Curs 4. Structura socială.

Instituţii şi organizaţii

Radcliffe-Brown [1979](2000)
Structură socială = ”un aranjament ordonat al părţilor sau elementelor componente” (17)

Instituţie socială = ”norme de conduită încetăţenite ale unei forme particulare de viaţă
socială” (17)

Diferenţa dintre organizaţie şi structură: în cadrul structurii sunt relaţii dintre oameni
controlate instituţional; organizaţia dispune de activităţi (18)

- nici un sistem social nu atinge un echilibru perfect, fapt ce implică schimbarea (47) –
citat important pentru combaterea criticii că structuralismul nu poate explica schimbarea)

Ioan Mihăilescu (2003, 174-5)

Instituţia socială = sisteme de comportamente şi relaţii ce reglementează viaţa şi
activitatea indivizilor (satisface anumite nevoi sociale fundamentale)

Structura socială = un ansamblu de relaţii cuprinzând o multitudine de elemente (poziţii

sociale, grupuri, pături şi clase sociale, instituţii sociale) ce posedă însuşirile de totalitate
transformare şi reglaj.

Organizarea socială = un sistem de roluri şi instituţii sociale, de modele

comportamentale, de mijloace de acţiune şi de control social care asigură satisfacerea
nevoilor unei colectivităţi, coordonează acţiunile membrilor acesteia, relaţiile dintre ei şi
asigură stablitatea şi coeziunea colectivului

Constantin Schifirneţ (2002)

Structura socială = un asnamlu de interacţiuni umane şi sociale integrate într-un sistem,
căruia îi oferă omogenitate şi continuitate, şi-i determină identitatea şi stabilitatea (37)

Instituţiile = ansambluri sociale în care membrii aleşi sau desemnaţi ai grupurilor sunt
investiţi în îndeplinirea funcţiilor stabilite public, dar cu caracter impersonal, în
satisfacerea trebuinţelor individuale şi de grup, pentru stabilirea comportamentelor
tuturor membrilor grupului prin reglui de influenţare şi control (41)

Organizaţia = ansamblu uman constituit prin interacţiunea membrilor săi în mod

intenţionat pentru realizarea unor scopuri specifice (59)

Allan G. Johnson (Dicţionarul Blackwell de sociologie) (1995/2007)

Instituţie = ansamblu durabil de idei despre cum urmează a fi atinse scopurile general
recunoscute ca importante într-o societate
= este importnt să deosebim între instituţii şi manifestările sale concrete
(ex. între familiile individuale şi familie ca instituţie)

Mihaela Vlăsceanu (1993)

1
Organizaţia = este un sistem structurat de interacţiune a oamenilor în scopul realizării
unor obiective comune (19)

Vezi critica adusă conceptului de ”structură” adusă de Raymon Boudon în primul capitol
din Texte sociologice alese. Vezi, de asemenea, Lazăr Vlăsceanu (Metodologia cercetării
sociale) şi Cătălin Zamfir (Structurile gândirii sociologice)

Tipuri de instituţii (economice, juridice, culturale, politice etc.)

Instituţi totale (vezi Goffman, Azilul)

Organizaţia birocratică. Birocraţia modernă are următoarele caracteristici:

1. Activitatea membrilor birocraţiei este reglementată de legi şi regulamente
administrative.
2. Presupune o clară ierarhie monocratică (subordonatul răspunde direct în faţa
unui singur superior).
3. Managementul organizaţiei este bazat pe documente scrise. Biroul,
documentele, valorile afacerii sunt separate de bunăstarea privată (de
gospodărie).
4. Membrii structurii birocratice trebuie să urmeze anumite cursuri pentru a
dobândii o calificare corespunzătoare poziţiei din organizaţie.
5. Organizaţia birocratică cere o devoţiune totală, o capacitate de muncă totală.
6. Managementul organizaţiei urmează reguli generale, care implică
jurisprudenţa, managementul administrativ sau de afaceri (Weber, vol. II,
1921/1978, 956-958).
Este o definiţie a biocraţiei văzută ca tip ideal. În realitate nu toate aceste caracteristici
sunt îndeplinite.

Status şi rol

Ralph Linton – vezi cap. ”Status and Role” din The Study of Man. An Introduction
Statusul = o poziţie într-o anumită structură (113)
- statusul dlui Jons = suma tuturor statusurilor

Rol = partea dinamică a statusului - rol general = suma tuturor rolurilor

metaforic relaţia individ-status = relaţia şofer-locul şoferului
status atribuit (ascribed)
status dobândit (achieved)
societăţile bine integrate sunt dominate de statusuri atribuite. Asta nu însemnă că
societăţile mai rigide sunt mai puţin fericite (130)
Status fundamental (predominant inventat de Everett Hughes în anii ‘40) = sex, vârstă,
rasa, ocupaţia

Aşteptări pentru îndeplinirea rolului: necesare, oligatorii, facultative) (Mihăilecu, 2003,

107-8)
Alte concepte: adjudecare, compartimentare, raţionalizare; eşec de rol, conflit de rol,
conflict de status (vezi Mihailescu).

2
Ervin Goffman – Viaţa cotidiană ca spectacol
Concepte: dramaturgie socială, rol, performare, gestionarea impresiei, cincul

Septimiu Chelcea (Cap. 7) – vezi Obedienţa

Stanley Milgram (1974) - memorarea de cuvinte perechi – greseală sancţionată cu
electroşocuri – 25% dintre subiecţi au administrat şocuri letale – schimbarea locului de
desfăşurare a evenimentului într-o instituţie fără prestigiu a dus la scăderea obedienţei
Philip Zimbardo (profesor la Univerisitatea Stadford) (1971) – ”gardienii şi prizonierii”

Max Weber (vol. II, 1921/1978, 305)

status = orice comportament tipic al vieţii umane care este determinat de estimări
specifice sociale pozitive sau negative ale prestigiului” (305)

grup de status = totalitatea persoanelor care împărtăşeşte o situaţie de status,

- Statusul este strâns legat de stilul de viaţă, de consumul de bunuri, iar acest fapt poate să
coreleze pozitiv cu clasa socială, fără ca această relaţie să fie necesară: o persoană poate
să fie bogată şi să ducă o viaţă simplă 1, iar altă persoană fără a avea venituri mari să aibă
un stil de viaţă corespunzător unui prestigiu ridicat.

Bibliografie
Chelcea, Septimiu (coord.). (2006). Psihosociologie. Teorie și aplicații. Bucureşti:
Editura Economică. (Obedienţa, pp.138-141)
Goffman, Ervin. [1961] (2004). Aziluri. Iasi: Editura Polirom.
Goffman. Ervin. [1959](2003). Viaţa cotidiană ca spectacol. Bucureşti. Editura
comunicarre.ro.
Johnson, Allan G. [1995](2007). Dicţionarul Blackwell de sociologie. Bucurşti: Editura
Humanitas.
Linton, Ralph. (1936). The Study of Man. An Introduction. New York: Appelton-Century-
Crofts, INC. (vezi cap.: Status and Role)
Mihăilescu, Ioan. (2003). Sociologie generală. Concepte fundamentale și studii de caz.
Iași: Editura Polirom. (vezi Cap. 5 si Cap. 8)
Radcliffe-Brown, A.R. [1952](2000). Structură și funcţie în societatea primitivă. Iaşi:
Editura Polirom. (Introducere)
Schifirneţ, Constantin. (2002). Sociologie. Bucureşti: Editura comunicare.ro. (Cap. 3 şi 5)
Vlăsceanu, Lazăr. (1982). Metodologia cercetării sociologice. Orientări şi probleme.
Bucureşti: Editura ştiinţifică şi enciclopedică. (pp. 59-88)
Weber, Max. [1921](1978). Economy and Society. An Outline of Interpretative
Sociology. (Vol. I şi II). Berkeley: University of California Press. (pp. 302-307,
956-1005)
Zamfir, Cătălin. (1987). Structurile gândirii sociologice. Bucureşti: Editura Politică. (cap.
6)
1
A apărut un conceptul nou numit „simplitate voluntară” (voluntary simplicity) care se referă la faptul că
unii oameni cu nivel de bunăstare ridicat şi chiar celebrii adoptă un stil de viaţă simplu (inclusiv
vestimentar) (Etzioni, 2001/2002, 69-98).