Sunteți pe pagina 1din 1

MAC-MAC

În tramvaiul care duce


Din Lipscani în Ghica Tei
Plin de lume anonimă
De bărbaţi şi de femei.

La o staţie din centru,


Sau de prin împrejurimi,
S-a urcat o cuconiţă
Cu superbe rotunjimi.

Trup felin, plin de ispite,


Dar rotund şi voinicel
Parcă-ar fi sculptat de dalta
Lui Rodin sau Praxitel.

După ea se urc-un tânăr-


Tip de Donjuan sadea,-
Care nu ştiu din ce pricini
Se cam îndesa în ea.

Doamna foarte intrigată


L-a privit cu mult temei.
Însă tot mai mult măgarul
Se-ndesa în... viaţa ei.

Că deodată cuconiţa
Nu s-a mai putut abţine
Şi i-a spus: - Ascultă, june,
Nu te simţi sau nu ţi-e bine?

Ce te-ndeşi ca la pomană?
Când nici nu ştiu cine eşti!
Cu metode de-astea brute
Crezi c-ai să mă cucereşti?

Află că sunt doctoriţă,


Chiar de nu m-arata faţa,-
Şi-ţi fac una s-o ţii minte
Toată viaţa, toată viaţa!

Că de mai m-atingi o dată


Peste trup sau peste braţe
Ţi-o tai jos în bucăţele
Imediat! Şi-o dau la raţe!

Iar femeile-vreo zece-


Din tramvaiul cel sărac,
Începură toate odată:
Mac, mac mac, mac, mac, mac mac!