţilor . În RM în timpul apropiat executarea funcţiilor depozitarului va fi permisă excepţional Depozitarului Central al Bursei de Valori a RM. care preiau riscul asupra lor. Avînd un spectru foarte larg.neincrederea populaţiei în instituţiile financiare naţionale. Operaţiunile de trust sunt operaţiuni de gestionare a averei. . cu stabilitate şi autoritate. În terminologia internaţională.în cadrul operaţiunii de vînzare-cumpărare nu este nevoie de prezentarea pachetului real. • creşterea şi acutizarea concurenţei interbancare. păstrînd «defacto» hîrtiile de valoare a fondurilor investiţionale. 2) distribuirea emisiunilor de hîrtii de valoare ale SA cum ar fi: organizarea emisiunii. b) banca apare în calitate de depozitar. • necesitatea lărgirii spectrului serviciilor oferite clienţilor. ce este foarte comod din următoarele motive: -. banca comercială îşi ridică autoritatea faţă de clienţii şi partenerii săi. Operaţiunile fiduciare a băncilor comerciale. care a şi adus la apariţia acestor activităţi. care poate să conţină mii de acţiuni. în ţara noastră nu este permisă băncilor. Aici apar următoarele funcţii: 1) gestiunea activelor (vînzarea si cumpărarea hîrtiilor de valoare şi formarea portofoliilor investiţionale în interesul clienţilor). în primul rînd din cauza că efectuind operaţiuni asemănătoare cu propriile mijloace. care în mai multe ţări este efectuată de bănci.

începînd cu momentul emisiei. de regulă. atingînd o valoare maximă la momentul rambursării ei. unde preţul se prevede să scadă. însă şi riscurile sunt foarte mari şi pot aduce la faliment. ce pot prevedea schimbările cotaţiilor şi.ACTIVITATE BANCARA Tema 12. ca urmare. cu atît e mai mare costul cambiei. deci. Strategiile de gestionare a portofoliilor.deobicei funcţionează în termen de mai puţin de 90 zile. Siguranţa lor depinde de situaţia financiară al agentului economic. Aceste hîrtii de valoare sunt atractive pentru investitori. Cambiile comerciale . Această piaţă interbancară se află la Londra. porţiuni egale de capital. cum ar fi cambiile. Certificat depozitar .sunt hîrtii de valoare ca garant.constă în faptul că banca îşi stabileşte o perioadă de timp pentru a opera cu hîrtii de valoare. Acceptele bancare . În procesul de estimare a fiecărei afaceri investiţionale apar 2 paramentri principali: suma investiţiilor nete şi veniturile anuale din realizarea proiectului. Cu cît mai aproape e momentul rambursării.20% din volumul total destinat investiţiei. Cazul clasic cînd apare acceptul bancar sunt operaţiunile bancare în afara balanţei de garantare. Strategia acceptului pe termen scurt . ce sunt destinate ralizării în sfera bussines-ului.este un document de depunere. sunt garantate de stat. 2. Instrumentele investiţionare ale băncii. şi lunar pentru cele anuale. Aceste hîrtii de valoare nu sunt asigurate sau garantate şi. Cere participarea analiticilor puternici. în schimb permite ieşirea din afacere cu pierderi minimale. populaţiei. care asigură investitorului 1% stabil de venit. De obicei. Este o strategie precaută. Cînd rămîne un an pînă la rambursarea obligaţiunilor ele se transferă în instrumente financiare active. Se eliberează de agentul economic cu un înalt reiting al credibilităţii.se eliberează pe un termen de la 1 an pînă la 10 şi mai mulţi ani.91%. În cazul cînd suma necesară a investiţiei este imprumutată din bacă.este acelaşi certificat de depozit.se aleg hîrtiile de valoare cu perioada mică de rambursabilitate (cambiile de trezorărie etc.sunt angajamentele guvernului de a le rambursa într-un termen scurt pînă la 1 an. şi certificate depozitare cu valoarea mai mare de 100000 $ pe an. În cazul dacă certificatul depozitar se cere a fi rambursat înainte de timp se aplică sancţiuni financiare în formă de amendă. În practica ţărilor dezvoltate se divizează certificatele depozitare cu valoarea pină la 100000 $. Activitatea investiţională 1. 3. eliberare a creditelor în viitor. Avînd o perioadă mare de rambursare RP poate fi influenţat de mai mulţi factori exogeni. Distribuirea lor are loc în cadrul licitaţiilor. Venitul ce se poate obţine este stabil şi se formează în formă de diferenţă de costul cambiei. deaceea sunt mai puţin stabile. iar problema lichidităţii se rezolvă prin alegerea mijloacelor suplimentare din piaţa monetară. ce nu asigură mari venituri. Termenul rambursării este de 30. Certificatele de depozit de consum. 90 sile. dar în schimb deobicei RP declarată este mai înaltă decît în cazul cambiilor de trezorărie. Obligaţiile de trezorărie .). Se capătă venituri mari. împarte această perioadă în părţi egale şi. plata unor angajamente financiare de către banca comercială în favoarea persoanelor terţe. cît problema asigurării unei lichidităţi stabile. De exemplu: dacă a fost aleasă o perioadă de 5 ani şi intervalele egale stabilite la sfîrşitul fiecărui an.se selectează hîrtiile de valoare cu termen lung de rambursare. la sfîrşitul fiecărei perioade investiţionale. Scară sau distribuire proporţională . în majoritatea lor. Cambii de trezorărie . efectuarea operaţiunilor cu hîrtiile de valoare. fiind foarte stabile şi garantate de autoritatea statului şi veniturile fiscale. pot fi luate ca gaj. Rolul sistemului bancar în crearea climei investionale. atunci RP = ((100-98)/100)*(360/91) = 0. preţul unei cambii se stabileşte în mărime de 100 unităţi monetare şi atunci rata profitului se calculează în modul următor: Rata Profitului = ((100-Preţul de vînzare)/100)*(360/Numărul de zile). RP este înaltă. Procurarea celor la care preţul se aşteaptă să crească şi vinderea a celor. Aceste hîrtii de valoare sunt destul de stabile. pagina 21 . care creşte permanent. atunci investiţia anuală .0791 = 7. destinate. care mai sunt numite cerificate depozitare de consum. În cazul acestor strategii se urmăreşte scopul maximizării profiturilor. În cazul acestei strategii nu atît se rezolvă problema maximizării profiturilor. 60. Certificatul depozitar pe piaţa eurodollarilor . Strategia băncii sau companiilor cotaţiilor hîrtiilor de valoare în timp. numai funcţionează în piaţa interbancară a eurodollarului. Să zicem că o cambie se vinde cu 98 lei pe un termen de 3 luni. ce se petrec săptămînal pentru cambiile de 3 şi 6 luni. altfel mai sunt numite jumbo. Strategia acceptului pe termen lung .

care deobicei se egalează cu rata medie a % pe depuneri depozitare formată în ţară. că clima investiţională depinde de valoarea procentelor bancare de împrumut şi depozit. Suma investiţiilor nete .83 0. Ciclul de viaţă a proiectului investiţional se începe cu prima investiţie şi se termină cu încetarea activităţii economice legate de acest proiect. Venitul mediu anual se calculează ca suma algebrică a tuturor veniturilor şi cheltuielilor legate de activitatea investiţională în timpul anului. anului) 83400 69600 58000 48400 1. Definitivăm 2 tipuri de proiecte investiţionale: Tip 1 . Menţionăm că ciclul de viaţă.crearea sau lărgirea producţiei. venitul mediu anual .69 0. EX. unde n-numărul perioadei de timp. 4.20000 lei.modernizarea sau înlocuirea utilajului. cu scăderea venitului din realizarea utilajului vechi. calculat din volumul investiţiilor restante. k . Coeficientul de discontare se calculează prin formula Dn(k) = 1/(1+k)n. Tip 2 . în caz general. deobicei este egală cu rata plăţii pentru creditul bancar.100000 lei. construcţii) sau capitalul circulant. 2. 3.10%. Reieşind din acest fapt este clar. nu coincide cu termenul de amortizare a utilajului. N restanţa investiţiilor nete (la începutul anului) 100000 83400 69600 58000 rata profitului Venitul mediu anual 20000 20000 20000 20000 coeficientul dicontării 0. Al doilea paramentru: veniturile anuale se corectează cu coeficientul discontului.48 venitul net corectat 16600 13800 11600 9600 restanţa investiţiilor nete (la sf. Investiţiile nete se calculează ca suma investiţiilor în capital fix (utilaj.58 0. Schema aprecierii proiectului investiţional Tip 1. valoarea căruia se calculă reeşind din rata bancară asupra depozitelor.ACTIVITATE BANCARA dobînda bancară pe acest credit apare în analiza proiectului investiţional ca norma profitului pe suma nerambursată a investiţiilor nete. 10000 8340 6960 5800 pagina 22 .% discontării. corectat cu plăţile fiscale. % credit . edificii. Metodica elaborării proiectelor investiţionale ca susţinerea procesului de creditare a investiţiilor. Norma profitului.

b) închis .comision) .beneficiarul bunurilor sar serviciilor. sunt afiliate băncilor mari comerciale.banca comercială asigură obţinerea plăţi de la cumpărători. Tipurile de factoring. Există 3 metode de determinare a limitei factoringului: . Convenţional (larg) . care nu apar des în activitatea furmizorului. Tot în contract se poate prevede efectuarea unot plăţi în prealabil.5-3%. Factoringul este calea cea mai simpolă şi scurtă a companiilor mici către sursele financiare. Sensul factoringului constă în cumpărarea cererilor de plată de la furnizorul mărfurilor sau serviciilor şi scopul constă în elimenarea riscurilor de neplată şi stabilizarea termenului de plată are o valoare mare în condiţiile economiei de piaţă. Reiese că factoringul are mult comun cu operaţia de creditare.rezervă) . . practicat pe larg de băncile comerciale. În contract se stabileşte limita plăţilor cu determinarea obligatorie a metodei de calcul a acestei limite şi factorilor care o determină. care. care i se plăteşte clientului după un termen stabilit. factorilgul este destinat preponderat firmelor mici. Exemplul calculării mărimii plăţii pentru factoring.compania factoring efectuază toată evidenţa contabilă a clientului. XIX şi este pracicat des în ultimii 25-30 ani. Mărimea comisionului variază în limitele 1. După aceasta se închee contractul factoring şi banca comercială îşi ia angajamentul de a plăti toate livrările clientului. clienţii principali . EX. iar procentul pentru creditare . Schema factoringului: 1) furnizorul livrează marfa cumpărătorului paralel informînd şi compania factoring despre acest fapt. în dependenţă de faptul cît de dese sunt legăturile cu cumpărătorul respectiv. Fiecare plată următoare trebuie să aibă loc în termenul de la 24 ore la 3 zile. Furnizorul vinde cererile de plată băncilor comerciale.este factoringul de o singură dată. În mod normal. în avans se plăteşte 90%. Să presupunem că volumul livrării este de 200000 lei. Ca serviciu bancar a apărut la sfîrşitul sec.limita generală.compania factoring: .cumpărătorul . Deşi condiţiile sunt prevăzute în contract. Clientul îi rămîne numai activitatea de producţie.comisionul pentru volumul factoringului. care poate fi divizată pe cumpărători. băncile comerciale cer de la aceşti agenţi economici garanţii mai solide şi pentru ei se aplică o cotă procentuală mai mare cu 2-3% decît în cazul creditării companiilor mari.2% mai mare decît procentul mediu de creditare. respectiv. cumpără cererea de plată şi efectuază plata pentru marfă. În cazul dat firma-client primeşte: 200000 lei . 3) cumpărătorul (debitorul) achită cererea de plată băncii.despre existenţa contractului ştie numai banca comercială sau sompania factoring. şi fiecare fapt de plată este analizat de banca comercială.cînd compania factoring oferă numai servicii factoring. . O companie mică.procentul calculat pe suma plătită în prealabil. Costul operaţiilor factoring este compus din 2 elemente: . deobicei banca plăteşte 80% din suma livrării. iar banca comercială. A apărut în anii 50-60 sec. Serviciile factoring se efectuază sau de companii speciale. deobicei. asigurînd lichiditatea agenţilor economici.3%.(3%*200000 .(10%*200000 . deseori.ACTIVITATE BANCARA Tema 13. adică plăţile se efectuază ulterior. Subiecţii operaţiunii factoring sunt: . Pentru că in procesul de creditare. precum în cazul garanţiei banca plăteşte numai atunci. Conficenţial (restrîns) . sau de secţiile factoring a băncilor comerciale.furnizoriul marfei sau serviciilor. Compania factoring timp de 2-3 săptămîni analizează activitatea economică şi financiară a clientului.limita pe afaceri speciale. Următoarea etapă .clientul . . I. această limită poate fin recalculată pe parcursul executării contractului în dependenţă de dezvoltarea situaţiei economice. Scopul clientului este asigurarea ritmicităţii plăţilori şi. producătoare de servicii sau bunuri se adresează companiei factoring pentru încheerea contractului. XX în Europa Postbelică ca o pagina 23 . comisionul . 2) compania factoring. este completată de mai multe servicii suplimentare.2%. Operaţiunea factoring. II.(2%*(90%*200000)) = 174000 lei. Deosebirea între factoring şi garanţia bancară constă în faptul că în cazul factoringului plăţile se efectuază în prealabil. procentul pentru avans . auditori şi perfectarea dărilor de seamă statistice sau financiare. cum ar fi ţinerea evidenţei contabile pentru clienţi. producerii.beneficiarii de bunurile clientului. Limita poate varia şi condiţiile acestei schimbări trebuie să fie aduse la cunoştinţa clientului. În acest caz factoringul se transformă în creditare. care analizează credibilitata clientului. Factoringul Factoringul este serviciul de intermediere. .cu 1.cumpărătorii sunt informaţi de existenţa contractului. Deasemenea factoringul poate fi: a) deschis . cînd clientul nu e în stare să-şi onoreze obligaţiunile financiare. lăsînd 20% ca rezervă. obţine plăţile respective de la beneficiarii de bunuri sau servicii livrate. deşi în esenţă nu este creditare.limita livrărilor lunare. Forfeting . pe riscul propriu. respectiv.

Forfetingul este cumpărarea ceririlor de plată. valuta cărora nu era convertibilă şi situaţia economico-politică instabilă. deobicei din export. pagina 24 .ACTIVITATE BANCARA asigurare a riscurilor livrărilor de export în ţările asiatice sau africane. stingerea cărora va apărea pe viitor.

.cerinţa obligatorie către subiecţii economici este de a ţine toate mijloacele băneşti în conturile bancare. macrostabilizarea economică.funcţionarea fără control a întreprinderii şi apariţia contradicţiilor de interese a întreprinderii şi a managerilor. deoarece toate teoriile existente au apărut ca consecinţă şi nu ca cauză a unei situaţii economice. Ocupînd un loc specific. fiind. . destinată în primul rînd determinării proprietarului. Restructurizarea întreprinderilor statale. fapt imposibil de realizat fără contul de decontare.preţurile să se formeze în urma focului liber a cererii şi ofertei. primesc regulat salarii destul de mari. Cum s-a mai spus. În total operaţiunile fără numerar constituie 8090% din totalul circulaţiei băneşti. . care este realizată sub formă de aviz. pagina 25 .privatizarea prin metode popularizate. nu pot fi considerate proprietar. aşa cu există teorii despre economia administrativă sau liberă. determinarea proprietarului este problema principală în cazul economiei de tranziţie. 2. care indiferent de faptul că întreprinderea staţionează. Nu există o teorie adecvată de dirijare a economiei în tranziţie. în primul rînd băncile comerciale au obligaţia de asigurare a obligaţiunilor agenţilor economici faţă de Bugetul de Stat sau altor fonduri statale. Cerinţele pentru decontări: • trebuie să fie efectuate la timp. privatizarea în masă a patrimoniului de stat . . Restructurizarea întreprinderilor . ca regulă şi numai în cazuri rare se permite plata în prealabil sau argonă. Ca consecinţă a privatizării populaţia nu a fost bine informată ce să facă.pe lîngă corpul managerial a întreprinderii s-a format un anumit cerc de persoane.plata se efectuază într-un volum care nu depăşeşte suma restanţei contului în decontare a plătitorului sau dreptul la credit. . (Părerile lui Caraganciu). • plătitorul poartă răspunderea materială pentru întîrzierea decontărilor. Principiile efectuării transferurilor: . calculat pentru fiecare zi de întîrziere. Există două laturi pozitive: . ca consecinţă a avut loc: . 3.o parte din cetăţeni au posibilitatea de a obţine salarii.efectuarea tuturor plăţilor în mod normal după recepţionarea producţiei sau serviciilor. fapt ce lipseşte la momentul actual. • necesitatea efectuarii controlului bancar asupra activităţii economice. în care populaţia şi-a depus bonurile. Un rol aparţine băncilor de economii. În RM deasemenea s-a încercat să se efectueze această tranziţie. Aici a apărut şi o altă problemă. . care prin intermediul filialelor şi sucursalelor sale asigură efectuarea tuturor plăţilor legate de activitatea cotidiană a populaţiei. Greutăţile pe care la înfruntă la momentul actual economia RM au apărut în urma unor greşeli în efectuarea reformelor. cum să acţioneze şi ce beneficii poate avea. Există trei etape obligatorii pentru trecerea la economia de piaţă a unei economii administrative: 1. liberalizarea preţurilor .reforma organizatorică a unei întreprinderi. Fondurile de investiţii trebuie să aibă experienţă în ramură şi să efectueze operaăiuni de trast. Sistema decontărilor băneşti în general este bazată pe sistemul bancar. sunt sprigenite de stat prin asigurarea integrităţii depunderilor populaţiei.se efectuază în urma incapacităţii întreprinderii de a-şi achita datoriile.criminalizarea corpului suprem managerial a întreprinderilor de stat.pentru efectuarea decontărilor este obligatoriu acceptul plătitorului. care însă a adus la alte probleme.deoarece accentul principal se pune pe definirea proprietarului unor bunuri. deci au o sursă de venit. Pe lîngă aceasta.blocarea sistemului de decontări bancare . deobicei. .ACTIVITATE BANCARA Tema 14. . Organizarea circulaţiei plăţilor Partea preponderentă a circulaţiei băneşti constituie transferul banilor prin decontare cu folosirea fondurilor organizaţiilor bancare şi sistemului de stingere a datoriilor reciproce. aceste bănci. fondurile de investiţii.căpătarea experienţei în domeniu.

În cazul acceptului anterior banii nu se decontează fără permisiunea clientului.operaţiunea este iniţiată de către furnizor. . . relativ cu prima formă ea este riscantă fie pentru cumpărător. În cazul cînd 2 agenţi economici au o frecvenţă mare a afecerilor. fapt efectuat numai după ce clientul depozitează suma de bani necesară pentru acoperirea cecurilor (limita carnetului de cecuri). Pentru a impune clientul să reacţioneze la timp. transmite la banca sa o cerere de plată. după expedierea mărfii. Principalul avantaj al acestei forme de plată este asigurarea vitezei tranzacţiei. tranzacţia se consideră acceptată.operaţiunea este iniţiată de către furnizor. din care tranzacţia se efectuează automat. fie creditează furnizorul sub asigurarea documentelor. Schema tranzacţiei: . Dacă pe parcursul perioadei în acest cont s-a format un sold creditar el urmează să fie transferat în contul de decontare şi invers. care înainează la banca sa cererea de deschidere a unui acreditiv. că ea permite efectuarea unui control perfect asupra afacerilor. la care li se deschid conturi speciale. În cazul acestei tranzacţii plata nu este legată de momentul livrării şi se efectuează independent o dată în 3-5 zile în părţi egale.această cerere este transmisă la banca cumpărătorului. transmite la banca sa bonul de plată. Neajunsul cel mai mare a acestei forme de decontare constă în faptul că tranzacţia durează mai mult timp. banca plătitorului (cumpărătorului) transmite banii şi documentele înapoi la banca furnizorului. deobicei îşi onorează obligaţiunile la timp. Eficienţa acestei forme pentru bancă depinde de calitatea analizei bancare. Această formă se aplică pentru organizaţiile şi întreprinderile care. care. lunar sau trimestrial să fie echilibrate. care la rîndul său informează furnizorul. Plata cu cecuri. Echilibrarea plăţilor şi livrărilor se efectuează nemijlocit între agenţii economici. în care banii sunt plătiţi în prealabil.prezintă porunca compărătorului către banca furnizorului de a achita cerinţa furnizorului pentru restituirea sumelor băneşti de plată a mărfurilor livrate. . . care. urmînd să fie confirmat de acceptul clientului. în cazul plăţii în prealabil.cecul este achitat dim fondurile proprii ale băncii. Această formă este asemănătoare acelei de achitare prin cecuri şi se aplică în cazul cînd distanţa geografică dintre cumpărător şi furnizor este mare. .banca transmite banii şi documentele la banca vînzătorului. Schema tranzacţiei: . se stabileşte un termen de 3-5 zile în care clientul este obligat să accepte sau să respingă plata. Acceptul ulterior constă în faptul că transferul banilor din cont este efectuat automat. Această schemă reflectă cazul. . transmite documentele la banca sa care îi plăteşte. pagina 26 . adică. care cere acceptul acestuia de a vira din contul său banii. căreia îi transmite documentele şi cere acoperirea acreditivului. care la rîndul său infromează banca furnizorului.banca cumpărătoruli ia din contul acestuia suma cecului. adică banii nu se decontează din contul cumpărătorului fără acceptul lui. Formele principale de achitări bancare fără numerar Cerere de plată . .document de achitare care conţine cererea plătitoruli de a transfera o sumă din conturile lui. după expedierea mărfii a primit cecul de la cumpărător.un document de achitare care conţine cererea creditorului către debitor pentru o sumă de bani achitată prin bancă.vînzătorul transmite cumpărătorului marfa. Pentru a primi un carnet de cecuri. ei declară concomitent băncilor sale. În cazul dacă în acest termen nu s-a primit nici o informaţie. În caz dacă acceptul nu este primit şi tranzacţia este respinsă de client. pe care îl transmite la banca sa. Acceptul poate fi anterior şi ulterior.banca furnizorului se adresează la banca cumpărătorului. Deseori această depunere poate avea formă de credit. Schema tranzacţiei: . cel puţin 3-5 zile de aşteptare a acceptului. Aceasta se efectuază cu folosirea acceptului.la primirea acceptului.la banca cumpărătorului se transmite o cerere de decontări pentru ca aceasta să-i restituie suma. . Achitările reciproce. .ACTIVITATE BANCARA Tema 15. fie pentru vînzător în caz contrar. la rîndul său. cu alte cuvinte banca fie cumpără documentele.operaţiunea este iniţiată de către cumpărător.banca cumpărătorului îi transmite documentele şi debitează contul acestuia. Această formă de plată constă în faptul. Acest tip de tranzacţii este avantajos pentru furnizor. Achitări periodice. pentru efectuarea plăţilor între întreprinderile producători şi furnizorii lor principali.furnizorul livrează marfa. dată în scris. Bonurile de plată . Schema tranzacţiei: . deseori. insistînd ulterior la stingerea datoriei de către furnizori.operaţiunea este iniţiată de către cumpărător. ce permite controlul calităţii produsului livrat sau serviciilor prestate. În caz contrar prima etapă este transmiterea mărfii împreună cu factura. care primind factura pentru plată de la furnizor. Se aplică. asigurînd o viteză mare a tranzacţiilor. Însă. vinde documentele. întreprinderea se adresează la banca sa cu cererea de eliberare a acestuia. banca este obligată să-i restituie banii în cont din propriile surse. urmînd săptămînal. care este descrisă în acreditiv. Achitarea prin acreditive . . Pentru a cempensa acest neajuns a apărut forma acceptului ulterior.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->