Scurt-metrajul lui Wong Kar-wai alternează realul cu irealul gravitând în jurul unei

constante, și anume interfața. În nici o singură clipă regizorul nu își lasă spectatorii în

concretețea realului. Acțiunea își proiectează protagoniștii într-o cursă în care virtualul

formulează pretenția la o hiper-realitate (susținută la toate cele trei nivelurile interfeței) care

pendulează într-un dincolo mereu diferit de realitate. Nu avem de-a face atât cu un ecran, cât

cu un portal prin care curge fluxul hipnotic al privirilor personajelor și nu în ultimul rând al

spectatorului. Ecranul devine un simbol al trecerii și revenirii conștiinței de la prezent la viitor

și apoi la amintire. Imaginea și sunetul escaladează structura interfeței pornind de la efectul

visceral, lovind prin culoare și sunet. Culorile puternice semnificând faptul că deciziile

personajelor au fost luate deja, ca acestea sunt aruncate într-o lume în care evenimentul

înlocuiește conștiița cu vertijul. Frica gravitează în jurul destinului criminal fiind preludiul

care taie în carnea personajelor. Filmul absoarbe comportamentul privitorului printr-un flux

de emoții ridicând miza până la a induce o transă în care lumea dispare din conștința noastă,

timpul se oprește.

Punctul forte al scurt-metrajului constă în faptul ca acesta este destinat unui ecran care

absoarbe privirile celor aflați în hiper-realitatea cotidianului, de exemplu, în magazinul de

electrocasnice. O persoană stând încremenită în fața unui televizor într-un magazin nu are

confortul conștiinței echivalent cu o persoană într-un cinematograf. El este surprins de acest

portal, în care sensul este inversat dinspre concretețea poveștii înspre conștiința interfeței. În

urma acestei experiențe rezultate din interacțiunea cu un obiect în care am investit valoare

(este vorba despre un obiect care își spune povestea, acționând astfel asupra memoriei

noastre) este creat un context familiar care ne re-afirma identitatea, mai exact identitatea de
deținător. Avem de-a face cu un scurt-metraj decontextualizat care își recupereză sinele

acționând asupra personalitații privitorilor prin re-afirmarea sa dincolo de canonul obiectelor

plasate în locuri corespunzătoare. Este o încercare de singularizare a operei de artă nu în

neconvențional ci în lume, nu în colecție ci în cotidian. Un film localizat pe pânza Aurea.

Faptul de a fi atractiv este un imediatul visceral ce ține în întregime de aspectul unui obiect în

vreme ce frumusețea ține de posibilitatea reflexiei. Frumusețea penetrează suprafața fiind

rezultatul reflexiei și experienței, ea este influențata de pricepere, cunoaștere și nu în ultimul

rând de cultură. Doar astfel un spot publicitar concentrat în jurul crimei poate fi clasificat

drept frumos (Norman 87).