Sunteți pe pagina 1din 2

În secolul XX întreaga industrie si civilizaţie s-au bazat pe energia furnizată de petrol.

Secolul XX a fost secolul petrolului aşa cum secolul XIX a fost cel al cărbunelui.
Petrolul este o resursă epuizabilă, fiind o rocă sedimentară caustobiolitică. El se
prezintă ca un amestec complex de hidrocarburi solide şi gazoase, dizolvate în
hidrocarburi lichide. Sub influenţa presiunilor mari petrolul începe să migreze din
zonele de formare spre suprafaţă.
Toată industria modernă depinde de petrol şi de produsele sale; structura materială
şi modul de viaţă în comunităţile din suburbiile care înconjoară marile oraşe sunt
rezultatul unei ample şi necostisitoare alimentări cu petrol.
Hidrocarburile, sub forma petrolului şi a derivatelor sale, au devenit principala sursă
de energie pentru majoritatea popoarelor globului. Titeiul este important deoarece
este mai curat şi mai ieftin decât cărbunele şi mai uşor de transportat decât gazele
naturale. El are nenumărate utilizări. Uneori numit “aurul negru”, şi asigurã aproape
jumătate din energia utilizata in lume. Fără acesta transporturile s-ar bloca şi marile
utilajele industriale sau centralele termice nu ar putea funcţiona.
Ţiţeiul brut este utilizat pentru producerea combustibililor, printre care diferite tipuri
de petrol, motorină sau cherosen. Petrolul este utilizat şi pentru producerea unor
lubrifianţi uleiuri şi a vaselinelor necesare funcţionanrii utilajelor şi maşinilor. Petrolul
este utilizat si la producerea asfaltului necesar şoselelor şi o mare varietate de
produse din industria petro-chimică. Din produse petrochimice se fabrică cosmetice,
medicamente, vopsele, explozibili, fertilizatori, fibre sintetice cum ar fi nailonul,
cerneluri, insecticide, coloranţi, mase plastice şi cauciucuri sintetice — utilizate la
anvelope.
Rezervele de ţiţei au dus însă si la conflicte internaţionale, iar utilizarea lui a cauzat
poluare şi daune mediului înconjurător.
Creşterea pretului resurselor energetice sugrumă procesul de democratizare. Lupta
pentru controlul resurselor energetice se contureaza tot mai pregnant drept
principalul motor al relaţiilor internaţionale, iar o trecere în revistă a celor mai
arzătoare conflicte scoate la iveala aproape in fiecare caz o legatura cu exploatarile
de petrol si gaze. Teza interesului american pentru petrolul irakian dar si pentru
intregul Orient Mijlociu a fost amplu comentata in presa internationala, interesul
Chinei si Rusiei in a apara pozitia Teheranului in actuala criza nucleara este explicabil
si prin afacerile din domeniul energetic pe care le au cu Iranul, iar sfidarea Statelor
Unite de catre o serie de tari sud-americane, precum Venezuela sau Bolivia, este
motivata de increderea pe care le-o dau acestor state resursele de petrol si gaze.
Termenul Orientul Mijlociu
Orientul Mijlociu este o zonă geografică situată în sudul şi estul Mării Mediterane,
care se întinde din estul Mediteranei până în Golful Persic. Orientul Mijlociu este o
subregiune a Asiei, însă unii geografi susţin că este o parte a Africii. Cele patru culturi
principale din Orientul Mijlociu sunt cea evreiască, cea persană, cea arabă şi cea
turcă. Aceste sfere culturale au origini lingvistice şi etnice diferite.
Termenul Orientul Mijlociu defineşte o zonă generală, deci nu există graniţe precise.
Majoritatea geografilor consideră că acesta include Arabia Saudită, Bahrainul, Egiptul,
Emiratele Arabe Unite, Iranul, Turcia, Irakul, Israelul, Iordania, Kuweitul, Libanul,
Omanul, Qatar, Siria, Yemen şi teritoriile palestiniene (Cisiordania şi fâşia Gaza).
Ţările din Magreb (Algeria, Libia, Maroc şi Tunisia) au legături strânse cu Orientul
Mijlociu, datorită asocierii lor culturale şi istorice puternice. Ţările africane Mauritania
şi Somalia au de asemenea legături cu regiunea. Turcia şi Cipru, deşi din punct de
vedere geografic, fac parte din Orientul Mijlociu, se consideră părţi ale Europei (deşi
Universitatea Tehnică a Orientului Mijlociu este situată în Ankara, Turcia).
Afganistanul, situat în estul Orientului Mijlociu, este şi el uneori considerat a face
parte din acesta.
Începând cu mijlocul secolului XX, Orientul Mijlociu este un centru de afaceri mondial,
şi probabil cea mai sensibilă zonă a lumii din punct de vedere strategic, politic,
economic şi cultural. În zonă se află importante resurse de ţiţei.
Orientul Mijlociu are in momentul de fata o influenta covarsitoare asupra politicii
intregii planete. Ajunge numai sa deschidem televizorul la unul dintre jurnalele de
stiri din Romania sau strainatate ca sa ne dam seama de asta. Mai mult decat atat,
cei mai multi analisti considera ca trebuie sa regandim in functie de valorile si
actiunile oamenilor din aceasta parte a lumii modul in care ne privim propria noastra
viata. Iar daca ocidentalii nu au fost foarte atenti la evolutia evenimentelor din
Orientul Mijlociu, evenimente tragice, precum actele teroriste si razboaiele din ultimul
secol, i-au obligat sa o faca.