Cercetarea a demarat concomitent cu definirea noţiunii de concurenţă, fiind prezentate

cele două abordări care există la moment: abordarea structuralistă şi abordarea comportamentală.
Astfel, in abordarea structuralistă (sau statică), concurenţa este tratată ca o structură de piaţă, in
timp ce abordarea comportamentală (sau dinamică) se axează pe conceperea concurenţei ca un
comportament de maximizare a profiturilor. Drept urmare, am ajuns la concluzia că ambele
abordări sunt corecte şi complementare, completandu-se una pe alta, pentru definirea complexă a
concurenţei. In continuare, am trecut la realizarea primului obiectiv al cercetării noastre –
examinarea teoriilor clasice şi celor moderne privind concurenţa.
In ceea ce priveşte delimitarea perioadei clasice de cea modernă, am implementat
principiul, pe care il considerăm hotărator pentru conceptul concurenţei – momentul in care
statul intervine prin politici in procesul de desfăşurare a concurenţei. Drept urmare, conceptele
clasice le-am atribuit perioadei in care statul nu se preocupa concret de reglementarea
concurenţei, iar cele moderne sunt determinate de adoptarea unor politici in domeniul
concurenţei menite să o protejeze.
Perioada teoriilor clasice ale concurenţei, cuprinsă aproximativ intre sf. sec.XVIII şi
mijlocul sec. XX, este determinată de studiile privind diverse structuri de piaţă: concurenţă
perfectă, monopol, concurenţă monopolistică, monopol bilateral, oligopol etc. Incepand cu a
doua jumătate a secolului XX, conceptele privind concurenţa capătă caracter mai complex,
determinat de schimbarea mediului in care au loc relaţiile de piaţă: internaţionalizarea
economiilor, creşterea volumului de comerţ internaţional, regionalizarea şi globalizarea.
Determinate de aceste tendinţe, conceptele moderne ale concurenţei s-au axat, cu precădere,
asupra atitudinii diferitor economişti referitoare la puterea economică a firmelor şi a gradului de
intervenţie a statului in procesul concurenţial. Drept urmare, am delimitat două curente cu opinii
diametral opuse: curentul şcolii de la Harvard, cu atitudinea negativă asupra puterii economice a
firmelor şi argumentarea necesităţii intervenţiei statului prin politici concurenţiale in reglarea
acestor abuzuri şi şcoala de la Chicago, cu argumente ce justifică atenuarea politicilor
concurenţiale in ceea ce priveşte concentrarea economică. Analizand teoriile moderne ale
concurenţei, am concluzionat că economia contemporană a schimbat mult mediul in care se
desfăşoară relaţiile de piaţă, iar aceasta a dus la deplasarea optimului de la concurenţa atomistică
la concurenţa care include in sine şi structura de piaţă monopolistă.
O atenţie deosebită i se acordă cercetării evoluţiei conceptului de concurenţă in condiţiile
globalizării. In această direcţie, am elaborat o schemă sintetică, care reprezintă particularităţile
desfăşurării concurenţei in condiţiile globalizării (figura1.).
8
Figura 1. Interdependenţe „GLOBALIZARE – CONCURENŢĂ – STAT”
Sursă: elaborat de autoare
Prin această schemă am dorit să scoatem in evidenţă faptul că concurenţa contemporană
este puternic influenţată de fenomenele ce insoţesc procesul de globalizare, pe de o parte, şi
statul, cu politicile sale, de cealaltă parte, toate in ansamblu, conferindu-i concurenţei trăsături şi
caracteristici deosebite de cele clasice.
Următorul scop propus spre cercetare a fost evoluarea funcţiilor, tipurilor şi
mecanismului concurenţei. Studiind funcţiile indeplinite de concurenţă, am ajuns la concluzia
că acestea au evoluat paralel cu evoluţia relaţiilor comerciale. Drept urmare, am delimitat funcţii
clasice şi funcţiile moderne ale concurenţei (tabelul 1):
Tabelul 1
Funcţiile concurenţei
Funcţii clasice Funcţii moderne
�satisfacerea cererii consumatorilor; �promovarea inovaţiilor;
�ajustarea autonomă a cererii şi ofertei; �limitarea puterii economice şi celei politice;
�alocarea optimă a resurselor; �influenţează asupra psihologiei agenţilor economici.
�justa distribuţie a veniturilor.
Sursă: sintetizat de autoare, pe baza manualelor de Economie politică.
Printre tipurile moderne ale concurenţei nominalizăm: concurenţa interindustrială,
concurenţa intraindustrială şi transindustrială, toate rezultate ale evoluări formelor de
specializare internaţională.
Mecanismul concurenţei, reprezentand legăturile numeroase intre acţiunile subiective ale
agenţilor economici şi cadrul obiectiv al desfăşurării acestor acţiuni, influenţat de tendinţele
economiei contemporane, a fost supus şi el, la randul său, unor modificări la nivelul surselor de
avantaje concurenţiale, metodelor de luptă, modelelor concurenţei etc.
O parte componentă a studiului nostru privind concurenţa a fost şi cercetarea efectelor
nocive provocate de concurenţa hiperintensivă. Ca urmare, am stabilit că aceste efecte se
- creşterea ariei relaţiilor
economice internaţionale;
- deschiderea economiilor
naţionale;
- dezvoltarea schimburilor
de bunuri şi servicii;
- „explodarea” fluxurilor
internaţionale de capital;
- creşterea rolului
societăţilor transnaţionale
CONCURENŢĂSTAT
-sporirea concurenţei ca
intensitate;
-sporirea competitivităţii
firmelor, ramurilor ţărilor;
-sporirea diversificării şi
complexităţii strategiilor de
concurenţă.
- pe de o parte, necesitatea
stringentă de elaborare şi
aplicare a politicilor
naţionale de reglementare
a concurenţei;
- pe de altă parte,
diminuarea posibilităţilor
de intervenţie a statului in
relaţiile de piaţă.
GLOBALIZARE
�
��
�
�
�
���
9
propagă la toate cele trei nivele economice: micro, macro şi mondo. In cele din urmă, am ajuns
la concluzia că un dezavantaj major al concurenţei şi competitivităţii contemporane constă in
faptul că acestea sunt incapabile de a instaureze justiţia socială, să rezolve problemele mediului
ambiant, să menţină diversitatea culturală etc. Astfel, obsesia competitivităţii devine nu numai
eronată, dar şi periculoasă, deoarece denaturează politicile naţionale şi ameninţă sistemul
economic internaţional. Această abordare se poate solda direct sau indirect cu politici
neadecvate, aplicate in economie, comerţ, dar şi in sănătate, cercetare-dezvoltare sau alte
domenii.
Următoarea sarcină a investigaţiei noastre a fost stabilirea efectelor integrării regionale
asupra concurenţei. In acest scop ne-am propus, mai intai, să examinăm diversitatea şi
obiectivele de ordin economic ale acordurilor regionale. Astfel, la sfarşitul anului 2000, in lume
erau inregistrate la Organizaţia Mondială a Comerţului, circa 184 de acorduri, dintre care: 143
erau zone de liber schimb, 19 uniuni vamale, 22 de acorduri revenind pieţelor comune şi
uniunilor economice şi un singur acord de tipul uniunii economice şi monetare. In ceea ce
priveşte obiectivele economice ale acordurilor regionale, pentru majoritatea grupurilor acestea
ţin de crearea diverselor mecanisme care ar stimula concurenţa. Evident că stimularea
concurenţei nu este prezentă ca scop in sine, ci reprezintă unul din factorii-cheie al eficientizării
activităţii economice, necesare creşterii economice durabile.
Prin studierea experienţei mai multor grupuri regionale, dar mai ales a experienţei Uniunii
Europene, unicului grup care a realizat toate cele 5 etape de integrare, am determinat impactul
regionalizării asupra concurenţei. In cercetările noastre, am stabilit că impactul major al
integrării este amplificarea concurenţei in cadrul grupului regional. Aceasta, la randul său,
generează două efecte: statice şi dinamice.
Efectele statice le-am studiat prin prisma a 5 elemente distincte: �concurenţa şi
economiile de scară, �concurenţa şi convergenţa preţurilor, �concurenţa şi marja preţ-cost,
�concurenţa şi eficienţa economică internă, �concurenţa şi productivitatea.
In ceea ce priveşte primul element, corelaţia găsită intre concurenţă şi economiile de scară
in condiţiile integrării regionale a fost pozitivă: concurenţa sporită generează apariţia firmelor
mai mari ca dimensiune, care produc volume mari de bunuri şi servicii necesare pieţei grupului
regional, la costuri reduse. De exemplu: două ţări (PA şi PB), inainte de a se integra şi a forma o
piaţă unică (PU), au fiecare cate două firme (ţara PA - FA
1; FA
2 şi ţara PB – FB
1; FB
2) intr-un
sector oarecare, care practică preţuri net superioare costurilor marginale (p >> Cmg). Imediat
după integrare (PU.), consumatorii beneficiază de o diversitate mai mare de bunuri (Qa, Qb,
...Qz), deoarece au acces la produsele a patru firme (FA
1& FA
2& FB
1& FB
2), ci nu a două, ca
10
inainte. Ca urmare a creării pieţei unice (PU), are loc intensificarea concurenţei intre cei patru
actori ai pieţei, care poate provoca fuziuni (sau falimente), ca, in consecinţă, pe piaţă să rămană
numai trei firme (FA
1& FA
2 & FB
1) (figura 2).
Figura 2. Raportul „Integrarea regională – concurenţa - economiile de scară”
Sursă: elaborat de autoare.
O altă tendinţă, condiţionată de intensificarea concurenţei, este convergenţa preţurilor in
interiorul grupurilor regionale. In urma studiului variaţiei preţurilor la diferite categorii de bunuri
in ţările Uniunii Europene, am depistat că: serviciile, fiind mai dificil de exportat, sunt supuse
mai puţin presiunii concurenţiale, in timp ce bunurile durabile, reieşind din faptul că pot fi uşor
exportate, ceea ce ridică gradul lor de expunere la intreaga concurenţă comunitară, prezintă un
grad mai mic de oscilaţie a preţurilor. Relaţia argumentată in teză dintre concurenţă şi marja
preţ-cost este următoarea: presiunea exercitată de concurenţa de pe piaţa regională, pe de o parte,
provoacă scăderea preţurilor la mărfuri şi servicii, prin diminuarea costurilor totale şi
marginale, iar pe de altă parte, creează presiune asupra marjei preţ-cost, in sensul diminuării
acesteia. In susţinerea afirmaţiei, in investigaţia noastră, sunt aduse exemple concrete din
economia Uniunii Europene privind evoluţia descendentă a preţurilor comunitare la servicii de
telecomunicaţii, electricitate şi gaze naturale, sectoare privatizate de curand. In plus, cercetand
relaţia dintre concurenţă şi marja preţ-cost, am concluzionat că asupra marjei influenţează nu
numai concurenţa internă, ci şi cea externă. Astfel, pentru aprecierea presiunii concurenţiale
venită din exterior, există un indicator, numit rata de penetrare a importurilor, care se determină
ca raport procentual al importurilor din mărimea cererii interne:
IP = (Importuri /Cererea internă)* 100%,
unde Cererea internă = Producţia Internă - Exporturi + Importuri
In condiţiile creşterii fără precedent a comerţului exterior, autoarea consideră acest
indicator deosebit de relevant pentru diagnosticarea viabilităţii mediului concurenţial al unei ţări.
FA
1 FA
2
PA
p >> Cmg
FB
1 FB
2
PB
p >> Cmg
FA
1 FA
2 FB
1 FB
2
PU
.
>> PA; PB
Qa, Qb ...Qz
FA
1 FA
2 FB
1
PU
Qa, pa <<; Qb, pb <<;...Qz, pz<<
Integrare
economică
regională
Integrare
economică
regională
11
Raportul stabilit intre concurenţă şi eficienţa internă este mai dificil de identificat, dar
totuşi, in cercetarea noastră am arătat că, in absenţa presiunii concurenţiale suficiente,
intreprinderile nu exploatează la maxim posibilităţile de producţie, una din cauze fiind alocarea
internă ineficientă a resurselor umane, fizice sau financiare, precum şi sub-utilizarea unor
factori. In acest sens, unele societăţi de audit au estimat supra-costuri, care se ridică pană la 10-
25 la sută.
Expunerea atat la concurenţa regională, cat şi la cea internaţională, favorizează
implementarea tehnologiilor de varf, forţele concurenţei obligand intreprinderile să adopte
tehnici şi procedee inovatoare de producţie, care, in final, permit sporirea productivităţii. Prin
urmare, raportul dintre intensitatea concurenţei şi rata creşterii productivităţii este pozitiv: cu cit
presiunea concurenţială este mai mare, cu atat caştigul de productivitate este mai mare.
Cercetand efectele dinamice, am identificat două concepte privind interdependenţa dntre
structura de piaţă şi dorinţa de inovare. Intre anii ’70-’80 ai sec. XX, se vehicula ideea că
structurile de piaţă apropiate de monopol nu sunt favorabile predispunerii la inovare. Din contra,
in anii ’90 ai sec. XX, se insista asupra facultăţii sporite de inovare a firmelor deţinătoare de
monopol. Cercetand şi reflectand asupra argumentelor aduse de susţinătorii ambelor concepte,
am ajuns la concluzia că relaţia intre concurenţă şi inovaţie nu se desfăşoară linear. Există un
prag optimă al concurenţei, mai sus de care efectul acesteia asupra inovaţiei se inversează, ca
urmare a dificultăţii de suportare a caştigurilor şi riscurilor ridicate care prevalează pe pieţele cu
hiperconcurenţă. Prin urmare, structura optimă a pieţei, din punct de vedere al inovaţiei, ar trebui
să favorizeze rivalitatea strategică intre un număr limitat de firme. Prin analogie cu pragul optim
de impozitare, elaborat de A. Laffaire, am reprezentat grafic pragul optim al concurenţei, sub
forma unei „curbe-clopot” (figura 2).
Figura 2. Curba „pragului optim al concurenţei”
Sursă: elaborat de autoare
B, Structură de piaţă
monopolistă
A, Structură apropiată
de piaţă atomistică
C, pragul optim al
concurenţei
Intensitatea
inovaţională
structura de
piaţă
12
Prin această curbă am ilustrat afirmaţia că mai departe de un punct (pragul optim, punctul
C de pe curbă), in structura ce deţine puterea pe piaţă (monopolul) (punctul B de pe curbă),
incitaţia de a adopta şi dezvolta noi tehnologii şi metode mai performante de producere este
redusă, iar structura de piaţă cu tendinţe atomistice (punctul A de pe curbă) este lipsită de
posibilitatea de a investi in cercetare –dezvoltare.
In concluzie, acţiunea mecanismelor concurenţiale se intensifică cand este insoţită de
procesul de integrare economică, iar, ca urmare a acestei interacţiuni se obţin efecte
preponderent pozitive asupra productivităţii, eficienţei, procesului de inovare, creării
economiilor de scară, costurilor şi preţurilor, care, la randul lor contribuie la o alocare mai bună a
resurselor şi o ameliorare generală a condiţiilor de funcţionare a economiilor integrate.
Majoritatea ţărilor in tranziţie, la momentul actual, şi-au fixat ca obiectiv pe termen lung,
integrarea in Uniunea Europeană. Pe langă nenumăratele efecte pozitive aşteptate de la integrare,
există, totuşi, şi unele temeri in ceea ce priveşte capacitatea intreprinderilor naţionale de a face
faţă concurenţei europene. Din această perspectivă, am considerat oportună efectuarea unei
cercetări preliminare asupra schimbărilor survenite in mediul concurenţial al Uniunii Europene şi
a ţărilor noi aderente, rezultat ce putea ajuta celelalte ţări, inclusiv Republica Moldova, care
aspiră la aderare, să tragă unele concluzii, in baza experienţei deja existente a noilor membri.
După cum şi era de aşteptat, cercetările noastre au demonstrat că schimbările pe care le
provoacă procesul de integrare regională ţin, cu precădere, de economiile noilor ţări membre. Cel
puţin aşa s-a intamplat in cazul aderării a 8 ţări in tranziţie la Uniunea Europeană. Astfel, prin
analiză, am ajuns la concluzia că mediul concurenţial al noilor state aderente au avut următoarele
caştiguri: 1) acces la uriaşa piaţă comunitară; 2) experienţa ţărilor dezvoltate in domeniul
business-ului; 3) investiţii directe străine in abundenţă; 4) creşterea competitivităţii bunurilor ca
rezultat al adoptării standardelor europene ale calităţii mărfurilor şi serviciilor; 5) creşterea
productivităţii muncii; 6) creşterea ritmurilor de cercetare-dezvoltare şi inovaţie; 8) posibilitatea
de a se dezvolta cu ritmuri mai rapide.
Necesitatea investigării politicii in domeniul concurenţei a survenit in momentul in care,
am ajuns la concluzia că, in economia contemporană, ea reprezintă instituţia de bază a
reglementării mediului concurenţial. Limitată in trecut la cateva ţări dezvoltate, politica
concurenţială s-a propagat in mod progresiv in diferite regiuni ale lumii, astăzi identificandu-se
in politicile regulatoare ale circa 86 de ţări. Studiind concepţiile privind obiectivele politicilor
concurenţiale, am ajuns la concluzia că scopul economic al actualei politici concurenţiale este
evaluarea pieţelor in funcţie de bunăstare, calculată de la suma surplusului consumatorilor şi
producătorilor, ci nu numai surplusul consumatorului. Drept studiu de referinţă a politicii din
13
domeniul concurenţei la nivelul unui grup regional, am luat politica concurenţială a Uniunii
Europene, din cauză că, la moment, aceasta este unica structură regional care dispune de un
cadru legislativ comunitar. Astfel, in teză mi-am propus să evidenţiez momentele marcante ale
politicii concurenţiale europene prin prisma obiectivelor şi evoluţiei ei in dinamică. Totodată,
drept continuare logică a cercetării, am evidenţiat tentativele de formare a cadrului legislativ
internaţional al politicii concurenţiale. Ca urmare, am stabilit că, in pofida eforturilor repetate din
partea comunităţii internaţionale, pană in prezent, nu s-a creat un cadru juridic internaţional unic
care ar reglementa concurenţa. Printre principalele cauze, care impiedică, după părerea noastră,
crearea acestui cadru, sunt, in principal, lobby-ul Societăţilor Transnaţionale şi opunerea
sistematică a SUA creării unei structuri multilaterale in materie de concurenţă.
Pornind de la ipoteza că unul din ultimele scopuri strategice ale Republicii Moldova a
devenit integrarea in Uniunea Europeană, ne-am pus ca scop să analizăm mediul concurenţial
al Republicii Moldova in condiţiile integrării regionale. Ţinand seama de faptul că integrarea
regională activează nişte parghii interioare, prin care se ajunge la o eficientizare a economiei,
obţinută prin intensificarea şi extinderea mecanismului concurenţial la scară regională, prin
integrarea Republicii Moldova in Uniunea Europeană, se tinde in primul rand la crearea unei
economii de piaţă funcţionale prin intermediul căreia se va asigura creşterea economică reală,
ridicarea nivelului de trai şi echitate socială.
Conform analizei oportunităţilor economice de creare a Zonei de Comerţ Liber (ZCL),
efectuată de Comisia Europeană in 1999, s-a constatat că, la acel moment, Republica Moldova
nu era pregătită să-şi asume crearea ZCL cu UE, din cauza nedezvoltării mediului său
concurenţial şi a posibilităţilor administrative. Una dintre primele acţiuni ce urmează a fi
implementate in direcţia integrării ţării noastre in Uniunea Europeană ar fi crearea mediului
concurenţial viabil. Noţiunea de mediu concurenţial viabil o definim printr-un şir de parametri,
indeplinirea cărora, după părerea noastră, semnalizează prezenţa concurenţei funcţionale.
Parametrii utilizaţi de către autoare au fost: gradul de atomicitate a pieţelor, măsurate prin
numărul absolut şi relativ al producătorilor; gradul de penetrare a importurilor; ponderea in
exporturile totale; aportul Investiţiilor Directe Străine la crearea mediului concurenţial estimat
prin ponderea lor in totalul investiţiilor directe; gradul de concentrare a intreprinderilor.
Primul diagnostic al mediului concurenţial autohton l-am intreprins prin prisma modelului
normativ elaborat de economista din Romania, T. Moşteanu. Astfel, am constatat că premisele
creării mediului concurenţial moldovenesc au fost: liberalizarea economiei, stabilizarea ratei
inflaţiei şi creşterea ponderii sectorului privat in PIB. Următoarea etapă a cercetării noastre s-a
axat pe examinarea intreprinderilor – principalilor subiecţi ai mediului concurenţial.
14
Bazandu-ne pe datele oferite de Departamentul statistică a Republicii Moldova, am
remarcat că numărul general al agenţilor economici inregistraţi in anii tranziţiei a fost in continuă
creştere (127797 de agenţi inregistraţi in 2004). Rata medie de creştere a numărului de agenţi pe
perioada analizată (1998-2004) a constituit aproximativ 5,5%. Această rată este destul de inaltă,
raportand-o la cea din Uniunea Europeană, care constituie doar 2% anual.
Investigand sectoarele economiei naţionale, am constatat existenţa unei concurenţei viabile
in: 1) sectorul secundar - industria prelucrătoare; 2) sectorul terţiar – a) comerţului cu
ridicata şi cu amănuntul; b) transporturi şi telecomunicaţii.
Analizand industria prelucrătore, am insistat asupra structurii ei concurenţiale in dinamică,
obţinand următoarele date (tabelul 2):
Tabelul 2
Structura concurenţială in dinamică a ramurilor şi sub-ramurilor industriei
moldoveneşti (anii 2001-2004), N - număr de intreprinderi.
M O N O P O L (N=1) – 5 pieţe
Denumirea ramurii,
/denumirea sub-ramurii
Numărul de intreprinderi, unităţi
2001 2002 2003 2004
1. Producţia altor produse din minerale nemetalifere
/tăierea, fasonarea şi finisarea pietrei ↓ 6 5 3 1
2. Producţia de piei, art. din piele şi incălţămintei
/tăbăcirea şi prepararea pieilor ↓ 2 2 1 1
3. Fabricarea bijuteriilor 1 1 1 1
4. Producţia de echipamente şi aparate radio, televiziune şi
comunicaţii↓
4331
5. Industria chimică
/fabricarea săpunurilor detergenţilor şi a produselor de intreţinere, de
parfumerie şi cosmetică ↓
3221
D U O P O L (N=2) – 2 pieţe
1. Industria alimentară şi a băuturilor
/fabricarea uleiurilor şi grăsimilor vegetale 2 2 1 2
2. Producţia de piei, art. din piele şi incălţămintei
/fabricarea de articole de voiaj şi de marochinărie ↑ 1 2 3 2
O L I G O P O L (2<N≤20) – 31 pieţe
1. Industria alimentară şi a băuturilor
/producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii şi a produselor din carne ↓ 21 15 12 12
/fabricarea produselor lactate ↓ 25 22 20 15
/fabricarea produselor de morărit ↓ 28 22 18 15
/fabricarea nutreţurilor gata pentru animale ↓ 11 6 4 4
/fabricarea zahărului ↓ 9 7 6 7
/fabricarea de cacao, ciocolată şi produse zaharoase de cofetărie 3 2 3 3
/fabricarea băuturilor alcoolice distilate ↑ 9 11 12 13
/fabricarea berii ↓ 6 5 5 4
/fabricarea apei minerale şi a băuturilor răcoritoare ↑ 9 9 10 11
2. Fabricarea produselor de tutun ↓ 12 13 12 10
3. Fabricarea produselor textile ↓ 23 17 18 14
4. Producţia de piei, de articole din piele şi fabricarea incălţămintei
/fabricarea incălţămintei ↓ 11 10 8 9
5. Prelucrarea lemnului şi fabricarea articolelor din lemn ↑ 11 13 15 12
15
6. Fabricarea hartiei şi cartonului ↑ 6 7 8 13
7. Industria chimică
/fabricarea de medicamente şi produse farmaceutice ↓ 7 5 5 6
8. Producţia de articole de cauciuc şi din materiale plastice ↑ 11 10 12 14
9. Producţia altor produse din minerale nemetalifere
/fabricarea sticlei şi a articolelor din sticlă ↑ 4 4 4 5
/fabricarea cărămizilor şi ţiglei din lut ars ↓ 8 7 7 4
/fabricarea cimentului, varului şi ipsosului ↓ 5 5 3 3
/fabricarea elementelor din beton, ipsos şi ciment ↓ 17 15 13 13
10. Industria metalurgică ↓ 4 4 3 3
11. Fabricarea de maşini şi echipamente
/fabricarea de pompe, compresoare şi sisteme hidraulice ↑ 3 3 4 5
/fabricarea de maşini agricole ↓ 13 14 13 9
/fabricarea maşinilor-unelte mecanice ↓ 8 8 7 6
/fabricarea aparatelor de uz casnic 4 4 5 4
12. Producţia de maşini şi aparate electrice ↓ 12 10 11 9
13. Producţia de aparatură şi instrumente medicale, de precizie şi
optice ↓
7556
14. Producţia de mobilier ↑ 11 10 11 12
15. Producţia şi distribuţia de energie electrică şi termică, gaze, aburi şi
apă caldă
/producţia şi distribuţia energiei electrice ↓ 12 11 11 11
/producţia şi distribuţia combustibilului gazos 12 12 12 12
/aprovizionarea cu aburi şi apă caldă ↓ 34 30 25 19
C O N C U R E N Ţ Ă M O N O P O L I S T I C Ă (N>20) – 7 pieţe
1. Industria extractivă 20 20 20 21
2. Industria alimentară şi a băuturilor
/prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor ↓ 37 31 29 30
/fabricarea produselor de panificaţie ↓ 64 55 50 45
/fabricarea vinului ↓ 144 134 130 124
3. Fabricarea articolelor de imbrăcăminte, prepararea şi vopsirea
blănurilor ↑
27 33 35 37
4. Edituri, poligrafie şi reproducerea materialelor informative ↓ 33 33 27 22
5. Fabricarea produselor finite din metal, exclusiv producţia de maşini
şi utilaje ↑
25 24 28 33
Sursă: elaborat de autoare pe baza datelor Anuarului statistic 2004, 2005, Direcţia statistică a
Republicii Moldova,
p.379-385
Examinand datele prezentate in tabel, constatăm următoarele: structura concurenţială a
pieţelor din ultimii patru ani analizaţi a fost predominant oligopolistă, numărul agenţilor
economici in diverse ramuri şi sub-ramuri ale industriei autohtone fiind cuprins intre 2 şi 20 de
unităţi; in 2004, faţă de 2003, se constată o creştere a numărului de monopoluri, acesta
extinzandu-se de la 3 la 5 pieţe; dinamica intreprinderilor dintr-o ramură şi circa 13 sub-ramuri
este net negativă, numărul intreprinderilor fiind in scădere de la an la an; dinamici pozitive au
inregistrat numai 2 ramuri (producţia articolelor de cauciuc şi materiale plastice şi fabricarea
hartiei şi cartonului) şi 4 sub-ramuri (fabricarea băuturilor alcoolice distilate; fabricarea apei
minerale şi a băuturilor răcoritoare; fabricarea articolelor de imbrăcăminte, prepararea şi
vopsirea blănurilor; fabricarea produselor finite din metal, exclusiv producţia de maşini şi
utilaje); din sub-ramurile competitive ale Republicii Moldova, numai trei formează o structură de
16
concurenţă monopolistă (prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor; fabricarea vinului şi
fabricarea articolelor de imbrăcăminte, prepararea şi vopsirea blănurilor).
Dintre ramurile industriei prelucrătoare, cea mai viabilă concurenţă s-a manifestat in
�industria alimentară şi a băuturilor, cu 2 sub-ramuri ale sale: fabricarea vinurilor şi prepararea
şi conservarea legumelor şi fructelor şi � textilele; fabricarea imbrăcămintei şi prepararea şi
vopsirea blănurilor.
Comerţul cu amănuntul şi ridicata a fost şi va fi, probabil, intotdeauna, un sector atractiv
pentru intreprinzători. Din această cauză ea este expusă unui grad sporit de concurenţă peste tot
in lume. In acest sens, nu reprezintă o excepţie nici Republica Moldova, in ultimii ani ai
tranziţiei, constatandu-se o creştere rapidă a numărului unităţilor de comerţ cu amănuntul şi cu
ridicata.
Transporturile şi comunicaţiile este una din cele mai dinamice ramuri ale economiei
mondiale. Economia Republicii Moldova, păstrand aceeaşi tendinţă, ramura transporturilor şi
comunicaţiilor a devenit destul de dinamică, mai ales, in a doua jumătate a perioadei de tranziţie.
Menţionăm că succesele din acest domeniu se datorează, indeosebi, investiţiilor directe de
capital străin, această ramură atrăgand circa 10% din totalul investiţiilor străine.
Rezultatele sintetice ale cercetării noastre privind determinarea sectoarelor şi ramurilor
moldoveneşti cu concurenţă viabilă ar putea fi reflectate in felul următor (tabelul 3):
Tabelul 3
„Matricea sectoarelor cu concurenţă viabilă”
Sectorul secundar/industria prelucrătoare Sectorul terţiar
Industria alimentară şi a
băuturilor
Criteriul Fabricarea
vinurilor
Prelucrarea şi
conserv. fructelor
şi legum.
Textile şi fabricarea
imbrăcămintei;
prepar. şi vopsirea
blănurilor
Comerţul cu
ridicata şi
amănuntul
Transporturi
şi comunicaţii
1. Atomicitatea
(Numărul de
intreprinderi)
concurenţă
monopolistică
140
concurenţă
monopolistică
30
concurenţă
monopolistică
37
concurenţă
monopolistică
12316
concurenţă
monopolistică
1803
2.Rata de
penetrare a
importurilor
mică pană la
mediu (39%)
mare (70,4%)
foarte mare (371%)
--
3.Ponderea in I-ul loc
export total 25,5% 5%
II-lea loc (17,3%)
--
4.Ponderea
investiţiilor
directe de
capital străin
22% din totalul investiţiilor directe de capital străin
25% din totalul
investiţiilor
directe de
capital străin
10 % din
totalul
investiţiilor
directe de
capital străin
5.Gradul de
concentrare
(primele 5 firme)
mic (10,89%)
mic (12,23%)
mediu pană la
mare (47,41%)
Sursă: elaborat de autoare.
17
O altă etapă de cercetare a concurenţei şi mediului concurenţial autohton a fost
evidenţierea deficienţelor lui in funcţionare şi posibilele căi de dezvoltare. Astfel, printre
elementele care impiedică formarea şi funcţionarea mediului concurenţial sănătos am detaşat:
�sectorul bancar, care la etapa actuală nu-şi asumă rolul de creditor ar businessului autohton,
creditarea economiei promovindu-se pasiv; �caracterul neproductiv al concurenţei din sfera
comercială, care se manifestă, mai ales, prin vanzarea speculativă a mărfurilor, determinate de
diferenţe regionale şi temporare de preţ; � concurenţa unor intreprinderi moldoveneşti nu este
exersată pe pieţele interne, acestea exploatand nişte situaţii de conjunctură; �predominarea
concurenţei prin preţ, la momentul actual deja depăşită de ţările dezvoltate, unde se practică,
preponderent, concurenţa prin produs (sau calitate). In ceea ce priveşte căile propuse pentru
ameliorarea condiţiilor mediului concurenţial autohton, am argumentat: necesitatea elaborării
unei politici industriale ferme, ameliorarea climatului investiţional, capabil să aducă in ţară
investiţiile străine directe, acestea avind efecte benefice asupra mediului concurenţial al unei ţări
prin faptul că aduc tehnologii noi, know-how, metode noi de producere, dar mai ales,
perfecţionarea politicii din domeniul concurenţei, ei revenindu-i rolul primordial in crearea
condiţiilor şi dezvoltarea mediului concurenţial autohton.
Astfel, cercetind particularităţile cadrului legislativ de reglementare a concurenţei, am
remarcat caracterul său dinamic (legea privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea
concurenţei din 1992 a fost substituită in 2000 prin legea cu privire la protecţia concurenţei),
care denotă atenţia sporită faţă de acest mecanism al pieţei. Totodată, am incercat, in măsura
posibilităţilor, să evidenţiem avantajele şi dezavantajele legislaţiei autohtone privind protecţia
concurenţei, din punct de vedere economic. Astfel, printre realizările politicii concurenţiale
putem evidenţia: � punerea bazelor creării mediului concurenţial in Republica Moldova; �
armonizarea legislaţiei interne cu cea europeană (fundamentală pentru eventuala integrare in
UE); � crearea mecanismului de supraveghere a procesului concurenţial; � instituirea
organului
de control independent, cu imputerniciri şi drepturi noi, necesare asigurării respectării legislaţiei
concurenţiale, ş.a. Printre lacunele depistate in politica concurenţială remarcăm: �lipsa de
transparenţă in organul vechi de supraveghere a concurenţei; � intarzierea instituirii noului
organ de supraveghere; imputernicit cu atribuţii suplimentare şi care ar dispune de o autonomie
mai mare; � legislaţia nu defineşte astfel de noţiuni importante pentru dreptul concurenţial ca:
piaţă relevantă, concurenţă potenţială, bariere de intrare in ramură etc.
18
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
1) In urma cercetărilor efectuate am constatat că, in condiţiile globalizării şi integrării
economice regionale, concurenţa şi-a insuşit o serie de caracteristici noi:
a) concurenţa contemporană are un caracter „ mai activ”; determinat de diversitatea
aplicării diferitelor strategii de atac-apărare, aplicarea negocierilor, expresia acţiunilor de conflict
sau cooperare;
b) concurenţa prin preţ cedează intaietatea concurenţei prin calitate (produs);
c) concurenţa se desfăşoară intre un număr restrans de firme de dimensiuni inegale, in
concurenţa contemporană predominand pieţele oligopoliste;
d) concurenţa modernă creează bariere la intrare in ramură (limitand numărul de
concurenţi potenţiali).
2) Studiind evoluţia concurenţei, determinată de mediul economic contemporan, rezultă o
detaşare de conceptul de „absolut concurenţial”, care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată
de prezenţa unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate), conceptul de
„piaţă concurenţială” fiind inlocuit prin conceptul de „piaţă contestabilă” care „absoarbe”
structura de piaţă monopolistă. Concomitent, procesul concurenţial este evaluat in funcţie de
rolul concurenţei potenţiale. Astfel, analiza structurilor pieţei cedează locul studierii
posibilităţilor de intrare şi ieşire pe piaţă. Prin urmare, concentrarea industrială, adică absenţa
concurenţei, nu mai este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor.
3) Examinand tendinţa de globalizare a vieţii economice contemporane, am ajuns la
concluzia că regulile de funcţionare a principiilor concurenţei libere s-au schimbat, determinate
de: a) sporirea competitivităţii intreprinderilor; b) diversificarea strategiilor de luptă
concurenţială; c) slăbirea capacităţii de intervenţie a statelor. Totodată, la elaborarea cadrului
normativ al statelor, in politica lor internaţională, am identificat două soluţii: 1) subordonarea
libertăţii in jocul concurenţial al agenţilor economici privaţi şi publici pentru respectarea
bunăstării comune, implicand intervenţia statului in elaborarea unui cadru legislativ restrictiv; 2)
autodisciplină şi stabilirea de coduri de conduită (soft low) pentru gestionarea riscurilor
sistemice legate de libertatea necontrolată. In acest context, am ajuns la concluzia că, in primul
model se inscrie politica dusă de ţările Uniunii Europene, bazată pe intervenţia mai restrictivă a
statului in ceea ce priveşte politica concurenţei, iar al doilea model este practicat in majoritatea
ţărilor lumii, inclusiv SUA, model ce păstrează tradiţiile liberalismului economic. Ţările in
tranziţie, care tind să se integreze in Uniunea Europeană, deja, au inceput să-şi structureze
19
politica internă după modelul european, bazandu-se pe cele două coordonate - cooperarea
internaţională şi libertatea pieţelor in detrimentul suveranităţii statului.
4) Procesele de integrare regională au avut o influenţă decisivă asupra schimbării
caracterului concurenţei. In urma studiului efectuat, concluzionez că, odată cu evoluarea gradului
de integrare economica, in cadrul economiilor statelor membre se produc schimbări majore,
acestea contribuind substanţial la schimbarea cantitativă şi calitativă a subiecţilor pieţei, care
constituie nucleul procesului concurenţial. Cercetand efectele integrării asupra mediului
concurenţial, am constat că acestea au un caracter dublu: a) static şi b) dinamic.
a) Efectele statice derivă din alocarea mult mai eficientă a resurselor intr-un spaţiu
comunitar, care nu mai este fragmentat de prezenţa barierelor tarifare şi netarifare; care privesc
atat valorificarea economiilor de scară cu un impact direct asupra reducerii costurilor şi indirect
asupra stimulării specializării intra-industriale, cat şi convergenţa preţurilor comunitare,
ameliorarea eficienţei interne, toate impreună producand efectul de diminuare a preţurilor.
b) Efectele dinamice, după părerea noastră mult mai importante, generate de liberalizarea
fluxurilor de mărfuri, servicii, capital şi forţă de muncă, provoacă stimularea inovaţiilor şi a
cercetării-dezvoltării. Totodată, ca urmare a cercetării relaţiei dintre structura de piaţă şi inovaţie,
am stabilit că structura optimă a pieţei, din punct de vedere al inovaţiei, ar trebui să favorizeze
rivalitatea strategică intre un număr limitat de firme. Acest prag optim depinde, in mare măsură,
de apartenenţa la ramura/sectorul de activitate.
5) Principala parghie de reglementare a mediului concurenţial este politica concurenţială.
Scopul economic al politicii concurenţiale este tridimensional: eficienţă economică, bunăstarea
consumatorilor şi concurenţă inter-firme. Rezultatele cercetărilor ne permit să afirmăm că, pentru
a crea condiţii optime de dezvoltare a mediului concurenţial, este necesară adoptarea unei politici
concurenţiale flexibile, care ar ţine cont atat de bunăstarea consumatorilor, cat şi de eficienţa
economică a firmelor.
6) Liberalizarea schimburilor internaţionale şi a globalizării strategiilor firmelor pot
deveni o provocare pentru politicile concurenţiale contemporane. Sfera de acţiune a companiilor
multinaţionale transformă problema competiţiei intr-o dimensiune globală. Prin urmare,
elaborarea unui cadru internaţional de politică concurenţială devine din ce in ce mai necesară.
Această necesitate este demonstrată şi de eforturile susţinute ale comunităţii internaţionale de a
elabora norme internaţionale de reglementare a concurenţei. In acest sens, considerăm că, la
elaborarea lui, ar trebui: să se definească foarte clar concept de concurenţă; să se aplice principii
de transparenţă, nediscriminare, corectitudine; să se aplice un tratament special şi diferenţiat
20
ţărilor in curs de dezvoltare şi ţărilor in tranziţie; să se acorde asistenţa tehnică ţărilor in tranziţie
şi in curs de dezvoltare pentru intărirea instituţiilor din domeniul concurenţei.
7) Dezvoltarea concurenţei şi mediului concurenţial din Republicii Moldova este o
condiţie necesară integrării sale in Uniunea Europeană. Fără o concurenţă viabilă, integrarea in
UE este sortită eşecului. Evaluand mediul concurenţial naţional, am evidenţiat două sectoare,
care implică o concurenţă sporită, in raport cu celelalte sectoare. Acestea sunt:
a) sectorul secundar/industria prelucrătoare/ - sub-ramurile industriei alimentare şi ale
băuturilor/ fabricarea vinului şi prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor; - textilele,
fabricarea articolelor de imbrăcăminte; prepararea şi vopsirea blănurilor.
b) sectorul terţiar/ - comerţul cu ridicata şi cu amănuntul; - transporturi şi comunicaţii.
Concurenţa sporită din ramurile industriei prelucrătoare este condiţionată, mai ales, de
tipul actual de specializare a economiei moldoveneşti. Mediul concurenţial viabil din „comerţul
cu amănuntul şi ridicata” şi „transporturi şi comunicaţii” se datorează, cu precădere, tendinţelor
de creştere a ponderii serviciilor in structura PIB mondial şi ratelor sporite de rentabilitate din
acest domeniu.
Totuşi, pentru a obţine performanţe economice mai inalte, Republica Moldova trebuie să-şi
dezvolte mediul concurenţial şi in alte ramuri. Determinat de specializarea actuală, dezvoltarea
mediului concurenţial din industriile tradiţionale (produse agroalimentare, textile, articole de
imbrăcăminte, incălţăminte) nu va fi suficientă pentru progresul nostru economic. Este
imperioasă dezvoltarea sectoarelor cu valoare adăugată mare, cum ar fi industria electronică,
serviciile IT (informational technology).
8) Tradiţional, intensitatea sporită a concurenţei pe pieţele interne ale unei ţări generează
creşterea capacităţilor sale de competitivitate pe pieţele externe. Adică, participarea la
concurenţa internaţională este determinată, mai intai, de concurenţa intensă pe piaţa internă, intre
agenţii economici autohtoni. Cercetand mediul concurenţial autohton, am ajuns la concluzia că o
bună parte a agenţilor economici s-au orientat direct spre pieţele străine, ignorand piaţa
autohtonă. Această tendinţă se bazează pe exploatarea unor avantaje temporare, cum sunt
costurile reduse ale forţei de muncă, materia primă ieftină, deprecierea cursului leului etc.
Considerăm că mecanismul utilizat de intreprinzătorii moldoveni are din start un handicap, iar
continuand această abordare, pe termen lung, nu va imbunătăţi situaţia concurenţială internă şi
nici competitivitatea firmelor pe pieţele străine. Prin urmare, intreprinzătorii trebuie să se
conformeze mecanismului clasic, astfel incat, mai intai, să-şi caştige clienţii pe pieţele interne,
invingand concurenţii autohtoni şi numai după aceea să penetreze pieţele străine.
21
9) O condiţie fundamentală a constituirii mediului concurenţial moldovenesc este crearea
unui sistem bancar eficient. Intr-o economie de piaţă dezvoltată, acest sector asigură afluxul de
capital necesar dezvoltării businessului. Or, sectorul bancar moldovenesc, in prezent, este, in
mare parte, inactiv in sprijinirea reală a concurenţei autohtone. Pentru a schimba situaţia,
propunem unele modificări in politica bancară a Băncii Naţionale a Moldovei, prin:
a) stimularea creditării business-ului mic şi mijlociu prin rate scăzute ale dobanzii;
b) atragerea creditelor cu dobanzi mici de la instituţii de creditare internaţionale şi
reducerea lanţului de intermediari, pentru a micşora costul final al creditelor;
c) introducerea de noi servicii financiare, care ar contribui la imbunătăţirea competitivităţii
economiei;
d) liberalizarea sistemului bancar şi invitarea pe piaţa autohtonă a unor bănci cu renume;
e) dezvoltarea leasingului, ceea ce ar putea stimula dezvoltarea concurenţei in sectorul
transporturilor şi in agricultură.
11) In scopul dezvoltării mediului concurenţial al Republicii Moldova, in teză este
argumentată necesitatea efectuării unor modificări importante in politica industrială şi cea
concurenţială.
Toate ţările in tranziţie, inclusiv Republica Moldova, pentru a crea şi dezvolta mediul său
concurenţial, ce reprezintă spaţiul in care au loc relaţiile de piaţă, mai intai, trebuie să-şi
modifice politicile industriale, care vor crea concurenţa propriu-zisă. Experienţa ţărilor
dezvoltate a arătat că promovarea unei politici industriale adecvate creează sectoare şi industrii
competitive, necesare unei economii sănătoase.
La etapa actuală, Republica Moldova dispune de un cadru legislativ in domeniul
concurenţei reinnoit. Acesta reglementează: abuzuri de situaţie dominantă, acordurile
anticoncurenţă,
concurenţa neloială, activitatea administraţiilor publice de limitare a concurenţei.
Toate la un loc au menirea să asigure crearea mediului concurenţial, in sectoarele unde acesta nu
există, şi stimularea dezvoltării şi protecţiei, in ramurile unde acesta există şi manifestă semne de
viabilitate. Totodată, cercetand politica concurenţială autohtonă, am constata că aceasta se
confruntă cu unele deficienţe, legate de intransparenţa vechiului organ de supraveghere şi
imperfecţiunea legii cu privire la protecţia concurenţei. Totuşi, considerăm că, actualmente, cel
mai mare prejudiciu adus mediului concurenţial autohton este determinat de tărăgănarea
instituirii noului organ de supraveghere a concurenţei (Agenţia Naţională de Protecţie a
concurenţei). Acesta nu numai că subminează dezvoltarea mediului concurenţial normal, dar şi
22
contribuie, in cel mai direct mod, la stagnarea sau scăderea investiţiilor directe străine, care nu
sunt dispuse să vină in mediile unde nu li se asigură condiţii de concurenţă liberă.
In prezent, in Republica Moldova, s-au făcut investiţii preponderent in sectorul
agroalimentar şi spre sfere ce aduc caştiguri imediate: comerţ, bănci, asigurări, tranzacţii
imobiliare etc. Din contra, asemenea sectoare ca ramura constructoare de maşini, electronica,
ramuri in care am fi putut deveni competitivi (la inceputul perioadei de tranziţie), graţie
potenţialului moştenit şi a forţei de muncă calificată, au fost, insă, ignorate de către investitori.
Pentru a orienta investiţiile străine in ramurile prioritare, statul ar trebui să elaboreze un program
de informare şi de creare a condiţiilor privilegiate de investire in aceste sectoare.