Sunteți pe pagina 1din 2

TRIGLICERIDE (esteri ai glicerolului cu acizi graşi).

Multe contoverse se ridică pe seama substanţelor grase, însă, scopul


acestei informări nu este de ordin gastronomic, în ceea ce priveşte dieta,
ci acela de a încerca să explicăm ce se petrce cu substanţele grase în
organism.
Substanţele lipidice produc-prin ardere –energie metabolică. În afara
acestui rol energetic, ele joacă şi alte roluri, pe care le vom menţiona
ulterior.
Consumarea trigliceridelor. Cure de slabire rapide.
Scindarea trigliceridelor în ţesutul gras (adipos) are loc sub acţiunea unui
ferment specific până în faza de glicerol, care este o monoglicerid, adică
o grăsime simplă şi de dimensiuni foarte mici. Glicerolul astfel obţinut are
o triplă utilizare:
a)este ars în prezenţa oxigenului;
b)estefolosit pentru resinteza trigliceridelor sau altor compuşi graşi;
c)poate fi utilizat în procesul de glucogeneză.
Glicerolul se combină cu fosforul,formând glicerofosfat.El este sintetizat
din lipide, dar poate proveni şi din glucoză.Sub această formă intră în
procesul de ardere l glucozei, pe calea amintită, denumită Emden-
Meyerhof.
Pe lângă trigliceridele din ţesuturi, plasma găzduieşte şi ea trigliceride,
care circulă transportate de proteine în aşa-numitele „complexe
lipoproteice”. Trigliceidele sunt lipide ce înmagazinează multă energie
potenţială pentru organism.
Anabolizarea trigliceridelor(biosinteza).
Prin acest proces se sintetizează molecule. Este clar că , dacă în urma
catabolizării trigliceridelor se obţin glicerol şi acizi graşi, în sinteza
acestora gliceroul va fi elementul de bază.
a)când sinteza are loc în lumenul intestinal, viteza de reacţie este mare şi
se trece prin etapele monoglicerid(glicerol)-diglicerid-triglicerid;
b)a doua cale de sinteză a trigliceridelor are loc în ţesuturi, pornind de la
glicerofosfat ca element de bază şi substanţa denumită acetil-coenzima
A. Amintim faptul că glicerofosfatul poate proveni fie din glicerol prin
fosforilare în prezenţa ATP, fie din glucoză pe calea
dihidroxiacetonofosfat. Folosirea acestei căi necesită prezenţa insulinei,
care permite pătrunderea glucidelor în celulele ţesutului gras, unde are
loc sinteza.
În ceea ce priveşte efectele exerciţiilor fizice asupra trigliceridelor, putem
aminti că trigliceridele din plasmă şi muşchi au o ardere crescută în timpul
efortului, fără să se observe după aceasta o scădere aconcentraţiei lor
intramusculare.
S-a constatat că metabolismu trigliceridelor este influenţat de cantitatea
de insulină secretată. Cu cât este mai multăinsulină cu atât scade mai
mult cantitatea intramusculră a trigliceridelor. Când durata exerciţiului
este prelungită, trigliceridele se depun în în muşchi, unde capacitatea de
ardere şi deci de consum a grăsimilor este mai mare. Reiese că în timpul
efortului grăsimile neutre(trigliceridele)sunt arse în cantitate mai mare
decât în repaos. În felul acesta este împiedicată depunerea lor în ţesuturi.