MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

CENTRUL SCOLAR NR. 1

BUCURESTI

LUCRARE DE DIPLOMA
PENTRU SUSTINEREA EXAMENULUI DE ABSOLVIRE A
SCOLII POSTLICEALE CU PROFIL
BALNEOFIZIOTERAPIE-MASAJ

METODE DE TRATAMENT BALNEOFIZIOTERAPEUTIC

IN
SPONDILARTRITA ANCHILOZANTA

Coordonator:
Prof. Dr. GURAU ANCA
Maistru instructor.
STAN ILDIKO

Candidat:
 STRETEF ELICIAN

SESIUNEA IUNIE-2003

PROIECTUL LUCRARII DE DIPLOMA

1. Titlul lucrarii.
2. Etiopatogenie:
2.1.Ereditate;
2.2.Factori infectiosi;
2.3.Alti factori etiopatologici.
3. Anatomie patologica.
4. Simptomatologie
4.1.Istoricul bolii actuale
4.2.Anamneza generala
4.3.Starea prezenta cu examenul clinic.
4.3.1.Starea prezenta;
4.3.2.Examenul clinic;
4.3.3.Examenul radiologic;
4.3.4.Examenul de laborator.
4.4.Complicatile Spondilitei.
5. Criterii clinice, radiologice si de laborator pentru
sustinerea diagnosticului.
6. Diagnostic diferentiar;
7. Evolutia bolii;
8. Prognosticul bolii;
9. Tratament:
9.1. Profilactic:
 9.2. Curativ:
10. Igieno-dietetic;
11. Corectia starii psihice;
12. Medicamentatos;
13. Tratament ortopedic;
14. Tratament chirurgical.
15. Terapia fizicala si de recuperare prin
hidrotermotterapie generala sau locala si
electroterapia.
16. Masajul;
17. Kinetoterapia;
18. Terapie ocupationala.
19. Cura balneara;

20. TITLU

Spondilita anchilozanta este o boala inflamatoare cronica care

afecteaza predominant coloana vertebrala, procesul inflamator debutand
frecvent la nivelul articulatilor sacroiliace si progresand ascendent.
Boala evolueaza spre fibroza, osificare si anchiloza a coloanei
vertebrale, proces reflectat in denumirea greceasca a bolii: "spondilos"
=vertebra si "anchilos" =stramb.
Suferinta mai este cunoscuta sub numele de: boala Marie Strumpel,
pelvispondilita anchilozanta, spondilartrita anchilozanta si spondilita
anchilopoetica.
Spondilita anchilozanta alaturi de: sindromul Reiter, artropatiile
reactive, artropatia psoriazica, boala Wipple, sindromul Behcet,
artropatii enteropatice;se afla sub entitatea "Spondilartropatii
seronegative". Sub aceasta denumire este reprezentat grupul de artropatii
inflamatoare distincte fata de poliartrita reumatoida. Prefixul "spondil"
subliniaza afectarea frecventa a coloanei vertebrale, iar termenul de
"seronegativ" implica absenta factorului reumatoid .
Caracteristicile acestui grup sunt: absenta factorului reumatoid,
absenta nodulilor subcutanati, sacroileita cu sau fara spondilita, aspecte
clinice comune, agregare familiala si incidenta crescuta a antigenului de
histocompatibilitate H.L.A.-B27.
Din grupul spondilartropatiilor seronegative, spondilita anchilozanta
repede evoluari in cea ce priveste patogenia, imunologia si chiar
epidemiologia. De asemenea, terapia acestei afectiuni a fost mult
modificata de aportul antiinflamatoarelor nesteroidiene, dar si de
combinatile fizioterapice si kinetoterapice, care permit mentinerea unei
mobilitati a coloanei cat mai fiziologice si prevenirea anchilozei.

21. ETIOPATOGENIE.

Incidenta bolii in populatie variaza in jur de 1%, fiind mai frecventa la

barbati decat la femei. Predominanta maladiei la barbati (tineri) este de
mult recunoscuta (raport 2.5-4-8-8 la 1, dupa diferiti autori).

2.1 EREDITATEA:

In etiologia bolii factorii genetici joaca un rol importanttiparul

H.L.A.-B27 fiiind intalnit la 90-95% dintre pacienti. Studii facute pe
subiecti H.L.A.-B27 pozitivi au demonstrat ca pana la 20% dintre acestia
au simptome clinice si radiologice de boala sau numai modificari
radiologice.

S-a aratat ca incidenta bolii printre rudele celor cu spondilita

anchilozanta este de 22.6 ori mai mare decat in loturile de referinta, iar
intr-un studiu asemanator, se apreciaza ca maladia ar fi de 30 de ori mai
frecventa printre rudele consanguine al spondiliticilor. S-a mai remarcat
cresterea frecventei bolii in familile ce prezinta o femeie bolnava de
spondilita anchilozanta.
Astfel studiindu-se cariotipul cu spondilita anchilozanta, s-au
evidentiat, la 7% dintre spondilitici, anomalii cromozomiale (cum ar fi
prezenta unui cromozom "y" de lungime neobijnuita). Deasemenea sa
evidentiat fragilitate si anomalii cromozomiale la mai multi membrii ai
unei familii consanguine cu o agregare neobijnuita a spondilozei
anchilozante.
Situsul genetic al acestui antigen este pe cromozomul 6, in apropiere
de gena reavctiei imunitare; el se transmite autosomal dominant, cu o
penetranta de 70% la barbati si 10% la femei.
Dar antigenul H.L.A.-B27 nu are patogenitate directa (ca si complexele
imune din artrita reumatoida); este doar un martor al terenului favorizant
care se transmite genetic dominant, in timp ce spondilita anchilozanta nu
se transmite genetic. Evidentierea ei la bolnavii cu durerilombosacrate in
cadrul unui context clinic insuficient conturat poate permite un
diagnostic mai precoce al spondilitei anchilozante si instituirea unei
terapi adecvate.
Aceste date pun in evidenta modificaea raspunsului imun al
organismului purtatoare de antigen H.L.A.-B27 fata de actiunea altor
factorietiologici sau ata de alte agresiuni, cel mai adesea exogene
implicate in etiologia spondilitei anchilozant, dar, cae, in absenta
terenului ereditar favorizant nu ar conduce la o stare morbida.

1.2 FACTORI INFECTIOSI:

Alaturi de factorii genetici, un rol important se acorda factorilor de

mediu, respectiv infectiilor. Initial s-a acordat importanta infectiilor
genito-urinare, iar mai apoi s-a discutat implicarea Klebsellei
Pneumoniae. Agentul infectios a fost identificat la 70% dintre pacientii
cu spondilita anchilozanta in perioada activa de boala si numai 20%
dintre cei in faza inactiva, incidenta agentului infectios pe locul martor
fiind de 16%.
Forestier, in 1938 apreciaza ca infectiile gonococice latente ar juca un
rol hotarator in patogenia spondilitei anchilozante, iar frecventa maladiei
net superiora la barbati s-ar datora traectului diferit al limfaticelor
prostatei si veziculelor seminale, care merg la ganglionul presacrat, de
unde limfa urca pe fata anterioara a coloanei vertabrale, comunicand cu
limfaticele sacrului si a articulatiilor vertebrale. Mai plauzibile fata de
alte ipoteze, aceasta ar putea

explica numai acele cazuri de spondilita anchilozanta la care intalnim

infectia neisseriana in antecedente. Ori, numarul cazurilor la care nu
intalnim onococia, care sa fie precedat de aparitia spondilitei
anchilozante, este mult mai mare.
In 1916, Leroy si Fessinger descriu triada conjunctivita-uretrita-
sinovita postdizenterica la patru bolnavi la care Reitrer mai adaoga un
caz.
Asa s-a nascut ipoteza reumatismului de origine enterica. Dar intre
cele doua razboaie mondiale, s-au descris unele oculo-uretro-sinovite
concomitent sau urmand enteritelor ndezinterice sau asociate cu uretrite
negonococice.
Este de mult cunoscut rolul recto-colitei, ulcero-hemoragice in
determinaea proceselor de sacroileita bilaterala, cu evolutie ascendenta
progresiva tip spondilta anchilozanta.
Daca asocierile amintite nu pot explica etiologia infectioasa a tuturor
cazurilor de spondilita anchilozanta, ipoteza infectioasa este mai degraba
sustinuta de aspectul clinico-evolutiv al bolii cu fenomenele
insotitoare(V.S.H.accelerat, anemie hipocroma, astenie, subfebrilitate,
pierdere in greutate), ca si modificarile anatomopatologice de tip
inflamator ale articulatiei afectate.

1.3 ALTI FACTORI ETIOPATOGENICI:

In absenta unei etiologi sigue, in aparitia si evolutia spondilitei

anchilozant au fost implicati numerosi factori.
S-a crezut ca spondilita anchilozanta s-ar datora unei hiperparatiroidii
si s-a comunicat chiar rezultate bune dupa paratiroifdectomie,
neconfirmate ulterior.
 Hollander explica osificarea ligamentlor prin legea Holznecht dupa
care aceasta ar fi o reactie de aparatre fata de osteoporoza corpilor
vertebtrali, spondilita anchilozanta fiind mai mult o osteopatie decat o
poliatropatie.
Traumatismele coloanei vertebrale, chiar minore neinsemnate,
expunerile repetate sau prelungite la frig si umezeala, au fost evidentiate
anamnetic la un procent insmnat din cazuri. Observatiile clinice precise
arata ca acestea pot interveni ca factori favorizanti, precipitanti sau de
redesteptare a bolii dar nu li se pot atribui un rol determinant evident.
Acasti factori favotizanti, exo- si endogen, pot contribui la exprimarea
fenotipica a "tarii" genetice sau rolul lor se poate limita la grabirea
aparitiei suferintei, care pana atunci evolueaza subclinic.

Oricum, in precizarea ei individualizarea tratamentului la un

spondilitic este absolut necesar sa investigam eventuala existenta a unor
factori exogeni posibila implicare in aparitia si agravarea suferintei si
saupra carora putem interveni terapeutic si recuperator.

3.ANATOMIE PATOLOGICA:

Leziunile patologice reflecta un proces inflamator cronic caracterizat

initial prin hipervascularizatie si infiltrare cu limfocite, plsmocite,
macrofage. Leziunile inflamatoare mentnate au tendinta de vindecare
prin fibroza si osificae.
Sunt afectate articulatiile coloanei vrtebrale, atit cele sinoviale
diartrodiale (interapofizare si costovertebrale), cat si cele cartilaginoase
nesinoviale (intervertregrale, manubriosternala, simfiza pubiana).
Articulatia sacroiliaca afectata precoce, poseda atat caracterele
articulatiei cartilaginoase, cat si ale celei sinoviale. Articulatiile
periferice (sold, umar, genunchi) sunt ineresate mai rar ca cele vetebrale.
 Leziunile anatomopatologice sunt de trei tipuri;
22. inflamatoare;
23. neinflamatoare ( osificare, fibroze);
24. depunei de amiloid.
In functie de stadiul evolutiv si forma clinica, aceste trei tipuri de
leziuni se vor combina in grade variate caracteristice fiecarui bolnav. In
plus, o parte din bolnavi, prezinta leziuni ale unor organe interne care
complica atat diagnosticul cat si aprecierea evolutiva.

4.SIMPTOMATOLOGIE.

4.1 ISTORICUL BOLII:

Consta in intervievarea bolnavului pentru a afla conditiile aparitiei

primelor simptome swi modul debutului (brusc sau lent ), in cazul
complicatiilor tardive. Se mai constata simptomele subiective, impotenta
functionala. Se precizeaza de catre bolnav, tratamentele anterioare facute
pana la data consutului.

4.2 ANAMNEZA GENERALA:

Ne poate furniza date importante privind etiopatogenia afectiunii, iar

in cazuri de traumatisme descrierea meanismului de producere al
acestora. Este necesara o anamneza foarte stransa pentru a realiza
vechimea si nuanta suferintei.

4.3 STAREA PREZENTA CU EXAMENUL CLINIC:

4.3.1 STAREA PREZENTA:

 Tabloul clinic este dominat de durerea lombara care prezinta
caracterele durerii tipicede cauza inflamatoare ce debuteaza insidios,
este recidivanta si persistanta. Apare in special in jumattea a doua a nopti
si este de intensitate vareiabila, insotindu-se de redoare matinala.
Durerea se amelioreaza dupa exercitiu fizic si se agraveaza dupa repaos
prelungit.Uneori durerii lombare i se asociaza radiculalgie sciatica cu
iradiere pana la spatiul popliteu, recidivanta, bilaterala, aparand
alternanta (sciatica in bascula).
Pentru sintetizare, simptomatologia spondilitei anchilozante a fost
grupata in trei sindroame: clinic, radioligic si biologic, iar evolutia bolii
a fost stadializata si ea, mai mult in scop didactic, in trei faze: de debut,
de evolutie (extensie) si de stabilizare.
In majoritatea cazurilor, evolutia spondilitei anchilozante afecteaza
ascendent coloana vertebrala, incepand cu prindeea articulatiilor
sacroiliace a coloanei dorsolombare si, apoi, a coloanei cervicale, iar
semnele dominante sunt: durerea, redoarea si limitarea mobilitati cu
paticularitati segmentare.
Prindrea articulatiilor sacroiliace corespunde, la peste jumatate din
cazuri, fazei de debut.
Intr-un procent mic (20%) si mai ales la femei si copii boala
debuteaza prin artrite periferice. Acestea sunt frecvent localizate la sold
si genunchi.
Durerea lombosacrata din spondilita anchilozanta are unele trasaturi
caracteristice. In majoritatea cazurilor, suferindul este un barbat tanar de
20-30 ani, care solicita consultul pentru o durere sau redoare lombara,
lombosacrata, de intensitate moderata, dar tenace, care s-a instalat in luni
sau ani cu perioade de relativa acalmie. Uneori, durerea din spondilita
anchilozanta este localizata in partea inferioara a coloanei vertebrale si
sugereaza un lumbago cronic foarte rar la tineri. Durerea apare la trei-
patru dimineata si trezeste bolnavul din somn. Alteori, la scularea din
pat, pacientul simte doar o redoare a segmentului lombar, la inceput

nesemnificativa, pentru ca apoi sa observe ca este jenat la gesturile

uzuale. De cele mai multe ori, probele de elongatie sciatica sunt
negative.
Aceste suferinte pot fi insotite de astenie, inapetenta, uneori stare
subfebrila, scadere in greutate.
Afectarea coloanei ar corespunde fazei de expansiune a bolii. Aceasta
se face uneori in 20-30 de ani, prin pusee succesive separate, la
intervalle de latenta aparent completa, dar, cu fiecare puseu, redoarea
creste si mobilitatea se reduce.
Afectarea coloanei dorsale si a toracelui se face concomitent sau in
continuarea afectarii regiunii lombare. Poate aparea deformarea cifotica
a coloanei cu toracele aplatizat antero-posterior "in expiratie". Aceste
suferinte sunt urmarea extinderii procesului inflamator la nivelul
articulatilor interapofizare posterioare. Aplatizarea toracelui este pusa in
seama atrofierii muschilor pectorali, iar mecanismul cifozei se invoca si
hipotonia muschilor extensori ai rahisului.
In fazele tardive ale evolutiei de stabilizare a procesului ingflamator
si, mai ales, cand tratamentul a fost tarziu inceput sau incomplet, dupa
ani de suferinta, deformarile dau bolnavului o postura caracteristica,
datorita proiectiei anterioare a capului, a cifozei (dorsale sau
dorsolombare), flexiei de grade variabile a articulatilor coxofemurale si
genunchilor, asa zisa "in Z" sau "de schior".
Exista si posibilitatea anchilozei in rectitudine, comparata de unii
autori cu imaginea din tabloul "Lazar, scoala-te din groapa".
Manifestarile extraarticulare coincid cu iridocilita uni- sau bilaterala.
Poate survenii ca modalitate de debut sau in timpul evolutiei.
Prin aspectele clinice semnalate se remarca, cel mai frecvent,
insuficienta aortica dar si insuficienta mitrala.
Pemasura ce procesul inflamator cuprinde articulatile costovertebrale
si sternocostale, se trece de la respiratia toracica fiziologica la cea
abdominala.

4.3.2. EXAMENUL CLINIC AL BOLNAVULUI:

Odata ce diagnosticul a fost stabilit examenul clinic al bolnavului

trece pe primul plan in cea ce priveste precizarea formei clinice si gradul
afectarii din punct de vedere functional al segmentelor prinse de
procesul inflamator cronic. Tot prin examenul clinic obtinem informatii
in cea ce priveste ritmul evolutiei bolii si, impreuna cu datele furnizate
de examenele paraclinice, posibilitatea de a aprecia eficacitatea
mijloacelor terapeutice aplicate.
Examenul cluinic al bolnavului de spondilita anchilozanta presupune:
- examenul clinic generap pe aparate si sisteme;

- examenul coloaneivertebrale in ansanblu si pe segmente, ca si a

articulatiilor umerilor, soldului si articulatiile peruiferice;
- stabilirea restului functional (adica a segmentelor neafectate,
care trebuie mentinute si tonificate cu ajutorul mijloacelor
terapeutice si de profilaxie de care dispunem);
- inregistrarea dinamica, in fisa de dispensarizare a bolnavului de
spondilita anchilozanta, a datelor de bilant osteoarticular si
muscular, atat pentru segmentele afectate, cat si pentru cele
libere, pentru a surprinde primele semne de extindere a bolii.
Aceste date vor fi comparate cu cele considerate normale de statica si
dinamica osteoarticulara si vor fi raportate la situatia concreta a
pacientului (conditi de viata si munca, activitate profesionala cu
specificul ei, deprinderi etc.).

4.3.3.EXAMENUL RADIOLOGIC:

In cazul suspectarii unei spondilite anchilozante, trebuie executat la

nivelul coloanei si articulatilor sacroiliace.
Tabloul radiologic al leziunilor spondilitei anchilozante ale
articulatilor periferice seamana foarte mult cu leziunile din artrita
reumatoida dar evolutia lor difera: in spondilita anchilozanta artritele
sunt nondistructive si osifiante.

4.3.4. EXAMENUL DE LABORATOR:

 Cea mai valorioasa proba de laborator este viteza de sedimentare a
hematiilor (V.S.H.).
La 80% din bolnavi V.S.H. este crescut cu valori osciland intre 20-100
mm/h. Nu exista relatie intre valorile V.S.H. si vechimea bolii, dar
accelarea ei arata, de cele mai multe ori, o faza de activitate a bolii.
In 15-20% din cazuri, V.S.H. este normala, desi clinic pot fi uneori
semne de evolutie.
La 23% din cazuri s-au intalnit valori pana la 10.5 gr la mie
hemoglobina.
Numarul leucocitelor se situeaza, in majoritatea cazurilor intre
limitele normale.
Urocultura a fost sterila la 87.5% si a evidentiat prezenta colibacilului
la12.5%.

4.4 COMPLICATIILE SPONDILITEI ANCHILOZANTE:

- Cea mai severa complicatie este insuficienta cardiaca, urmare

fie a valvulopatiei aortice sau a cordului pulmonar cronic,
datorat insuficientei respiratorii restrictive.
- Cand coloana vertebrala devine rigida, traumatismele, chiar
nensemnate, o pot fractura ca pe un os lung cu leziuni
neurologice grave.
- Tuberculoza pulmonara este prezenta la 5-8% din cazuri,
datorita, mai ales, insuficientei ventilatorii
- Dupa 10-30 ani de evolute, se poate instala o hipotrofie
musculara progresiva mergand pana la casexie.
- Amiloidoza, intalnita pana la 6% din cazuri, mai ales la formele
severe, cu evolutie indelungata, este caracterizata prin depuneri
de amiloid in diferite organe. Cand este interesat, predominant,
 rinichiul, prognosticul este grav, bolnavii sfarsind, frecvent, in
insuficienta renala.

5. CRITERII CLINICE, RADIOLOGICE SI DE

LABORATOR PENTRU SUSTINEREA
DIAGNOSTICULUI.

Penru spondilita anchilozanta, la debut, s-au formulat unele criteri de

diagnosticare devenite clasice:
- rahialgia nocturna lombara, dorsala sau cervicala;
- durere in fese uni- sau bilaterala;
- prinderea toracelui in procesul inflamator cu limotarea
expansiunii respiratori;
- localizari periferice de tip inflamator;
- redoare lombara sau cervicala;
- osificari paravertebrale;
- artrite interapofizare;
- V.S.H.accelerata;
- evolutie in pusee, cel putin un puseu dureros;
- apartenenta la grupul HLA-B27.

6. DIAGNOSTIC DIFERENTIAR.

Cea mai frecventa confuzie se face cu hernuia de disc.Caracterele

durerii manifestate prin debut brutal, agravata la repaos si calmata de
efort orienteaza diagnosticul care va fi confirmat de radiografie.

Spondiloza hiperostozanta reprezinta un diagnostic clinic dificil.

Bolnavii prezinta dureri vertebrale si limitarea marcata a miscarilor in
segmentele afectate, dar expansiunea cutiei toracice este normala,
articulatiile costovertebrale ne fiind lezate. Radiologic se evidentiaza
prezenta osteofitelor. Acestea au o pozitie transversala, sunt grosolane,
iar cand fuzioneaza sunt distantate de cioprpii vertebrali, spre deosebire
sindesmofite care sunt fine si sunt in axul cloanei. Diagnosticul
diferentiar al spondilitei anchilozante include si pe cel al celorlalte
spondilartropatii seronegative.

7.EVOLUTIA BOLII.

Boala are o evolutie indelungata cu exarcerbari si remisiuni spontane

sau terapeutice Cu cat debutul bolii este mai precoce cu atat evolutia este
mai severa. 15% dintre bolnavii cu spondilita debutanta la varsta de 15-
16 ani vor necesita in urmatoii 15 ani de proteza totala de sold. Prezenta
manifestarilor extraarticulare ca irita acuta, amiloidaza secundara sau o
evolutie rezistenta la tratament intuneca prognosticul bolii.

8.PROGNOSTICUL BOLII.

Prognosticul functional, cu exceptia formelor rapid si sever

invalidante, este, de asemenea, bun ca si capacitatea de munca pe care
va trebuii sa o pastram atat cat este posibil si sa incurajam bolnavii sa nu
abandoneze munca. Uneori, se poate pune problema reorientarii
profesionale.
In general, evolutia si prognosticul spondilitei anchilozante sunt in
functie de precocitatea diagnosticului si tratamentului.

9.TRATAMENT.

9.1.PROFILACTIC:

Sunt recomandate metode de profilaxie secundara, prin evitarea

pozitiilor vicioase, gimnastica respiratorie, evitrea staticii prelungite si
mersul pe teren accidentat.
Sportul recomandat este inoul: spate, bras, fluture . Se mai pot executa
exercitii de fitness in limita posibilitatilor.
9.2.CURATIV.

25. TRATAMENT IGIENO-DIETETIC:

Caracterul cronic al bolii, modificarile degenerative articulare si

atrofiile musculare, anemia etc., sunt elemente clinice care orienteaza
regimul alimentar al spondilartriticului.
Este necesar un aport caloric suficient, dar cu o proportie crescuta de
proteine animale, in scopul diminuarii tilburarilor distrofice si anemiei.
De asemenea, regimul va inclusde suplimentari de vitamine, in special
vitamina C dar si a vitaminelor din grupul B, si a vitaminelor A si D.
Prezenta anemiei impune, in plus, o alimentatie bogata in fier.
Mai este recomandat un regim alimentar moderat hiposodat.
Mai este necesar un regim de protectie a mucoasei gastrice, cu
evitarea alcoolului, condimentelor, supelor de carmne, dulciurilor
concentrate etc. (deci a tuturor alimentelor care cresc secretia gastrica) si
administrarea preventiva a laptelui si derivatilor nefermentati. Se indica,
de asemenea aplicarea unui sistem de mese mici, repetate cel putin in
perioada administrarii unor medicamnente ca drogurile antiinflamatoare
nesteroidiene.

26. CORECTIA STARII PSIHICE:

Terapia psihoterapa se loveste de toate dificultatile caracteristice unui

bolnav cronic, cu o afectiune invalidanta, deseori cu raspuns descurajat
la tratament.
Insomnia:poate fi intalnita la numerisi bolnavi, secundara atat
durerilor inflamatoare, cat si a pozitiei incomode de odihna.
Anxietatea: este o manifestare enerala de raspuns psihic al bolnavului
la izolarea in cadrul spitalizarii si la problemele sociale ridicate de boala.
In scopul combaterii acestor fenomene se folosesc drogurile
tranchilizante.
Reactiile depesive: pot fi intalnite, in grade variate, la bolnavii de
spondilita. Treapia include drogurile ortotimizante, care cresc nivelul
cerebral de serotonina.

c. MEDICAMENTATIE ANTIINFLAMATORIE:

Terapia medicamentoasa a sponilitei anchilozante se sprijina in primul

rand pe o clasa eterogena de droguri cu nomenclatura actual

rcunoscuta:substante antiinflamatoare nesteroidiene. In al doilea rand se

utilizeaza glucocortizonii.
Medicamentatia folosita in spondilita anchilozanta se dozeaza dipa
cum urmeaza:
Droguri antiinflamatoare nesteroidiene:
- Acidul acetilsolicilic;
- Indometacin;
- Talmetin;
- Suldinac;
- Zomeripac;
- Fenilbutazona;
- Oxifenilbutazona;
- Ibuprofen;
- Fenoprofen Ca;
- Pirprofen;
- Naproxen;
- Meclofenamat de Na;
- Acid nefenomic;
- Diclofenac;
- Felden.
In spondilita anchilozanta utilizarea acestor substante constituie baza
terapiei medicamentoase,.
 Alte droguri utilizate in conditi oarecum speciale in spondilita include
glucocortizonii.

d.TRATAMENT ORTOPEDIC:

Tratamentul ortopedic este indicat pentru corectarea unor mari

diformitati care se instaleaza, cu tot tratamentul medicamentos si balneo-
fizoical corect aplicate.
Cand pozitiile fiziologice nu pot fi controlate si corectate cu ajutorul
posturilor sau cand durerile si contracturile musculare sunt mari si nu
diminueaza sub tratament pot fi indicate corsete rigide de gips. Pentru a
forta corectarea cifozei dorsale,uneori se introduc bucati de fetru intre
corset si stern. Pentru prevenirea si corectarea flexiei coloanei cervicale
cat si proiectiei anterioare a capului se adaoga corsetului un support
pentru barbie, care mentine privirea bolnavului inainte si extensia
coloanei cervicale.
Tot ca masuri ortopedice pot fi indicate cadre sau paturi de
hiperextensie.
Indicatiile uneia sau alteia dintre posibilitatile oferite de ortopedie se
va face in functie de starea clinica a bolnavului si de felul cum raspunde
la tratamente, avand totdeauna in vedere faptul ca anchiloza coloanei si a
altor

articulatii afectate in spondilita, este de dorit sa se faca in pozitii

fiziologice cu pastrarea axelor, functionale, de miscare.

27. TRATAMENT CHIRURGICAL:

Tratamentul chirurgical in spondilita anchilozanta este rezervat unor

cazuri speciale atunci cand afectarea articulatiilor periferice este de o
agresivitate intensa sau cand deformarile si anchilozele sunt atat de
pronuntate, incat fac dificila sau imposibila activitatea de autoservitre a
bolnavului.
- Sinovectomia, de preferet timpurie;
 - Osteotomiile vertebrale sunt indicate celor cu deformare fixa si
mare a coloanei in flexie;
- Artrodeza unei articulati mari;
- Endoprotezele, daca indicatia pentru endoproteza se pune
relativ usor in cazul pacientilor de 60-70 ani, in cazul tinerilor
nu se poate opta de la inceput pentru endoproteza ca solutie
definitiva.

28. TERAPIAFIZICALA SI DE RECUPERARE PRIN

HIDROTERMOTERAPIE GENERALA SAU LOCALA SI
ELECTROTERAPIA:

Termoterapia este o procedura de baza in cadrul terapiei fizicale a

spondilitei anchilozante. Importanta ei consta din:
- ca procedura care precede si pregateste kinetoterapia si
- ca procedura in sine, producatoare de hiperemie, cand urmarim
aceasta.
Aplicatile de caldura se impart in:
- aplicatii generale de caldura si
- aplicatii locale de caldura.
Aplicatile generale de caldura se impart in aplicatii umede si uscate.
Din cele umede fac parte baile, impachetarile generale cu namol si
baile cu aburi.

BAILE CALDE:
Baile calde, in functie de temperatura apei, sunt considerate
urmatoarele:
- la temperatura de indiferenta (360 C);
- calde (370 C);
- hiperterme (38-390 C);
- intenshiperterme (400 C).

In spondilita anchilozantasunt indicate, mai ales, baile hiperterme, cand

urmarim efectele circulatorii si spasmolitice, miorelaxante in vederea
pregatirii pentru kinetoterapie si baile intens hiperterme de 40 0 C si
peste, atunci cand dorim sa interceptam mecanismele imunologice cu
scopul modularii lor.
Baile de 380 C timp de 10 minute sunt foarte potrivite inainte de o
sedinta de kinetoterapie.
In baile de 400 C si peste fluxul termic este foarte intens.
Termoreceptorii sunt puternic excitati, se produce reflexul
termocirculator, care va declansa vazodilatatia brusca periferica, cea ce
va solicita circulatia sistematica.
Efectul antiinflamator si antiinfectios se explica atat prin actiunea
directa pe germenele incriminat, cunoscandu-se sensibilitatea diferitilor
germeni la valori variate de temperatura inalta, cat si prin vazodilatatie si
cresterea debitului circulator.
Vom evita termoterapia generala la bolnavii tratati, cu afectiuni
asociate, cardiovasculare sau respiratorii, la care vom prefera o
termoterapie generala blanda sau locala.
Pentru efectul miorelaxant sunt incluse aplicatile umede de caldura
decat cele uscate.
Bolnavilor de spondilita li se pot indica baile hiperterme atat in
stationare cat si in dispensare, policlinici, sanatorii balneare sau la
domiciliu dupa urmatoarea tehnica: Corpul imersionat pana la gat in
cada cu apa calda la 350C. Comprese umede reci pe frunte, termometru
sub limba aparat de tensiune landemana. La 3-5 minute din momentul
imersiei se creste temperatura apei cu 10 C si, apoi, la fiecare 1-3 minute
se sreste cu 10 C prin adaous de apa calda, pana la 38.50 C-39.50-400 C
temperatura sublinguala si 41-450 C temperatura apei din baie. Dupa ce
am atis temperatura centrala dorita, bolnavul ramane in baie inca 10-20
minute. In timpul procedurii se urmareste pulsul, care creste cu 10-20
batai pe minut, pentru fiecare grad de temperatura centrala. Se va
urmari, de asemenea raportul dintre puls si respiratie.
Pentru a mentine efectul de incalzire se recomanda, dupa baie,
impachetarea uscata completa 40-50 minute, cu comprese pe frunte,
controland pulsul si tensiunea in continuare.
Procedura poate fi urmata si de masaj sedativ sau spalare cu dus rece
la 200 C -20 secunde.
Alta procedura de hidroterapie generala, mai putin folosita este baia
cu namol integral (cu namol sapropelic sau cu namol de turba).
Deoarece namolul are termoconductibilitate mai mica decat apa,
transferul de caldura spre tegument este mai lent. De acea, la baile de
namol se folosesc temperaturi mai mari, pana la 46-47 0 C fata de 44-450
C in baile cu apa.

Mai des folosite in statiuni balneare sunt baile cu namol diluat (5-10
Kg./vana) la 37-390 C la 20 de minute, sau baile cu sare (2-4 Kg/vana)
sau apa sarata de Ghiol 37-390 C, 15-20 minute.
Impachetarea generala cu namol cald necesita 25-35 Kg namol la cel
putin 420 C, cu care se face o ungere pe partile expuse ale corpului, in
strat gros de 2-3 cm. Cu cat namolul este mai vascos, se poate folosi la
temperaturi mai mari, pana la 500 C.
Atat in timpul baii cat si impachetarii cu namol, se va pune compresa
umeda rece pe frunte, care protejeaza, crescand termoliza.

BAIA DE ABURI:

In baia de abur completa, vaporii de apa au temperatura de 50 0 C sau

putin peste.
Baia de abur se poate face in camera cu abur, dulap cu abur sau in
instalatii improvizate.
In 15 minute se elibereaza deficitul caloric, dupa care, la fiecare 15
minute temperatura centrala creste cu 10 C, aceasta ajungand la 39-39.50
dupa 25-30 minute de baie.
Dupa baia de aburi, se recomanda o procedura de racire(o fuziune
completa, baie de imersiein cada sau bazin, dus general rece), pentru a
reface tonusul vascularsi a indeparta transpiratia.
Dintre procedurile uscate de termoterapie generala, bolnavilor de
spondilita le pot fi indicate: baia de lumina generala, sauna si baia de
nisip.
 BAIA DE LUMINA GENERALA:

Este o procedura termoterapeutica intensa, datorita actiunii directe

asupra tegumentelor a razelor inflarosii si vizibile din spectrul
electromagnetic.
Este o baie de aer cald. Caldura este data de 20-25 de becuti de 100-
wati. Aerul din baia de lumina se incalzeste la 60-800 C.
Baia generala de lumina se suporta bine, in prima faza, pentru ca aerul
este uscat. Dupa 20 de minute, in faza a doua a baii de lumina, termoliza
nu mai este eficienta, transpiratia stagneaza si curge, procedura se
suporta greu. Se pune compresa umeda pe frunte, termometrul sub
limba. Procedura poate fi urmata de impachetare umeda completa 20-30
minute sau spalare completa la 220 C dus sau afuziune fulger. O baie
generala de lumina de 15 minute este o pregatire foarte buna pentru
kinetoterapie. Ea poate preceda si unele proceduri de electroterapie
indicata in spondilita.

SAUNA;

Se executa intr-o camera cu pereti din lemn de pin. Temperatura

aerului se ridica la 80-1000 C, dar umiditatea aerului este foarte mica.
Este bine suportata chiar de cei cu infarct in antecedente. In timpul
procedurii se poate arunca peste piatra incinsa 1-2 litri de apa, care se
evapora instantaneu, si da senzatia unui jet de caldura pe piele. Se poate
face si flagerare cu nuiele foarte elastice, care elibereaza histamina,
marind vazodilatatia. Dupa aceasta supraincalzire, urmeaza imersia intr-
un bazin mic, cu apa rece sau un dus foarte rece sau imersia in piscina
terapeutica.

BAIA COMPLETA DE NISIP:

Este indicata la cei cu spondilita in timpul curei de litoral. Se poate

face pe plaja marii sau cu nisip fin, cuartos, incalzit artificial la 40-50 0 C.
Pacientul se aseaza dezbracat pe nisip, apoi va fi acoperit cu un strat de
nisip, gros de 10-12 cm. Compresa umeda rece pe frunte.
Durata 20-30 minute. Dupa procedura urmeaza spalare completa sau
baie in mare.
Aplicatiile locale de caldura ca si cele generale pot fi umede sau
uscate.
Dintre aplicatiile locale de caldura se pot recomanda:

BAIA ASCENDENTA LA EXTREMITATI:

Se gface in cazi speciale pentru maini si picioare. La inceput apa are

temperatura de 350 C si in decurs de 6 minute se creste pana la 40-44 0 C.
Dupa atingerea acestei temperaturi procedura se continua inca 20-
450minute. Este indicata, mai ales, bolnavilor de spondilita care au si
tulburari de circulatie periferica. Daca restul corpului este izolat termic
(acoperit) si sudoarea nu se poate evapora suficient, aportul de caldura
poate avea efect hiperemiant.

IMPACHETAREA CU PARAFINA:

Aplicata corect, este cea mai buna procedura de termoterapie locala.

Parafina are temperatura de topire de 50-600 C si termoconductibilitatea
mai mica decat a apei. Corect, parafina, se aplica lichida sau semilichida
prin pensulare, baie sau turanand-o intr-un manson in jurul articulatiei.
Impachetarea cu parafina va fi urmata de spalarea regiunii la 20-22 0
C.

CATAPLASME, IMPACHETARILE LOCALE CU NAMOL:

La 44-460 C in strat de 2-4 cm., pe o durata de 25-35 minute,

realizeaza o termoterapie mai intensa. Se aplica in regiunea dorsala a
trunchiului pe centuri si pe membre, partile de corp pe care nu sa aplicat
namolul fiind acoperite. Urmeaza sud de curatire.
Aplicatiile locale de caldura uscata:

BAIA DE LUMINA PARTIALA:

Poate fi indicata c preincalzire inainte de kinetoterapie. Daca durata

este mai mare de20 minute si restul corpului este acoperit, poate avea
efect iperemiant. Este urmata de spalare la 22 0 C sau dus general, scurt.
Se pot prescrie de 1-3 ori pe zi cate 15-20 minute.

TERMOPATUL:

Este indicat cand urmarim un flix termic moderat si de durata.

Caldura este cedaaq de cele 3-4 pungi cu lichid termopexic incalzit la
70-800 C, care, in primele 30 minute, cedeaza multa caldura cu efect
miorelaxant si de profunzime.

ELECTROTERAPIA.

Foloseste curentul electric sub diferite aspecte in scop terapeutic.

Este o metoda pasiva, in general usor de suportat. In cazul spondilitei
anchilozante, electroterapia poate fi inclusa intre alte tratamente in
cadrul unei cure balneare.

CURENTI DE JOASA FRECVENTA.

Dintre curentii de joasa frcventa (0-100 Hz) indicati ca: galvanizari,

ionizari, stimuli de joasa frecventa (sinusoidali, neofaradic, rectangular,
triunghiular, progresiv, exponential, diadinamic), in tratamentul
spondilitei putem folosi ionogalvanizarile si curentii diadinamici.
Folosirea curentului galvanic este cea mai veche dintre metodele de
electroterapie. Oricare ar fi metodologia de aplicare, efectele vasculare
sunt pe primul plan, crescand debitul cutanat circulant cu 500%, iar pe
cel muscular cu 300%.
 La locul de aplicare al electrozilor se produc fenomene fizico-
chimice, care modifica excitabilitatea, si conductibilitatea tesuturilor
astfel: la anod

scade excitabilitatea si creste diferenta de potential, la catod prin

depolarizare creste excitabilitatea, scade diferenta de potential.
Durata unei sedinte este de 15-20 de minute iar ritmul de aplicare
poate fi in functie de starea clinica, de 2-3 ori pe zi, zilnic sau la 2-4 zile.
Numarul total de 10-15 sedinte se poate repeta dupa 2saptamani-3luni.
Vom avea grija ca, pe durata tratamentului bolnavul sa adopte o
postura relaxanta. In cazul spondilitei, acest aspect este foarte important,
intrucat, pe durata unei galvanizari pacientul poate face concomitent si
tratamentul postural, in functie de regiunea de tratat.
Oricare ar fi amplasamentul electrozilor, vom tine seama, mereu, ca
anodul este electrodul analgetic si de obicei, va avea o suprafata mai
mica. Electrodul indirect - catodul va avea o suprafata mai mare; situat
distal de anod, va rezulta un curent descendent sedativ, situat proximal,
va rezulta un curent ascendent proximal.
Baile galvanice (patru celulare) pot fi, deasemenea, recomandate
bolnavilor de spondilita anchilozanta, mai ales celor cu forme periferice,
cand sunt afectate articulatiile mici ale extremitatilor.
Folosind efectele de polarizare si modificare a permeabilitatii tisulare
ale curentului galvanic, putem introduce, prin tegument substante
farmacologice active. Procedura este o ionogalvanizare sau, mai simplu
o ionizare. IN cazul afectiunilor articulare cronice, inflamatorii sau
degenerative, ionoforeza este mult utilizata. Intre alte avantaje ale
metodei, fata de administrarea parenterala a medicamentelor, amintim
ca, prihn ionoforeza, putem delimita precis zona de tratat in functie de
marimea si functia electrozilor avand posibilitatea de a introduce local
doze relativ mari de substanta farmacologica activa ca ioni, deci ca
forma electrochimica, care intra imediat in reactie.
Dar datorita ionilor paraziti de la suprafata tegumentelor, cantitatea de
substanta activa care patrunde se r5educe. De aceea, este necesar ca
solutia anodica sau catodica sa contina de cel putin 20 de ori mai multi
ioni activi de introdus.
Dupa ce curatim tegumentul, aplicam electrodul prin intermediul
invelisului hidrofil imbibat cu solutia medicamentoasa la care se adauga
4-5 ml din solutia de protectie. Trecerea unor substante prin tegument
este foarte mica sau nu patrunde deloc(butazolidina); altele
(antibioticele) nu se introduc prin ionofaza pentru ca sunt foarte
alergizante. Se folosesc substante cu actiune antiinflamatorie, antialgica,
care sunt indicate in tratamentul spodilitei.
Practic putem face ionizarile cu aceeasi aparatura si accesorii ca
pentru galvanizari. Deosebirea consta in accea ca in loc de a imbiba
stratul hidrofil

cu apa sau cu ser fiziologic caldut, vom folosi una din solutile
medicamentoase.
Curentii diadinamici sunt curenti sinusoidali redresati. Au 3 efecte
principale:
- de stimulare a motricitatii, sensibilitatii si troficitatii;
- efect de inhibitie prin blocaj catodic al durerii al tonusului
muscular crescut in starile spastice;
- efect de obijnuinta, cea ce inseamna, de fapt, inhibitia, anularea
primelor doua efecte.
Ritmul de aplicare al sedintelor poate fi, dupa starea clinica a
bolnavului de 2-3 ori pe zi sau o sedinta la 2-3 zile.
Cand urmarim, efectul analgetic, este bine sa sistam procedura dupa
6-8 sedinte, pentru ca, uneori, continuand aplicarea ei, durerile se pot
exacerba.

CAMPURI MAGNETICE DE JOASA FRECVENTA:

Magnetodiafluxul este denumirea aparatului care genereaza campuri

magnetice de joasa frecventa folosite in scop terapeutic.
Aparatul poate furniza 3 forme de camp magnetic (continu, intrerupt
ritmic si intrerupt aritmic).
 Seria de tratament cuprinde 10-12 sedinte si se recomanda 3-5 serii pe
an. Vom avea grja ca bobinele sa fie orientate cu nordul spre cap si sudul
spre picioare iar pacientul cu capul spre nord.

CURENTII FRECVENTA MEDIA

Cuprinde domeniul intre 1000-100000 Hz.

In electroterapie se folosesc frecvente intre 4000-5000 Hz.si frecventa
de 1000 de Hz.
Cand in spondilita sunt afectate si alte articulatii (periferice) putem
indica media frecventa sub media curentilor interferentieri, avand grija
sa aplicam electrozi in mod corespunzator, incat cele doua circuite sa se
interfereze in zona de tratat.
Intensitatea trabuie sa fie crescuta si redusa progresiv, la inceputul si
sfarsitul procedurii. Durata sedintelor este de 15-20 minute cand folosim
electrozi placa si 10 munue cand folosim electrozi ventuza. Numarul
sedintelor este variabil dupa scopul propus si starea clinica a pacientului.
Se pot face zilnic sau la doua zile.
Pentru a mari efectul de profunzime al procedurii (in general a tuturor
procedurilor de electroterapie ) este bine ca aceasta sa fie precedata fie
de masaj, fie de parafina sau baie de lumina.

ULTRASUNETELE:

Undele ultrasonore sunt oscilati mecanice ale materiei cu frecventa

mai mare decat a sunetelor percepute de urechea omului. Este o energie
mecanica obtinuta din energie electrica. Oscilatiile care sunt imprimate
tesuturilor realizeaza un micromasaj.
Ca tehnica de tratament exista doua modalitati de aplicare: directa sau
indirecta prin intermediul apei sau cu oglinda reflectorizanta.
In aplicarea directa, cu capul de tratament in contact cu tegumentul si
uniform apasat, vom face miscari longitudinale si circulare. Pielea se
unge cu ulei de parafina. Dar, pentru ca ultrasunetul mareste
permeabilitatea de membrana se pot introduce substante
medicamentoase care cresc actiunea fibrinolitica.
Eficienta ultrasunetelor este mai mare daca este facuta dupa masaj sau
parafina.

MASAJUL.

Sub diferite forme (manual, uscat sau umed masajul face parte din
"triada" caldura-miscare-masaj sau masaj miscare caldura, in afectiunile
aparatului locomotor.
Masajul este o prelucrare metodica a partilor moi ale corpului in scop
fiziologic sau curativo-profilactic.
Masajul are efecte locale si generale.
Efectele locale sunt:
- actiune sedativa asupra durerilor de tip nevralgic, muscular si
articular;
- actiune hiperemianta locala de imbunatatire a circulatiei locale,
care se manifesta prin incalzirea si inrosirea tegumentului
asupra carora se exercita masajul;
- inlaturarea lichidelor interstitiale de staza, cu accelerarea
proceselor resorbtiei in regiunea masata.
Efectele generale sunt:
- stimularea fuunctiilor aparatului respirator;
- stimularea fuunctiilor aparatului circulator;
- cresterea metabolismului bazal;
- efecte favorabile asupra starii generale a organismului prin
imbunatatirea somnului si sedarea durerilor musculare.
Masajul este compus din manevre principale si manevre secundare.

Manevrele principale sunt: neteziri si vibratii (manevre sedative);

framantat, frictiune si tapotament (manevre tonefiante).

DELIMITAREA ANATOMICA A REGIUNII CERVICO-DORSO

LOMBARA.

Scheletul zonei este alcatuit din: coloana vertebrala, centura

scapulohumerala, cutia toracica si centura pelviana.
Coloana vertebrala este alcatuita din 32-33 vertebre, impartita in cinci
zone:
- zona cervicala alcatuita din 7 vertebre;
- zona dorsala alcatuita din 12 vertebre;
- zona lombara alcatuita din 5 vertebre;
- zona sacrala formata din 5 vertebre sudate;
- zona coccigiana alcatuita din 4-5 vertebre sudate.
Centura scapulohumerala are scheletul format din: omuplat (scapula),
clavicula (situata anterior), acromeon.
Cutia toracica este alcatuita din 12 perechi de coaste legate posterior
de coloana vertebrala dorsala, si anterior se articuleaza cu osul stern.
Centura pelviana este alcatuita din oasele coxale (ilion, ischion),
posterior se articuleaza cu coloana vertebrala iar anterior cu osul pubis.
Masa musculara a zonelor este alcatuita din: trapez, sterno-cleido-
mastoidian, marii dorsali, romboizi, rotunzi (mare, mic si pronator),
dintati, patratul lombar, muschii fesieri.

TEHNICA MASAJULUI:

Avand in vedere ca pacientul cu spondilita anchilozanta prezita dureri

se efectueaza un masaj sedativ. Masajul se executa pe regiunile:
cervicala, dorsala, lombara si in articulatiile periferice. Inaintea
masajului se poate executa o procedura de incalzire pentru relaxarea
musculaturii.
Bolnavul este asezat in decubit ventral si se incepe procedura cu
neteziri, pe zona dorso-lombara, de la plica fesiera cu palmele intinse, se
merge ascendent pe paravertebrali si pe interiorul zonei pana la partea
superioare a zonei dorsale si se opreste in jurul umerilor. Se mai pot
executa neteziri tot cu palmele intinse si pe partea exterioara a corpului
si se incheie la vertebra cervicala C7. Procedure se mai poate continua
cu frictiuni combinate cu vibratii, numai daca se poate si in perioadele
de acalmie. Dupa acea se executa netezirile de intrerupere pe directile
aratate mai sus si cu aceeasi tehnica. Urmeaza vibratiile pe toata
suprafata musculara, se executa cu mana intinsa si articulatia carpiana
relaxata. Procedura se incheie cu toate tipurile

de netezire ca la inceputul sedintei. Pe regiunea fesiera fiind o zona cu

musculatura foarte dezvoltata se pot executa si usoare framantari
combinate cu vibratii si geluiri pe toata suprafata musculara. Inaintea
procedurii de masaj se poate administra un supozitor cu indometacin
pentru calmarea durerilor lombare i o executie mai aprofundata in zona
respectiva.
Dupa terminarea masajului in zonele respective, pacientul este ridicat
in sezut pentru a i se putea executa masajul in zona cervicala. Se executa
tot un masaj sedativ dar pe alte directii. Framantarile se incep de la gaura
occipitala si se coboara in jos pana la C7 si apoi se inconjoara umerii
pana la acromion. O alta rforma de netezire este cand mainile
maseurului se muleaza pe gatul pacientului. O alta forma este cu
degetele Index si medius pe langa coloana vertebrala, se coboara de la
gaura occipitala pana la C7.
Masajul in articulatile periferice se executa cu neteziri cu partea
cubitala sau cu policele in articulatie si se pot face usoare framantari
combinate cu vibratii. Masajul la o articulatie se executa dupa ce in
prealabil a fost facuta o incalzira a regiunii superioare si inferioare
articulatiei.
Masajul poate fi precedat de kinetoterapie.

29. KINETOTERAPIA.

Obiectivul fundamental al terapiei spondilitei este mentinerea

mobilitatii segmentelor neafectate si imbunatatirea acesteia, atunci cand
este diminuata datorita proceselor inflamatorii-osifiante. Acest obiectiv
se realizeaza in primul rand prin miscare. Pentru a avea rezultatele
dorite kinetoterapia trebuie instituita precoce, individualizata, adaptata
 la forma clinica si stadiul evolutiv al fiecarui pacient in parte si
continua.
Este bine ca sedintele individuale de kinetoterapie sa fie precedate de
practica unei tehnici de relaxare ca si a unor exercitii de gimnastica
respiratorie.
Pacientul se va aseza pe salteaua de gimnastica intro pozitie potrivita
exercitiului de executat. Dupa relaxarea si exercitile de gimnastica
respiratorie prealabila, efectuate in decubit dorsal vom incerca adoptarea
pozitiei sezand pe saltea cu trunchiul flectat in forma de secera, cerand
bolnavului ca, dupa inspiratii adanci sa mareasca flexia trunchiului. In
felul acesta urmarim largirea spatilor intercostale cunoscut fiind ca cutia
toracica a unui spondilitic este fixata in expir.
Din pozitia sezand pe taburet sau din ortostatism, bolnavul va executa
flexiuni laterale ale trunchiului pentru antrenarea la miscare a intregii
coloane vertebrale.

Dupa aceste exercitii pregatitoare vom indica miscarile potrivite

fiecarui bolnav alegand corespunzator baza de pornire si "modelul
activ". Miscarile trebuie ca, prin accentuarea rotatilor, a flexiunilor
laterale si a retroflexilor coloanei vertebrale, sa serveasca la mentinerea
mobilitatii acesteia. Pentru fortificarea musculaturii extensoare si
destinderea musculaturii flexoare a coloanei vertebrale, respectiv pentru
a evita atrofiile si contracturile musculare, prezente in spondilita, se
recomanda exercitiile "in lant" care sa antreneze intreg corpul si
extremitatile.
Dupa executarea individuala a exercitilor, se trece, in etapa urmatoare,
la kinetoterapie in grup. Pe cat posibil, grupele vor fi alcatuite din
pacienti cu forme clinice asemanatoare.
Sedintele vor avea loc, la inceput, zilnic, timp de 2-3 saptamana, apoi
2-3 ori pe saptamana in sala de gimnastica (a sanatoriului sau
policlinicii), eventual, in bazine pentru kinetoterapie.
30. TERAPIA OCUPATIONALA.

Reprezinta forme prelungite si specializate de kinetoterapie intre ele

existand unele deosebiri de nuanta.
Terapia ocupationala foloseste intregi serii de aparate si instalatii in
scopul imbunatatiri de efectuare a unor munci sau a deprinderii unor
jocuri distractive.

CURA BALNEARA.

Pe langa programul terapeutic deschis se vor adauga in statiunile de

profil:
-Bai cu ape minerale,
-Bai cu ape termale,
-Bai cu plante si sare,
-Bai cu namol.
Mediul ambiant ca si iesirea din mediul obisnuit va grabi pacientului
vindecarea si corectia starii psihice.
Se recomanda statiunile: Ocna Mures, Slanic-Moldova, Caciulata,
Calimanesti, Baile Felix, Baile 1Mai, Baile Herculane, Vatra Dornei,
Eforie Nord, Techirghiol, Mangalia Amara, Sovata.
 BIBLIOGRAFIE.

1. SPONDILARTRITA ANCHILOZANTA - Dr. Gheorghe

Lascarache si Dr. Ioan Gutiu - Editura medicala-
Bucuresti 1985
2. COMPENDIU DE REUMATOLOGIE - -Eugen D.
Popescu,
Ruxandra Ionescu - Editura Tehnica - 1999
3. FIZIO-KINETPTERAPIA SI RECUPERAREA
MEDICALA IN AFECTIUNILE APARATULUI
LOCOMOTOR - Ieroslav Kiss
4. KINETOLOGIE, PROFILACTICA, TERAPEUTICA SI
DE RECUPERARE. Dr. Tudor sbenghe.