VERDECRUD.

ro
Atitudine ecologică & stuff byGlobalEventsBusiness
anul 3, nr 4
VIOREL COSTEA
“E uşor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune”…
(Mihai Eminescu – Criticilor mei)

IOANA BEŢIANU
Earth Hour – 60 de minute pentru planetă

ELIZA (Bădescu) ILIE

Un TUR? DA!

GHEORGHE COJOCARU
Piri şi Muc

MIHAELA JOHNSON
Pentru a stopa schimbările climatice, trebuie să
protejăm resursele de apă

PETA
Top 5 motive pentru a-ţi lua propria sacoşă la cumpărături

PETA
Iubeşte-ţi animalul de companie de când este pui până la maturitate…

şi mai departe!
 VIOREL
COSTEA
viorel.costea@geb.ro
“E uşor a scrie versuri, când nimic
nu ai a spune”…
(Mihai Eminescu – Criticilor mei)
M-am gândit mult ce titlu să pun deasupra frazelor
care urmează. Până la urmă, m-am oprit la a-l cita
pe bardul nostru naţional. În mod sigur, nu pot
nici măcar să visez că voi fi vreodată atât de
inspirat. Sigur, aş fi putut să botez editorialul şi
spunând: “nu fă azi ce poţi lăsa pe mâine, că poate
...am scos “REVOLUŢIA ECO”
în lume. În lumea mare, adică.
mâine nu mai trebuie”. Sau: “important e să dăm
din gură, e mult mai vizibil, creează imagine. La
fapte, lăsaţi-i pe fraieri!” O să vă-ntrebaţi, probabil,
de unde toată frustrarea asta? Nimic mai simplu:
m-am enervat!!! Suntem oameni, la urma urmei,
nu toţi putem să fim Rambo 1, 2, 3. Nici măcar 4,
ăla reşapat şi mişcat pe sticlă numai cu 3Dmaxu’.
Cu efecte speciale, adică.
Am gândit şi am pus pe picioare, împreună cu
gaşca de anormali care mă suportă zilnic şi care,
ca şi mine, încă mai cred că putem face ceva, ca să
trăim într-o lume mai bună aici, nu pe lumea
cealaltă. Un proiect. O idee, la început, care ne-a
plăcut atăt de tare, încât s-a transformat într-un
plan de lucru şi mai apoi, într-un proiect de-
adevăratelea. Un proiect prin care încercăm ceva
2 VERDECRUD.ro
important. Cel puţin, asta e convingerea noastră
şi, la început, am fost suficient de naivi să credem
că toată lumea va gândi la fel. Plecând de la
ideea că e greu sau imposibil să schimbi o
atitudine, o mentalitate gata formată, mai ales
când e vorba de mediu, de grija faţă de lumea în
care trăim, am ajuns la concluzia că ar fi mult
mai util să încercăm să formăm din faşă un mod
de gândire corect, sănătos. Iar asta se face,
evident, lucrând cu copiii, explicându-le şi
învăţându-i de la vârste fragede cum trebuie să
gândească corect, cum trebuie să acţioneze şi
să-şi formeze un set de valori sănătoase vis-à-vis
de lumea de azi şi mai ales, de cea de mâine,
lumea lor de tineri adulţi. Era o întreagă
revoluţie, ce vroiam noi. De aici şi până la a ne
boteza “copilul” REVOLUŢIA ECO, n-a mai fost
decât un pas.
Buuuuun! Până aici, toate bune şi frumoase.
Numai că, proiectul crescând de la o zi la alta,
prinzând “carne” pe “scheletul” încă fraged, am
înţeles foarte repede că, dacă vrem ca de
programul nostru să beneficieze cât mai mulţi
dintre elevii şcolilor bucureştene, în primă fază,
pentru ca mai apoi să putem să-l extindem la
nivel naţional, va trebui să ne găsim aliaţi, pentru
simplul motiv că noi, cei de la VERDECRUD,
suntem puţini, iar forţa noastră financiară este
pe măsură. Nici o problemă, ne-am spus, doar
toţi cei cu care am discutat pe parcursul
construcţiei “REVOLUŢIEI” s-au declarat încântaţi
© Mediafax Foto/ John Macdougall
 de un asemenea proiect, siguri de soliditatea,
succesul şi mai ales de eficienţa lui în timp. Şi,
înarmaţi cu vagoane de entuziasm, cu saci de
optimism şi cu euforia pe care nu ţi-o dă decât
convingerea simplă şi clară că faci un lucru foarte
bun, am scos “REVOLUŢIA ECO” în lume. În lumea
mare, adică. Lumea marilor companii, a
naţionalelor şi multinaţionalelor. Cei care umplu
sticla televizoarelor şi hârtia ziarelor cu binele pe
care-l fac ei, în fiecare zi, fără excepţie, lumii.
Nouă, adică. Atât de mult e binele ăsta, încât au
trebuit să-şi facă tot felul de departamente,
compartimente, organizaţii, fundaţii, comisii şi
“comiţii” specializate în făcut bine.
Foarte bine, ne-am spus! Dacă dorinţa celor mari
de a face bine e atât de sufocantă, înseamnă că
nu va fi deloc greu să le demonstrăm că
REVOLUŢIA ECO merită din plin atenţia şi sprijinul
lor. Şi am avut dreptate. N-a fost greu deloc. Mă
rog, poate că a fost puţin, totuşi… În sensul că de
cele mai multe ori, gânditorii-şefi, din buncărele
de beton, oţel şi sticlă, sunt atât de bine păziţi,
încât dacă nu eşti cel puţin vreun amărât de
© Mediafax Foto/ Ionel Iancu
prim-ministru, n-ai nici o şansă să ajungi să
conversezi, decât cel mult, cu o secretară sau
consilieră de rangul 15bis. Şi asta, după vreo lună
de schimburi de e-mail-uri, programări şi
reprogramări. De altfel, e şi normal să fie aşa.
Gânditorii-şefi sunt ocupaţi să facă bine. Şi,
neapărat, să dea interviuri în care să scape,
neglijent, cât de preocupaţi sunt şi ce sume uriaşe
investesc în susţinerea binelui. În rest, secretarele
şi consilierele, super-încântate de altfel de
REVOLUŢIA ECO, ne-au oferit buchete uriaşe de
zâmbete seducătoare, de strângeri de mână
“business” şi de “don’t call us, we’ll call you”!
Evident, cu zâmbetul nelipsit la închiderea uşii.
Vestea bună e că, totuşi, în jurul nostru mai avem
şi prieteni. Care prieteni nu te părăsesc la greu. De
asta există ei, prietenii. Şi ca să nu devenim
lacrimogeni, din anormali ce suntem, o să le
spunem doar atât: vă mulţumim. Vouă, prietenilor.
Celorlalţi, un gând adus de amintirea jerbelor de
zâmbete business, cu care ne-au binecuvântat.
Hiena când urlă, parcă râde.
VERDECRUD.ro 3
 IOANA
BEŢIANU
WWF Communication Officer
Earth Hour – 60 de minute
pentru planetă
Earth Hour (Ora Pământului) a apărut ca un răspuns la
o întrebare simplă: cum îi putem determina pe oameni
să conştientizeze una din cele mai mari ameninţări
actuale, schimbările climatice? Replica a venit de la
WWF Australia, concretizată într-o campanie care
promova un gest pe cât de simplu, pe atât de puternic:
stingerea luminilor. Se întâmpla pe 31 martie 2007, la
Sydney, când 2,2 milioane de case şi sedii de companii
australiene au stins luminile timp de o oră.
Impactul evenimentului a fost unul uriaş, astfel că,
numai un an mai târziu, 50 de milioane de oameni
au ales să celebreze Ora Pământului. Construcţii
emblematice, precum Golden Gate Bridge din San
Francisco, Colosseum-ul din Roma sau panoul Coca-
© Mediafax Foto/ Simon Limi
Cola din Times Square, au rămas în întuneric. Ora
Pământului a dovedit, astfel, tuturor că un efort comun
poate avea consecinţe uimitoare. A fost, practic, un
apel la acţiune care s-a adresat fiecărui locuitor al lumii.
Un apel la responsabilizare, iniţiativă şi la solidaritate,
toate menite să construiască un viitor sustenabil. Un
apel căruia i-au răspuns 100 de milioane de oameni şi
care a dovedit că fiecare gest contează. De exemplu,
o familie din Europa de Est consumă anual 3000 KWh.
Dacă 200000 de familii ar înlocui becurile clasice cu cele
economice, consumul ar fi redus cu 2%.
În 2009, 4000 de orașe din întreaga lume au stins lumina
pe 28 martie. La ora 20:30 fix, construcţii emblematice
precum Turnul Eiffel, Colosseum-ul din Roma, Sfinxul și
VERDECRUD.ro 5
Piramidele din Giza, Acropole, Biblioteca din Alexandria,
dar și Palatul Parlamentului din București, alături de
alte câteva mii de clădiri din întreaga lume, au rămas în
întuneric pentru o oră. Celebrităţi, din lumea filmului, a
muzicii şi a artei, s-au alăturat iniţiativei WWF. Aproape
1 miliard de oameni din întreaga lume au stins luminile
în casele lor. Ora Pământului a devenit, astfel, cea mai
amplă acţiune de prevenire a schimbărilor climatice, din
întreaga istorie.
România a participat pentru prima oară, oficial, la
campania globală, iar rezultatele au fost peste așteptări:
15 orașe au participat la eveniment, iar 2 milioane
de români au stins luminile în casele lor, conform
datelor furnizate de Dispeceratul Energetic Național.
La Bucureşti, au stins luminile: Palatul Parlamentului,
Ateneul Român, Teatrul Naţional Bucureşti, Primăria
Municipiului Bucureşti, Ministerul Agriculturii, Pădurilor
şi Dezvoltării Rurale, Muzeul Naţional de Artă, Opera
Română, Hotelul Intercontinental şi Magazinul Cocor.
În Piaţa Constituţiei, 700 de susţinători şi voluntari
6 VERDECRUD.ro
WWF au format, cu lumânări, numărul 60, simbolul
evenimentului. Trupa Sistem a susţinut un concert
100% unplugged, iar Astroclubul Bucureşti le-a arătat
bucureştenilor roiuri de stele, mult mai vizibile după
stingerea luminilor Palatului Parlamentului.
Pentru 2010, ne propunem o campanie chiar mai
amplă, în care să implicăm cât mai multe orașe, dar și
școli, universități și companii din toată țara. Pe site-ul
campaniei, www.earth-hour.ro, punem la dispoziţie
sfaturi și materiale cu ajutorul cărora oricine, oriunde ar
fi, poate participa la Ora Pământului.
Puterea de a disemina mesajul Earth Hour stă în mâinile
noastre, ale tuturor. Știm că doar prin cantitatea de
energie economisită pe durata evenimentului, nu vom
reuși să salvăm planeta însă astfel, vom aduce oamenii
mai aproape unii de alții și îi vom ajuta să găsească soluții
pentru a adopta un comportament cât mai prietenos
cu mediul, în viața de zi cu zi.
Pe 27 martie, la ora 20:30, invităm toţi românii să stingă
luminile timp de o oră. Ora Pământului.
© Mediafax Foto/ Ethan Miller
pseudoblog
ELIZA (Bădescu)
ILIE
eliza.badescu@geb.ro
UN TUR? DA!
Oamenii, în general, îşi doresc să meargă acolo
unde nu au mai fost. Am citit odată o morală de
genul: mergând de două ori în acelaşi loc, iroseşti
călătoria. Mi s-a părut de bun simţ şi am decis să
ţin cont de ea pe viitor. Şi cum viitorul e plin de
surprize, s-a ivit ocazia să plecăm spre un oraş
despre care nu ştiam nici măcar câţi locuitori are.
TURDA! Şi dacă, de obicei, se alege destinaţia
şi apoi se caută cazarea, în cazul de faţă a fost
mai întâi cazarea, şi… apoi oraşul! Şi, ciudat sau
nu, raţionamentul ăsta a avut baze solide. Baze
de castel. Căci, despre un mic castel este vorba:
http://www.huntercastle.ro/. Drumul până la el e
lung, dar nu plictisitor.
Linia punctată pe harta de pergament imaginară
ne indică: punct de plecare, Bucureşti, urmat
de Târgovişte (Turnul Chindiei), Sinaia, Predeal,
Braşov, Rupea, Sighişoara şi cap de linie, Turda. De
la intrarea în oraş, 10 minute mai târziu, castelul-
hotel răsare în capătul unei străzi. Şi aşa cum
este descris în analele webului: Aflat undeva la
graniţa dintre veacuri acolo unde istoria şi-a făcut
rostul ei, în inima Transilvaniei, într-un colţ de
legendă şi civilizaţie, Castelul Prinţul Vânător se
vrea un strigăt în timp, o chemare spre regăsirea
unor vremuri demult apuse. Cum treci de porţile
castelului, te trezeşti într-o cu totul altă lume... Da,
a visului. Căci după drum, imediat ne-am prăbuşit
într-un pat. Regesc. Câteva ore mai târziu, de sus,
de la balcon, privesc amuzată la agitaţia matinală
de la curte… Menajere purtând coşurile cu lenjerie
spre spălătorie, musafiri ai castelului îndreptându-
se spre restaurant, pelerini plecând spre alte
pelerine, bărbaţi pregătindu-se de vânătoare…
aa, nu, rewind, rewind… asta era din alt film. Şi
dat fiind că atunci când călătoreşti, ai tendinţa să
te trezeşti mult mai devreme decât la ora la care
eşti obişnuit (şi eu nu sunt excepţia), am avut
răgaz câteva zeci de minute să mai citesc dintr-o
carte până să coborâm la micul dejun. “Dragostea
durează trei ani” de Frederic Beigbeder. Ştiu şi de
piesă, dar exact ca în bancul cu şoriceii, cartea e mai
bună decât filmul :P. Şi în timp ce încercam să reţin
anumite idei d-ale domnului zgubilitico-boem
Marc (personajul povestitor), un citat dă buzna în
capul meu, trântind uşa de perete. Cinci neuroni
şi-au pierdut viaţa şi o mie de sinapse au fost
avariate în urma gestului teatral. Plin de emfază,
citatul se produce în timp ce neuronii martiri se
scurgeau pe tapet: Impulsul de a călători este unul
din cele mai sigure semne că eşti încă viu! (Agnes
Repplier) Total de acord. Îl ştiam. Nu era nevoie
să pierd cinci dintre cei mai buni neuroni ai mei
pentru asta. I-am mulţumit şi l-am rugat să plece.
VERDECRUD.ro 7
M-a refuzat. A zis că vrea să rămână
pentru totdeauna în capul meu. Era
un citat cu personalitate. Nu se lăsa
uitat cu una cu două. Şase pagini mai
târziu, l-am acceptat, cu condiţia să
nu se dea la o idee foarte frumuşică
şi foarte tinerică, provocatoare şi
incitantă, care de câteva săptămâni îşi
făcuse budoar la mine în cap: Dacă nu
faci nimic neaşteptat, nimic neaşteptat
nu ţi se va întâmpla! (Fay Weldon)
Destul de incitantă, nu? Tocmai d-aia
nu vroiam să mă pomenesc brusc cu
vreun hibrid de citat mic, plângăcios şi
cu pumnii strânşi care să mă trezească
la 4 dimineaţa că vrea lapte. A fost de
acord şi d-atunci un citat şi o citată se
tot privesc languros. Dar doar atât.
Dragostea interzisă e mai interesantă.
Revenind la locaţia descrisă, multe
ar fi de povestit. Plecând de la scările
mărginite de o balustradă din fier
forjat, în care am reuşit să-mi zgârii
mâna. Am şi acum micile amintiri,
recte două cicatrici, dar mi-e drag să
mă uit la ele pentru că îmi aduc aminte
unde am păţit-o. Deci, suvenirurile se
plătesc scump. Cu sânge. Şi dacă tot
am ajuns la subiecte care includ sânge,
trebuie să vă descriu sala în care am
luat o cină festivă. În mijloc, se afla o
masă lungă de lemn, cu 12 scaune,
frumos sculptate. Pereţii erau ridicaţi
din pietre de râu. Topoare, securi,
cranii umane şi mâini spintecate erau
împrăştiate ici-colo. Moartea era şi
ea invitată la ospăţ. Arăta cam rău,
ce-i drept. Ne-a liniştit că nu a venit
după noi. Pe un tron, se hodinea Vlad
Ţepeş. Un CD, cu zgomote terifiante
şi cu vorbele răsunătoare ale lui Vlad
Ţepeş, putea fi ascultat atât în română,
cât şi în engleză. În meniu, aveam şi
Specialităţile lui Dracula: cina contelui
 valah, cotletul lui Dracula, vampiri prăjiţi în
smoală, turcalete tras în ţeapă, bărbăţie de vampir
distrusă, desertul prinţesei etc.
A doua zi, toată lumea se dresese după masa
copioasă şi am pornit să facem mişcare în mediu
sănătos şi curat şi subteran şi renovat. Am vizitat
Salina Turda. Ca un scurt (foarte scurt) istoric:
Salina Turda este cea mai veche din Europa;
datează încă din perioada romanilor; prima
atestare documentară a extragerii sării în Turda
datează din anul 1271. În perioada ianuarie 2008 –
ianuarie 2010, au avut loc lucrări de modernizare.
În urma acestora, au fost create numeroase
facilităţi şi zone de agrement. În Mina Rudolf, există
acum o sală de concerte, bowling, teren de sport,
minigolf, o gondolă şi s-a instalat şi un ascensor. În
Mina Terezia, s-a construit un debarcader de unde
se poate pleca în explorarea lacului salin cu barca.
Deschiderea oficială după renovare a avut loc
pe 22 ianuarie 2010. De mare efect este Camera
ecourilor unde te simţi cea mai tare soprană dacă
începi să vocalizezi. Nu ştiu adâncimea camerei
însă dincolo de bara de protecţie, am aruncat un
© Mediafax Foto/ Raul Stef
bulgăre de sare cristalizat şi dovada că a atins…
fundul (sau ce-o fi atins) a venit după 8 secunde.
Deci, dacă ajungeţi: cântaţi şi testaţi adâncimea!
Am aflat şi de existenţa crivacului: utilaj din lemn
folosit la extracţia sării în trecut. După aproximativ
o oră, am ieşit la suprafaţă. Şi oricât de muuuult mi-
ar plăcea, nu voi mai reveni. Tocmai ca să nu încalc
morala de la început. Sunt convinsă că mai sunt şi
alte saline interesante de vizitat. Şi de modernizat.
Bulgărele transilvănean de sare din bolul meu de
pe raft aşteaptă şi alţi confraţi. Moldoveni poate.
Info util pentru salină:
• Program de vizitare: 9-17 (în perioada
1 mai – 31 octombrie), 9-13.30 (în perioada 1
noiembrie – 30 aprilie);
• Bilete intrare: adulţi 10 lei; elevi şi
studenţi 5 lei.
• Ultima vizită este permisă cu cel puţin o
oră jumătate înainte de ora de închidere;
• Se recomandă îmbrăcăminte adecvată
(pentru 10-12 grade);
• Salina este iluminată integral.
VERDECRUD.ro 9
10 VERDECRUD.ro
 Dr. GHEORGHE
COJOCARU
office@geb.ro
Piri şi Muc
La începutul celui de al doilea deceniu al secolului XXI,
din eter au apărut noi baremuri şi legi de moralitate, im-
puse de cei doi mari ecologişti ai poporului, cu tupeu,
nesimţire şi forţă, Piri şi Muc.
Da, este cert! Prostituţia s-a legalizat. “Peştii” protejează
şi răsplătesc “fetiţele” ce-i slujesc, fenomen vizibil preg-
nant în forul reprezentativ ce conduce destinul “Raiului”
democratic post-revoluţionar (sau lovitură de stat – fie-
care crede ce vrea) al hoţilor şi mafioţilor, ce se cheamă
Fiind prietenoşi, “Marelui Pirat Poseidon” îi vom spune
“Piri” şi lui “Muc cel Mic” îi vom spune simplu “Muc”
şi muncitori nu sunt reprezentaţi de ele. Altele aparţin
grupului “Fetiţele Independente”. Acestea sunt într-
adevăr independente, de moralitate şi bun simţ, căci în
urma primirii drept răsplată a unor privilegii, au devenit
susţinătoarele cuplului de vodevil. Unele au primit împă-
răţia cerurilor, prin stelele de general, cu toate că nu au
condus niciodată vreun soldat în teatrul de operaţiune,
în schimb i-au trădat pe toţi şi-n orice împrejurare pen-
tru profitul personal. Altele au primit funcţii de conduce-
re a “prostanilor”, pe care au reuşit să-i învrăjbească între
ei, bine retribuite şi cu acces direct la “ciubuc”, alcătuind
teatrul de marionete, ce cu o mare incompetenţă, ne-
simţire şi prostie încearcă să-i prostească pe ceilalţi, sub
directa supraveghere a “Marelui Pirat” cu nume de alint
“Poseidon”. El a redefinit noţiunea pugilistică de upercut
“Absurdlandia”. Fetiţele, amestecate în marele grup al
aleşilor (prin referendum legiferându-se rămânerea doar
a acestora acolo), după ce au suspendat din funcţie gu-
vernul lui “Muc cel Mic”, când şi-au primit firimiturile, l-au
reales cu frenezie şi s-au îngrămădit la “Troaca Abunden-
ţei”. Cele mai cunoscute asfalteuze sunt cele ce aparţin
asociaţiilor (Uniunea Depravatelor Majore şi Răpciu-
goase). Ele pretind că ar reprezenta un grup de oameni
oneşti şi muncitori, dar nu este adevărat, oamenii oneşti
cu cea de “brânci”, fiind un adept înfocat al marelui îna-
intaş Stalin, condus de principiile morale de neclintit ale
acestuia: nu contează ce se votează, ci numai cine nu-
mără votul; cine nu este cu noi, este duşmanul nostru ce
trebuie distrus; orice faptă bună nu rămâne nepedepsi-
tă; cine nu se întâlneşte cu Bercea Mondialu’, nu are voie
să se întâlnească cu altcineva, căci îl urmăresc serviciile
şi-l suflă “Vântu”. “Marele Pirat”, prin politica externă plină
de “scuturi” şi “regiuni de securitate”, a reuşit să-şi apro-
pie două mari forţe mondiale, Marea Neagră şi guvizii,
pe care i-a protejat ecologic prin spulberarea flotei, ce
putea lăsa pete de poluare la nivelul apei. El este spri-
jinit în acţiunile sale ca “Părinte al poporului” de câteva
componente de bază: o mare instituţie militarizată, ce
are personal mai puţin decât o nuntă, cu un simţ auditiv
VERDECRUD.ro 11
 extraordinar de bine dezvoltat şi păcănele electronice
de monitorizare a votului şi care a fost răsplătită prin ri-
dicarea la rangul de general al tuturor componentelor
sale. O altă fetiţă care-l sprijină, “Străjera Constituţiei”, a
fost săraca hipnotizată prin metode paranormale şi nu a
observat evidentele fraude ce se vedeau de la Paris.
Toţi aceştia au participat la victoria finală a “Marelui Pirat”
asupra credulului popor. “Dadaistul” “Muc cel Mic” (pen-
tru că spune mereu: Da şefu’!), prin ortacii săi, ce cu asi-
duitate au împărţit un litru de ulei, un kilogram de orez,
o găleată de plastic, un tricou, o şapcă sau un şorţ de
gospodină, a făcut posibilă această victorie. În continua-
re, tot ei au făcut şi pe taximetriştii electorali, având grijă
ca reprezentanţii de vază ai comunităţilor, cei cu maxim
IV clase şi peste 70 de ani, să ajungă la urne şi apoi în
siguranţă acasă cu maşinile personale ale ortacilor. Oare
când sunt bolnavi, îi duce cineva la doctor cu maşina lui?
Oare când consiliile locale hotărăsc mărirea taxelor, îi în-
treabă? Oare când emit legi idioate, aberante şi lipsite
de sens, dictate de stăpânul lor “Făt-Frumos Masochist şi
Interesat”, îi mai întreabă cineva ceva?
Prima măsură organizatorică a fost crearea unei justiţii
ecologist-terapeutice. Aceasta tratează, prin “pupici” în
părţile dorsale ce trebuie igienizate şi ecologizate prin
“Nu Uita Pupicul”, dosare ale zeilor precum, “Venus de
Pleşcoi” (tot un cârnat), “Merdenica de Focşani”, “Riţi-Piţi
de Petroşani”, “Bordureanu de Bucureşti”, “Pupovici de
Băneasa” (cel care nu a făcut nimic, doar a investit con-
12 VERDECRUD.ro
form lui “Poseidon”) şi fabrică material de şantaj pentru
opozanţi. Trecutul e mai greu de prevăzut decât viitorul
în această conjunctură.
Când apare o problemă, ce ar putea ştirbi onoarea “Olim-
pului”, televiziunile pro şi contra parează cu o faptă gravă
făcută de un doctor, o “şpagă”, o greşeală medicală etc.
Pentru a arăta grija faţă de plebe, când apare gripa găr-
găriţelor, ciracii organizează o dezinformare cu iz apoca-
liptic, vaccinări în masă la cozi interminabile, unde “fla-
căra indigo-gri” nu permite infestarea de la unul la altul.
Asta arată grija faţă de noi pentru a nu observa haosul
din sănătate, patronat de legi aberante fără cap şi coadă,
dar care permit accesul “zeilor” la fonduri greu contro-
labile, ce se pot distribui către Ministerul Turismului. De
exemplu, un bolnav cronic de hepatită, infestat cu virus
C, primeşte lunar un tratament de 5000 lei, iar “Ciocoiul”
de farmacist şi-i primeşte înapoi de la stat peste nouă
luni, pentru că statul, ca statul, este gestant şi lucrul bun
se face la nouă luni.
Fiind prietenoşi, “Marelui Pirat Poseidon” îi vom spune
“Piri” şi lui “Muc cel Mic” îi vom spune simplu “Muc” (el
este cel care ne-a binecuvântat cu o grămadă de muci*).
Basm.
*Dicţionar Explicativ: muci – adepţi ai lui “Muc cel Mic”;
exemplu: “Venus de Pleşcoi”, “Merdenica de Focşani”, “Riţi-
Piţi de Petroşani”, “Bordureanu de Bucureşti” etc.
© Mediafax Foto/ Georges Gobet
 MIHAELA
GHEORGHE
JOHNSON
ELIAD
office@geb.ro

office@geb.ro
Pentru a stopa schimbările climatice,
trebuie să protejăm resursele de apă

...nu suntem singuri în Univers cu atât mai mult

Un plan internaţional pentru salvarea
resurselor de apă dulce
Se ştie că emisiile de gaze toxice au un impact nu suntem singuri nici pe Pământ.
profund negativ asupra sistemelor de apă dulce
din întreaga lume. Vremea din ce în ce mai caldă
duce la evaporarea mai rapidă a apei râurilor şi
exponenţiale de puţuri cu apă dulce. Apa este
lacurilor, reduce stratul de zăpadă şi de gheaţă ce
mutată din locul său natural, din depozitele
acoperă sistemele deschise de apă şi determină
aquifere (de unde o putem folosi), către
topirea gheţarilor. Ceea ce nu s-a înţeles încă
alte locuri unde este folosită pentru irigaţii
destul de bine este că abuzul nostru colectiv şi
şi agricultură – o cantitate considerabilă se
mutarea sistemelor de apă dulce reprezintă o
pierde prin evaporare – sau pentru a potoli
cauză a schimbării climatului şi a încălzirii globale.
setea vorace a marilor metropole, pentru ca
Dacă vrem să stopăm schimbările climatice, este
apoi să fie deversată în ocean. Apa se pierde
timpul să includem în strategia noastră şi o analiză
prin ecosisteme şi prin schimbul global –
a modului în care abuzul de apă reprezintă încă un
apa folosită în producerea recoltelor sau a
factor, în crearea procesului de încălzire globală,
diverselor bunuri, care sunt apoi exportate
precum şi găsirea de soluţii de protejare a apei şi
(proces cunoscut sub denumirea de schimb
a pânzelor freatice.
virtual de apă). Peste 20% din cantitatea de
Există doi factori majori. Primul este deplasarea
apă folosită zilnic în scopuri umane este
apei din locul în care susţine un ecosistem
exportată din depozitele de apă în acest
echilibrat, precum şi cicluri hidrologice sănătoase.
fel. Apa este de asemenea transportată
Deoarece omenirea a poluat atât de mult
prin conducte pe distanţe lungi, în scopuri
suprafaţa apei existente pe planetă, acum suntem
industriale, lăsând în urmă peisaje secătuite.
nevoiţi să căutăm pânzele de apă freatică, mult
Cel de-al doilea factor este distrugerea
mai repede decât sunt ele înlocuite de către
vegetaţiei necesare pentru un ciclu hidrologic
natură. New Scientist vorbeşte despre o mică
sănătos. Urbanizarea, defrişările şi asanarea
criză a apei în întreaga Asie, ca rezultat al săpării
ţinuturilor mlăştinoase distrug în mare

14 VERDECRUD.ro
parte zonele care reţin apa, conducând astfel la
pierderea de precipitaţii în zonele afectate.
Omul de ştiinţă slovac, Michal Kravcik, împreună cu
colegii săi, explică faptul că lumea vie influenţează
clima în mare parte prin reglarea ciclului apei
şi al fluxului uriaş de energie legat de aceasta.
Transpiraţia plantelor şi în special a pădurilor
acţionează ca o pompă biotică, astfel încât aerul
umed este absorbit de ocean şi transferat către
solul uscat. Dacă vegetaţia dispare de pe suprafaţa
solului, acest sistem natural de reglare a biosferei
va fi întrerupt. Solul va fi erodat, reducându-se
conţinutul de material organic din sol şi astfel şi
capacitatea acestuia de a reţine apa. Solul uscat
din cauza lipsei vegetaţiei va atrage căldura solară,
crescând brusc temperatura locală şi determinând
o reducere a precipitaţiilor în zona afectată. Acest
proces duce la distrugerea capacităţii de reţinere
naturală a carbonului în sol, determinând pierderi
de carbon.
Desigur, aceşti doi factori sunt în strânsă
legătură. Aşa cum îndepărtarea vegetaţiei de
pe sol determină deshidratarea acestuia, tot la
fel îndepărtarea apei dintr-un ecosistem duce la
reducerea vegetaţiei sau la dispariţia ei. Atunci
când acţionează împreună, aceşti doi factori duc
la deşertificarea planetei şi intensificarea încălzirii
globale. Chiar dacă vom aborda cu succes
problema încălzirii globale şi vom acţiona pentru
scăderea emisiilor de gaze toxice, precum şi
dependenţa noastră de combustibilii fosili, tot nu
vom putea stopa procesul de schimbare a climei,
dacă nu schimbăm atitudinea şi impactul abuzului
nostru asupra apei pe planetă.
Numai printr-un efort colectiv şi printr-o abordare
plină de respect, a felului în care folosim sistemele
de apă dulce ale planetei, vom putea restaura un
climat sănătos.

VERDECRUD.ro 15
 Sacoşele reutilizabile pot părea un moft din moment ce, peste tot, se găsesc pungi din plastic. Însă, moder-
ne sau nu, sacoşele din pânză înseamnă mult mai mult decât un accesoriu.
1. Sacoşele din pânză sunt benefice pentru animale şi mediu. Folosirea sacoşelor de pânză scade cantitatea
pungilor de plastic aruncate la gropile de gunoi sau în alte locuri unde fauna şi flora pot avea de suferit.
2. Economie de bani. Majoritatea supermarketurilor oferă un discount, atunci când faceţi cumpărăturile în
sacoşele personale. La achitarea bonului, întreabă casiera dacă magazinul oferă discounturi pentru sacoşe.
Teoretic, ar trebui să vi se acorde cam 0,15 lei per sacoşă. În medie, dacă faceţi cumpărături săptămânal şi
folosiţi cam cinci sacoşe, ar trebui să economisiţi 39 de lei pe an. Hei, mic cu mic se face mare!
3. Suporter al unei cauze. În cazul în care alegeţi să folosiţi sacoşe imprimate cu un anumit mesaj, vă veţi
face cunoscută cauza… mergând.

lu a
a-ţi turi
tru ă ră
pen mp
iv e a cu
ot ă l
5 m coş
op a s a
T ri
p
pro
4. Transport sigur pentru marfa ta valoroasă. Sacoşele de pânză sunt mult mai sigure, iar probabilitatea de
a ceda presiunii este aproape nulă. Asta spre deosebire de pungile de plastic sau de hârtie. Aşa că, nu mai
trebuie să te mai îngrijorezi că punga de plastic va ceda, iar toată marmelada bio ţi se va împrăştia în parca-
re.
5. Nu vei mai depozita zeci de pungi. În trecut, când foloseam pungi de plastic, întotdeauna aveam tendinţa
să le depozitez în dulăpiorul de sub chiuvetă sau în debara şi când încercam să iau una, toate alunecau pe
podea.
În cazul în care te-ai hotărât să renunţi la pungile de plastic, dar mai ai acasă un camion întreg prin dulapuri
– reciclează-le! Foarte multe magazine au coşuri speciale pentru acest tip de pungi.
Articol scris de Mylie
Preluare de pe www.peta.com
16 VERDECRUD.ro © Mediafax Foto/ David Mcnew
Ochi mari şi catifelaţi. O lăbuţă pe mâna ta. Tors satisfăcut.
E clar: avem de-a face cu un caz clasic de dragoste între un
om şi un caţeluş sau pisicuţ! În doar câteva secunde, te poţi
îndrăgosti irecuperabil de un căţel sau de o pisică adorabilă
însă momentul în care decizi să adopţi un animal şi să-l faci
membru al familiei tale cu drepturi depline, echivalează cu
un jurământ de iubire pentru el sau pentru ea – la bine şi la
rău – care ar putea dura încă 10-20 de ani. Uneori, în mod
tragic, după ce faza cu dragostea pentru puiul drăgălaş
expiră, unii proprietari duc animalele la adăposturi sau mai
rău, le aruncă direct în stradă. N-ar trebui ca astfel de
gesturi să aibă loc, dar există şi alte cai! Cu ceva planificare,
hotărâre şi iubire necondiţionată, poţi preveni ca astfel de
scenarii să intervină între tine şi animalul adoptat.
Problemele oamenilor
Multe animale sunt abandonate din cauza că, la un
moment dat, nu mai corespund stilului de viaţă al familiei

Iub
adoptive. Înainte de a aduce o pisică sau un căţel acasă,

eşt
documentează-te asupra speciei, ia în calcul nivelul de

e-ţi energie al animalului, talia la maturitate, temperamentul,

pu ani nevoile de igienă şi alţi factori cheie.

i pâ ma Unii proprietari nu sunt pregătiţi pentru tipul de îngrijire şi

nă lul
la m
de antrenament de care animalul are nevoie. Animalele de

de
atu com
rita pan
te… ie d
şi m e câ
ai d nd
epa est
rte! e
companie presupun o muncă destul de serioasă – asigură- sau vila care te interesează. Începe căutarea din timp şi fii
te că eşti gata să investeşti timp zilnic în îngrijirea lui (chiar insistent.
şi atunci când eşti ocupat, obosit sau bolnav).
Nu e cazul să renunţi la animalul mult iubit, doar pentru că Comportamentul canin
Pufi te face să strănuţi. Există medicamente, vaccinuri Unele persoane îşi pierd răbdarea repede, când vine vorba
antialergice, filtre de aer şi multe altele care pot atenua de antrenarea la domiciliu a câinelui personal. Cu
alergiile la animale, făcând posibil ca şi cei suferinzi de înţelegere, cu un program regulat de hrănire, “pauze de
alergie cronică să poata avea grijă de o pisică sau de un toaletă” şi o atenţie sporită asupra limbajului corpului,
câine. majoritatea câinilor înregistrează progrese în câteva zile,
Nu ascultaţi sfaturile mătuşilor bătrâne – pisicile şi bebeluşii uneori săptămâni. Căţeluşilor până în patru luni, la fel şi
pot creşte sub acelaşi acoperiş în siguranţă! câinilor mai bătrâni, le va lua mai mult timp să înveţe.
Nu-i aşa că nu ţi-ai abandona copiii proprii sau soţia numai Unii oameni renunţă la câini din cauza lătratului excesiv
pentru că te muţi într-un alt loc, aşa că de ce să renunţi la însă lătratul este aproape întotdeauna simptomul unei
prietenul cel mai bun odată cu vechea adresă? probleme subtile (plictiseala, singurătatea, stresul sau
Există mai multe căi de a găsi o locuinţă potrivită pentru un apărarea locuinţei stăpânului), care poate fi uşor remediată.
animal de casă. Interesează-te dacă sunt restricţii legate de “Zgărzile cu şoc” sunt metode crude şi nu rezolvă cauza
talia, rasa, specia sau numărul de animale la apartamentul lătratului, ci doar efectul ei. Ca şi lătratul, roaderea lucrurilor

VERDECRUD.ro 17
 de prin casă este un semn al plictiselii şi al anxietăţii, dar
ăsta nu e motiv să abandonezi câinele. Oferă căţeluşului
mai multe jucării de mestecat, oboseşte-l cu plimbări lungi
şi aranjează-ţi casa astfel încât să nu existe lucruri
“ronţăibile”, care să-i cadă în lăbuţe.
Abandonarea unei câine, care suferă de anxietatea
despărţirii, este cea mai crudă pedeapsă imaginabilă
pentru un animal, a cărui singură “vină” este că vrea să fie
aproape de tine! Opţiunile pentru căţeii care tânjesc după
stăpâni sunt numeroase, inclusiv găsirea unei persoane
care să stea cu patrupedul cât timp eşti tu plecat sau… ia-l
cu tine la serviciu!
Câinele tău nu te va descalifica din cursa pentru apariţia pe
coperta “Cele mai frumoase case şi grădini”, dacă ai grijă să
nu fie nesupravegheat când se joacă. Săpatul este un
instinct natural şi sănătos. Dacă lui îi place să facă asta,
încurajează-l să sape într-un loc special amenajat pentru
această îndeletnicire.
Comportamentul felin
Urinatul sau defecaţia în afara cutiei cu nisip nu sunt
motive să îţi alungi pisica, în schimb sunt motive destul de
bune să o duci la veterinar! Pisica ta ar putea avea o infecţie
18 VERDECRUD.ro
a tractului urinar, afecţiune foarte comună şi foarte
dureroasă, care din păcate, poate fi şi fatală. În cazul în care
o problemă de ordin medical este exclusă, pisica ta ar putea
fi nemulţumită de gradul de curăţenie sau de murdărie al
cutiei, tipul de nisip folosit, amplasarea sau cutia însăşi
(unele pisici preferă cutiile acoperite, în timp ce altele nu).
Încearcă ambele tipuri ca să observi care îi este pe plac.
Multe animale ajung în adăposturi din cauză că stăpânii
lor nu au acordat suficient timp şi atenţie scărpinatului.
Dacă Miţi zgârie mobila, nu o abandona şi nu-i tăia
ghearele – în schimb, asigură-te că are ghearele îngrijite şi
încurajeaz-o să folosească stâlpul pentru zgâriat.
Alte persoane îşi abandonează pisicile din cauza
mieunatului excesiv. Unele rase, precum cea siameză, sunt
mult mai “vorbăreţe”, aşa că, înainte de a-ţi lua o pisică, ia
în considerare şi de cât de multă “conversaţie” ai vrea să ai
parte. Vocalizarea ar putea fi de asemenea un mod de a-ţi
atrage atenţia (Joacă-te şi cu mine!) sau un semn de durere,
stres sau boală – şi în acest caz, este recomandată o vizită
la veterinar.
Animalele sunt prieteni pentru o viaţă! Iubirea lor e
necondiţionată, aşa că trebuie să ne străduim să le arătăm
aceeaşi afecţiune.
VERDECRUD.ro 19