Tabloul III

Prin excelenta apartine cosmicului . In acest spatio-timp Luceafarul devine

Hyperion .

Taramul traversat este cel al genezelor.Modul de manifestare a ipostazei

Demiurgice , a absolutuilui este Logosul .Prin Logos , Demiurgul-geniu instituie
doua trepte ale lumii .Pe prima treapta se afla fiintele fara de moarte , asemenea
lui Hyperion , iar pe cea de-a doua se situeaza fiintele determinate de spatiu sit
imp , fiintele in ipostaza lor definite .

Odata cu zborul cosmic , Luceafarul devine mai viu decat insasi imaginatia care le
produce, dovada strofa la care a renuntat poetul,plansul e desavarsirea finite , ira
lacrima o desavarsire pura si simpla a sinelui .

Ajuns la Demiurg ii cere murirea insa acesta nu cere un sens definibil prin opozitia
viata moarte .Viata sau moartea nu exista in Unitatea absoluta .

Demiurgul in dialogul purtat cu Hyperion ii ofera adevarata fata a omenirii

accentuand repetabilitatea evenimentelor si subliniind totodata oarba lor
devenire intru devenire si nicidecum intru fiinta .

Ultima strofa din acest tablou reinstituie antiteza fiinta-nefiinta , individual-

general , moarte-viata.