Sunteți pe pagina 1din 8

UNIVERSITATEA ” STEFAN CEL MARE” –USV , SUCEAVA

FACULTATEA DE ISTORIE SI GEOGRAFIE


CATEDRA DE FILOSOFIE SI STIINTE SOCIALE
Domeniul Stiinte politice, anul al II-lea

CONSTIINTA EUROPEANA
de la ideea Europei unite la institutia Uniunii Europene

referat
STUDII EUROPENE

student SENCIUC VASILE FLORIN

asist.univ. MARIUS CUCU

1
CONSTIINTA EUROPEANA
de la ideea Europei unite la Uniunea Europeana

Notiunea de “Europa” reprezinta un complex ( complexum=ceea ce este tesut impreuna ) format din
cele mai mari diversitati unite, dar fara a fi amestecate si dintre contrariile asociate in mod inseparabil.
Europa reprezinta nodul unde atatea istorii politice, economice, sociale, culturale, religioase si anti-religioase
s-au intrepatruns si intre-construit intr-un mod in acelasi timp conflictual si solidar. Edgar Morin afirma ca
“Europa se dizolva atunci cand vrei sa o vezi clar si distinct, se desface in bucati daca vrei sa-I surprinzi
unitatea”.

Desi reprezinta in termeni limitati unitate, Europa este reprezentata prin multiplicitate caci
interactiunile dintre popoare, culturi, clase, state au determinat o unitate care este ea insasi plurala si
contradictorie. Europa nu reprezinta unitate geografica, caci nu are o delimitare exacta in spatiu, dar nici in
timp, asa cum se observa in studiile istorice. Ea nu a existat pana la inceputul secolului al XX-lea decat in
diviziuni, antagonisme si conflicte care, intr-un anumit fel, au creat-o si pastrat-o. Aceasta notiune reprezinta
de fapt unicul in multiplu, sau multiplul in unic, asa cum zicea si Morin, ea este un “unitas multiplex”.

“Europa reprezinta in egala masura dreptul si forta, democratia si oprimarea, spiritualitatea si


materialitatea, masura si hybris-ul, adica lipsa de masura, ratiune, dar si mitul, inclusiv in cadrul ideii de
ratiune”(Morin,pag 39) astfel incat, pentru a o studia trebuie sa se tina seama de aspectele sale incerte, vagi,
contradictorii, determinandu-i implicit identitatea complexa generata tocmai de ideea de constiinta
europeana.

Cercetarea Europei si constiintei europene se poate face pornind de la premisa ca Europa apare ca rezultatul
unei constiinte politice si culturale care evolueaza in sensul schimbarii centrelor puterii iar evolutia
constiintei europene presupune investigarea ideilor, a formelor politice,a existentei cotidiene, a fenomenelor
care au strans oamenii facandu-i mai apropiati.

Etapele definirii constiintei europene:

Europa nu s-a format in jurul unui singur centru, primele forme ale constiintei europene apar in
imperiul lui Carol cel Mare si se definesc in opozitie cu Bizantul. Individul se naste din contextul crizei de
constiinta de la sfarsitul Evului Mediu, criza exprimata prin conflictul dintre ratiune si credinta, dintre
sentimentul pacatului si cel al demnitatii proprii.Catalizatorul acestui proces de devenire este umanismul, iar
statul intervine din ce in ce mai mult in secolele XVI-XVII in viata omului-administrand, legiferand, taxand.
Astfel spatiul public devine disponibil pentru viata particulara si este din ce in ce mai animat odata cu
difuziunea spiritului iluminist. Noua modalitate de cunoastere, prin ratiune va duce la aparitia spiritului
stiintific ce va contribui, conform sociologului Nobert Elias la “procesul de civilizare”, de modelare a omului
modern in spiritul unei noi constiinte.

Analizand foarte pe scurt istoria ideei de Europa, putem spune ca abia in secolul al XX-lea se stabileste
pentru prima data o legatura stransa intre dezbaterea intelectuala pe tema unitatii europene si proiectele de
unitate continentala, iar cele doua razboaie mondiale au rascolit constiintele celor care s-au simtit
2
responsabili pentru asigurarea unui viitor mai echilibrat. In aceeasi masura, foarte succint, se pot distinge mai
multe etape ale definirii constiintei europene cu precizarea ca ultima parte este de un interes mai profund,
fiind inceputul oficial al formarii Uniunii Europene:

 Europa din Evul Mediu- este o cultura, o mostenire a civilizatiei mediteraneene latine. Sentimentul
unitatii constiintei nu este insa puternic decat in cercurile carturarilor.

 Europa umanista este o „Republica literaria” in care s-au strans universitati, ganditori. Europa se


defineste prin raportarea la pericolul otoman. Factorul de unificare a fost cultivarea limbii latine.

 Europa baroca da un caracter asemanator mai ales partilor centrale si occidentale prin cadrul plastic
ce reda ostentatia puterii monarhice. Prin stilul arhitecturii Europa capata un aspect asemanator, ea
definindu-se ca o alteritate mai cuprinzatoare decat cea a turcilor(acum apare raportarea la ceilalti, la
posibilii dusmani care ofera premisa unei constiinte unitare). Mai mult, in aceasta perioada, franceza
devine limba diplomatica si oamenii cultivati incep sa se bucure de o civilizatie comuna.

 Europa revolutionarilor si a natiunilor propulseaza visul imperial care implementeaza grupe de


europeni pe celelalte continente sau care viseaza unitatea continentului sub o singura hegemonie.

 Europa uniforma si a diversitatii- a intrat in discutia intelectualilor dupa primul razboi mondial.
Razboiul a determinat ura impotriva dusmanilor, refuzul democratiei parlamentare care nu izbutise
sa previna catastrofele confruntarilor, refuzul de a separa sfera public de cea privata cu precizarea ca
era negata si capacitatea pietii de a ajunge la o justa reprizare a bunurilor.

Europa dupa cele doua razboaie si inceputurile cristalizarii UE

            Pe la sfarsitul anilor ´40 spectrul Germaniei naziste planeaza asupra Europei, ea dorind sa o
integreze, dar este necesara integrarea Germaniei in Europa pentru a evita orice noua cucerire. Mai mult,
trebuie oprit extinderea spectrului razboaielor generate de conflictele intereuropene, in primul rand
antagonismul franco-german. Iata de ce primul nucleu al noii Europe se constituie prin cuplul franco-german
sustinut din umbra de democratia crestina si de partidele socia-democratice. Framantarile din acele timpuri s-
au soldat improriu-zis cu aparitia unei noi constiinte europene repliata pe nucleul economic si a unei
identitati europene.

      Aceste incercari de formare a unitatii europene sunt puse sub semnul intrebarii atunci cand se discuta de
implicarea URSS-ului ce s-a sacrificat pentru eliberarea Europei si se consacra si mai mult pentru eliberarea
lumii aservite de Europa. Dupa cum afirma Edgar Morin „Europa pare a fi in acelasi timp meschina,
periferica, ambigua, inutila, inselatoare pe planul marilor ambitii, umane si planetare, rasarite dupa macelul

3
celui de-al doilea razboi mondial” si intelectualii vremii fie cei de stanga, fie cei din zona de influenta
comunista , nu au incredere in ideea europeana si vad in aceasta dubla identitate(eruopeana-nationalista)
ipocrizia unui joc dublu.

             Totusi identitatea in anii de debut, nu s-a debarasat inca total de vechea sa ambivalenta. Natiunile
coloniale inca mai existau ca atare: Anglia renunta la India si Pakistan dar se agata inca de Malaezia si alte
teritorii , Tarile de Jos sunt fortate sa cedeze Indonezia, dar Franta se intoarce in Vietnam unde poarta razboi,
belgienii raman in Congo , englezii si francezii ataca Egiptul etc.

             Dupa anii ´60-´90 vecinul european nu mai reprezinta o amenintare vitala si nu mai reprezinta nici
cea mai mica preocupare teritoriala; identitatea europeana se transforma incat Germania de la Bonn este o
„mutanta formidabila” in comparatie cu Germania hitlerista, ea devenind nu numai un pitic politic si un urias
economic dar militarismul sau se transforma in pacifism si ambitia in consum. Franta, de asemenea,
abandoneaza maltusianismul economic pentru a se lansa in extinderea pe piata mondiala; Anglia a evoluat in
natura insularitatii ei, devenite dependente si nu superioare ca inainte;etc.  Tarile europene traiesc acum
fiecare in felul sau, dar in acelasi ritm, dezvoltarea culturii juvenile(1960-2968), revoltele studentesti(1967-
1968), avantul stangii, contra-cultura, miscarea ecologista, precum si cea a femeilor(1970-1980). Totul
contribuie deci la pacificarea si sincronizarea proceselor intereuropene.

             Aceasta stabilitate, aceasta stare de liniste este una temporala pentru ca  fragilitatea Europei, a
identitatii europene este pusa in evidenta fie prin criza de petrol, fie prin razboiul rece sau chiar amenintarea
cu bombele termonucleare. Totusi ceea ce reiese din aceste situatii de criza este faptul ca, constiinta acestei
fragilitati constituie un aspect capital al noii constiinte europene. Mai mult, noua constiinta este ”constiinta
fragilitatii culturale, energetice, economice, demografice, morale si, in primul rand politice si militare a
Europei(…), este constiinta unei necesare sinergii a tuturor fortelor.”(Morin, pag 134). Toate problemele de
nesiguranta a prezentului sau a viitorului apartin tuturor tarilor europene, unindu-le sub un tel comun; astfel
constiinta europeana este constiinta unei „comunitati de destin”.

Diferenta dintre Occident si Orient

            Ideea de Europa, cat si constiinta europeana sunt influentate (atat in istorie cat si in zilele noastre) de
diferenta dintre Europa de Est si Europa de Vest, sau mai exact intre Orient si Occident influentand si
definirea celor doua caracteristici amintite.

  Astfel Europa Centrala, Occidentul este o creatie a celor care se tem de marile state limitrofe, decat o arie
bine definita. Ea s-a format sub impactul Bisericii crestine fiind definita de o solidaritate ce mai tarziu va fi
doar o imagine, un magnet pentru tarile mai putin dezvoltate. Stereotipurile si cliseele fabricate in secolele
XVI-XVIII continua sa fie prezente si in presa actuala, dar si in stiintele politice intrucat multi inca mai
sustin ca Elba este limita Europei deoarece in partea rasariteana se pastreaza inca o forma traditionala,
„orientala”.

 Europa de Est este jumatatea complementara in sec al XVIII-lea al Occidentului si a servit si inca serveste la
definirea si validarea Occidentului. Acele stereotipuri amintite sunt dublate de dorintele rasaritenilor ce-si
doresc repede si fara rest accesul la prosperitatea occidentala. Se poate spune ca ideea constiintei europene in
acest caz este generata de bunastarea Occidentului si de aportul lumii rasaritene la aceste avantaje. In
Romania, de exemplu, constiinta europeana a fost insuflata tocmai ca reper pentru propria identitate. Acest

4
proces de definire pare firesc pentru o tara situata in Sud-Estul european care si-a construit Statul national in
secolul al XIX-lea. Impresiile calatorilor straini din secolul al XVIII-lea asupra spatiului romanesc si
oamenilor sai reflecta uriasul decalaj de dezvoltare dintre cele doua jumatati ale Europei. Sentimenul general
este cel al unei iesiri din Europa si al unei regresii temporale de mai multe secole. In cazul statelor cu o
dezvoltare tarzie a statului national preocuparea pentru a defini identitatea nationala a fost prioritara si
constiinta europeana a aparut in prelungirile acesteia.

Totusi, asa cum spune Guiberman, pe europeni ii uneste, indiferent de partea continentala in care locuiesc:
memoria istorica a celor doua razboaie civile europene, experienta imperiilor coloniale, emergenta unei
culturi politice transnationale, aparitia unor miscari contestatare care reclama o noua ordine sociala;
omogenizarea culturala sub influenta americanizarii cunoscuta sub numele de globalizare.

Europenizare contra Nationalizare

            Constructia europeana prezinta o imagine inversa a constructiei statelor moderne. Ea pare a demitiza
elementele constitutive ale statului: moneda, impozitele, instantele coercitive, dar in acelasi timp foloseste
reprezentari si notiuni comune cu statul (vocabular, categorii de gandire) ce ofera legitimitate Europei.
Europenizarea a alimentat un spirit de rezistenta nationala prin anumite gesturi (permise de conducere si
pasapoarte europene, suprimarea panourilor de vama, deplasarea in Eurostar prin Eurotunel sau chiar
angajarea in asociatiile europene) ducand la „consolidarea sentimentului de apartenenta la Uniunea
Europeana” dupa termenii Comisarului Antonio Ruberti in 1994

             „Identitatea europeana, la fel ca orice identitate, nu poate fi decat o componenta a a unei poli-
identitati”(Edgar Morin, pag 160). Noi avem, spune Morin, o identitate locala, una regionala, nationala,
transnationala(slava, germana,latina) si eventual o identitate  confesionala sau doctrinala, astfel incat este
impropriu sa se afirme ca cele doua identitati: europeana-nationala se exclud desi ele sunt conflictuale.
Totusi se poate afirma ca identitatea europeana este in prim plan(in subiectele de discutie politica, sociala
etc) datorita procesului de integrare europeana.

             Acest proces de europenizare, de imprimare a constiintei europene are in centru „Homo europeus”
inaintand principiul unei cetatenii europene armonizate cu noile prerogatine: drept de vot si eligibilitate la
alegerile municipalesi europene in statul de rezidenta, protectie diplomatica din partea unui cu totul alt stat
etc”. Se considera ca este elementar aparitia acestui „homo europeus” , deoarece omul nu este un computer
care sa stie tot fara sa inteleaga ceva, el se desavarseste permanent atat in relatiile cu cei apropiati cat si cu
ceilalti,straini, cat si prin participarea la viata publica, la cea politica fiind condus de o dorinta de a se misca
liber intr-o lume cat mai larga si in acelasi timp familiara ce este comunitatea europeana!      

Euroscepticism

 
5
            Acest „homo europeus” desi ipotetic este condus de o constiinta europeana el nu crede in Europa, Un
exemplu in acest sens ar fi francezii care nu cred ceea ce spun tratatele (asa cum s-a observat si in cazul
Costitutia Europeana). Europa celor Doisprezece nu a existat niciodata pentru ei, mai mult decat a celor Sase,
a celor Cincisprezece sau a celor Douazeci si cinci. Adeziunea la constructia comunitara variaza in functie de
cresterea nivelului de diploma, de statutul socio-profesional si, de asemenea, de interesul pentru politica.

             Acest euroscepticism se poate datora si fragmentarii drastice a cunoasterii cat si rupturii verticale
dintre metafizica si fizica, ce impiedica intelegerea civilizatiei europene in ansamblul sau. Tendinta de a
generaliza rezultatele unei discipline si de a propune mai departe viziuni ample bazate doar pe o stiinta duce
la un „reductionism” periculos care limiteza constiinta europeana si identitatea europeana la realitate si la
rezultatele pragmatice ce in cazul tarilor mai dezvoltate pot parea nefavorabile (Anglia nu vrea sa accepte
moneda unica Euro tocmai pentru ca nu este de acord cu proiecte destinate agriculturii gen SAPARD).

Structurarea constiintei europene

La inceputul secolului al XIX-lea, constiinta europeana a fost generata de anumiti factori (vocabular, turism,
dialog) care sunt si astazi prezenti in definirea identitatii europene insa nu in aceeasi masura. Astfel, printre
oamenii politici, oamenii de afaceri si conducatori apare un trend de a calatori pentru afaceri, intalniri,
congrese si de a stabili o relatie intereuropeana. Turismul nu se opreste doar la granitele Europei, locuitorii
acestui continent vizitand si Africa, America, Asia, unde sentimentul de european era mai prezent, asa cum
spunea Edgar Morin „te simti european si in afara Europei, te simti acasa si in alta parte a Europei”. Primii
care au pornit acest tip de miscare au fost studentii, ce devin macar provizoriu cetateni ai tarilor vizitate.

 In ceea ce priveste vocabularul, acesta se europenizeaza in anii ´40 in primul rand in sens tehno-economic,
ca in anii urmatori domeniile sa se largeasca: Euroviziunea (1953), eurocrati(1965), europiata(1971),
eurofranc(1976), atingand in 1978-1979 pe teren militar: euro-rachete, euro-strategie,etc. Vocabularul este
strans legat de alta modalitate de europenizare: dialogul ce utilizeaza de asemenea un instrument european:
limba engleza. Dialogul este cel care determina interrelationarea dintre oameni si apropierea lor, ducand la
intrepatrunderea informatiilor de diferite genuri si din locuri diferite. Astfel el determina o uniformizare a
spatiului european si o mai buna intelegere intre locuitorii  lui.

Constiinta Europeana privita in mod pragmatic

6
            Dezvoltarea politicilor publice europene si aparitia monedei Euro a orientat atentia spre situatiile
profesionale, uniformizand intr-o anumita masura sectorul profesional al europenilor sau ingloband din ce in
ce mai multe sectoare economice. Astfel se edifica alte dimensiuni ale Europei dar sunt din ce in ce mai
subiective. Dupa 1986 apar programe de cercetare, de instruire care au initiat o veritabila o veritabila
„masina de reducere a conflictelor” intre cercetatori, experti, functionari si alesii europeni asa cum aminteste
Guillaume Devin. Se pune accentul pe omul nu numai al prezentului, dar si al viitorului, iar constiinta
europeana se cristalizeaza ca o afacere in sfera invatamantului (ERASMUS, TEMPUS, SOCRATES), de
mobilitate a corpurilor profesorale (crearea Institutului European de la Florenta din 1972), de ajutor pentru
copii, de serviciu voluntar european incapand cu 1996, de formare de cadrul stagiilor europene de alternanta
in meserii(SESAM). Europa este de fapt, vorbind in mod pragmatic, o afacere in orice domeniu.

            Tot din perspectiva economica, putem spune ca naturalizarea ideii europene a luat fiinta prin
realizarile economice: in 1991, 30 de consortii europene structurau sectorul aeronautic si al spatiului
producand avioane, (AIRBUS),lansari de sateliti, proiectile, sisteme de arme etc. De asemenea manifestarile
si productiile socio-culturale „europene au intarit ideea unei Europe autonome si relativ omogene. In sport,
de exemplu, inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial nu existau decat trei competitii de avengura in
cadrul european: natatia, atletismul si baschetul. Intre 1952 si 1965 se instituie diverse cupe si campionate.
Desi nu par a avea o legatura deosebita cu europenizarea aceste evenimente sunt contextul favorabil
reuniunilor intre federatiile tarilor participante, intalnirilor intre ministerele responsabile de aceste activitati,
adoptarii regulamentelor comune etc. Mai mult, putem aminti si de alte manifestari „recreative”: Eurovision,
canalele culturale, amploarea zvonurilor in cazul catastrofelor si actele de umanitate generate de acestea, ce
consolideaza constiinta europeana si formeaza Europa ca un cadru de actiune si de independenta.

Ce implica constiinta europeana?

            Europa nu se va defini niciodata prin extinderea treptata a pietii comune, asa cum crede un contabil,
nici prin discursuri sofisticate despre avantajele integrarii, asa cum vor sa creada politicienii, nici prin
eliminarea barierelor artificiale si nici prin stabilirea unui singur conducator absolut(vorbind doar in mod
ipotetic), Europa se bazeaza doar pe o constiinta europena formata in timp, implementata prin educatie,
consiliere, informare despre istoria europeana, despre valorile realizate pe acest continent care este in primul
rand o lume a culturii.

Bibliografie

7
Edgar Morin, Gandind Europa, Bucuresti, Editura Trei, 2002

Alexandru Dutu, Ideea de Europa si Evolutia Constiintei europene, Bucuresti, Editura  ALL, 1999

Guillame Courty, Guillame Devin, Constructia Europeana, Editura CNI, 2001

           

S-ar putea să vă placă și