RAPORTUL STIINTIFIC SI TEHNIC

(RST)
Proiect: Dezvoltarea conceptului de responsabilitate socială
în întreprinderile româneşti, în context european

Etapa a VI-a Evaluarea impactului IRS/CSR asupra variabilelor efect:

competitivitate, calitatea ocupării, incluziunea şi coeziunea socială

Obiectivele acestei etape au în vedere:

O1. Selectarea indicatorilor prin care se cuantifică variabilele efect.
O2. Estimarea impactului IRS/CSR asupra variabilelor efect.

Pentru îndeplinirea obiectivelor au fost realizate următoarele activităţi:

Activitate VI 1 Management de etapă. Monitorizare activităţilor propuse. Întâlniri de
lucru în cadrul „Consiliului Ştiinţific al Proiectului”
Activitate VI 2 Elaborarea unui model econometric adecvat evaluării de impact
Stabilirea setului de indicatori, care exprimă variabilele efect si a limitelor lor de acţiune;
Activitate VI 3 Aplicarea modelului de evaluare a impactului IRS/CSR
Activitate VI 4 Implementare finală aplicaţii informatice
Activitate VI 5 Conectarea aplicaţiilor informatice ca aplicaţii Web
Activitatea VI 6 Organizare seminar pe rezultate preliminare

În cadrul etapei au fost atinse toate obiectivele prevăzute, ca uramare a realizării activităţilor
planificate.
În cadrul activităţii „Managementul de etapă”, au avut loc întâlniri ale Consiliului ştiinţific care au
clarificat metodologia de abordare a activităţilor prevăzute.
Au avut loc mai multe întâlniri de lucru între membrii consorţiului.
S-a organizat un seminar pe problematica proiectului care face obiectul etapei a 6 a proiectului,
„Concept si fenomen: responsabilitatea socială a întreprinderilor”.
. Din prezentările şi discuţiile care au avut loc, s-au rafinat metodele abordate în cadrul etapei.

Au fost prezentate pentru diseminarea rezultatelor articole după cum urmează:

“ Manifestarea responsabilitatii sociale a intreprinderilor”, prezentat în cadrul Forumului
“Instituţia pieţei de energie în noua economie globală”, organizat de IRE, ASE, INCSMPS,
OPCOM., şi este în curs de publicare în Revista IRE.

1
 CUPRINS

1. Contextul european actual, al dezvoltării responsabilităţii sociale a întreprinderilor (RSE) –

politica în domeniu a Comisiei Europene

2. Importanţa responsabilittăţii sociale a întreprinderilor

3. Justificarea economică a RSE

4. Avantaje posibile ale RSE

5. Factori care influenţează dezvoltarea RSE

6. Competitivitate, calitatea ocupării şi coeziune socială. Principii de bază

7. Responsabilitatea socială a întreprinderilor - interpretare dinamică

8. Evaluarea impactului aplicarii programelor RSE

Consideraţii generale

9. Măsurarea impactului RSE prin ancheta realizată în cadrul proiectului

Elementele de analiză ale unei întreprinderi

10. Rezultatele analizei

Concluzii

ANEXE - Grafice A4÷ F8S

2
 ETAPA A VI-A . EVALUAREA IMPACTULUI IRS/CSR ASUPRA VARIABILELOR
EFECT: COMPETITIVITATE, CALITATEA OCUPĂRII, INCLUZIUNEA ŞI
COEZIUNEA SOCIALĂ

1. CONTEXTUL EUROPEAN (ACTUAL) AL DEZVOLTĂRII

RESPONSABILITĂŢII SOCIALE A ÎNTREPRINDERILOR (RSE) –
POLITICA ÎN DOMENIU A COMISIEI EUROPENE
Responsabilitatea Socială a Întreprinderilor (RSE acronim adoptat în cadrul proiectului, care
înlocuieşte acronimul CSR) poate deveni, din punct de vedere strategic, o sursă de progres social
importantă, datorită faptului că „afacerea” (întreprinderea) pune la dispoziţie resurse, experientă si
cunoasterea internă a activitătilor, din care societatea beneficiază.
Responsabilitatea întreprinderilor în domeniul social şi de mediu, câştigă teren în Europe. La doi
ani după lansarea Forumului multilateral european asupra responsabilităţii sociale a
întreprinderilor (RSE), reprezentanţii mediului de afaceri, sindicate, guverne naţionale, mediul
universitar, precum şi alte organizaţii, s-au raliat la iniţiativa CE pentru a dezbate progresele
realizate ca urmare a aplicării recomandaţiilor Forumului şi să caute noi soluţii pentru vitor.
Reuniunea de evaluare a rezultatelor obţinute de Forumul multilateral în domeniul RSE, a scos în
evidenţă faptul că progrese importante s-au realizat prin integrarea RSE în practicile comerciale ale
întreprinderilor europene. Au fost prezentate numeroase experienţe în domeniu, care au constituit un
schimb de „bune practici” între întreprinderi, precum şi între acestea şi « părţile interesate ».
Concluzia generală a fost că este necesară intensificarea cooperării între diferite grupuri de părţi
interesate, modalitatea prin care se poate favoriza dezvoltarea RSE la nivelul UE.
Din aceasta perspectivă, a fost unanim acceptată propunerea de a se organiza în anul 2008 o
reuniune în care să se cuantifice progresele realizate.
În comunicarea sa asupra RSE din 2006, Comisia Europeană a recunoscut faptul că “RSE nu poate
fi generalizat fără sprijinul activ al al criticilor făcute de părţile interesate, mai ales a celor care nu
aparţin întreprinderii”. După părerea Comisiei Europene, chiar dacă întreprinderile sunt principalii
actori al RSE, dezvoltarea practicilor din domeniul RSE, ţine de cooperarea cu părţile interesate,
numind sindicatele, organizaţiile non guvernamentale, puterile publice, instituţiile universitare.
„Asigurarea pentru întreprinderi a unui mediu favorabil prosperităţii lor, este unul din scopurile
strategiei pentru creştere şi ocupare. Cetăţenii, pe de altă parte, sunt îndreptăţiţi în aşteptările lor ca
întreprinderile să contribuie de o manieră semnificativă la dezvoltarea armonioasă a societăţii în care
trăiesc” (M. Günter Verheugen, vice-preşedinte al Comisiei pentru întreprinderi şi politici
industriale).
Conducătorii de întreprinderi responsabile trebuie să se preocupe de viitorul salariaţilor lor, de
impactul activităţilor lor asupra mediului, precum şi de rolul pe care îl au în cadrul colectivităţilor
locale. O mai mare libertate de antreprenoriat trebuie să fie însoţită de o responsabilitate crescută,
fiind necesară angajarea în favoarea RSE a tuturor „părţilor interesate”, esenţială pentru aportul
său în relaţii mai bune de muncă, precum şi pentru a putea răspunde provocărilor de globalizare.
În acest context, comunicarea asupra RSE intitulată elaborată şi publicată de Comisia Europeană la
22 martie 2006, sub titlul «Să punem în practică un parteneriat pentru creştere şi ocupare : să facem
din Europa un pol de excelenţă în domeniul RSE”, apare ca un rezultat firesc. Este declarată
susţinerea CE în favoarea constituirii unei alianţe europene pentru RSE, deschisă întreprinderilor
europene, prin care se urmăreşte încurajarea şi stimularea adoptării RSE şi constituie de asemenea

3
un cadru politic general pentru iniţiativele luate în acest domeniu de către marile întreprinderi, de
IMM şi de toţi actorii implicaţi.
Aşa cum s-a afirmat şi în celelate documente ale CE pe problematica RSE, acesată comunicare nu
este un instrument juridic, în aval întreprinderilor, ci mai curând un instrument de mobilizarea a
resurselor şi capacităţilor întreprindrilor europene şi a părţilor interesate, în favoarea dezvoltării
durabile, a creşterii economice şi de creare de locuri de muncă. Practica de RSE nu se va putea
generaliza fără fără sprijinul activ şi fără criticile constructive ale părţilor interesate care nu aparţin
mediului strict al întreprinderii, CE « va continua să acorde o mare importanţă dialogului cu şi între
toate « părţile implicate » .
Subliniind contribuţia potenţială a RSE în dezvoltarea durabilă, precum şi pentru punerea în practică
a strategiei europeane pentru creştere şi ocupare, CE consideră practicile RSE nu se pot substitui
activităţii puterilor publice, ci pot împreună cu acestea să realizeze un număr important din
obiective, în principal prin dezvoltarea competenţelor, utilizarea mai raţională a resurselor naturale,
în îmbunătăţirea performanţelor în domeniul inovării, reducerii sărăciei şi a excluziunii, precum şi la
creşterea în mai mare măsură, a respectului faţă de lege şi drepturile omului.
Comunicarea stabileşte opt direcţii cărora Comisia Europeană le va acorda o atenţie deosebită în
eforturile sale de a încurajare şi dezvoltare a RSE, şi anume:
• sensibilizarea şi schimbul de bune practici;
• susţinerea iniţiativelor multilaterale;
• cooperarea cu Statele membre ;
• informarea consumatorilor şi transparenţa ;
• cercetarea;
• educaţia;
• IMM;
• dimensiunea internaţională a RSE.

Orientările şi susţinerea manifestată prin lansarea „alianţei europene pentru RSE”, constitue o fază
importantă în evoluţia politicii europene în domeniul RSE.

Ea continuă activitatea Comisiei în domeniu, marcată de Carta verde a Comisiei asupra RSE, lansată
în 18 iulie 2001, intitulată “Promovarea cadrului european pentru responsabilitatea socială a
întreprinderilor”, lansarea Forumului multlateral european în anul 2002, care a permis o largă
consultare pe baza căreia a fost redactată Comunicarea din 02.07.2002.

În scopul menţinerii caracterului voluntar în practicile de RSE, care a stârnit multe controverse pro
şi contra menţinerii acestei caracteristici, CE a susţinut lansarea unei alianţe europene în domeniul
RSE, la care mai mult de 100 de întreprinderi au aderat deja.

Importanţa acordată rezidă din faptul că adoptarea unei atitudini RSE contrinuie la creşterea
competitivităţii, la coeziune socială, precum şi la dezvoltarea durabilă.

Responsabilitatea socială a întreprinderilor are ca obiectiv crearea şi exploatarea situaţiilor din care
toţi sunt câştigători, întreprinderile precum şi societatea în ansamblul său. Cu titlu de exemplu, prin
bunăvoinţa de a recruta personal din grupele tradiţional excluse de pe piaţa muncii, cum sunt
persoanele cu handicap sau comunităţile de imigranţi, întreprinderile îşi pot asigura colaborarea
salariaţilor, contribuind la coeziune socială. Investiţia în produse ecologice – ecoinovaţie, în procese
tehnologice cu consum redus de energie şi materie primă, contribuie substanţial la reducerea
impactului negativ asupra mediului.

4
Dezvoltarea durabilă şi îmbunătăţirea calitativă şi cantitativă a locurilor de muncă, sunt două
provocări la care Comisia europeană s-a angajat, în contextul de concurenţă mondială şi de
îmbătrânire a populaţiei, ca şi de a susţine modelul social european bazat pe egalitate de şanse,
incluziune socială, calitate ridicată a vieţii şi un mediu sănătos.
Din aceste considerente, Comisia a dat un nou avânt Agendei de la Lisabona, şi în acelaşi spirit şefii
de stat şi de guverne, au adoptat la reuniunea informală de la Hampton Court în actombrie 2005,
soluţii noi pentru a asigura creşterea în competitivitate.
În acest context s-a recunoscut că RSE poate contribui esenţial la dezvoltarea durabilă la nivelul
UE.

2. IMPORTANŢA RESPONSABILITTĂŢII SOCIALE A ÎNTREPRINDERILOR

Literatura de specialitate evidenţiază un număr de factori şi influenţe care fac să crească atenţia
acordată RSE. Astfel:
mondializarea - care are ca şi consecinţe un accent mai mare asupra comerţului transfrontalier, a
multinaţionalelor şi reţelelor de aprovizionare de avengură mondială -, suscită, în domeniul RSE,
mult mai multe preocupări, în principal în domeniul practic de gestiune a resurselor umane,
protecţia mediului, sănătate şi securitate.
guvernele şi roganismele interguvernamentale, cum ar fi ONU, Organizaţia de Cooperare şi
Dezvoltare Economică, ILO (OIT), au elaborat pacte, declaraţii şi linii directoare, principii şi alte
instrumente care prezintă direcţiile normelor sociale de conduită acceptabile.
progresul IT, cum ar fi Internet, telefonul celular şi asistarea numerică, facilitează supravegherea
activităţilor comerciale şi difuzarea informaţiilor cu acest subiect. De cealaltă parte, organizaţiile
neguvernamentale prin web site lor, atrag imediat atenţia asupra practicilor comerciale pe care le
consideră problematice.
consumatorii şi investitorii sunt din ce în ce mai interesaţi să sprijine practicile comerciale
responsabile. Acestea cer mai multe informaţii asupra modului în care întreprinderile reacţionează
faţă de oportunităţile şi riscurile care sunt legate de mizele sociale şi de mediu.

Întreprinderile trebuie să facă mai mult, potrivit unui sondaj internaţional, realizat în 2004 pe mai
mult de 23000 persoane în 21 de ţări. Sondajul a fost realizat de GlobeScan asupra RSE şi a scos
în evidenţă faptul că publicul aşteaptă mai mult de la sectorul întreprinderi.
Astfel:
în ţările industrializate, încrederea faţă de întreprinderile naţionale este 49% şi mondiale (38%),
este inferioară celei faţă de organizaţiile non guvernamentale de 68%, ONU cu 65%, guvernele
naţionale (52%) şi sindicatele (53%);
în cea mai mare parte din ţările unde a fost realizat sondajul, dar mai puţin în Asia şi în Africa,
oamenii au dat o evaluare negativă randamentului marilor întreprinderi în ceea ce priveşte RSE.
Evaluând frecvenţa cu care oamenii sunt recompensaţi sau plătiţi de întreprinderi, se estimează
între 12% şi 30% din populaţia din piaţa consumatorilor activi.
Marele public din ţările industrializate este interesat de informaţii cu privire la RSE. O persoana
din 5 interogate, afirmă că ar vrea să citească rapoarte ale întreprinderilor asupra acestei teme.
Conform GlobalScan, dacă sunt bine prezentate, rapoartele asupra RSE pot deveni un nou
instrument de comunicare a întreprinderilor eficace în principal în mediul în care noi dorim să ni
se prezinte totul.

5
Recunoaşterea RSE de investitori

Recentele progrese ale mişcării de investiţii responsabile la scară naţională şi internaţională,

dovedesc că piaţa este în stadiul de a elabora criterii sociale şi de mediu şi informaţii conexe
pentru a completa criteriile finaciare tradiţionale utilizate pentru luare deciziilor de investire.
Indicii de piaţă şi cabinetele specializate furnizează acum societăţilor de fonduri mutuale,
fondurilor private de acţiuni, fondurilor de capital de risc, băncilor comerciale şi altor investitori
din piaţa de capital, informaţii asupra unei game importante de caracteristici ale întreprinderilor, în
principal administrare, gestiunea resurselor umane, sănătate şi securitate, protecţia mediului şi
dezvoltarea comunitară. Câteva exemple de indici axaţi pe investiţii responsabile: Dow Jones
Sustainability Index, indicele FTSE4Good 100, indice canadian Jantzi Social Index, Innovest,
Calvert CALVIN Social Index şi indicele Domini 400 KLD.
Indicii, societăţile de fonduri mutuale şi băncile care sunt interesate să investească responsabil, au
dat o definiţie proprie „responsabilităţii sociale” şi „durabilităţii”. La început, partizanii
investiţiilor responsabile doreau să elimine sectoarele potenţial indezirabile (exemplu tutunul şi
jocurile). Totuşi, de dată recentă, se folosesc criterii pozitive care sunt legate de leadership,
procesele de planificare şi practicile de gestiune în domenii ca administrarea întreprinderii şi
mediu. Se folosesc diverse moduri de prezentare a informaţiilor.

Numeroasele lipsuri grave şi de notorietate de la etica de întreprindere, au crescut neîncrederea

publicului către companii şi au pus în evidenţă necesitatea îmbunătăţirii, în cadrul acestora,
administrarea, transparenţa, redistribuirea profitului şi a normelor deontologice.
În numeroase ţări, cetăţenii se pronunţă clar că întreprinderile trebuie să respecte normele de
siguranţă socială şi de mediu, indiferent unde îşi exercită activităţile.
Apare din ce în ce mai evidentă capacitatea limitată a iniţiativelor legislative şi a reglemetărilor
guvernamentale în abordarea cu eficacitate a provocărilor globale ale responsabilităţii sociale a
întreprinderilor.
Întreprinderile care adoptă o apropiere eficace în domeniul RSE pot diminua riscurile care tulbură
activităţile lor, oferind noi deschideri şi îmbunătăţind reputaţia întreprinderii şi a mărcilor sale.

3. JUSTIFICAREA ECONOMICĂ A RSE

Justificarea economică a RSE diferă de la o întreprindere la alta, după diverşi factori, în principal
mărime, produse, activităţi, locaţie, furnizori, conducători şi reputaţie (şi reputaţia sectorului de
activitate). Un alt factor îl reprezintă apropierile adoptate de către întreprinderi în domeniul RSE.
Abordarile pot varia, de la luarea de măsuri strategice şi gradual, asupra unor provocări de a se
transforma în lider în domeniu.
Justificarea economică a RSE se regăseşte în faptul că întreprinderile care nu implică toate părţile
interesate de activitatea lor, pot pune în pericol capacitatea lor de a crea bunăstare pentru ea şi
societate. Luarea în calcul a intereselor şi aportul acelora cu care interacţionează constituie un
fundament al comportamentului etic şi a unei administrări sănătoase. RSE este în mod esenţial o
convergenţă strategică care permite unei întreprinderi de a prevede şi rezolva problemele legate de
interacţiunile lor cu alţii şi, prin aceste interacţiuni, de a obţine succes cu proiectele lor.
Un consens important apare relativ la legătura întere responsabilitate socială şi reuşita
întreprinderii. World Business Council for Sustainable Development a subliniat că o strategie
coerentă a RSE, bazată pe integritate, valori solide şi pe termen lung, aduce avantaje comerciale
întreprinderii şi contribuie la binele societăţii. Preşedintele Motorola afirmă că performanţele
economice solide, un randament social şi de mediu bun, nu sunt incompatibile. Apreciază de
6
asemenea că o bună conştiinţă socială creşte profitul unei firme. Pentru el nu este surprinzător că
numeroşi analişti şi investitori supraveghează foarte aproape eforturile făcute în acest sens din
raţiuni pur financiare. Întreprinderile care posedă un dosar bun în planul cetăţeniei sociale şi care
sunt cu adevărat angajaţi către responsabilitate socială sunt, potrivit lui, mai durabili şi mai bine
administraţi şi reprezintă deci mai bine investiţiile pe termen lung. Nici o întreprindere nu
funcţionează în vid.

4. AVANTAJE POSIBILE ALE RSE

Avantajele posibile prin practicile RSE, se regăsesc în principal în:

− previziune şi o ameliorare a unui evantai din ce în ce mai mare de riscuri. O gestiune
eficace asupra riscurilor sociale, de mediu, juridice, economice şi altele, într-o piaţă din
ce în ce mai complexă, cu o supraveghere strânsă şi un examen minuţios a activităţilor
întreprinderii de părţile implicate, poate îmbunătăţi securitatea aprovizionării şi
stabilitatea generală a pieţelor. Luarea în calcul a intereselor părţilor interesate prin
incidenţă cu întreprinderea constituie un mod de prevenire şi gestionare a riscurilor.
− mai bună gestiune a reputaţiei. întreprinderile care au un randament bun în ceea ce
priveşte RSE îşi pot construi o bună reputaţie, aspect important mai ales pentru cele ale
căror mărci au o mare valoare şi asupra cărora acţionează media, furnizorii şi clienţii
− mai mare facilitate în recrutarea, formarea şi păstrarea personalului. Aceasta poate fi
consecinţa directă a mândriei declanşată de practicile întreprinderii sau de punerea în
aplicare a unor mai bune practici în domeniul resurselor umane, ca şi o politică
favorabilă familiei. Ea poate decurge indirect din programele şi activităţile care
îmbunătăţesc moralul şi loialitatea angajaţilor. Acestea din urmă fac din întreprindere
un loc în care este o mândrie să lucrezi.
− Îmbunătăţirea competitivităţii şi a poziţiei pe piaţă. Aceasta se poate produce datorită
diferenţierii şi inovării în domeniile de organizare, procese şi produse. Bunele practici
în domeniul RSE pot facilita accesul pe noi pieţe.
− Eficienţă operaţională şi economii ridicate. Evaluând aspectele de mediu şi energetice
ale unui procedeu, se pot descoperi situaţii de a transforma fluxurile de deşeuri în surse
de venit reducând astfel consumul global de energie.
− Capacitate crescută de a atrage şi stabili relaţii eficace şi eficiente cu reţele de
aprovizionare. Întreprinderile cu comportamente similare pot stabili relaţii de afaceri pe
termen lung care se dovedesc a fi profitabile. Marile societăţi pot incita întreprinderile
mai mici cu care fac afaceri, în adoptarea unei atitudini RSE. Îmbunătăţirea capacităţii
de adaptare la schimbare. O întreprindere care, datorită schimburilor constante cu
părţile interesate, sunt la curent cu evoluţia lucrurilor, sunt mai bine informaţi pentru a
preveni schimbările susceptibile de a surveni în planul reglementărilor, economic,
social şi de mediu şi pot astfel reacţiona.
− Susţinere puternică a societăţii în intervenţiile din colectivităţi. O mai bună putere de
înţelegere a întreprinderii, a obiectivelor şi a activităţilor sale de către cetăţeni şi părţile
interesate, se traduce în relaţii foarte fructuoase. Acest fenomen poate deci duce la
alianţe mai puternice şi durabile cu publicul, cu sectorul privat şi societatea civilă (care
sunt toate strâns legate de reputaţia în domeniul RSE).
− Acces la capital. Instituţiile financiare ţin din ce în ce mai mult cont de criteriile sociale
şi de mediu, atunci când evaluează proiecte de finanţare. Când este vorba de a decide
unde îşi plasează banii, investitorii verifică indicii de gestiune eficace a RSE.

7
 − Relaţii mai bune cu organismele de reglementare. Anumite administraţii
guvernamentale aplică procese de aprobare mai rapid faţă de întreprinderile care
conduc activităţile sociale şi de mediu cu exigenţele cerute de reglementările în
vigoare.

Faţă de cele prezentate, întreprinderile încep să înţeleagă că reputaţia lor este intim legată de
maniera în care ţin cont de efectele activităţilor lor asupra interlocutorilor. În consecinţă, reputaţia
este, pentru întreprinderi, un activ inestimabil, deşi intangibil în mare parte care, ca toate celelalte
active, trebuie administrat cu prudenţă.
Totuşi, întreprinderile care au practică RSE, au în vedere în general raţiuni economice. Adesea ele
sunt incitate să ţină cont de responsabilitatea lor din raţiuni de principii morale, deoarece cred că
aceasta este o alegere bună sau pentru că lor le pasă de binele generaţiilor actuale şi viitoare.
Este important de a recunoaşte că, indiferent de relaţiile pozitive sau neutre între responsabilitatea
socială şi de mediu şi un randament financiar superior, în general se bazează pe demonstraţii,
acelea dintre cauză şi efect nu sunt încă probate. Deşi sunt numeroase studii realizate, concluziile
nu sunt unanime. Se poate spune că cercetarea asupra acestui subiect continuă.

5. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ DEZVOLTAREA RSE

Printre factorii care acţionează în direcţia stimulării întreprinderilor (companiilor) către

activităţi de responsabilitate socială, se pot include:
• Reducerea rolului statului, lipsa resurselor necesare pentru realizarea de obiective sociale,
au condus la explorarea voluntară a iniţiativelor individuale ale companiilor, pe plan local;
• Interesul crescând al clienţilor, preocupaţi de conduita morală a firmelor;
• Presiunea în creştere a investitorilor, ale căror decizii sunt influenţate şi de criterii legate
de comportamentul etic al firmelor;
• Angajaţii, din ce în ce mai mult preocupaţi de îmbunătăţirea condiţiilor de lucru şi de
stimulentele oferite de alte companii, obligă compania la oferte atrăgătoare, în condiţiile
pieţei concurenţiale a muncii;
• Relaţiile cu furnizorii, care sunt stimulaţi să aplice comportamente care includ acţiuni RSE,
pentru a face faă concurenţei.

6. COMPETITIVITATE, CALITATEA OCUPĂRII, INCLUZIUNE

ŞI COEZIUNE SOCIALĂ

Folosirea conceptului de competitivitate este frecventă în diferite domenii, cu înţelesuri diferite,

pornind de la definiţia care este adoptată.
Dicţionarul Enciclopedic, defineşte competitivitatea ca fiind capacitatea unor produse sau servicii de
a face faţă concurenţei, descriere a termenului nu acoperă însă o serie de aspecte ale noţiunii şi nu
reprezintă, în contextul acestei lucrări, un punct de plecare viabil pentru identificarea de
modalităţi concrete de îmbunătăţire a competitivităţii într-un anumit domeniu.
Competitivitatea poate fi judecată in sens îngust, prin prisma balantei comerciale (presupunând
neschimbate veniturile); poate fi analizată si intr-un sens larg, care priveste economia (societatea) in
ansamblu. Localizând afirmaţia la Uniunea Europeana, aceasta ca bloc şi luând ca reper balanta
comercială, nu pare a avea o problemă de competitivitate. Dacă referirea la UE are în vedere

8
somajul, veniturile, ritmurile de crestere economică, criza din sistemele de asistenţă, situatia este
alta. Această stare de fapt a stat în fundamentarea Agendei Lisabona, a preocupărilor de a
reconsidera piaţa muncii, de a îmbunătăţi pietele "unice". În acelaşi sens Comisia Europeană a
formulat necesitatea ca susţinerea financiară a R&D atingă cca 3% din PIB, învatamantul academic
sa fie mai racordat la nevoile industriei. Cuvântul de bază al CE a devenit competitivitatea.
În literatura de specialitate se disting abordări diferite ale acestei noţiuni, în funcţie de poziţia
de pe care se face definirea, precum şi de aria de întindere a domeniului analizat, de perioada
istorică şi de nivelul de evoluţie socială. Apare evident că în aceste condiţii, ceea ce are într-un
domeniu într-un anumit interval de timp, o poziţie dominantă, poate deveni, ca urmare a neadecvării
mijloacelor de prevenire a deteriorării performanţelor, precum şi a schimbărilor cerinţelor de piaţă, o
opţiune depăşită cu toate consecinţele economice, sociale şi chiar de mediu care decurg din acest
aspect.
În această lucrare se va considera competitivitatea ca fiind rezultatul unei competiţii, de pe poziţia
celui care competitionează. Deci vor fi studiate acele acţiuni, măsuri, reguli care fac din competitor,
în cazul nostru considerat generic „întreprindere” să ajungă într-o poziţie avantajoasă în procesul
competiţional.
Din punct de vedere microeconomic, competitivitatea se consideră ca fiind capacitatea unei
structuri microeconomice (întreprindere, firmă, etc.) de a câştiga sau de a-şi menţine un segment
de piaţă.
Modalităţile de creştere a competitivităţii la nivel micro, sunt în primul rând preocupări ale
întreprinzătorului privat, fără a exclude şi pe cei care gestionează interese publice.
În această logică, apare evident că generatorul de competitivitate se află la nivel micro, susţinut fiind
la nivel macroeconomic. Acesta este şi motivul pentru care, pentru prima dată, Comisia europeană
în Strategia de la Lisabona, cheamă „întreprinderile” să se alăture eforturilor de realizare a
obiectivelor stabilite pentru perioada 2007 – 2013.

Factorii care determină competitivitatea unei firme sunt extrem de complecşi; în continuare facem
referire doar la aceia care au o pondere relativ mare şi care prezintă aspecte ascunse, neevidente
ale influenţei lor asupra puterii competitive, şi anume:
1) Productivitatea este un factor a cărui influenţă este hotărâtoare asupra competitivităţii
unei firme.
2) Informaţia este un alt factor al competitivităţii care trebuie luat în consideraţie.
Informaţia poate să se refere, în perspectivă statică sau dinamică, la:
A. Mediul competitiv, respectiv la:
a) Consumatori:
b) Competitori:
c) Produs:
d) Piaţa resurselor materiale şi de forţă de muncă:
e) Cadrul normativ

La fel de importantă este şi informaţia care se referă la:

B. Mediul intern al firmei, respectiv la:
- poziţia competitivă reală a firmei;
- resursele neutilizate;
- punctele forte ale firmei;
- punctele slabe ale firmei;
- gradul de utilizare a potenţialului uman, etc.

9
Trebuie subliniat faptul că în cazul factorului informaţie nu este suficient numai procesul de
culegere a informaţiei, acesta trebuie urmat obligatoriu de procesul de analiză şi interpretare a
acesteia.
Dezvoltarea globalizării a favorizat tendinţa de uniformizare a fluxurilor de informaţie, dată de
dezvoltarea mijloacelor de acces IT, aspect care conduce la posibilitatea unui start egal al şanselor
concurenţilor aflaţi într-o competiţie. Din rândul informaţiilor, un rol deosebit îl au cele referitaore
la tehnologii. Este evidentă corelaţia între nivelul tehnologiilor avansate (high-tech) care conferă
firmei un avantaj competitiv, şi o poziţie competitivă favorabilă.
De multe ori, nivelul high-tech este considerat un criteriu de măsură sau de evaluare a
competitivităţii unei firme. In legătură cu această afirmaţie trebuie să se facă următoarea distincţie:
există firme care includ high-tech-ul în produsele lor şi altele care îl includ în mijloacele lor de
producţie; primele au un avantaj competitiv mai fragil, iar cele din urmă, unul peren. În plus,
obiectivul plasării într-o poziţie favorabilă în ierarhia high-tech face necesară alocarea unor resurse
mari pentru cercetare-dezvoltare- inovare,care insă nu este o condiţie suficientă pentru plasarea
favorabilă în ierarhia high-tech.
3) Un alt factor de competitivitate este dimensiunea sau scara întreprinderii.
Existenţa unuia sau mai multor competitori de mari dimensiuni pe o anumită piaţă, poate altera
condiţiile competiţiei, aceştia vor dori şi vor putea să-şi impună practic superioritatea, transformând
un avantaj cantitativ într-unul calitativ, chiar şi în condiţiile în care nu se recurge la competiţia
neloială.
4) Considerat factor fundamental de competitivitate, managementul trebuie să îndeplinească
simultan, armonios, două funcţii: conducere tactică şi conducere strategică.

7. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ A ÎNTREPRINDERILOR

- INTERPRETARE DINAMICĂ

Ţările Uniunii Europene şi-au stabilit prin Agenda de la Lisabona din martie 2000 ţeluri ambiţioase
în ceea ce priveşte poziţia de maximă competitivitate într-o economie mondială globalizată.

Iniţiativa unei politici inovatoare coincide cu o puternică orientare către RSE.

Aşa cum s-a mai prezentat în prezentul Raport, în iulie 2001, Comisia Europeană prezintă Cartea
verde „Promovarea unui cadru european pentru RSC”, declarând ulterior că RSE poate contribui la
atingerea scopului strategic al Europei, şi anume ca economia acesteia să devină până în 2010 cea
mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere.
Cu alte cuvinte, există o premisă implicită şi, într-o oarecare măsură, explicită, ca RSE şi Agenda de
la Lisabona să devină complementare.
Luând aceasta ca premisă generală pentru atingerea obiectivelor, în diferite studii secercetează
înteracţiunea dintre RSE şi inovare, ca generatoare de competitivitate. Ambele sunt însă fenome
complexe, multidimensionale şi care implică o multitudine de factori.
În acest sens, sinergia dintre RSE şi inovare, se justifică doar pentru anumite tipuri ale inovării şi
pentru anumite manifestări ale RSE, o argumentare cu caracter general fiind foarte greu de făcut.
Apreciind că inovarea este bazată fundamental pe mobilizarea mai largă a unei întreprinderi
(companii) fiind dependentă de aceasta, apare evidentă consecinţa de creştere a gradului de
sensibilizare faţă de interesele şi cerinţele companiei. În acest fel, întreprinderea responsabilă socială
în accepţiunea generală, se armonizează cu perspectivele date de sistemele de inovare şi cu accentul
pe care acestea îl pun pe diferite forme de inserţie socială.
La nivel de proces, abordarea privind părţile interesate [stakeholders], implică îmbogăţirea
proceselor de afaceri strategice cu preocuparea pentru toţi stakeholders. Managementul stakeholders
10
se bazează pe un dialog continuu între manageri şi stakeholders. Conform lui Freeman, compania ar
trebui să fie interesată în a antrena stakeholders şi a negocia din proprie voinţă, deoarece negăsirea
de soluţii negociate poate induce o soluţie impusă companiei din afara acesteia.

Grafic 1 - Părţile implicate (Freeman)

Proprietari
Grupuri Comuni-
politice tatea finan-
ciară

Grupuri
Guvern de activişti

Companie Clienţi
Furnizori (benefi-
ciari)

Asociaţii şi
grupuri de
Concurenţă clienţi
(benefi-
ciari)

Asociaţii
comerciale Sindicate

Angajaţi

Charles Fombrun (1996) s-a concentrat la început asupra aspectelor RSE privitoare la comunicare şi
reputaţia companiei. Făcând bine, argumenta el, managerii îşi propun obiective în ceea ce priveşte
rolul reputaţiei companiei în vederea îmbunătăţirii abilităţii de a atrage resurse, sporirii
performanţelor, şi creării unui avantaj concurenţial. Conform lui Fombrum, programele cetăţeneşti
reduc riscul pierderilor de reputaţie, care pot apărea în urma îndepărtării unor părţi interesate
importante.

Se poate face o paralelă între abordarea privind reputaţia companiei a lui Fombrun şi cea a lui
Freeman privind modelul părţii interesate, având în vedere faptul că amândurora li se poate da atât o
interpretare statică cât şi una dinamică. În abordarea convenţională statică, aşa cum o defineşte

11
Fombrun în 1996, reputaţia companiei este o reprezentare cognitivă a acţiunilor şi rezultatelor
companiei care cristalizează capacitatea acesteia de a genera efectele importante aşteptate de
părţilor interesate. Ei numesc valoarea fluctuantă a reputaţiei companiei drept „capital
reputaţional”. Considerând că părţile interesate reprezintă o sursă pentru măsurarea empirică a
reputaţiei companiei, abilitatea satisfacerii lor la un moment dat reprezintă marea provocare.

Totuşi, există implicit o perspectivă dinamică concretizată într-o abordare reputaţională. Fombrun
consideră crearea unui capital de reputaţie drept o condiţie pentru a putea identifica şi
beneficia de oportunităţile viitorului (Fig. nr. 2: Efectele RSC asupra reputaţiei companiei). De
asemenea, el vede capitalul de reputaţie al unei companii apărând bunurile existente ale
acesteia, acţionând ca o adevărată protecţie împotriva unor eventuale pierderi viitoare.
Ca o paralelă la analiza privind părţilor interesate, analiza referitoare la reputaţia companiei poate fi
extinsă la o analiză comparativă static-dinamică, în care discrepanţa descoperită între interesele
prezente şi cele viitoare ale părţilor interesante poate reprezenta o parte importantă a considerării
oportunităţii inovării în cadrul sau în afara companiei. O astfel de analiză a discrepanţei poate să
indice de asemenea modalităţile de a comunica şi de a legitima tranziţia cu grupuri specifice de părţi
interesate.
Din abordarea lui Michael Porter privind grupurile industriale asupra strategiei afacerii, accentul se
pune pe interdependenţa dintre mediul de afaceri şi societate. Ei susţin analiza interdependenţei
dintre o companie şi societate folosind aceleaşi instrumente ca şi în cazul analizei poziţiei
concuranţiale în dezvoltarea unei strategii. Opinia lor este că o întreprindere/companie poate să-şi
mobilizeze activităţile de RSE în vederea obţinerii celui mai bun rezultat. Din această argumentaţie
rezultă că pe măsură ce problematica socială este mai strâns legată de afacerile unei companii,
şi posibilitatea de a spori resursele firmei şi beneficiile pentru societate este mai mare.
Porter şi Kramer consideră necesar ca firma să-şi folosească propriile criterii valorice pentru a
identifica toate consecinţele sociale ale activităţilor sale, pentru a crea un inventar al problemelor şi
oportunităţilor care trebuie investigate, ordonate în funcţie de priorităţii şi cărora trebuie să li se
facă faţă. Alegerea uneia sau mai multor iniţiative sociale trebuie făcută cu mare prudenţă,
pentru ca de urmările acestora să beneficieze în egală măsură atât societatea cât şi
competitivitatea propriei firme.
Eficienţa RSE, potrivit lui Porter şi lui Kramer, cere înţelegerea dimensiunii sociale a
contextului competiţional în care se mişcă compania şi a ramificaţiilor sociale ale reţelei sale
de valori. Argumentaţia lor se bazează pe rolul mediului competitiv (Porter, 1980, 1990) deci al
locaţiei companiei asupra abilităţilor acesteia de a competiţiona.

Porter şi Kramer consideră că investiţiile sociale colective făcute ca participant într-un grup
industrial pot îmbunătăţii mediul pentru toţi jucătorii, reducând în acelaşi timp costurile prin fiecare
jucător în parte. Astfel de investiţii pot avea efecte pozitive independent de o poziţie particulară a
unei anumite firme şi a dezvoltării sale dinamice, atât timp cât rămâne în cadrul grupului industrial.
Din punct de vedere al inovării, orice legătură care apropie RSE de esenţa afacerii, o face
vulnerabilă în faţa inovărilor radicale şi a schimbării modelelor de afaceri. Un grup industrial mai
lărgit poate limita acest efect.
Literatura de specialitate privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (corporatistă) se referă şi
la dezvoltarea sustenabilă, fiind astfel legate de perspectivele fundamentate în Comisia Brundtland
înfiinţată de Naţiunile Unite şi de raportul „Viitorul nostru comun” (Brundtland, 1987). Comisia
consideră că „numeroase căi de dezvoltare ale ţărilor industrializate sunt clar nesustenabile”.
În ciuda acestei realităţi, comisia a recomandat o creştere economică care să fie sustenabilă în
egală măsură din punct de vedere social şi de mediu. Formularea dezvoltării sustenabile: „să
asigure că vine în întâmpinarea necesităţilor prezente fără a compromite capacitatea
12
generaţiilor viitoare de a-şi identifica propriile lor nevoi” este probabil cel mai des citat din
raportul comisiei.
Luând Comisia Brundtland drept o sursă importantă de inspiraţie, punctul de vedere al lui Elkington
asupra schimbării obiectivelor companiei, de la una preponderent financiară la una mai lărgită
orientată şi spre problematica socială şi de mediu, reprezintă viziunea cea mai radicală a
transformărilor industriale din literatura despre responsabilitatea corporatistă. Raporturile existente
între „responsabilitatea socială” şi părţile interesate bazată pe modele existente de afaceri şi
inovaţiile radicale necesare dezvoltării sustenabile pe termen lung internalizează tensiunea dintre
perspectivele statice şi cele dinamice arătate mai sus.
Elkington („The Chrysalis Economy”, 2001), postulează că economia globală intră într-o
perioadă prelungită de modificări profunde, presiunile economice, sociale şi de mediu converg
într-un punct de interdependenţă globală crescândă, în vederea creării condiţiile necesare unei
perioade de transformări de piaţă, corporatiste şi tehnologice dramatice. Concentrându-se în mod
deosebit asupra rolului inovaţiei, Urmând propriul său PPP („triple bottom line”), (Elkington, 1999)
crede în necesitatea inovării atât la nivel micro, cât şi la nivelul întregului sistem, indiferent de
tipul inovaţiilor -tehnice sau manageriale, care vor implica şi o tranziţie economică, socială şi
morală.
Concluzia generala care se desprinde din aceasta interacţiune RSE – inovare, este aceea că
responsabilitatea corporatistă se adresează în primul rând părţilor interesate actuale şi se
concentrează pe problematica privind reputaţia şi efecte sporite asupra grupurilor interesate, deci o
abordare statică, fiind necesară o abordare dinamică în analizarea responsabilităţii corporatiste.
Crearea pe termen lung de valoare şi bunăstare socială şi ecologică sunt dependente de
permiterea unui anumit grad de creativitate disruptivă. Dacă aceasta este împiedicată, se vor
înregistra scăderi ale bunăstării şi pierderi în domeniul ecologic.
Studiile care se referă la RSE vor trebui să formuleze atât perspectiva statică cât şi cea dinamică a
acesteia, pentru a fi relevantă într-o economie inovativă modernă.

Fig.nr.2: Efectele RSE asupra reputaţiei companiei

Oportunităţi

RSE Capital de Performanţe

reputaţie companie

Siguranţa
retelei

Potrivit definiţiei adoptate în UE, RSE se referă la practici care duc la modificarea modului de
acţiune la nivelul companiei, astfel încât impactul social al produselor sale să fie luat în considerare
în mod explicit.

13
Această definiţie dă imaginea unui ciclu evolutiv continuu prin:
1. sesizarea modificărilor în ceea ce priveşte aşteptările părţilor interesate;
2. elaborarea propunerilor de modificare pentru adoptarea/crearea de noi practici;
3. selectarea propunerilor cu eficienţă;
4. difuzarea propunerilor selectate în sferele de aplicabilitate;
5. aplicarea propunerilor difuzate privind noile practici;
6. evaluarea capacităţii noilor practici de a genera noi modificări ale acestora.

Aprecierea Responsabilităţii Sociale a Întreprinderilor într-o manieră statică, dată de seturile de

practici-activităţi care o caracterizează, omite natura dinamică a conceptului, regăsită prin aşteptările
societăţii.
În această abordare, RSE poate fi conceptualizată mult mai bine, ca fiind o „capacitate dinamică” şi
care:
• reprezintă „modele de modificare a practicilor” tradiţionale, în vederea obţinerii unui profit
sporit (cf; Zollo&Winter, 2002);
• vizează adoptarea de practici care schimbă modul de acţiune al companiei, astfel încât
impactul social al activităţii acesteia să fie luat în considerare.
Condiţiile pentru ca modelul dinamic să funcţioneze sunt:
• Repartitia resurselor între stakeholders;
• Recunoşterea rolului social al profitului de către stakeholders;
• Profitul ca mijloc de a atinge finalitatea, şi nu ca scop în sine al „afacerii”. Scopul final
trebuie să fie pentru întreprindere dezvoltarea economică şi socială, ca un întreg unitar .

Companiile au în vedere două rezultate: competitivitate şi coeziune socială.

Relatia dintre competitivitate si coeziune socială este complexă dar crucială pentru a se putea
înţelege succesul unei întreprinderi.
Coeziunea socială nu duce mereu si mai ales nu in mod direct la cresterea competitivitatii unei
inteprinderi, dar este posibil să se întâmple aceasta.
Este de aşteptat ca « potenţialul » profit să fie sporit prin competitivitate.
Coeziunea socială este înţeleasă în general prin perceperea în ceea ce priveşte distribuirea profitului,
care produce şi motivaţia necesară pentru transformarea avantajului “potenţial” în avantaj “efectiv”.
În această logică, profitul reprezintă rezultatul combinării ambelor coordonate: competitivitate şi
coeziune socială.

8. EVALUAREA IMPACTULUI APLICARII PROGRAMELOR RSE .

CONSIDERAŢII GENERALE

Interdependenta dintre “întreprindere” si societate are două forme. Prima, o companie contribuie ca
societatea să progreseze, prin operatiunile din procesul normal de afaceri.
Orice activitate din lantul activitătilor unei “întreprindere”, interacţionează cu comunitatile in care
aceasta activează, creeand consecinte sociale fie pozitive, fie negative. In timp ce “întreprinderile”
sunt din ce in ce mai constiente de impactul social al activitatilor lor (cum ar fi practicile de
angajare, emisiile si eliminarea deseurilor), aceste impacturi pot fi mai subtile si mai variate decat
realizeaza multi manageri. In primul rind, acestea depind de locatie, aceeasi operatiune de fabricare
va avea consecinte sociale foarte diferite, spre exemplu in China fata de SUA.
Impactul unei companii asupra societatii se schimbă in timp, deoarece standardele sociale evoluează
si stiinta progresează. Un exemplu aproape clasic în literatura de pofil, îl reprezintă azbestul, care
acum este considerat un serios risc de sanatate, dar care a fost considerat sigur la inceputul anilor
14
1900, date fiind cunostintele stiintifice de la vremea respectiva. Probe ale riscului sau, au aparut in
mod gradual timp de 50 ani, pana cand o companie a fost considerata responsabila pentru răul pe
care il poate produce. Multe firme care nu au reusit sa anticipeze consecintele acestei dezvoltari a
stiintei au falimentat din cauza rezultatelor. Companiile nu se mai pot multumi cu monitorizarea
impacturilor sociale evidentela un moment dat. Fără un proces atent de identificare a efectelor
sociale de mâine, “întreprinderile” isi riscă propria supravietuire.
Pe de altă parte şi conditiile sociale externe influentează întreprinderile. Fiecare întreprindere
actionează într-un context competitiv, care afectează in mod semnificativ capacitatea sa de a isi
indeplini strategia, in special pe termen lung. Conditiile sociale sunt o parte importantă din acest
context. Contextul competitiv are parte de mult mai putina atentie decât impactul procesului de
productie, dar poate avea o importantă strategică mult mai mare, atât pentru afaceri, cât si pentru
societate. Asigurarea unui context competitiv sănătos oferă beneficii si întteprinderii si comunitatii.
Nici o afacere nu poate rezolva toate problemele unei societati si nici nu poate suporta costul unei
astfel de actiuni. In schimb, fiecare întreprindereie trebuie sa selecteze problemele care se
intersectează cu domeniul său de afaceri. Alegerea problemelor sociale care pot fi selectate pentru
strategia de responsabilitate socială a întreprinderilor trebuie să pornească de la oportunitatea de a
crea valoare adaugată – adica un beneficiu semnificativ pentru societate, şi care repreintă valoare si
pentru afacerea în sine.

Evaluarea impactului aplicării programelor de responsabilitate socială a întreprinderilor în

prezentul Raport, porneşte de la rezultatele obţinute din aplicarea chestionarului, realizată în
etapele anterioare ale desfăşurării proiectului.

Un prim aspect este dat de impactul pe care îl au practicile şi programele RSE, în crearea de:
a. OPORTUNITATI DE DEZVOLTARE A CARIEREI.

Acest aspect a fost urmărit în elaborarea chestionarului care a fost aplicat în cadrul etapelor
anteriare aleproiectului (intrebarea a4 cu seria A 4.1.................A 4.4.2).

Câteva considerente sistemice

În perioada actuală traversam un moment de cotitura sistemic pentru cultura corporatista care
zdruncină din temelii cultura tradiţională a ierarhiei, specifică organizaţiilor secolului 20.
Capitalismul a fost mult timp naţional dar în prezent s-a globalizat, ceea ce a adus cu sine şi lărgirea
considerabilă a pieţei muncii, cu toate implicaţiile sale pozitive şi negative asupra carierei
profesionale şi salarizării angajaţilor
Se trece din ce în ce mai mult şi mai repede de la ierarhia corporatistă, la organizaţia
reticulara, sau de la piramida la reţea.
Decalajul economic şi social dintre vârfurile ierarhiilor si baza piramidei organizaţionale, lipsa de
transparenţă în afară şi accesul cenzurat la informaţii in interiorul companiilor, formarea unei
veritabile clase manageriale privilegiate, care se sustrage mijloacelor de control tradiţionale, au creat
mari probleme întregului sistem corporatist.
Structurile organizatorice clasice nu mai asigură un cadru suficient pentru afirmare si profit pentru
membrii organizaţiei respective şi nici implementarea culturii de grup bazată pe logica si menţinerea
ierarhiei.
In numai câţiva ani, toate paradigmele s-au schimbat radical, s-au inversat şi chiar s-au reinventat.

15
Schimbarea paradigmelor organizaţionale şi manageriale
− de la centralizare la descentralizare - şi invers
− de la ierarhie rigidă la flexibilitate
− de la conceptele bazate pe conlocuirea, prezenţa, vizibilitatea şi contiguitatea spaţială,
la noile modele de organizare în reţele flexibile, în care un rol important îl au IMM
(bazate pe high-tech), întreprinderile şi birourile "virtuale"
− de la "companiile-structuri" la "companiile-proiect" şi reţele de întreprinderi
− de la "succesul pe o piaţă naţională" la "succesul pe o piaţă globală"
− de la "suntem despărţiţi şi concurăm" la "suntem conectaţi, cooperăm şi concurăm",
ca un nou mod de a face afaceri la nivel global.
Schimbarea paradigmelor muncii
− de la munca de rutină la "munca se schimbă continuu"
− de la "biroul (locul de muncă) înainte de toate", la "tipul de muncă/activitate înainte
de toate"
− de la programul de lucru cu durată fixă, la "programele de lucru flexibile"
− de la locul de muncă (o carieră) pe viaţă la lucrătorul "just-in-time"– cu contract pe
perioadă determinată
− de la locul de muncă "fix" la "locul de muncă mobil"
− de la lucrătorul merge la muncă la "munca vine spre lucrător"
− de la alegerea locului de muncă în funcţie de amplasamentul domiciliului, la "locuieşti
într-un loc - poţi lucra oriunde" sau "munca la distanţă"
În tranziţia actuală spre "noua economie", noile tehnologii se combină cu noile modele de
organizare a muncii iar munca şi profesiile sunt supuse unor mari schimbări :
− Natura muncii se schimbă - de la mono-sarcină la multi-sarcini;
− Rolul angajaţilor se schimbă - de la cel de ″controlaţi″ la cel de ″împuterniciţi″;
− Pregătirea angajaţilor se schimbă - de la instruire periodică la educare continuă;
− Măsurarea performanţelor şi a recompenselor oferite se focalizează pe rezultate şi nu pe
volumul de activitate;
Criteriile de avansare se schimbă - de la performanţe la abilităţi;
Angajaţilor nu le mai este suficient sa aibă au un manager sau un director sau un şef corect,
muncitor, profesionist - ei vor şi recunoaşterea propriei valori, a propriilor calităţi şi drepturi – atât
cele de natură economică – salarii, îndemnizaţii, alte forme – cât şi a celor legate de carieră –
formarea profesională (continuă) şi siguranţa locului de muncă în noile condiţii flexibile ale pieţei
muncii.

16
 Fig. nr. 3 Noile paradigme ale muncii în

Modelele specifice "noii economii" în care s-a intrat, sunt caracterizate prin flexibilitate,
competitivitate şi mobilitate.
Externalizarea se face pentru a inova mai rapid şi mai ieftin, în vederea creşterii economice şi
a cotei de piaţă, a angajării unui număr mai mare de specialişti – şi nu pentru a economisi
bani prin concedierea a cat mai mulţi angajaţi" (Thomas l. Friedman: Pământul este plat –).
Atitudinea managerilor în relaţiile cu angajaţii a început să se schimbe. Aceasta înseamnă un şi
nou tip de angajat, mult mai flexibil şi adaptabil, bazat pe polivalenţa competenţelor şi abilităţilor
şi pe o mai mare autonomie individuală, care lucrează într-o companie cu mai puţine nivele
ierarhice.
A apărut şi se extinde treptat un nou sistem de lucru - "portofoliu de cariere", capabil să facă faţă
mai bine schimbărilor radicale în modul de muncă care vor continua cu siguranţă şi în anii viitori.
Competitivitatea forţei de muncă în noile condiţii necesită trei tipuri de abilităţi:
- tehnice, incluzând în primul rând pe cele privind TIC,
- umane, capacitatea de a lucra în echipă, creativitatea şi spiritul analitic,
- conceptuale, dezvoltarea viziunii globale şi prospective, spiritul de lider, capacitatea
- de a utiliza noi metode şi instrumente de planificare şi noi strategii.
Capabilităţile tehnice pot fi relativ uşor obţinute prin instruirea convenţională, chiar în cadrul
firmelor. Este necesară însă încurajarea acestora de a investi în aceste forme de instruire.
Abilităţile umane şi conceptuale sunt mai greu de dezvoltat şi de aceea necesită o atenţie specială în
cadrul noilor sisteme de educaţie şi instruire.
Nevoia de schimbare şi potenţialul creat de tehnologia informaţiei deschid împreună noi
oportunităţi pentru noi moduri de muncă cum sunt :
− programe flexibile de lucru :
− program de lucru variabil,
− săptămâna comprimată de lucru,
− orarul flexibil;

17
 − munca mobilă, realizată în timpul deplasărilor la clienţi, parteneri şi furnizori;
− munca la distanţă, în diferite forme;
− telework, ca nou mod de muncă specific societăţii informaţionale.

Impactul economic şi social pentru angajaţi şi angajatori este multiplu :

• atragerea de noi angajaţi, pentru că un program care include “munca la
distanţă”, înseamnă că firma poate deveni mai atractivă pentru anumite
categorii de specialişti, în ciuda distanţei, fapt ce în mod normal ar fi
reprezentat un factor prohibitiv pentru angajat ;
• păstrarea actualilor angajaţi, pentru că pentru mulţi angajaţi oportunitatea unui
grad mai mare de flexibilitate rezultat prin combinarea vieţii private cu
activitatea profesională, reprezintă o prioritate;
• servicii mai bune pentru clienţi, parteneri şi furnizori, pentru că unele companii au
construit o infrastructură tehnică şi organizatorică, în care lucrătorii la distanţă
sunt priviţi ca un potenţial strategic orientat spre îmbunătăţirea serviciilor
clienţilor ;
• creşterea productivităţii/eficienţei poate fi realizată prin munca efectuată “în
linişte” fără perturbări induse de colegi; prin utilizarea intensivă a timpului
petrecut în delegaţii; cu transportul la şi de la serviciu;
• oferirea unei alternative programului fix de la firmă, pentru că pentru multe
posturi, este imposibil de a evita programul variabil de lucru şi de multe ori
acest lucru este greu de armonizat cu programul fix al unor responsabilităţi
familiale ;
• oferirea unor soluţii pentru perioadele de vârf, când pot apare sarcini
suplimentare pe perioade scurte;
• reducerea cheltuielilor cu spaţiile pentru birouri, deoarece numai o parte din
angajaţi au nevoie de spaţiu pentru birouri.
• crearea unei organizaţii virtuale în reţea, o organizaţie în reţea este acel tip de
organizare în care angajatul este o parte a reţelei de personal, angajaţii
colaborează unii cu alţii în grupuri care se adaptează permanent la sarcinile
curente.

Locurile de muncă vor deveni :

• temporare,
• evolutive,
• personalizate,
• conectate la reţele,
• mai performante,
• favorizând individualul,
• plăcute,
• în domenii noi.

În contextul general prezentat, în ultimele decade participăm la înlocuirea vechiului model de comandă
şi control - predominant vertical - de creare a bunurilor materiale şi imateriale cu un model de
conectare şi colaborare, – aproape orizontal, aspecte care se regăsesc în forma de manifestare a
RSE, care are componente din ambele categorii.

18
Scopul principal al acestui nou model este atingerea unei eficacităţi colective mai mari prin
căutarea unui consens cât mai armonios cu participanţii interesaţi şi adoptarea în comun a
unor reguli de conduită şi acţiune.
„Asistam nu numai la naşterea unor noi forme de organizare, ci şi la naşterea unei noi reguli
fundamentale pentru supravieţuire sociala“ (Alvin Toffler - Al treilea val“ Editura Politică, 1983)
Grafic şi sintetic, problemele principale care sunt în atenţia unei atitudini de RSE, sunt
prezentate în figura următoare:

Figura 4. CSR key problems

b. EVALUAREA IMPACTULUI ACTIVITATILOR DE INFORMARE/COMUNICARE

A EFORTURILOR INTREPRINDERII IN DOMENIUL RSE (K3 din chestionarul
aplicat in cadrul proiectului in etapele anterioare)
c. EVALUAREA IMPACTULUI INTOCMIRII SI PUBLICARII RAPOARTELOR DE
RSE (K7 chestionar)

CONSIDERENTE SISTEMICE

Strategiile, programele şi acţiunile RSE ale companiilor, pot fi îmbunătăţite printr-un plus de
informare şi comunicare. In acelasi timp, informarea este un factor care duce la competitivitatea
unei intreprinderi si este o conditie necesara in practica RSE.
Condiţiile principale ale unei comunicări eficiente între companie şi mediul socio-economic în care
acţionează, sunt transparenţa şi credibilitatea.
Mai mult decât transparenţa în comunicare, credibilitatea presupune un acord între declaraţiile şi
acţiunile companiei, ceea ce se poate concretiza în cei trei “R”: recunoaştere, reputaţie,
recunoştinţă.
În mare măsură, transparenţa în politicile RSE şi credibilitatea companiilor sunt determinate de
modul în care companiile îşi fac publice rezultatele programelor RSE.
In lipsa credibilităţii, strategiile, programele, acţiunile şi rapoartele RSE pot să pară doar ca o
publicitate interesată pentru promovarea companiei pe piaţă.
Lipsa de transparenţă în politicile RSE, reprezinta una din cele mai frecvente erori de comunicare:
Pe de o parte, companiile nu îşi auditează programele cu implicare sociala şi de mediu; pe de altă
parte, nu sunt evaluate programele de investiţii sociale.

19
De aceea, este necesar ca programele şi activităţile RSE ale companiilor să fie comunicate
publicului larg pentru a se cunoaşte ce s-a urmărit, ce s-a făcut, şi ce s-a obţinut în urma lor.
Principalele modalităţi utilizate pentru îmbunătăţirea transparenţei si credibilităţii RSE sunt :
• alegerea şi diferenţierea grupurilor-ţintă avute in vedere în procesul de elaborare şi
publicare a rapoartelor RSE;
• elaborarea de coduri etice;
• elaborarea de rapoarte periodice;
• introducerea auditării programelor şi rezultatelor.
Dincolo de intenţii şi rezultate există o modalitate principală de evaluare a progreselor în domeniile
RSE : comunicarea transparentă.
În acest context, din punctul de vedere al relaţiilor de comunicare cu mediul economic şi social
extern companiei, principiul responsabilităţii sociale are trei coordonate cadru:
A. Corectitudinea managerilor în relaţiile cu furnizorii, clienţii, angajaţii, acţionarii şi
proprietarii - şi aici codurile şi standardele etice diferenţiate au un rol hotărâtor.
B. Responsabilitatea publică, concretizată intr-un plan pe termen lung privind acţiunile de
responsabilitate socială şi publicarea periodică (anuală) a rapoartelor RSE.
Pot fi avute în vedere patru tipuri de responsabilităţi care, împreună, formează responsabilitatea
publică a unei companii: economice, legale, etice şi filantropice.
1. Responsabilitatea economică se referă la scopul existenţei unei afaceri, respectiv acela de a
produce bunuri şi/sau servicii pentru întreaga societate.
2. Responsabilitatea legală se referă la respectarea de către companii a ”contractului social” prin
urmărirea scopurilor lor economice în limitele cadrului legal existent în societate.
3. Responsabilitatea etică se referă la respectarea acelor standarde, norme sau aşteptări considerate
corecte şi justificate de către consumatori, angajaţi, acţionari şi comunitate.
4. Responsabilitatea filantropică se referă la acele acţiuni prin care companiile răspund aşteptărilor
societăţii privind manifestarea lor ca cetăţeni corporatişti responsabili
Toate cele patru tipuri de responsabilităţi au existat întotdeauna, dar în ultima perioadă
responsabilitatea etică şi cea filantropică au dobândit o funcţie mult mai semnificativă.
Majoritatea autorilor şi companiilor înţeleg faptul că CSR nu este o simplă donaţie în bani în cadrul
unor acţiuni filantropice, ci a devenit din ce în ce mai mult un stil aparte de a face business, un
stil integrat în cultura companiei la toate nivelele sale operaţionale şi prezent în orice moment
de timp.
Astfel, RSE nu înseamnă “.. doar a face bine, ci şi a şti să faci bine, nu doar a dona ceva cuiva, ci a
urmări un proiect social, a avea o deschidere faţă de o cauză a comunităţii”.
C. Transparenţa. Informarea şi comunicarea periodică trebuie realizată prin rapoarte care să
conţină informaţii despre strategiile RSE, despre politicile companiilor fata de grupurile
cointeresate şi grupurile afectate de acţiunile companiilor – de la acţionari si angajaţi până la
partenerii de afaceri (furnizori, creditori, distribuitori, clienţi-consumatori), şi comunitatea
locală.
Această opţiune implică:
• definirea unui cod etic, a principiilor urmărite de firmă în acţiunile ei sau a
standardelor etice care fixează drepturile şi obligaţiile pe care le are compania faţă de
grupurile cointeresate şi afectate;
• publicarea codului etic şi prezentarea/promovarea lui în rândul angajaţilor şi
partenerilor de afaceri;
• elaborarea de rapoarte periodice care să prezinte măsura în care compania îşi respectă
obligaţiile asumate;

20
 • a face cunoscute, publicului larg, standardele de raportare utilizate precum şi
auditorul care a elaborat rapoartele.
În acest context mentionam afirmatia lui Thomas Friedman, in lucrarea „Pământul este plat" dupa
care „cele mai bune companii se menţin sănătoase făcându-şi des radiografii toracice şi apoi
vânzând filmele clienţilor lor".
Pentru cunoaşterea şi evaluarea situaţiei a practicilor de RSE sin ţara noastră, „CSR
România” a efectuat cercetarea "Transparenţă şi credibilitate în practicile de responsabilitate
socială corporatistă", studiu care s-a realizat online, in perioada 19 februarie – 2 martie 2007, pe un
eşantion de 250 de reprezentanţi ai mediului de afaceri implicaţi în domeniul CSR.
Scopul cercetării a fost de a vedea care sunt opiniile oamenilor de afaceri în privinţa a două din
problemele cele mai controversate din domeniul RSE: transparenţa în politicile de responsabilitate
corporatista si credibilitatea companiilor care desfăşoară programe RSE..
Chestionarul a cuprins 19 întrebări care au abordat problemele auditării sociale şi de mediu
(auditarea socială şi domeniile avute în vedere de auditări), a raportărilor sociale (publicarea
rapoartelor, credibilitatea lor, grupurile ţintă avute în vedere în procesul de raportare), a codului etic
(existenţa codului etic, publicarea acestuia), a investiţiilor sociale (evaluarea şi publicarea
rezultatelor evaluării, metodele de evaluare folosite, domeniile de investiţii sociale, grupurile ţintă
vizate de investiţii).
La chestionar au răspuns 55 de oameni de afaceri, rata de răspuns fiind de 22%.
Mentionam acest studiu pentru că informatiile obtinute in cadrul acestei anchete, pot fi
coroborate cu cele obtinute in cadrul cercetarii efectuate de consortiul proiectului nostru şi
care vor fi prezentate în continuare.
Conform rezultatelor obţinute în studiul menţionat, 61% dintre respondenţi afirmă ca firmele lor nu
sunt auditate si nu publica rapoarte RSE. Aproape jumătate dintre companiile neauditate sunt
multinaţionale.
Numai 24% dintre companii sunt auditate iar între acestea predomina multinaţionalele.
Firmele care nu sunt auditate activează în industria băuturilor alcoolice, farmaceutică, software,
telecomunicaţii, energetică şi chiar în sectorul bancar.
De remarcat ca, deşi se ocupă de domeniul RSE, 14,8% dintre oamenii de afaceri afirmă că nu ştiu
dacă firmele la care lucrează sunt auditate.
Intr-un procent semnificativ, 37% dintre respondenţi spun că firmele lor publică rapoarte periodice.
Cu toate acestea, marea majoritate a acestor companii nu au publicat rapoarte sociale pe website-uri.
Dintre respondenţi, 16,7% dintre oamenii de afaceri nu au auzit de companii româneşti care fac
raportări RSE, 11% spun că rapoartele firmelor nu sunt credibile, şi numai 53,7% susţin că li se par
credibile.
Oamenii de afaceri consideră că principalele probleme cere trebuie avute în vedere de un audit al
companiei lor sunt, in ordinea importanţei :
• relaţiile cu comunităţile locale (77,8%);
• drepturi şi condiţii de muncă ale angajaţilor (74%);
• consumatorii (66,7%);
• mediul (66,7%).
Respondenţii susţin că:
• reciclarea;
• reducerea consumului de energie;
• si prevenirea contaminării apei si solului.
sunt principalele probleme de mediu de care ar trebui sa fie preocupată compania lor.
Intr-o proporţie mare, 76%, oamenii de afaceri afirmă că firmele lor au coduri etice.
Codurile etice vizează în primul rând :

21
 • angajaţii sau sindicatele (81%);
• clienţii companiilor (46%);
• şi acţionarii (41%).
Principalele modalităţi prin care organizaţiile îşi promovează codul etic constau in:
• canale de comunicare interna (74%);
• training (46%);
• web-site corporatist (43%).
Conform cercetării, 87% dintre respondenţi susţin că firma lor investeşte în programe şi acţiuni
RSE.
Intr-un procent şi mai ridicat, de 93%, oamenii de afaceri consideră că organizaţiile pentru care
lucrează ar trebui să investească şi în probleme comunitare.
In schimb, 35% dintre respondenţi mărturisesc că firma lor nu evaluează programele de investiţii
sociale.
Principalele metode de evaluare a investiţiilor sociale sunt, in ordinea importanţei :
• bugetul investit (70%);
• articole de presă (55,6%);
• şi raportări ale ONG-urilor partenere in proiecte sociale (48%).
Domeniile de investiţii RSE preferate de companii sunt:
• training si oportunităţi de dezvoltare profesională pentru angajaţi (94%),
• educaţie (70%);
• condiţii de munca pentru angajaţi (69%);
• cultură şi artă (63%).
Domeniile de investiţii RSE preferate de angajaţi sunt:
• training si oportunităţi de dezvoltare profesională pentru angajaţi (69%);
• educaţie (69%);
• condiţii de munca pentru angajaţi (63%).

d. EVALUAREA IMPACTULUI APLICARII PROGRAMELOR RSE PRIVIND

PROTECTIA MEDIULUI (întrebările notate în chestionar - F3, F4, F5, F8)

CÂTEVA CONSIDERENTE SISTEMICE

La sfârşitul secolului XX vechea paradigmă "cum ne apărăm de forţele oarbe ale naturii" care a
funcţionat sute de ani s-a schimbat şi a devenit "cum apărăm natura de inconştienţa, nepăsarea,
excesele şi activitatea nocivă a omului".
În cursul ultimilor 50 de ani oamenii au produs schimbări majore ale ecosistemelor, mult mai rapide
şi mai intensive, ca în orice perioadă istorică precedentă.
Companiile din ţările puternic industrializate şi-au demonstrat, mai ales după anii ’50, slăbiciunile în
luarea corectă în considerare a nevoilor fundamentale ale societăţii - ocuparea forţei de muncă,
alimentaţia, calitatea vieţii, necesităţile actualei generaţii faţă în faţă cu cele ale generaţiilor viitoare.
Chiar dacă s-au înregistrat creşteri ale productivităţii şi implicit ale bunăstării, pe baza modelului de
dezvoltare tehnologică şi economică care a urmărit obţinerea unei eficienţe economice maxime,
preţul a fost plătit printr-o exploatare iraţională şi inadecvată a resurselor şi materiilor prime,
continua degradare a mediului, ceea ce a condus la depăşirea potenţialului de regenerare pe cale
naturală a unor resurse vitale şi a mediului înconjurător (pragul a fost atins încă din 1980) precum şi
la efecte sociale negative, în special în unele ţări, mai ales cele în curs de dezvoltare.

22
Cantitatea de dioxid de carbon din atmosfera a crescut cu peste 35% faţă de perioada preindustrială
şi a atins cel mai mare nivel din ultimii 650.000 de ani, ca urmare a activităţilor umane, contribuind
la intensificarea efectului de seră.
Situaţia ecologică actuală a planetei nu este departe de a ajunge la punctul critic în care va deveni
aproape imposibil să se stopeze impactul negativ al încălzirii globale.
Pe o scara de la 1 la 10, gravitatea fenomenului poate fi notata cu 9.
"Următorul deceniu este absolut crucial. Trebuie să reducem drastic emisiile de dioxid de
carbon. Daca luăm măsuri mai târziu de zece ani, ne va fi infinit mai greu" spunea în The
Telegraph, cercetătorul Richard Betts.
Recentul Raport Stern (care a evaluat la cca. 5.500 mld euro costul inacţiunii, faţă de numai
jumătate pe cel al luării unor măsuri de prevenire), subliniază impactul negativ asupra biosferei,
economiei si societăţii, a activităţii (economice) umane.

Figura 5 Costuri estimate ale cheltuielilor necesare în două variante de creştere a temperaturii
(% din PIB)

Dincolo de controversele politice, economice şi ştiinţifice prilejuite de publicarea acestora, studiile

ştiinţifice efectuate sub egida ONU arată că încălzirea globală îşi va pune amprenta asupra
sistemului global şi in viitor, iar cauzele actuale ale schimbărilor apărute sunt legate de emisiile
necontrolate ale gazelor cu efect de sera, ca urmare a activităţilor umane.
Majoritatea oamenilor de ştiinţă care studiază de mulţi ani problema au identificat mai multe aspecte
negative principale :
• modificarea marilor cicluri naturale globale (al, apei, al carbonului, al modificărilor climatice
periodice – sezoniere, anuale, la durate mai mari) şi schimbarea patternurilor sezonier ;

23
 Figura 5. Ciclul Carbonului - Source: NASA Earth Observatory website:

• temperaturile cresc din ce in ce mai mult;

• creşterea riscului de secetă ca şi a precipitaţiilor violente
• dioxidul de carbon cauzează încălzirea globală;
• clima a fost stabilă până ce a început dezvoltarea industrială umană;
• se topesc gheţarii polari şi de pe vârfurile munţilor;
• creste nivelul Oceanului planetar. (vezi figura de mai jos) care ameninţă nu numai zone situate
pe litoralul unor mari şi oceane dar şi deltele dens populate din Egipt şi sudul Asiei, ca şi micile
state insulare
• apariţia de tsunami;
• declinul unor specii de plante şi animale;
• încălzirea globală provoacă tot mai numeroase fenomene climatice violente - furtuni, taifunuri,
uragane şi cicloane;
• schimbările climaterice adâncesc prăpastia dintre Nordul industrializat şi Sudul pauper.

Dintre consecinţele negative deja evidente ale acestor tendinţe ţi realităţi pot fi enumerate :
- Modificarea ciclului global al apei, inclusiv prin topirea treptată a calotelor glaciale, care a
condus la frecvenţa în creştere a fenomenelor climaterice (meteorologice) extreme - călduri
mari, precipitaţii abundente şi mai dese, intensificarea ciclonilor tropicali, a taifunurilor, cu
efecte dezastroase asupra ambientului natural, economic, social şi individual;
- Extincţii de masă a unor specii de vieţuitoare (cca. 30.000 specii dispar anual şi peste un milion
sunt în pericol să dispară până în anul 2050 – un sfert din mamifere, o treime dintre peşti, 12%
dintre păsări ţi aproape jumătate dintre plante şi flori sunt ameninţate cu dispariţia...) cu toate
consecinţele grave asupra lanţului trofic al biosferei de pe Terra;
- Creşterea poluării aerului, solului şi subsolului planetei, prin exploatarea iraţională a resurselor
neregenerabile;
- Despăduririle fără oprelişte care au condus la deşertificare, secetă prelungită, inundaţii şi
incendii la scară mare; există riscul ca pădurile să dispară în mai puţin de 100 de ani;

24
- Reducerea suprafeţelor cultivabile şi schimbarea ciclurilor de vegetaţie a anumitor plante, cu
efectele sale grave asupra problemelor de siguranţă alimentară la nivel global.
- Nu numai biodiversitatea Terrei este ameninţată - să nu uităm că pădurile şi vegetaţia asigura
oxigenul necesar şi umiditatea planetei, vitale pentru viaţă, iar unele plante reprezintă singurele
medicamente accesibile unei mari părţi a populaţiei foarte sărace a globului.
- Ca urmare, se estimează că aprox.. 50 milioane de persoane din lumea întreagă vor fi nevoite să-
şi schimbe domiciliul până în 2010 din cauza schimbărilor climatice şi a degradării solurilor iar
în câteva zeci de ani, numărul refugiaţilor climatici va atinge aproximativ un miliard. (Criza de
la Darfur a fost doar primul semnal...).

Figura 6. Emisii de carbon la nivel global prin arderea combustibililor fosili –

istoric şi perspective

Deşi la sfârşitul lui 2006, 169 de ţări şi alte entităţi guvernamentale ratificaseră acordul (iar zilele
trecute şi Australia a semnat Protocolul de la Kyoto), Statele Unite, al căror consum energetic a stat
la originea a peste 25-30 % din emisiile mondiale de carbon în cursul secolului trecut, au refuzat
încă odată să-l semneze, anunţând că nu pot fi de acord cu un document care “afectează interesele
economice americane”.
- În căutarea unui răspuns mai nuanţat , relativ recent SUA au fost gazda unei reuniuni la nivel
înalt cu reprezentanţii celor mai dezvoltate 17 state ale lumii, adică cei mai mari poluatori.
- La această conferinţă desfăşurată sub un titlu promiţător – “Reuniunea celor mai puternice
economii privind securitatea energetică şi schimbările climatice” – s-a încercat o dezbatere pe
marginea unui plan de reducere a emisiilor cu efect de seră, proiect care va înlocui Protocolul de
la Kyoto.

25
 Figura 7 - Stadiul semnării şi ratificării Protocolului de la Kyoto în ianuarie 2007
Source: World Resources Institute website

Statele industrializate, principalele producătoare de gaze cu efect de seră, sunt mult mai bine
pregătite sa gestioneze fenomenele asociate încălzirii globale iar prognozele sunt infinit mai
favorabile ţărilor nordice decât celor aflate mai aproape de Ecuator.
Regiunile cele mai vulnerabile sunt şi cele mai sărace.
Conferinţa asupra mediului de la Bali se desfăşoară sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, iar
obiectivul participanţilor este de a găsi, până de 14 decembrie 2007, o soluţie acceptabilă care să
permită ca toate statele lumii, inclusiv China (principalul poluator al lumii cu 6,4 miliarde tone) şi
Statele Unite ale Americii, - să-şi dea acordul cu privire la reducerea gazelor cu efect de seră.
Statele Unite şi Europa Occidentală erau responsabile (în 1973) pentru două treimi din bioxidul de
carbon acumulat in atmosfera, şi chiar dacă în prezent ponderea lor a scăzut la jumătate datorită
apariţiei Chinei şi Indiei, Africa nu a produs decât 3% din emisiile rezultate prin arderea
combustibililor fosili.din anul 1900 şi până astăzi.

Figura 8 - Emisii de carbon, pe regiuni, în 2004

26
Uniunea Europeană şi-a fixat ca obiectiv reducerea cu 20 % (în 2020 faţă de 1990) a acestora ,
a elaborat un document numit The European Union Emissions Trading Scheme (EU ETS) care
prevede acţiuni şi măsuri de combatere a schimbării climei din cauza activităţilor economice, şi a
emis chiar o Directivă cu privire la restricţionarea folosirii anumitor substanţe dăunătoare pentru
mediu.
Franţa, în cadrul “Plan Climat”, s-a angajat să reducă emisiile de gaze de seră cu 25% în 2020 faţă
de 1990, şi să crească ponderea energiei din surse regenerabile la 10% în anul 2010.
Germania are ca obiectiv asumat reducerea emisiilor de gaze de seră cu 21% în perioada 2008-
2012, comparativ cu 1990, şi în “Renewable Energy Sources Act“ să ajungă la o pondere de 20% a
energiei din surse regenerabile în anul 2020.
Marea Britanie are ca obiectiv naţional reducerea emisiilor de dioxid de carbon cu 20% în 2010 faţă
de nivelul din 1990, şi cu 60% în 2050 faţă de anul 2000, iar ponderea energiei din surse
regenerabile se prevede a ajunge la 10% în anul 2010.
Schimbarea modului de producţie si de viaţă, pentru a ne adapta schimbării climatice, înseamnă de
fapt o mutaţie culturală la nivelul societăţii în ansamblu.

Numai în acest cadru general se poate evalua şi componenta ecologică din strategiile şi politicile
RSE elaborate şi aplicate de companii.
Din rapoartele RSE anuale prezentate de companii din toate domeniile de activitate şi din
multe ţări ale lumii, pot fi identificate câteva direcţii de acţiune principale :
Perfecţionarea tehnologiilor în scopul reducerii emisiilor de CO2 şi a altor gaze de seră – aşa
numitele clean-coal technologies;
Reducerea şi înlocuirea treptată a substanţelor utilizate în diferite procese industriale care
poluează aerul, solul şi subsolul;
Dezvoltarea de noi produse şi servicii, care permit reducerea emisiilor nocive;
Elaborarea unor programe şi măsuri pentru economia de energie, hârtie şi apă – care să
influenţeze pozitiv nivelul resurselor naturale din care acestea sunt obţinute : combustibili fosili,
păduri, rezervele de apă;
Extinderea utilizării surselor regenerabile de energie;
Introducerea noilor forme de “muncă la distanţă”, cu impact pozitiv asupra reducerii noxelor
datorate transportului.
Acţiunile pentru protecţia mediului înconjurător se realizează prin diferite metode şi instrumente
orientate, ca :
- evaluarea impactului asupra mediului înconjurător a procedeelor de fabricaţie şi
tehnologiilor utilizate pentru produsele şi serviciile vândute de companie;
- participarea la elaborarea politicilor de mediu, la nivel local, regional şi naţional;
- includerea obiectivelor privitoare la protecţia mediului în programele de investiţii ale
companiei, în strategiile comerciale şi în activitatea curentă;
- adoptarea precauţiilor necesare şi stabilirea unor planuri de urgenţă în caz de necesitate
pentru prevenirea şi evitarea unor accidente ecologice;
- organizarea de cursuri de formare profesională ecologică pentru angajaţi şi acţionari;
- informarea publicului larg asupra cazurilor de ’bună practică’ şi ’bun management’. Iniţiativele
bune merită recunoaştere publică, pentru ca au marea capacitate de a educa prin puterea
exemplului.
Dintre principalele implicaţii ale componentei ecologice a RSE la nivelul firmelor, care se pot
particulariza şi diferenţia în mod specific pe ramuri şi regiuni, pot fi menţionate următoarele :
- adoptarea de politici şi reglementări la nivel naţional şi internaţional privind reducerea
emisiilor nocive;
27
- reducerea riscului de apariţie a dezastrelor naturale în zonele de activitate ale companiei;
- impactul asupra competitivităţii prin creşterea unor costuri de fabricaţie ca urmare a
introducerii măsurilor de protecţie a mediului şi prin orientarea cererii clienţilor către anumite
produse şi servicii, mai puţin intensive energetic;
- posibile influenţe (pozitive/negative) asupra reputaţiei firmei, inclusiv eventuale litigii cu
clienţii şi investitorii;
- apariţia de noi oportunităţi tehnologice şi de afaceri ca rezultata al introducerii tehnologiilor
curate şi a fabricării de produse protejate ecologic.

În această imagine destul de îngrijorătoare pentru societate în general, există perspectiva ca

prin dezvoltarea din ultimii ani, a ceea ce se numeşte generic Responsabilitatea Sociala a
Investitiilor (RSI), investitorul să fie cel care să impună o mai mare responsabilitate in ceea ce
privesc problemele sociale, drepturile omului si un mediu inconjurator mai sanatos. Un
termen de asemenea invocat este acela de „investitii la linia tripla de rentabilitate”, care derivă
din factorii folositi in estimarea performantelor unei companii in cadrul dezvoltarii corecte:
economice, sociale si de mediu.
Exista putina informatie in intreaga UE referitoare la actuala prezenta pe piata a produselor
de tip RSI. Dar in Marea Britanie, unde investitiile etice au avansat cel mai rapid, RSI exista
intr-un procentaj de aproape 5%.
Un sondaj CSR Europe din 2003 arată atitudini noi fata de RSI:
• 33% din analistii financiari si managerii fondurilor ofereau produse de tip RSI si inca 15%
planuiau sa le introduca pe piata
• 30% erau de părere că managementul social si al riscului de mediu imbunătateste valoarea
de piată a unei companii pe termen scurt, iar 86% pe termen lung.
• 51% din managerii de fonduri si 37% dintre analistii financiari au afirmat ca ar oferi
stimulente companiilor care manifesta responsabilitate sociala.

RAPORTAREA SI CONTROLUL

Abordarea de tip „tripla linie de rentabilitate” se aplică si in cazul rapoartelor si controalelor RSE. In
timp ce evaluarea economica este reglementată destul de bine, dat fiind importanţa aspectului
economic, cel social a fost, pana de curand, complet ignorat. Exista un numar de initiative, atat
nationale, europene cat si internationale pentru a redresa acest dezechilibru.
Atunci când se angajează într-un comportament de tip RSE, companiile raporteaza, din proprie
initiativă, şi aspectele sociale si de mediu. Incă nu există o abordare unanimă în UE cu privire la
raportarea socială si de mediu. Comunicarea Comisiei din 2002 afirma că, in aceasta fază initială,
raportarea trebuie să ramână cât mai flexibilă.
La nivelul Comisiei Eropene se recunoste necesitatea unui mai mare consens cu privire la tipul de
informatie care sa fie inclus in raportul social, pentru a permite comparatii cât mai semnificative. De
aceea, Forumul CSR a dezvoltat un set de proceduri si criterii pentru raportarea RSE.

28
 9. MĂSURAREA IMPACTULUI RSE PRIN ANCHETA REALIZATĂ
ÎN CADRUL PROIECTULUI

ELEMENTELE DE ANALIZĂ ALE UNEI ÎNTREPRINDERI

Pentru elaborarea şi implementarea strategiilor care să asigure succesul unei întreprinderi, este
necesară analiza mediului intern. Studierea mediului intern determină ceea ce poate face în mod
efectiv întreprinderea.
Pe de altă parte, studierea mediului extern permite întreprinderii să identifice ceea ce ar putea face,
în contextul unui mediu competiţional dat, al unui mediu extern general favorabil sau nu.
Prin suprapunerea rezultatelor celor două analize se poate decide care este strategia care va asigura
întreprinderii competitivitate strategică.
În cadrul acestor analize, resursele reprezintă elemente importante, care se găsesc procesul de
producţie sau de realizare de bunuri şi servicii, care nu pot însă asigura succesul întreprinderii,
demonstrat printr-un avantaj competitiv, doar prin simpla lor existenţă. O întreprindere poate
dispune de resurse materiale într-o măsură suficientă, dar eficienţa şi eficacitatea utilizării lor,
trebuie susţinute de un management performant.

Practica, la el ca şi studiile teoretice, grupează resursele la nivelul unei întreprinderi în două mari
categorii:
Resurse tangibile, date de resursele care „pot fi văzute” şi cuantificate. La rândul lor, acestea se
grupează în:
• Resurse financiare (capacitatea de împrumut financiar şi capacitatea de generate a veniturilor
proprii);
• Resurse fizice: echipamente performante, tehnologii de producţie, infrastructura, terenuri,
etc;
• Resurse umane: salariaţi şi manageri;
• Resurse organizaţionale: structura funcţională a organizaţiei, eficienţa conexiunilor, a
comunicării, a coordonării şi controlului;

Resursele intangibile, regăsite sub forme diferite, deci mai greu de definit, identificabile prin:
proprietatea intelectuală, cunoştinţe, know-how, reputaţia organizaţiei. Aceasta din urmă este
valorificată superior atunci când se identifică cu performanţa şi calitatea.
Resursele intangibile se grupează în:
Resurse tehnologice: stoc de patente, drepturi de proprietate, cunoştinţele necesare pentru aplicarea
acestora;
Resurse pentru inovare: o cultură instituţională bazată pe promovarea gândirii creatoare, inovatoare
şi o atitudine care acceptă riscul;
Reputaţie: reputaţia întreprinderii în raport cu clienţii săi dată de percepţia unor produse de calitate,
fiabile şi durabile, reputaţia în raport cu furnizorii ca urmare a unei colaborări eficiente şi
responsabile.
Resursele, tangibile şi intangibile, reprezintă sursele în dezvoltarea capabilităţilor unei întreprinderi
şi stau la baza dezvoltării competenţelor fundamentale, respectiv a avantajului competitiv. În această
relaţionare, resursele intangibile sunt cele care au un potenţial de generare de competenţe superior
celui generat de resursele tangibile. Ultimele decenii au demonstrat că succesul unei întreprinderi

29
depinde într-o mai mare măsură de capacitatea intelectuală şi de eficienţa organizaţională, decât de
existenţa materialelor primare, echipamente şi clădiri. Studiile şi statisticile în domeniu scot în
evidenţă faptul că ponderea resurselor intangibile în total resurse este în continuă creştere. În acest
fel, apare necesară creşterea importanţei managementului resurselor intangibile, asimilate în multe
studii ca şi active de mare importanţă pentru afacerea pe care o reprezintă întreprinderea.

În faza anterioară a cercetării au fost analizate şi prezentate rezultatele primare ale investigaţiei
sociologice de teren efectuate pe un eşantion de 410 firme, eşantion reprezentativ la nivel naţional
pentru agenţii economici din România cu peste 10 salariaţi. Rezultatele obţinute ne-au permis să
evidenţiem dimensiunea RSE în România, nivelul actual de cunoaştere şi aplicare de către
întreprinderile din România a unor practici manageriale specifice conceptului de „Responsabilitate
Socială a Intreprinderilor”. A rezultat un număr de variabile (prezentate în Tabelul următor) pe baza
cărora s-a construit un sistem de indicatori care au fost utilizaţi în măsurarea impactului RSE .
În ancheta sociologică de teren s-a urmărit, de asemenea să se determine măsura şi modalităţile prin
care întreprinderile care desfăşoară activităţi şi programe specifice RSE evaluează impactul acestor
activităţi asupra propriilor companii precum şi modul în care reprezentanţii acestora percep efectele
activităţilor si programelor RSE.
În analiza acestei relaţii am pornit de la premisa că existenţa unui nivel ridicat de încredere al
agenţilor economici în eficienţa economică, socială şi psihologică a propriilor acţiuni de RSE
reprezintă un puternic stimulent motivaţional atît pentru intreprinderile care au înclus deja în
strategia lor programe de RSE cît şi pentru încurajarea altor agenţi economici să introducă în
activitatea lor iniţiative şi activităţi de RSE.
Prezentăm în continuare rezultatele analizei privind evaluarea de către intreprinderi a impactului
unor activităţi de RSE şi percepţia gradului în care astfel de activităţi pot contribui la creşterea
performanţelor economico/financiare ale firmelor (profitul firmei) sau la dezvoltarea unor factori de
natură psihologică şi psihosocială esenţiali astăzi în aprecierea performanţei globale a unei
companii: loialitatea angajaţilor şi clienţilor, notorietatea, încrederea şi imaginea (brendul) firmei în
comunitate şi mediul de afaceri.
Desigur o astfel de analiză nu se poate substitui unei cercetări cantitative de evaluare a impactului
care se pretează mai degrabă la o analiză de caz sau un audit financiar dar considerăm că analiza
noastră, bazată pe o investigaţie de teren, poate furniza concluzii relevante referitoare la perceţia
agenţilor economici din România cu privire la eficienţa globală pentru intreprindere a
acţiunilor de RSE şi cu privire la eficienţa unor tipuri specifice de programe şi iniţiative.

Ipoteza de lucru pe care am avut-o în vedere la stabilirea parametrilor de analiză a aspectelor

amintite a fost următoarea:
Eficienţa activităţilor RSE la nivelul intreprinderii este percepută diferenţiat în raport cu tipul de
activitate RSE şi domeniul vizat de aceasta (i.e. pregătire personal, protecţia mediului, acţiuni
antidiscriminare, politica comunitară, etc) şi în raport cu unii parametrii structurali ai
companiilor (mărimea firmei după numărul de angajaţi, domeniul de activitate şi structura
intreprinderii în funcţie de apartenenţa/neapartenenţa sa la un grup de intreprinderi.)

30
 Tabel Variabile analizate în chestionar

Codificare
variabilă Variabilă
Existenta in firma a unui sistem de evaluare periodica a
1. a1_1a performantelor angajatilor
Beneficiarii existentei in firma a unui sistem de evaluare
2. a1_2a_1÷ a1_2a_4 a performantelor angajatilor
Numarul mediu anual de beneficiari ai existentei in firma
3. a1_3a a unui sistem de evaluare a performantelor angajatilor
4. a1_4a Anul inceperii evaluarii performantelor angajatilor
5. a1_1b Organizarea/plata unor training-uri specializate
Beneficiarii existentei in firma a unui sistem de evaluare
6. a1_2b_1 ÷ a1_2b_4 a performantelor angajatilor
Numarul mediu anual de beneficiari ai organizarii/platii
7. a1_3b training-urilor specializate
Anul inceperii organizarii/platii training-urilor
8. a1_4b specializate
Existenta programelor de dezvoltare profesionala
9. a1_1c adaptate angajatilor
Beneficiarii existentei in firma a unui sistem de evaluare
10. a1_2c_1 ÷ a1_2c_4 a performantelor angajatilor
Numarul mediu anual de beneficiari ai programelor de
11. a1_3c dezvoltare profesionala adaptate angajatilor
Anul inceperii programelor de dezvoltare profesionala
12. a1_4c adaptate angajatilor
13. a1_1d Existenta oportunitatilor de dezvoltare a carierei
Beneficiarii existentei in firma a unui sistem de evaluare
14. a1_2d_1 ÷ a1_2d_4 a performantelor angajatilor
Numarul mediu anual de beneficiari ai oportunitatilor de
15. a1_3d dezvoltare a carierei
16. a1_4d Anul inceperii oportunitatilor de dezvoltare a carierei
17. a1_1e Daca este alocat un buget anual pentru training
Beneficiarii existentei in firma a unui sistem de evaluare
18. a1_2e_1 ÷ a1_2e_4 a performantelor angajatilor
Numarul mediu anual de beneficiari ai alocarii unui
19. a1_3e buget anual pentru training
20. a1_4e Anul inceperii alocarii unui buget anual pentru training
Daca este finantata participarea la congrese interne si
21. a1_1f internationale
Beneficiarii existentei in firma a unui sistem de evaluare
22. a1_2f_1 ÷ a1_2f_4 a performantelor angajatilor
Numarul mediu anual de beneficiari ai finantarii pentru
23. a1_3f participarea la congrese interne si internationale
Anul inceperii finantairi pentru participarea la congrese
24. a1_4f interne si internationale
25. a1_1g Daca sunt finantate programe de studii post universitare
a1_2g_1 ÷ Beneficiarii existentei in firma a unui sistem de evaluare
26. a1_2g_4 a performantelor angajatilor
Numarul mediu anual de beneficiari ai finantarii
27. a1_3g programelor de studii post universitare

31
28. a1_4g Anul inceperii finantairi programelor post universitare
29. a1_1h Existenta trainingurilor pentru integrarea noilor angajati
Beneficiarii existentei in firma a unui sistem de evaluare
30. a1_2h_1 ÷ a1_2h_4 a performantelor angajatilor
Numarul mediu anual al beneficiarilor trainingurilor
31. a1_3h pentru integrarea noilor angajati
Anul inceperii trainingurilor pentru integrarea noilor
32. a1_4h angajati
33. a1i Programul,masura,initiativa care se refera la
34. a1_1i Existenta programului care se refera la
Beneficiarii existentei in firma a unui sistem de evaluare
35. a1_2i_1 ÷ a1_2i_4 a performantelor angajatilor
36. a1_3i Numarul mediu anual de beneficiari ai
37. a1_4i Anul inceperii
38. a1j Programul,masura,initiativa care se refera la
39. a1_1j Existenta programului care se refera la
Beneficiarii existentei in firma a unui sistem de evaluare
40. a1_2j_1 ÷ a1_2j_4 a performantelor angajatilor
41. a1_3j Numarul mediu anual de beneficiari ai
42. a1_4j Anul inceperii
43. a1k Programul,masura,initiativa care se refera la
44. a1_1k Existenta programului care se refera la
45. a1_2k_1 Tipurile de beneficiari ai
46. a1_3k Numarul mediu anual de beneficiari ai
47. a1_4k Anul inceperii
Suma alocata in medie anual pentru astfel de programe
48. a2 de pregatire si promovare a personalului
49. a2b Suma alocata in procente
Ati facut evaluarea impactului acestor programe asupra
50. a3 companiei dvs?
In ce masura aplicarea acestor programe contribuie la
51. a4_1 cresterea profitului firmei dvs?
In ce masura aplicarea acestor programe contribuie la
52. a4_2 cresterea loialitatii angajatilor fata de firma?
In ce masura aplicarea acestor programe contribuie la
diferentierea de concurenta si atragerea loialitatii
53. a4_3 clientilor?
In ce masura aplicarea acestor programe contribuie la
cresterea imaginii companiei in mediul de afaceri la nivel
54. a4_4_1 local?
In ce masura aplicarea acestor programe contribuie la
cresterea imaginii companiei in mediul de afaceri la
55. a4_4_2 nivelul tarii?
56. a5 Ati facut cunoscute in vreun fel astfel de initiative?
57. a6, a6_1÷ a6_4 Modul in care au fost facute cunoscute initiativele
58. a6alt Alt mod de a face cunoscute initiativele
Motivele pentru care firma dvs nu are in vedere astfel de
59. a7 oportunitati
Motivele pentru care firma dvs nu are in vedere astfel de
60. a7_rec oportunitati
Aveti reguli,proceduri care privesc acordarea de sanse
61. b1_1 egale la angajarea femeilor?

32
 Aveti reguli,proceduri care privesc acordarea de sanse
62. b1_2 egale la angajarea persoanelor cu dizabilitati?
Aveti reguli,proceduri care privesc acordarea de sanse
egale la angajarea persoanelor apartinand minoritatilor
63. b1_3 etnice?
Aveti reguli,proceduri care privesc acordarea de sanse
egale la angajarea persoanelor care apartin minoritatilor
64. b1_4 religioase?
Aveti reguli,proceduri care privesc strategiile de
65. b1_5 promovare a femeilor?
Aveti reguli,proceduri care definesc cu claritate hartuirea
66. b1_6 sexuala?
Aveti reguli,proceduri care privesc politici salariale egale
pentru barbati si femei cu acelasi nivel de
67. b1_7 instructie,calificare,functie?
Aveti reguli,proceduri de acordare a facilitatilor pentru
68. b1_8 salariatii cu dizabilitati din firma?
Cum urmariti aplicarea efectiva a acestor reguli,proceduri
69. b2 in firma dvs?
Cum urmariti aplicarea efectiva a acestor reguli,proceduri
70. b2_rec in firma dvs?
In ce masura credeti ca aplicarea acestor reguli anti-
discriminare are impact pozitiv privind cresterea
71. b3_1 profitului?
In ce masura credeti ca aplicarea acestor reguli anti-
discriminare are impact pozitiv privind cresterea
72. b3_2 loialitatii angajatilor?
In ce masura credeti ca aplicarea acestor reguli anti-
discriminare are impact pozitiv privind cresterea imaginii
73. b3_3 si reputatiei companiei?
Cum se desfasoara procesul de informare si consultare a
74. c1 angajatilor din firma?
In ce masura procesul de informare si consultare vizeaza
strategia de dezvoltare a activitatii firmei si statutul
75. c2_1 economic curent?
In ce masura procesul de informare si consultare vizeaza
procesul de recrutare,pregatire si dezvoltare
76. c2_2 profesionala?
In ce masura procesul de informare si consultare vizeaza
77. c2_3 aspectele privind salarizarea?
In ce masura procesul de informare si consultare vizeaza
78. c2_4 aspectele privind conditiile de munca?
In ce masura procesul de informare si consultare vizeaza
79. c2_5 problemele personale ale angajatilor?
In ce masura procesul de informare si consultare vizeaza
80. c2_6 alt aspect?
81. c2_6alt Alt aspect vizat de procesul de informare si consultare
Realizarea procesului de informare si consultare a
82. c3 angajatilor
Va consultati cu angajatii in chestiuni importante ale
83. c4 intreprinderii?
Aveti alocat un buget pentru informarea si consultarea
84. c5 angajatilor?

33
 Prin ce canale se realizeaza informarea si consultarea
85. c6_1 angajatilor?
Prin ce canale se realizeaza informarea si consultarea
86. c6_2 angajatilor?
Prin ce canale se realizeaza informarea si consultarea
87. c6_3 angajatilor?
Prin ce canale se realizeaza informarea si consultarea
88. c6_4 angajatilor?
Prin ce canale se realizeaza informarea si consultarea
89. c6_5 angajatilor?
Prin ce canale se realizeaza informarea si consultarea
90. c6_6 angajatilor?
Prin ce canale se realizeaza informarea si consultarea
91. c6_7 angajatilor?
92. c6alt Alt canal de comunicare
In ce masura firma dvs tine seama de sugestiile si
93. c7 propunerile rezultate in urma procesului de consultare?
Exista vreo modalitate de masurare a eficientei
procesului de informare si consultare a angajatilor din
94. c8 firma dvs?
In ce consta modalitatea de masurare a procesului de
95. c9_1 informare si consultare?
In ce consta modalitatea de masurare a procesului de
96. c9_2 informare si consultare?
In ce consta modalitatea de masurare a procesului de
97. c9_3 informare si consultare?
In ce consta modalitatea de masurare a procesului de
98. c9alt informare si consultare?
In ce masura modalitatile de informare si consultare vor
99. c10_1 avea un impact pozitiv asupra cresterii profitului firmei?
In ce masura modalitatile de informare si consultare vor
avea un impact pozitiv asupra cresterii loialitatii
100. c10_2 angajatilor?
In ce masura modalitatile de informare si consultare vor
avea un impact pozitiv asupra cresterii reputatiei
101. c10_3 companiei in mediul de afaceri?
102. d1_1 Oferiti facilitati medicale?
103. d1_2 Oferiti plata unor asigurari medicale private?
104. d1_3 Oferiti conditii de recreere?
Cine sunt principalii beneficiari ai facilitatilor medicale
105. d2 oferite voluntar de firma dvs?
Alte situatii de beneficiere privind serviciile medicale
106. d2alt oferite voluntar de firma
Suma alocata in medie,intr-un an, de firma pentru
107. d3 facilitatile medicale
108. d3b Suma alocata in prcente
Intreprinderea dvs are in vedere un program flexibil,care
109. e1_1 sa permita angajatilor sa lucerze acasa?
110. e1_2 Intreprinderea dvs ofera conditii pentru masa de pranz?
111. e1_3 Intreprinderea dvs ofera de prime si cadouri de sarbatori?
112. e1_4 Alte tipuri de beneficii pentru personalul firmei
Suma alocata,im medie,intr-un an, de firma pentru
113. e2 beneficiile salariatilor
34
114. e2b Suma alocata in procente
Ati incercat sa reduceti impactul asupra mediului prin
115. f1_1 masuri de conservarea energiei?
Ati incercat sa reduceti impactul asupra mediului prin
116. f1_2 reducerea si reciclarea deseurilor?
Ati incercat sa reduceti impactul asupra mediului prin
117. f1_3 prevenirea poluarii?
Intreprinderea dvs a participat voluntar la actiuni pentru
118. f1a protectia mediului natural?
119. f2 Care sunt cele mai semnificative actiuni in acest sens?
In ce masura intreprinderea dvs a economisit resurse
financiare ca urmare a reducerii impactului asupra
120. f3 mediului?
In ce masura,in dezvoltarea unor noi produse si
servicii,aveti in vedere impactul pe care acestea il pot
121. f4 avea asupra mediului?
Exemplificari privind elemente avute in vedere referitor
122. f5 la impactul asupra mediului
Exemplificari privind elemente avute in vedere referitor
123. f5_rec la impactul asupra mediului
Intreprinderea dvs ofera clientilor,comunitatii locale
informatii clare asupra produselor,serviciilor si
124. f6 activitatilor sale?
Utilizati un sistem de etichetare special pentru produsele
125. f7 dvs?
Aveti in vedere actiuni de folosire a caracterului durabil
126. f8 al produselor pentru a obtine avantaj fata de concurenta?
127. f9 Exemplificarea actiunilor
128. f9_rec Exemplificarea actiunilor
Valoarea medie a cheltuielilor anuale ale firmei pentru
129. f10 protectia mediului
130. f10b Valoarea cheltuielilor in procente
Intreprinderea dvs are proceduri prin care garanteaza
131. g1_1 onestitatea si calitatea in contractele cu clientii?
Intreprinderea dvs are proceduri prin care garanteaza
onestitatea si calitatea in publicitatea pentru produse sau
132. g1_2 servicii?
133. g2 Exemplificarea actiunilor privind aceasta politica
134. g2_rec Exemplificarea actiunilor privind aceasta politica
Intreprinderea asigura etichetarea produselor sau
serviciilor cu informatii clare si exacte,inclusiv obligatii
135. g3 post-vanzare?
Intreprinderea dvs asigura plata la timp a facturilor de la
136. g4 furnizori?
Compania dvs dispune de proceduri prin care sa asigure
consultarea,dialog privind calitatea serviciilor sau
137. g5_1 produselor,cu clientii ?
Compania dvs dispune de proceduri prin care sa asigure
consultarea,dialog privind calitatea serviciilor sau
138. g5_2 produselor,cu furnizorii?
Cum se cuantifica beneficiile obtinute prin aceste
139. g6 proceduri
140. g6_rec Cum se cuantifica beneficiile obtinute prin aceste
35
 proceduri
Compania dvs inregistreaza si rezolva reclamatiile de la
141. g7 clienti,furnizori si parteneri de afaceri?
Cum si in ce fel se coantifica efectele pozitive ale acestei
142. g8 atitudini?
Cum si in ce fel se coantifica efectele pozitive ale acestei
143. g8_rec atitudini?
Compania dvs coopereaza cu organizatii, ONG, pentru a
rezolva chestiunile legate de activitatea comerciala
144. g9 responsabila?
Compania dvs ofera oportunitati membrilor comunitatii
145. h1 locale?
Cat de des purtati un dialog deschis cu comunitatea
locala pe problemele controversate,adverse sau
146. h2 delicate,implicate de activitatea intreprinderii dvs?
Cat de mult tineti seama de oferta furnizorilor de pe plan
147. h3 local?
In ce masura sunt incurajati angajatii dvs sa participe la
148. h4 actiuni comunitare?
In ce masura intreprinderea dvs ofera sustinere
149. h5 financuara pentru activitati conunitare?
Suma medie anuala oferita de intreprinderea dvs pentru
150. h6 donatii sau sponsorizari
151. h6b Suma alocata pentru donatii in procente
Sunt clar definite valorile si regulile de comportament
152. i1_1 din intreprinderea dvs in relatie cu proprii angajati?
Sunt clar definite valorile si regulile de comportament
153. i1_2 din intreprinderea dvs in relatie cu clientii?
Sunt clar definite valorile si regulile de comportament
154. i1_3 din intreprinderea dvs in relatie cu furnizorii?
Sunt clar definite valorile si regulile de comportament
155. i1_4 din intreprinderea dvs in relatie cu comunitatea locala?
Sunt clar definite valorile si regulile de comportament
156. i1_4_1 din intreprinderea dvs in relatie cu mediul de afaceri?
Valoarea care defineste cel mai bine compania dvs -
157. i1a1 prima alegere
Valoarea care defineste cel mai bine compania dvs - a
158. i1a2 doua alegere
159. i2 Cum faceti cunoscute angajatilor valorile firmei?
160. i2_rec Cum faceti cunoscute angajatilor valorile firmei?
Comunicati valorile insusite de intreprindere
clientilor,furnizorilor,partenerilor de afaceri, altor parti
161. i3 interesate?
Aveti un sistem prin care urmariti daca clientii au
cunostinta si recunosc valorile si regulile de
162. i4 comportament ale intreprinderii dvs?
Ce ne puteti spune despre acest sistem si modul sau de
163. i5 functionare?
Ce ne puteti spune despre acest sistem si modul sau de
164. i5_rec functionare?
Ati cuprins in startegia intreprinderii actiuni care se
165. j1 subscriu unei atitudini Responsabile Social?
166. j2 Cum sunt monitorizate actiunile voluntar intreprinse din

36
 domeniul economic,social si al mediului?
Cum apreciati nivelul aplicarii activitatilor de RSE in
167. j3 intreprinderea dvs?
In ce masura credeti ca integrarea actiunilor de
responsabilitate sociala in managementul firmei poate
168. j4 face afacerea dvs mai profitabila?
Indicati cel putin o actiune RSE care sa exemplifice
169. j4_1 raspunsul afirmativ
Indicati cel putin o actiune RSE care sa exemplifice
170. j4_1_rec raspunsul afirmativ
171. j4_2 Motivarea raspunsului de infirmare
172. j4_2_rec Motivarea raspunsului de infirmare
Intreprinderea dvs a transmis informatii referitoare la
173. k1_1 politica fata de angajatii firmei?
Intreprinderea dvs a transmis informatii referitoare la
174. k1_2 comportamentele corecte ale firmei pe piata?
Intreprinderea dvs a transmis informatii referitoare la
175. k1_3 implicarea firmei in comunitate?
Intreprinderea dvs a transmis informatii referitoare la
176. k1_4 protectia mediului?
Ce forme,mijloace sau cai de comunicare ati utilizat
177. k2_1 pentru transmiterea acestor informatii?
Ce forme,mijloace sau cai de comunicare ati utilizat
178. k2_2 pentru transmiterea acestor informatii?
Ce forme,mijloace sau cai de comunicare ati utilizat
179. k2_3 pentru transmiterea acestor informatii?
Ce forme,mijloace sau cai de comunicare ati utilizat
180. k2_4 pentru transmiterea acestor informatii?
Ce forme,mijloace sau cai de comunicare ati utilizat
181. k2_5 pentru transmiterea acestor informatii?
Ce forme,mijloace sau cai de comunicare ati utilizat
182. k2_6 pentru transmiterea acestor informatii?
Ce forme,mijloace sau cai de comunicare ati utilizat
183. k2_7 pentru transmiterea acestor informatii?
Ce forme,mijloace sau cai de comunicare ati utilizat
184. k2_8 pentru transmiterea acestor informatii?
Ce forme,mijloace sau cai de comunicare ati utilizat
185. k2_9 pentru transmiterea acestor informatii?
Ce forme,mijloace sau cai de comunicare ati utilizat
186. k2_10 pentru transmiterea acestor informatii?
Ce forme,mijloace sau cai de comunicare ati utilizat
187. k2_11 pentru transmiterea acestor informatii?
Beneficii care rezulta din activitatea de informare privind
eforturile unitatii in domeniul responsabilitatii sociale-
188. k3_1 prima mentiune
Beneficii care rezulta din activitatea de informare privind
eforturile unitatii in domeniul responsabilitatii sociale- a
189. k3_2 doua mentiune
Intreprinderea dvs a intocmit pana in prezent un raport
190. k4 privind activitatile si programele sale de RSE?
191. k4da Anul din care intocmim
192. k5 Acest raport este cuprins in Raportul anual de activitate?
193. k5_1 Ati transmis sau publicat aceste rapoarte?

37
194. k5_2 Cui ati transmis aceste rapoarte?
195. k5_2_rec Cui ati transmis aceste rapoarte?
In conditiile in care desfasurati activitati ce se inscriu
intr-o atitudine responsabila social, ati fi de acord sa
196. k6 intocmiti un astfel de raport?
Ce avantaje credeti ca ar aduce firmei dvs publicarea
197. k7 unui raport de Responsabilitate Sociala?
Ce avantaje credeti ca ar aduce firmei dvs publicarea
198. k7_rec unui raport de Responsabilitate Sociala?
199. k8 De ce nu sunteti de acord sa intocmiti un astfel de raport?
200. k8_rec De ce nu sunteti de acord sa intocmiti un astfel de raport?
Intreprinderea dvs are sau nu o strategie clara de
dezvoltare a activitatilor de responsabilitate
201. k9 sociala,programe pe termen lung?
Cum apreciati performantele companiei dvs in domeniul
202. k10 RSE?
Principalele domenii in care este necesara o informare
203. k11_1 mai ampla despre RS-prima mentiune
Principalele domenii in care este necesara o informare
204. k11_2 mai ampla despre RS-a doua mentiune
Principalele domenii in care este necesara o informare
205. k11alt mai ampla despre RS-a doua mentiune
206. q1 Denumirea unitatii
207. q2 Denumirea prescurtata a unitatii
208. q3 Judet
209. q4 Localitatea
210. q5 Codul CAEN
211. gr_caen Domeniul
212. q5act Descrierea activitatii
213. q6 Anul infiintarii
214. q7 Forma juridica de organizare a unitatii
215. q7alt Alta forma juridica
216. q8 Structura unitatii
217. q9 Daca are sau nu filiala
218. q10 Grupa de marime dupa numarul de angajati
219. q11_1n Numele respondentului 1
220. q11_1sex Sexul respondentului 1
221. q11_1var Varsta respondentului 1
222. q11_1stu Studiile respondentului 1
223. q11_1pro Profesia de baza a respondentului 1
224. q11_1poz Pozitia in firma a respondentului 1
225. q11_2n Numele respondentului 2
226. q11_2sex Sexul respondentului 2
227. q11_2var Varsta respondentului 2
228. q11_2stu Studiile respondentului 2
229. q11_2pro Profesia de baza a respondentului 2
230. q11_2poz Pozitia in firma a respondentului 2
231. q11_3n Numele respondentului 3
232. q11_3sex Sexul respondentului 3
233. q11_3var Varsta respondentului 3
234. q11_3stu Studiile respondentului 3
38
 235. q11_3pro Profesia de baza a respondentului 3
236. q11_3poz Pozitia in firma a respondentului 3
237. data Data
238. regdezv Regiunea de dezvoltare
239. q52rec Domeniul recodificat

10.REZULTATELE ANALIZEI

1.Percepţia impactului aplicarii programelor RSE asupra profitabilităţii firmei

Câte companii din România cred că activităţile RSE pot aduce profit firmei lor ?

Rezultatele sondajului arată că două treimi dintre companii consideră că integrarea acţiunilor de
de responsabilitate socială în managementul intreprinderii poate face ca activitatea acestora să fie
mai profitabilă : (17% în mare măsură şi 49% într-o oarecare măsură) în timp ce o treime (34%)
apreciază că astfel de activităţi sunt profitabile doar în mică măsură (31%) sau nu sunt deloc
profitabile (3%).

Tabelul 1.Profilul intreprinderilor care consideră că integrarea acţiunilor de responsabilitate

socială în managementul intreprinderii pot face ca activitatea acestora să fie mai profitabilă. (%
intreprinderi din succategoria respectivă care consideră că acţiunile de RSE fac afacerea mai
profitabilă. Diferenţa pînă la 100% reprezintă proporţia firmelor din acea subcategorie care nu au
activităţi de RSE sau au declarat că nu pot face o apreciere în legătură cu acest aspect)

Clasa de mărime 10-49 50-249 250+

salariaţi salariaţi salariaţi
% 61% 72% 69%
Domeniul de hotel.,rest. tranzacţii
activitate industrie construcţii comerţ
turism financiare

% 67% 73% 66% 61% 58%

Structura unităţii grupuri intr. mari intreprinderi nu fac
de cu un set multinaţionale parte
intrep. de dintr-un
activităţi grup
% 68% 76% 78% 64%
Existenţa/inexistenţa
unei strategii clare Da Nu
de RSE în firmă
% 82% 18%

Aşa cum ne aşteptam, la nivelul firmelor mici (10-49 angajaţi) există un grad mai redus de încredere
în eficienţa economică (sub aspectul profitului) a activităţilor de RSE. Acesta este de altfel şi
motivul pentru care în prezent se caută forme de convingere si susţinere logistică pentru a convinge
acest tip de firme să iniţieze şi să dezvolte activităţi de RSE.
În raport cu domeniul de activitate, intreprinderile din construcţii (73%) şi cele din industrie şi
comerţ (67% respectiv 66%) consideră că activităţile de RSE sunt profitabile pentru firmă în mare şi

39
foarte mare măsură. Intreprinderile din domeniile hoteluri şi restaurante, turism, tranzacţii
financiare şi imobiliare sunt mai sceptice in acest sens, (între 58% şi 61%).
Companiile care fac parte din grupuri de intreprinderi multinaţionale şi cele din categoria
“intreprinderi mari care desfăşoară un set de activităţi” sunt într-o măsură mai mare convinse că
promovarea programelor RSE sunt profitabile pentru afacerea firmei. (78% comparativ cu 64%
proporţia intreprinderilor care nu fac parte dintr-un grup.)
Să consemnăm aici şi alt rezultat relevant al cercetării şi anume faptul că proporţia intreprinderilor
care care cred în eficienţa economică a programelor RSE este cu 14% mai mare în rîndul celor care
au declarat că au o strategie clară de dezvoltare în viitor a activităţilor de responsabilitate
socială.(82% comparativ cu 62% proporţia intreprinderilor care nu au în present o astfel de
strategie.)

2. Percepţia impactului RSE pe tipuri de programe sau activităţi

2.1. Percepţia impactului aplicarii programelor RSE destinate creării de oportunităţii de dezvoltare a
carierei pe termen lung în rîndul angajaţilor

Intreprinderile care au organizat sau au susţinut astfel de activităţi pentru angajaţii lor consideră că
acestea au un efect benefic asupra firmei îndeosebi prin creşterea loialităţii salariaţilor faţă de
firmă şi creşterea profitului firmei. (57% respectiv 54% pe total eşantion)
Firmele mari de peste 250 de angajaţi cred, într-o proporţie mare (59%) că investiţiile în activităţi
RSE destinate dezvoltării carierei angajaţilor contribuie şi la creşterea imaginii companiei la nivel
local. (grafic A 4)

Dacă intreprinderile din domeniul turism, hoteluri şi restaurante, cred că o mai bună pregătire
profesională a angajaţilor va influenţa pozitiv şi creşterea loialităţii clienţilor, îintreprinderile din
comerţ cred că programele RSE în domeniul pregătirii angajaţilor imbunătăţesc în mare măsură atît
imaginea companiei la nivel local cît şi profitul firmei.
(grafic A4D)
În raport cu statutul de asociere al intreprinderilor, aşa cum se poate vedea în graficul A4S,
firmele care fac parte din grupuri de intreprinderi naţionale sau multinaţionale consideră într-o
proporţie mult mai mare decît cele care nu aparţin nici unui grup că măsurile şi programele de
RSE destinate dezvoltării profesionale a angajaţilor contribuie în mare măsură la creşterea loialităţii
angajaţilor şi la creşterea profitului pentru firmele care aplică astfel de măsuri. De semnalat că
intreprinderile mari care prestează
un set de activităţi plasează creşterea profitului firmei pe primul loc în rîndul efectelor determinate
de acţiunile pentru crearea de oportunităţi de dezvoltare a carierei pentru proprii angajaţi.

2.2. Percepţia impactului aplicarii programelor RSE de antidiscriminare

Reamintim că prin acţiuni RSE de antidiscriminare în cercetarea noastră am avut în vedere
existenţa la nivelul intreprinderilor a unor reguli sau proceduri proprii referitoare la
următoarele aspecte: acordarea de şanse egale la angajarea femeilor, persoanelor cu
dizabilităţi, minorităţilor etnice, strategii de promovare a femeilor, reguli care să definească cu
claritate hărţuirea sexuală, politici salariale egale pentru bărbaţi şi femei cu acelaşi nivel de
pregătire, calificare şi funcţie în firmă, facilităţi acordate salariaţilor cu dizabilităţi din firmă
(program de lucru flexibil, muncă la domiciliu)
Rezultatele investigaţiei referitoare la impactul unor astfel de măsuri ne arată, în primul rind că,
proporţia intreprinderior care cred că astfel de acţiuni au un efect important asupra firmei este mai

40
redusă decît în cazul evaluării altor activităţi sau programe RSE deşi aproape jumătate dintre firmele
investigate au declarat că au astfel de iniţiative iar
91% dintre acestea urmăresc aplicarea efectivă a acestor reguli sau proceduri proprii firmei lor.
Modalităţile utilizate de firme în acest sens sunt următoarele:

I. observaţii şi verificare directă, contacte şi discuţii peridice ………………… ..48%

cu angajaţii prin Departamentul de Resurse Umane
al companiei
II. introducerea regulilor antidiscriminare în ROI …………………………….. ...18%
III includerea unor clauze privind respectarea regulilor
antidiscriminare în contractul de angajare…………………………………. …16%
IV.verificarea respectării regulilor de echipa managerială ………………………...6%
V. sondaje periodice în rîndul angajaţilor………………………………………….4%
VI.. analiza şi rezolvarea sesizărilor salariaţilor……………………………………3%
VII.auditări interne periodice……………………………………………………… 3%

Pe total eşantion creşterea loialităţii angajaţilor şi creşterea imaginii companiei în mediul de

afaceri sunt percepute ca principalele beneficii pe care le pot obţine firmele care au iniţiat şi aplicat
astfel de programe.
Firmele mici (10-49 angajaţi) şi medii (50-249 de salariaţi) consideră că aplicarea măsurilor de
antidiscriminare contribuie în primul rind la creşterea loialităţii angajaţilor în timp ce firmele cu
peste 250 de angajaţi cred că aplicarea unor astfel de măsuri are o influenţă mai mare asupra
creşterii imaginii companiei în mediul de afaceri. (graficul B3)
În raport cu domeniul de activitate firmele din industrie, construcţii şi comerţ cred că măsurile
antidiscriminare contribuie în primul rînd la creşterea loialităţii angajaţilor iar firmele aparţinînd
domeniilor turism, hoteluri şi restaurante, transport, tranzacţii imobiliare şi financiare cred că
imaginea companiei în mediul de afaceri este influenţată
în primul rind de aplicarea măsurilor antidiscriminatorii.(graficul B4D). Această din urmă percepţie
o întîlnim şi la intreprinderile mari cu un set de activităţi şi companiile multinaţionale.
Intreprinderile care nu fac parte dintr-un grup cred că măsurile antidiscriminare influenţează mai
degrabă loialitatea angajaţilor faţă de firmă.(graficul B3S)

2.3.Percepţia impactului aplicarii programelor RSE privind informarea si consultarea

angajatilor

Creşterea loialităţii angajaţilor şi îmbunătăţirea imaginii firmei în mediul de afaceri sunt percepute
ca principale efecte ale implementării unor programe sistematice de informare şi consultare a
angajaţilor. Aşa cum se vede în graficul C10 această configuraţie o regăsim la toate firmele
indifferent de grupa de mărime cu precizarea că în cazul firmelor de peste 250 de angajaţi impactul
este perceput de o proporţie mai mare de firme.
Deşi proporţia firmelor din construcţii care consideră că măsurile de informare şi consultare a
angajaţilor pot avea un impact pozitiv asupra firmei sunt mai mici decît proporţiile înregistrate atît
pe total eşantion cît şi pe celelate domenii de activitate, se poate remarca faptul că firmele din acest
domeniu consideră că principalul efect al activităţilor RSE de informare şi consultare a angajaţilor
se manifestă prin creşterea profitului firmei.(graficul C10D).
Grupurile mari de intreprinderi şi companiile multinaţionale au o structură procentuală aproape
identică privind impactul activităţilor de informare şi consultare a angajaţilor; cele mai multe
intreprinderi din ambele categorii mai sus amintite consideră că principalele efecte ale acestui tit de
activităţi RSE sunt creşterea loialităţii angajaţilor şi creşterea imaginii companiei în mediul de
41
afaceri. Intreprinderile mari care au o gamă diversificată de activităţi de producţie cred că o bună
activitate de informare şi consultare a angaaţilor în firmă influenţează în mare măsură şi asupra
creşteri profitului acesteia.(graficul (graficul C10S)

2.4. Percepţia impactului aplicarii programelor RSE privind protectia mediului

Fiind unul din domeniile căruia i se acordă o mare importanţă în cadrul RSE la impactului
acestui tip de activităţi am avut în vedere mai mulţi indicatori:

2.4.1. măsura în care intreprinderile care au iniţiat sau au participat voluntar la acţiuni
pentru protecţia mediului au economisit resurse financiare ca urmare a reducerii impactului
activităţii economice asupra mediului (de exemplu, prin reciclare, reducerea consumului de energie,
prevenirea poluării)
În acest sens din cercetarea noastră a rezultat că mai bine de două cincimi dintre intreprinderile care
au avut astfel de acţiuni au declarat că au economisit resurse financiare ca urmare a acestui tip de
activităţi. (7% în mare măsură şi 35% într-o oarecare măsură). În intreprinderile mari cu peste 250
de angajaţi aceste proporţii sunt de 16% respectiv 44%. (graficul F3)
Industria, construcţiile şi turismul sunt domeniile de activitate în care s-au obţinut cele mai bune
rezultate la acest indicator.(graficul F3D).
În raport cu apartenenţa la un grup trebuie consemnat faptul că peste un sfert dintre intreprinderile
mari cu un set de activităţi au declarat că au econmisit în mare măsură resurse financiare ca urmare
a reducerii impactului activităţii economice asupra mediului. (grafic F3S)
2.4.2. Măsura în care în dezvoltarea unor noi produse şi servicii intreprinderile au în vedere
impactul pe care acestea îl pot avea asupra mediului (de exemplu, evaluând consumul de energie,
reciclabilitatea sau generarea poluării)
Pe total eşantion aproape două treimi dintre intreprinderi au afirmat că ţin cont de posibilele efecte
negative ale produselor sau serviciilor furnizate de firma lor asupra mediului., dintre care un sfert
spun că au în vedere acest lucru în mare măsură.Peste medie se situează în acest sens intreprinderile
mari cu peste 250 de angajaţi (grafic F4). intreprinderile din industrie şi construcţii (grafic F4D) iar
din punctual de vedere al apartenenţei la un grup, valori medii la acest indicator au înregistrat
intreprinderile mari cu un set de activităţi şi intreprinderile multinaţionale. (graficF4S)

2.4.3. Ponderea intreprinderilor care folosesc caracterul durabil al produselor şi serviciilor pentru a
obţine avantaje faţă de concurenţă prin activităţi ca reciclabilitatea produselor, economia de energie,
protecţia mediului, etc.

Din investigaţia de teren a rezultat că 36% dintre intreprinderi derulează activităţi care au în vedere
caracterul durabil al produselor pentru a obţine avantaje faţă de concurenţă.
Procene mai mari, peste media eşantionului, se înregistrează, cum ne aşteptam în rîndul
intreprinderilor cu peste 25o de angajaţi (49%) (grafic F8), în intreprinderile din domeniul
construcţiilor (44%) şi industrie(37%)-grafic F8D. Din punctual de vedere al statutului de
apartenenţă al intreprinderii la un grup remarcăm ponderea foarte mare (67%) a companiilor
multinaţionale dar şi a grupurilor de firme sau a intreprinderilor mari cu un set de activităţi (50
respectiv 57%) comparativ cu proporţia de doar 29% înregistrată la acest indicator de firmele care
nu fac parte dintr-un grup. (graficul F8S)

42
11. CONCLUZII

În România definirea şi modalităţile de concretizare a conceptului de responsabilitate sociala a

întreprinderilor generează încă o serie de probleme, având în vedere interpretarea diferită dată
conceptului de către firme si companii.
Până acum, în România ultimilor ani multe din companiile transnaţionale, obişnuite să desfăşoare
astfel de programe în majoritatea ţărilor unde activează, au aplicat principiile responsabilităţii
sociale corporatiste.

Activităţile de RSE în întreprinderi, aduc beneficii care se pot evidenţia, cel puţin faţă de două
dimensiuni:
− Societatea: beneficiile de la nivelul societătii, sunt cele mai usor de intuit, ele tin de
binele şi interesul public.
− Întreprinderea (compania, firma, etc).

Cercetarea a scos în evidenţă faptul că două treimi dintre companii, consideră că integrarea
acţiunilor de responsabilitate socială în managementul întreprinderii are un impact pozitiv asupra
activităţii şi o fac să fie mai profitabilă : (17% în mare măsură şi 49% într-o oarecare măsură) în
timp ce o treime (34%) apreciază că astfel de activităţi sunt profitabile doar în mică măsură (31%)
sau nu sunt deloc profitabile (3%).

43
 ANEXE - Grafice A4÷ F8S

Grafic A4.Autoevaluarea impactului acţiunilor de RSE asupra companiei

Crearea de oportunităţi de dezvoltare a carierei angajaţilor pe termen lung în raport cu clasa de mărime
Procentele reprezintă ponderile firmelor care consideră în mare şi foarte mare măsură ca aplicarea programului conduce la ....

51%
Creşterea profitului
53%
10-49 angajaţi 48%
50%
32%
Creşterea loialităţii
56% angajaţilor
56%
50-249 angajaţi 47%
47%
34% Creşterea loialităţii
clienţilor
58%
64%
250 angajaţi şi peste 54%
59% Creşterea imaginii
48% companiei la nivel
local
54%
57%
Total 49% Creşterea imaginii
52% companiei la nivel de
37% ţară

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70%

Grafic A4D. Autoevaluarea impactului acţiunilor de RSE asupra companiei

Crearea de oportunităţi de dezvoltare a carierei angajaţilor pe termen lung, pe domenii de activitate

Procentele reprezintă ponderile firmelor care consideră în mare şi foarte mare măsură ca aplicarea programului conduce la .…

52%
56%
Industrie 50%
47% Creşterea profitului
38%

50%
55%
Construcţii 36%
50%
44% Creşterea loialităţii
angajaţilor
62%
59%
Comerţ 50%
61%
36% Creşterea loialităţii
58%
clienţilor
Hoteluri, 65%
67%
restaurante,turism,transport 65%
35%
Creşterea imaginii
50% companiei la nivel
Tranzacţii financiare şi 50% local
39%
imobiliare 45%
30%
Creşterea imaginii
54% companiei la nivel de
57%
Total 49% ţară
52%
37%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%

44
 GraficA4S. Autoevaluarea impactului acţiunilor de RSE asupra companiei

Crearea de oportunităţi de dezvoltare a carierei angajaţilor pe termen lung, în raport cu structura unităţii
Procentele reprezintă ponderile firmelor care consideră în mare şi foarte mare măsură ca aplicarea programului conduce la
.…

63% Creşterea
69%
Grupuri de întreprinderi 66% profitului
63%
50%

77% Creşterea
Intreprinderi mari cu un 74%
set de activităţi
62% loialităţii
59%
56% angajaţilor

56% Creşterea
Grupuri şi întreprinderi 63%
44% loialităţii clienţilor
multinaţionale 56%
56%

49% Creşterea imaginii

51%
Nu este parte din grup 45% companiei la nivel
48% local
30%

54% Creşterea imaginii

57%
Total 49% companiei la nivel
52% de ţară
37%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%

45
 Grafic B3.Autoevaluarea impactului acţiunilor de RSE asupra companiei,în raport cu clasa de mărime

Reguli sau proceduri proprii de antidiscriminare

Procentele reprezintă ponderile celor care consideră în mare şi foarte mare măsură ca aplicarea programului conduce la ....

23%
10-49 angajaţi 40%
36%
Creşterea
profitului
23%
50-249 angajaţi 43%
Creşterea
38%
loialităţii
angajaţilor
28%
250 angajaţi şi peste 43% Creşterea imaginii
companiei în
51%
mediul de afaceri

24%
Total 42%
40%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%

Grafic B3D. Autoevaluarea impactului acţiunilor de RSE asupra companiei

Reguli sau proceduri proprii de antidiscriminare, pe domenii de activitate

27%
Industrie 48%
45%

21% Creşterea profitului

Construcţii 33%
28%

19%
Comerţ 38%
33%
Creşterea loialităţii
23%
angajaţilor
Hoteluri,
36%
restaurante,turism,transport
46%

26%
Tranzacţii financiare şi
30%
imobiliare Creşterea imaginii
40%
companiei în mediul
de afaceri
24%
Total 42%
40%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%

46
 Grafic B3S. Autoevaluarea impactului acţiunilor de RSE asupra companiei

Reguli sau proceduri proprii de antidiscriminare, în raport cu structura întreprinderilor

35%
Grupuri de întreprinderi 45%
44%

Creşterea profitului
30%
Intreprinderi mari cu un set
50%
de activităţi
63%

37%
Grupuri şi întreprinderi
55% Creşterea loialităţii
multinaţionale
58%
angajaţilor

21%
Nu este parte din grup 39%
35%
Creşterea imaginii
companiei în mediul
24%
de afaceri
Total 42%
40%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70%

Grafic C10. Autoevaluarea impactului acţiunilor de RSE asupra companiei, pe clase de mărime

Informarea şi consultarea angajaţilor

Procentele reprezintă ponderile celor care consideră în mare şi foarte mare măsură ca aplicarea programului conduce la ....

41%
10-49 angajaţi 53%
Creşterea
45%
profitului

45%
50-249 angajaţi 52% Creşterea
50% loialităţii
angajaţilor

57% Creşterea imaginii

250 angajaţi şi peste 71% companiei în
68% mediul de afaceri

46%
Total 57%
52%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%

47
 Grafic C10D. Autoevaluarea impactului acţiunilor de RSE asupra companiei

Informarea şi consultarea angajaţilor, pe domenii de activitate

47%
Industrie 58%
56%

43% Creşterea profitului

Construcţii 40%
38%

44%
Comerţ 61%
51%
Creşterea loialităţii
46%
angajaţilor
Hoteluri,
68%
restaurante,turism,transport
47%

53%
Tranzacţii financiare şi
53%
imobiliare Creşterea imaginii
57%
companiei în mediul
de afaceri
46%
Total 57%
52%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%

48
 Grafic C10S. Autoevaluarea impactului acţiunilor de RSE asupra companiei

Informarea şi consultarea angajaţilor, în raport cu structura întreprinderii

51%
Grupuri de întreprinderi 61%
61%

Creşterea profitului
69%
Intreprinderi mari cu un set
69%
de activităţi
60%

55%
Grupuri şi întreprinderi
65% Creşterea loialităţii
multinaţionale
65%
angajaţilor

42%
Nu este parte din grup 54%
48%
Creşterea imaginii
companiei în mediul
46%
de afaceri
Total 57%
52%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%

Grafic F3. Autoevaluarea impactului acţiunilor de RSE asupra companiei

Ponderea întreprinderilor care au economisit în mare măsură şi într-o oarecare măsură r esurse financiare prin reciclare,
reducere consum de energie şi prevenirea poluării, pe grupe de mărime a firmei

10-49 angajaţi 3% 33%

50-249 angajaţi 5% 31%

250 angajaţi şi peste 16% 44%

20% dintre întreprinderi

Total 7% 35% nu au făcut o astfel de evaluare

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70%

În mare măsură Într-o oarecare măsură

49
 GraficF3D. Autoevaluarea impactului acţiunilor de RSE asupra companiei

Ponderea întreprinderilor care au economisit în mare măsură şi într-o oarecare măsură resurse financiare
prin reciclare, reducere consum de energie şi prevenirea poluării, pe domenii de activitate

Industrie 10% 39%

Construcţii 5% 32%

Comerţ 4% 29%

Hoteluri, restaurante,turism,transport 3% 34%

Tranzacţii financiare şi imobiliare0% 29%

20% dintre întreprinderi

nu au făcut o astfel de
evaluare
Total 6% 35%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%

În mare măsură Intr-o oarecare măsură

Grafic F3S.Autoevaluarea impactului acţiunilor de RSE asupra companiei

Ponderea întreprinderilor care au economisit în mare măsură şi într-o oarecare măsură resurse financiare
prin reciclare, reducere consum de energie şi prevenirea poluării, în raport cu structura întreprinderii

Grupuri de întreprinderi 10% 32%

Intreprinderi mari cu un set de activităţi 26% 45%

Grupuri şi întreprinderi multinaţionale 7% 14%

Nu este parte din grup 4% 36%

Total 7% 35%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%

În mare măsură Într-o oarecare măsură

50
 GraficF4. Autoevaluarea impactului acţiunilor de RSE asupra companiei
Ponderea întreprinderilor care au avut în vedere,în dezvoltarea unor noi produse şi servicii, impactul pe care
acestea îl pot avea asupra mediului (pe clase de mărime)

10-49 angajaţi 17% 42%

50-249 angajaţi 26% 30%

250 angajaţi şi peste 31% 49%

Total 24% 40%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%

În mare măsură Într-o oarecare măsură

Grafic F4D. Autoevaluarea impactului acţiunilor de RSE asupra companiei

Ponderea întreprinderilor care au economisit în mare măsură şi într-o oarecare măsură resurse financiare
prin reciclare, reducere consum de energie şi prevenirea poluării, pe domenii de activitate

Industrie 25% 42%

Construcţii 25% 47%

Comerţ 20% 36%

Hoteluri, restaurante,turism,transport 26% 33%

Tranzacţii financiare şi imobiliare 15% 31%

Total 24% 40%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%

În mare măsură Intr-o oarecare măsură

51
 Grafic F4S. Autoevaluarea impactului acţiunilor de RSE asupra companiei

Ponderea întreprinderilor care au economisit în mare măsură şi într-o oarecare măsură resurse financiare
prin reciclare, reducere consum de energie şi prevenirea poluării, în raport cu structura intreprinderii

Grupuri de întreprinderi 26% 36%

Intreprinderi mari cu un set de activităţi 41% 48%

Grupuri şi întreprinderi multinaţionale 46% 31%

Nu este parte din grup 19% 40%

Total 24% 40%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

În mare măsură Într-o oarecare măsură

Grafic F8. Autoevaluarea impactului acţiunilor de RSE asupra companiei

Ponderea întreprinderilor care folosesc caracterul durabil al produselor şi serviciilor pentru a obţine avantaje
faţă de concurenţă, pe clase de mărime

10-49 angajaţi 27%

50-249 angajaţi 38%

250 angajaţi şi peste 49%

Total 36%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%

52
 Grafic F8D. Autoevaluarea impactului acţiunilor de RSE asupra companiei

Ponderea întreprinderilor care folosesc caracterul durabil al produselor şi serviciilor pentru a obţine
avantaje faţă de concurenţă, pe domenii de activitate

Industrie 37%

Construcţii 44%

Comerţ 34%

Hoteluri, restaurante,turism,transport 26%

Tranzacţii financiare şi imobiliare 30%

Total 23%

0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40% 45% 50%

Grafic F8S. Autoevaluarea impactului acţiunilor de RSE asupra companiei

Ponderea întreprinderilor care folosesc caracterul durabil al produselor şi serviciilor pentru a obţine
avantaje faţă de concurenţă, în raport cu structura întreprinderii

Grupuri de întreprinderi 50%

Intreprinderi mari cu un set de activităţi 57%

Grupuri şi întreprinderi multinaţionale 67%

Nu este parte din grup 29%

Total 36%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%

53
 PROGRAMUL

Seminarului (atelier de lucru): Manifestarea Responsabilităţii Sociale în întreprinderile din

România

„ Seminarul are ca scop prezentarea rezultatelor obţinute în cadrul proiectului de excelenţă:

“Dezvoltarea conceptului de responsabilitate socială în întreprinderi româneşti, în context
European – RSE & UE”, în derulare.

„ Este primul Proiect de cercetare în domeniul RSE, care şi-a propus o abordare ştiinţifică,
coerentă şi pragmatică a conceptului de RSE în România;
„ Finantarea proiectului a fost obtinuta prin competiţie în cadrul Programului de cercetare de
excelenţă, coordonat de Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica;
„ Coordonarea realizării activităţilor propuse prin proiect este asigurată de Institutul National
in Domeniul Muncii si Protectiei Sociale – Bucureşti, într-un consortiu format din:
Universitatea Politehnica Timisoara, IPA, INOE, CURS.
„ Abordarea sistemică a conceptului de responsabilitate sociala a intreprinderilor (RSE) a
cuprins şi elaborarea unui chestionar, care a avut ca scop determinarea nivelului actual de
cunoaştere, înţelegere şi aplicare de către întreprinderile (companiile, firmele) din România,
a unor practici manageriale specifice conceptului de „Responsabilitate Socială a
Întreprinderilor”.

Locul de desfăşurare: sediul CURS SA

Data: 29 noiembrie 2007, durata: 10 - 16

Programul de desfăşurare:

1. CONCEPT SI FENOMEN: RESPONSABILITATEA SOCIALĂ A

ÎNTREPRINDERILOR
Scurtă prezentare a problematicii RSE, în UE şi România. Rezultate de etapa
Director de proiect dr. Vasilica Ciucă

2. Prezentarea chestionarului privind aspecte actuale ale RSE în întreprinderi din

România
Draga Atanasiu

3. Caracteristici şi metodologie de aplicare a chestionarului

Dr. Corneliu Cârţână

4. Rezultate şi consideraţii privind practicile RSE în România

Dr. Vasilica Ciucă, Draga Atanasiu

5. Intervenţii făcute de reprezentantii consorţiului şi alţi participanţi

Prof. Dr. Matei Tamasila, Ing. Roxana Antohi, drd. Marina Tautan

6. Concluzii
54
 Director de proiect dr. Vasilica Ciucă

Prezentari la seminarii

• MANIFESTAREA RESPONSABILITATII SOCIALE A INTREPRINDERILOR

Dr. Vasilica CIUCA
mat. Draga Atanasiu
I.N.C.S.M.P.S. Bucuresti

55
56