Generalitati

Sindromul Crouzon este un sindrom genetic caracterizat prin deformare craniana si

faciala, orbite lipsite de profunzime, globi oculari bulbucati (exoftalmie) si
indepartati, maxilar puţin dezvoltat si mandibula proeminenta anterior
(prognatism).

Este un sindrom rar, frecvenţa fiind estimata intre 1/25.000 - 1/100.000 de nou-
nascuti. Ambele sexe sunt afectate in mod egal si nu s-a observat vreo preferinta
pentru vreuna dintre rase. Varsta debutului este variabila (la nastere sau in primul
an de viata).

Cauze

Cauza genetica este reprezentata de modificari/mutatii diferite ale genelor FGFR2

(95% dintre cazuri) sau FGFR3 (5% dintre cazuri). FGFR este receptorul factorului
de crestere fibroblastica, o proteina, care controleaza cresterea fibroblastelor.
Fibroblastele participa la formarea oaselor, si astfel, orice modificare a lor duce la
aparitia de probleme in formarea oaselor craniului.

75% dintre cazurile raportate sunt familiale. Sindromul se transmite de la o

generatie la alta dupa un model cunoscut, autozomal dominant. Fiecare copil al
unei persoane cu sindrom Crouzon prezinta un risc de 50% de a mosteni gena
modificata de la parintele sau. Infatisarea membrilor afectati dintr-o familie poate
sa fie variabila.

25% dintre cazuri sunt sporadice, nici un alt membru al familiei nu a mai fost
afectat. In aceasta situatie cauza este tot genetica, si anume, o mutatie noua a
genei.FGFR genei.FGFR2 sau FGFR3. Se crede ca varsta inaintata a tatalui ar
favoriza aparitia acestor mutatii.2 sau FGFR3. Se crede ca varsta inaintata a tatalui
ar favoriza aparitia acestor mutatii.

Semne si simptome

Aspectul clinic variază de la caz la caz si nu este obligatoriu ca toti indivizii

afectati sa aiba toate semnele si simptomele descrise.

Defectul de baza este reprezentat de fuziunea oaselor craniene inainte de vreme

(craniosiostoza prematura) ceea ce duce la modificarea formei craniului (turiform
= aspect de turn) si la aspectul caracteristic observat la persoanele cu sindrom
Crouzon.

Capul este mic, cu partea din fata inalta, frunte lata si uneori bombata. Prezinta o
adancitura in dreptul fontanelei anterioare (moalele capului).

Ochii sunt dapartati (hipertelorism), iar adancimea redusa si aplatizarea orbitelor

creaza aspectul de ochi bulbucati (exoftalmie) si predispune la lezari ale nervului
optic cu pierderea vederii. De asemenea, bolnavul poate prezenta strabism, iar
uneori se pot asocia si alte defecte: glaucom, cataracta, deplasarea cristalinului care
antreneaza mai devreme sau mai tarziu tulburari de vedere.

Nasul are forma de "cioc de papagal" cu deviatia septului nazal ceea ce poate crea
dificultati in respiratie.

Cerul gurii este inalt, ingust si arcuit, buza superioara subtire, maxilarul superior
nedezvoltat si mandibula proeminenta. Aceste aspecte conduc la anomalii dentare:
dinti inghesuiti si malocluzie (la inchiderea gurii dintii de sus se suprapun incorect
peste dintii de jos). Uneori, se asociaza despicatura buzei si palatului (cerul gurii),
anomalii dentare de numar, marime si forma a dintilor.

Pacientul poate prezenta anomalii ale urechii medii care astupa canalul auditiv si
contribuie la aparitia tulburarilor de auz.

Ocazional se mai observa si alte anomalii: la nivelul scheletului apar fuziuni ale
vertebrelor, deplasarea osului cotului si imobilizarea articulatiei cotului; in timpul
copilariei, la nivelul pielii pot sa apara pete groase, de culoare inchisa (acanthosis
nigricans) in special pe gat, pleoape si in jurul gurii; malformatii ale sistemului
nervos central prin dilatarea progresiva a spaţiilor in care se gaseste lichid
cefalorahidian (hidrocefalie) care duce la tulburări neurologice de tipul
convulsiilor, accese si dureri de cap.
Diagnostic

Consultul genetic este indicat in cazul in care exista o istorie familiala pozitiva.
Daca unul dintre parinti sau vreuna dintre rude au fost diagnosticati clinic cu
sindrom Crouzon atunci evaluarea genetica este utila pentru a afla riscul de
reaparitie la descendenti. Dacă intr-o familie a fost identificata prin analiza
genetica o mutatie, este usor sa fie testate si celelalte rude chiar daca infatisarea lor
are semnele minime ale bolii.

Diagnosticul prenatal este posibil pentru identificarea mutatiilor genelor FGFR2

sau FGFR3 prin analiza vilozitatilor coriale in saptamana a zecea de sarcina sau
prin analiza celulelor fetale din lichidul amniotic in saptamana a 16-a de sarcina.
Aceste investigatii sunt utile doar in cazul in care este cunoscuta mutatia parintelui.
Dar si asa, chiar daca se identifica mutatia la fat nu se poate spune cat de grav va fi
afectat copilul. Ultrasonografia prenatala poate detecta unele malformatii
craniofaciale. Severitatea aspectului clinic se poate constata dupa nastere.

Stabilirea diagnosticului se face pe baza unui consult realizat de o echipa de

specialisti: medicul neonatolog, pediatru, genetician, ortodont. Diagnosticul clinic
se stabileste pe baza examenului fizic si al rezultatelor investigatiile radiologice
asupra craniului constatandu-se tipul de craniosinostoza. Tomografia
computerizata si rezonanta magnetica ofera detalii pentru stabilirea unui plan de
corectare chirurgicala a formei craniului, a atrofiei nervului optic. Radiografiile
regiunii cervicale a coloanei vertebrale si a oaselor antebratului ofera indicatii
despre anomaliile scheletice. Se recomanda examen oftalmologic, examen auditiv
(dificil de realizat la sugari), examen neurologic si examen psihologic.

Evolutie si prognostic

Evolutia si prognosticul depind de severitatea formei clinice si reusita interventiilor

chirurgicale la nivelul craniului, la nivelul nervului optic, la nivelul palatului (cerul
gurii). Este recomandabil sa se aprecieze prognosticul fiecarui caz in parte pentru
ca anomaliile faciale, orale si nazale pot complica hranirea si respiratia (mai ales in
timpul somnului).

Copiii cu sindrom Crouzon au o durata de viata normala si 97% dintre ei au o

inteligentă normala. Calitatea vietii lor depinde de severitatea anomaliilor pe care
le prezinta, anomalii care se accentueaza cu varsta.
Tratament

Sindromul Crouzon nu poate fi vindecat dar poate fi ameliorata starea pacientului.

Tratamentul este diferit de la pacient la pacient si se adreseaza anomaliilor
prezente. O echipa de specialisti formata din chirurg plastician, neurochirurg,
oftalmolog, orl-ist, ortodont, ortoped, audiolog, psiholog, poate contribui la
corectarea defectelor congenitale.

In primele zile dupa nastere pot sa apara dificultati de respiratie datorate

malformatiilor nazale. Prin traheostomie - introducerea unui tub direct in trahee -
poate fi ameliorata respiratia. Ulterior, prin chirurgie plastica se pot corecta
defectele nazale.

Copiii cu craniosiostoze severe necesita remodelarea formei capului prin chirurgie

plastica inca din primul an de viata pentru a oferi sansa dezvoltarii creierului si a
evita cresterea presiunii intracraniene. Din cauza presiunii intracraniene mari pot sa
apara dureri de cap, in special dimineaţa, stari de voma, iritabilitate si convulsii.
Uneori, cranioplastia se realizeaza in mai multe etape.

Este necesar un control periodic si regulat efectuat de oftalmolog, audiolog şi

ortodont pentru evaluarea si corectarea defectelor de vedere, auz sau dentare.

Ceva mai tarziu, la copilul mare, se recomanda interventii chirurgicale estetice

pentru ameliorarea dismorfiei faciale.

Pacientii cu forme severe ale sindromului, afectati de hipoacuzie au nevoie de

tratarea tulburarilor de vorbire, limbaj si comunicare.

Sunt necesare evaluari regulate cu monitorizarea dezvoltarii fizice si neuro-

compotamentale.