P. 1
SPONDILITA ANCHILOZANTA

SPONDILITA ANCHILOZANTA

|Views: 2,348|Likes:
Published by miliindianu

More info:

Published by: miliindianu on Jan 12, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/18/2013

pdf

text

original

MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE CENTRUL SCOLAR NR.

1 BUCURESTI

LUCRARE DE DIPLOMA
PENTRU SUSTINEREA EXAMENULUI DE ABSOLVIRE A SCOLII POSTLICEALE CU PROFIL BALNEOFIZIOTERAPIE-MASAJ METODE DE TRATAMENT BALNEOFIZIOTERAPEUTIC IN SPONDILARTRITA ANCHILOZANTA

Coordonator: Prof. Dr. GURAU ANCA Maistru instructor. STAN ILDIKO

Candidat: STRETEF ELICIAN

SESIUNEA IUNIE-2003

PROIECTUL LUCRARII DE DIPLOMA
h. Titlul lucrarii. i. Etiopatogenie: 2.1.Ereditate; 2.2.Factori infectiosi; 2.3.Alti factori etiopatologici. j. Anatomie patologica. k. Simptomatologie 4.1.Istoricul bolii actuale 4.2.Anamneza generala 4.3.Starea prezenta cu examenul clinic. 4.3.1.Starea prezenta; 4.3.2.Examenul clinic; 4.3.3.Examenul radiologic; 4.3.4.Examenul de laborator. 4.4.Complicatile Spondilitei. l. Criterii clinice, radiologice si de laborator pentru sustinerea diagnosticului. m.Diagnostic diferentiar; n. Evolutia bolii; o. Prognosticul bolii;

p. Tratament: 9.1. Profilactic: 9.2. Curativ: q. Igieno-dietetic; r. Corectia starii psihice; s. Medicamentatos; t. Tratament ortopedic; u. Tratament chirurgical. v. Terapia fizicala si de recuperare prin hidrotermotterapie generala sau locala si electroterapia. w.Masajul; x. Kinetoterapia; y. Terapie ocupationala. z. Cura balneara;

aa.TITLU
Spondilita anchilozanta este o boala inflamatoare cronica care afecteaza predominant coloana vertebrala, procesul inflamator debutand frecvent la nivelul articulatilor sacroiliace si progresand ascendent. Boala evolueaza spre fibroza, osificare si anchiloza a coloanei vertebrale, proces reflectat in denumirea greceasca a bolii: "spondilos" =vertebra si "anchilos" =stramb. Suferinta mai este cunoscuta sub numele de: boala Marie Strumpel, pelvispondilita anchilozanta, spondilartrita anchilozanta si spondilita anchilopoetica. Spondilita anchilozanta alaturi de: sindromul Reiter, artropatiile reactive, artropatia psoriazica, boala Wipple, sindromul Behcet,

artropatii enteropatice;se afla sub entitatea "Spondilartropatii seronegative". Sub aceasta denumire este reprezentat grupul de artropatii inflamatoare distincte fata de poliartrita reumatoida. Prefixul "spondil" subliniaza afectarea frecventa a coloanei vertebrale, iar termenul de "seronegativ" implica absenta factorului reumatoid . Caracteristicile acestui grup sunt: absenta factorului reumatoid, absenta nodulilor subcutanati, sacroileita cu sau fara spondilita, aspecte clinice comune, agregare familiala si incidenta crescuta a antigenului de histocompatibilitate H.L.A.-B27. Din grupul spondilartropatiilor seronegative, spondilita anchilozanta repede evoluari in cea ce priveste patogenia, imunologia si chiar epidemiologia. De asemenea, terapia acestei afectiuni a fost mult modificata de aportul antiinflamatoarelor nesteroidiene, dar si de combinatile fizioterapice si kinetoterapice, care permit mentinerea unei mobilitati a coloanei cat mai fiziologice si prevenirea anchilozei.

bb.ETIOPATOGENIE.
Incidenta bolii in populatie variaza in jur de 1%, fiind mai frecventa la barbati decat la femei. Predominanta maladiei la barbati (tineri) este de mult recunoscuta (raport 2.5-4-8-8 la 1, dupa diferiti autori).

2.1 EREDITATEA:
In etiologia bolii factorii genetici joaca un rol importanttiparul H.L.A.-B27 fiiind intalnit la 90-95% dintre pacienti. Studii facute pe subiecti H.L.A.-B27 pozitivi au demonstrat ca pana la 20% dintre acestia au simptome clinice si radiologice de boala sau numai modificari radiologice.

S-a aratat ca incidenta bolii printre rudele celor cu spondilita anchilozanta este de 22.6 ori mai mare decat in loturile de referinta, iar intr-un studiu asemanator, se apreciaza ca maladia ar fi de 30 de ori mai frecventa printre rudele consanguine al spondiliticilor. S-a mai remarcat cresterea frecventei bolii in familile ce prezinta o femeie bolnava de spondilita anchilozanta. Astfel studiindu-se cariotipul cu spondilita anchilozanta, s-au evidentiat, la 7% dintre spondilitici, anomalii cromozomiale (cum ar fi prezenta unui cromozom "y" de lungime neobijnuita). Deasemenea sa evidentiat fragilitate si anomalii cromozomiale la mai multi membrii ai unei familii consanguine cu o agregare neobijnuita a spondilozei anchilozante. Situsul genetic al acestui antigen este pe cromozomul 6, in apropiere de gena reavctiei imunitare; el se transmite autosomal dominant, cu o penetranta de 70% la barbati si 10% la femei. Dar antigenul H.L.A.-B27 nu are patogenitate directa (ca si complexele imune din artrita reumatoida); este doar un martor al terenului favorizant care se transmite genetic dominant, in timp ce spondilita anchilozanta nu se transmite genetic. Evidentierea ei la bolnavii cu durerilombosacrate in cadrul unui context clinic insuficient conturat poate permite un diagnostic mai precoce al spondilitei anchilozante si instituirea unei terapi adecvate. Aceste date pun in evidenta modificaea raspunsului imun al organismului purtatoare de antigen H.L.A.-B27 fata de actiunea altor factorietiologici sau ata de alte agresiuni, cel mai adesea exogene implicate in etiologia spondilitei anchilozant, dar, cae, in absenta terenului ereditar favorizant nu ar conduce la o stare morbida.

1.2 FACTORI INFECTIOSI:
Alaturi de factorii genetici, un rol important se acorda factorilor de mediu, respectiv infectiilor. Initial s-a acordat importanta

infectiilor genito-urinare, iar mai apoi s-a discutat implicarea Klebsellei Pneumoniae. Agentul infectios a fost identificat la 70% dintre pacientii cu spondilita anchilozanta in perioada activa de boala si numai 20% dintre cei in faza inactiva, incidenta agentului infectios pe locul martor fiind de 16%. Forestier, in 1938 apreciaza ca infectiile gonococice latente ar juca un rol hotarator in patogenia spondilitei anchilozante, iar frecventa maladiei net superiora la barbati s-ar datora traectului diferit al limfaticelor prostatei si veziculelor seminale, care merg la ganglionul presacrat, de unde limfa urca pe fata anterioara a coloanei vertabrale, comunicand cu limfaticele sacrului si a articulatiilor vertebrale. Mai plauzibile fata de alte ipoteze, aceasta ar putea

explica numai acele cazuri de spondilita anchilozanta la care intalnim infectia neisseriana in antecedente. Ori, numarul cazurilor la care nu intalnim onococia, care sa fie precedat de aparitia spondilitei anchilozante, este mult mai mare. In 1916, Leroy si Fessinger descriu triada conjunctivita-uretritasinovita postdizenterica la patru bolnavi la care Reitrer mai adaoga un caz. Asa s-a nascut ipoteza reumatismului de origine enterica. Dar intre cele doua razboaie mondiale, s-au descris unele oculo-uretrosinovite concomitent sau urmand enteritelor ndezinterice sau asociate cu uretrite negonococice. Este de mult cunoscut rolul recto-colitei, ulcero-hemoragice in determinaea proceselor de sacroileita bilaterala, cu evolutie ascendenta progresiva tip spondilta anchilozanta. Daca asocierile amintite nu pot explica etiologia infectioasa a tuturor cazurilor de spondilita anchilozanta, ipoteza infectioasa este mai degraba sustinuta de aspectul clinico-evolutiv al bolii cu fenomenele insotitoare(V.S.H.accelerat, anemie hipocroma, astenie, subfebrilitate, pierdere in greutate), ca si modificarile

anatomopatologice de tip inflamator ale articulatiei afectate.

1.3 ALTI FACTORI ETIOPATOGENICI:
In absenta unei etiologi sigue, in aparitia si evolutia spondilitei anchilozant au fost implicati numerosi factori. S-a crezut ca spondilita anchilozanta s-ar datora unei hiperparatiroidii si s-a comunicat chiar rezultate bune dupa paratiroifdectomie, neconfirmate ulterior. Hollander explica osificarea ligamentlor prin legea Holznecht dupa care aceasta ar fi o reactie de aparatre fata de osteoporoza corpilor vertebtrali, spondilita anchilozanta fiind mai mult o osteopatie decat o poliatropatie. Traumatismele coloanei vertebrale, chiar minore neinsemnate, expunerile repetate sau prelungite la frig si umezeala, au fost evidentiate anamnetic la un procent insmnat din cazuri. Observatiile clinice precise arata ca acestea pot interveni ca factori favorizanti, precipitanti sau de redesteptare a bolii dar nu li se pot atribui un rol determinant evident. Acasti factori favotizanti, exo- si endogen, pot contribui la exprimarea fenotipica a "tarii" genetice sau rolul lor se poate limita la grabirea aparitiei suferintei, care pana atunci evolueaza subclinic.

Oricum, in precizarea ei individualizarea tratamentului la un spondilitic este absolut necesar sa investigam eventuala existenta a unor factori exogeni posibila implicare in aparitia si agravarea suferintei si saupra carora putem interveni terapeutic si recuperator.

3.ANATOMIE PATOLOGICA:
Leziunile patologice reflecta un proces inflamator cronic caracterizat initial prin hipervascularizatie si infiltrare cu limfocite, plsmocite, macrofage. Leziunile inflamatoare mentnate au tendinta de vindecare prin fibroza si osificae. Sunt afectate articulatiile coloanei vrtebrale, atit cele sinoviale diartrodiale (interapofizare si costovertebrale), cat si cele cartilaginoase nesinoviale (intervertregrale, manubriosternala, simfiza pubiana). Articulatia sacroiliaca afectata precoce, poseda atat caracterele articulatiei cartilaginoase, cat si ale celei sinoviale. Articulatiile periferice (sold, umar, genunchi) sunt ineresate mai rar ca cele vetebrale. Leziunile anatomopatologice sunt de trei tipuri; cc.inflamatoare; dd.neinflamatoare ( osificare, fibroze); ee.depunei de amiloid. In functie de stadiul evolutiv si forma clinica, aceste trei tipuri de leziuni se vor combina in grade variate caracteristice fiecarui bolnav. In plus, o parte din bolnavi, prezinta leziuni ale unor organe interne care complica atat diagnosticul cat si aprecierea evolutiva.

4.SIMPTOMATOLOGIE. 4.1 ISTORICUL BOLII:
Consta in intervievarea bolnavului pentru a afla conditiile aparitiei primelor simptome swi modul debutului (brusc sau lent ), in cazul complicatiilor tardive. Se mai constata simptomele subiective, impotenta functionala. Se precizeaza de catre bolnav, tratamentele anterioare facute pana la data consutului.

4.2 ANAMNEZA GENERALA:
Ne poate furniza date importante privind etiopatogenia afectiunii, iar in cazuri de traumatisme descrierea meanismului de producere al acestora. Este necesara o anamneza foarte stransa pentru a realiza vechimea si nuanta suferintei.

4.3 STAREA PREZENTA CU EXAMENUL CLINIC: 4.3.1 STAREA PREZENTA:
Tabloul clinic este dominat de durerea lombara care prezinta caracterele durerii tipicede cauza inflamatoare ce debuteaza insidios, este recidivanta si persistanta. Apare in special in jumattea a doua a nopti si este de intensitate vareiabila, insotinduse de redoare matinala. Durerea se amelioreaza dupa exercitiu fizic si se agraveaza dupa repaos prelungit.Uneori durerii lombare i se asociaza radiculalgie sciatica cu iradiere pana la spatiul popliteu, recidivanta, bilaterala, aparand alternanta (sciatica in bascula). Pentru sintetizare, simptomatologia spondilitei anchilozante a fost grupata in trei sindroame: clinic, radioligic si biologic, iar evolutia bolii a fost stadializata si ea, mai mult in scop didactic, in trei faze: de debut, de evolutie (extensie) si de stabilizare. In majoritatea cazurilor, evolutia spondilitei anchilozante afecteaza ascendent coloana vertebrala, incepand cu prindeea articulatiilor sacroiliace a coloanei dorsolombare si, apoi, a coloanei cervicale, iar semnele dominante sunt: durerea, redoarea si limitarea mobilitati cu paticularitati segmentare. Prindrea articulatiilor sacroiliace corespunde, la peste jumatate din cazuri, fazei de debut. Intr-un procent mic (20%) si mai ales la femei si copii boala debuteaza prin artrite periferice. Acestea sunt frecvent localizate la

sold si genunchi. Durerea lombosacrata din spondilita anchilozanta are unele trasaturi caracteristice. In majoritatea cazurilor, suferindul este un barbat tanar de 20-30 ani, care solicita consultul pentru o durere sau redoare lombara, lombosacrata, de intensitate moderata, dar tenace, care s-a instalat in luni sau ani cu perioade de relativa acalmie. Uneori, durerea din spondilita anchilozanta este localizata in partea inferioara a coloanei vertebrale si sugereaza un lumbago cronic foarte rar la tineri. Durerea apare la trei-patru dimineata si trezeste bolnavul din somn. Alteori, la scularea din pat, pacientul simte doar o redoare a segmentului lombar, la inceput nesemnificativa, pentru ca apoi sa observe ca este jenat la gesturile uzuale. De cele mai multe ori, probele de elongatie sciatica sunt negative. Aceste suferinte pot fi insotite de astenie, inapetenta, uneori stare subfebrila, scadere in greutate. Afectarea coloanei ar corespunde fazei de expansiune a bolii. Aceasta se face uneori in 20-30 de ani, prin pusee succesive separate, la intervalle de latenta aparent completa, dar, cu fiecare puseu, redoarea creste si mobilitatea se reduce. Afectarea coloanei dorsale si a toracelui se face concomitent sau in continuarea afectarii regiunii lombare. Poate aparea deformarea cifotica a coloanei cu toracele aplatizat antero-posterior "in expiratie". Aceste suferinte sunt urmarea extinderii procesului inflamator la nivelul articulatilor interapofizare posterioare. Aplatizarea toracelui este pusa in seama atrofierii muschilor pectorali, iar mecanismul cifozei se invoca si hipotonia muschilor extensori ai rahisului. In fazele tardive ale evolutiei de stabilizare a procesului ingflamator si, mai ales, cand tratamentul a fost tarziu inceput sau incomplet, dupa ani de suferinta, deformarile dau bolnavului o postura caracteristica, datorita proiectiei anterioare a capului, a cifozei (dorsale sau dorsolombare), flexiei de grade variabile a

articulatilor coxofemurale si genunchilor, asa zisa "in Z" sau "de schior". Exista si posibilitatea anchilozei in rectitudine, comparata de unii autori cu imaginea din tabloul "Lazar, scoala-te din groapa". Manifestarile extraarticulare coincid cu iridocilita uni- sau bilaterala. Poate survenii ca modalitate de debut sau in timpul evolutiei. Prin aspectele clinice semnalate se remarca, cel mai frecvent, insuficienta aortica dar si insuficienta mitrala. Pemasura ce procesul inflamator cuprinde articulatile costovertebrale si sternocostale, se trece de la respiratia toracica fiziologica la cea abdominala.

4.3.2. EXAMENUL CLINIC AL BOLNAVULUI:
Odata ce diagnosticul a fost stabilit examenul clinic al bolnavului trece pe primul plan in cea ce priveste precizarea formei clinice si gradul afectarii din punct de vedere functional al segmentelor prinse de procesul inflamator cronic. Tot prin examenul clinic obtinem informatii in cea ce priveste ritmul evolutiei bolii si, impreuna cu datele furnizate de examenele paraclinice, posibilitatea de a aprecia eficacitatea mijloacelor terapeutice aplicate. Examenul cluinic al bolnavului de spondilita anchilozanta presupune: - examenul clinic generap pe aparate si sisteme; - examenul coloaneivertebrale in ansanblu si pe segmente, ca si a articulatiilor umerilor, soldului si articulatiile peruiferice; - stabilirea restului functional (adica a segmentelor neafectate, care trebuie mentinute si tonificate cu ajutorul mijloacelor terapeutice si de profilaxie de care dispunem);

- inregistrarea dinamica, in fisa de dispensarizare a bolnavului de spondilita anchilozanta, a datelor de bilant osteoarticular si muscular, atat pentru segmentele afectate, cat si pentru cele libere, pentru a surprinde primele semne de extindere a bolii. Aceste date vor fi comparate cu cele considerate normale de statica si dinamica osteoarticulara si vor fi raportate la situatia concreta a pacientului (conditi de viata si munca, activitate profesionala cu specificul ei, deprinderi etc.).

4.3.3.EXAMENUL RADIOLOGIC:
In cazul suspectarii unei spondilite anchilozante, trebuie executat la nivelul coloanei si articulatilor sacroiliace. Tabloul radiologic al leziunilor spondilitei anchilozante ale articulatilor periferice seamana foarte mult cu leziunile din artrita reumatoida dar evolutia lor difera: in spondilita anchilozanta artritele sunt nondistructive si osifiante.

4.3.4. EXAMENUL DE LABORATOR:
Cea mai valorioasa proba de laborator este viteza de sedimentare a hematiilor (V.S.H.). La 80% din bolnavi V.S.H. este crescut cu valori osciland intre 20-100 mm/h. Nu exista relatie intre valorile V.S.H. si vechimea bolii, dar accelarea ei arata, de cele mai multe ori, o faza de activitate a bolii. In 15-20% din cazuri, V.S.H. este normala, desi clinic pot fi uneori semne de evolutie. La 23% din cazuri s-au intalnit valori pana la 10.5 gr la mie hemoglobina. Numarul leucocitelor se situeaza, in majoritatea cazurilor intre limitele normale. Urocultura a fost sterila la 87.5% si a evidentiat prezenta

colibacilului la12.5%.

4.4 COMPLICATIILE SPONDILITEI ANCHILOZANTE:
- Cea mai severa complicatie este insuficienta cardiaca, urmare fie a valvulopatiei aortice sau a cordului pulmonar cronic, datorat insuficientei respiratorii restrictive. - Cand coloana vertebrala devine rigida, traumatismele, chiar nensemnate, o pot fractura ca pe un os lung cu leziuni neurologice grave. - Tuberculoza pulmonara este prezenta la 5-8% din cazuri, datorita, mai ales, insuficientei ventilatorii - Dupa 10-30 ani de evolute, se poate instala o hipotrofie musculara progresiva mergand pana la casexie. - Amiloidoza, intalnita pana la 6% din cazuri, mai ales la formele severe, cu evolutie indelungata, este caracterizata prin depuneri de amiloid in diferite organe. Cand este interesat, predominant, rinichiul, prognosticul este grav, bolnavii sfarsind, frecvent, in insuficienta renala.

5. CRITERII CLINICE, RADIOLOGICE SI DE LABORATOR PENTRU SUSTINEREA DIAGNOSTICULUI.
Penru spondilita anchilozanta, la debut, s-au formulat unele criteri de diagnosticare devenite clasice: - rahialgia nocturna lombara, dorsala sau cervicala; - durere in fese uni- sau bilaterala;

- prinderea toracelui in procesul inflamator cu limotarea expansiunii respiratori; - localizari periferice de tip inflamator; - redoare lombara sau cervicala; - osificari paravertebrale; - artrite interapofizare; - V.S.H.accelerata; - evolutie in pusee, cel putin un puseu dureros; - apartenenta la grupul HLA-B27.

6. DIAGNOSTIC DIFERENTIAR.
Cea mai frecventa confuzie se face cu hernuia de disc.Caracterele durerii manifestate prin debut brutal, agravata la repaos si calmata de efort orienteaza diagnosticul care va fi confirmat de radiografie. Spondiloza hiperostozanta reprezinta un diagnostic clinic dificil. Bolnavii prezinta dureri vertebrale si limitarea marcata a miscarilor in segmentele afectate, dar expansiunea cutiei toracice este normala, articulatiile costovertebrale ne fiind lezate. Radiologic se evidentiaza prezenta osteofitelor. Acestea au o pozitie transversala, sunt grosolane, iar cand fuzioneaza sunt distantate de cioprpii vertebrali, spre deosebire sindesmofite care sunt fine si sunt in axul cloanei. Diagnosticul diferentiar al spondilitei anchilozante include si pe cel al celorlalte spondilartropatii seronegative.

7.EVOLUTIA BOLII.
Boala are o evolutie indelungata cu exarcerbari si remisiuni spontane sau terapeutice Cu cat debutul bolii este mai precoce cu atat evolutia este mai severa. 15% dintre bolnavii cu spondilita debutanta la varsta de 15-16 ani vor necesita in urmatoii 15 ani de

proteza totala de sold. Prezenta manifestarilor extraarticulare ca irita acuta, amiloidaza secundara sau o evolutie rezistenta la tratament intuneca prognosticul bolii.

8.PROGNOSTICUL BOLII.
Prognosticul functional, cu exceptia formelor rapid si sever invalidante, este, de asemenea, bun ca si capacitatea de munca pe care va trebuii sa o pastram atat cat este posibil si sa incurajam bolnavii sa nu abandoneze munca. Uneori, se poate pune problema reorientarii profesionale. In general, evolutia si prognosticul spondilitei anchilozante sunt in functie de precocitatea diagnosticului si tratamentului.

9.TRATAMENT. 9.1.PROFILACTIC:
Sunt recomandate metode de profilaxie secundara, prin evitarea pozitiilor vicioase, gimnastica respiratorie, evitrea staticii prelungite si mersul pe teren accidentat. Sportul recomandat este inoul: spate, bras, fluture . Se mai pot executa exercitii de fitness in limita posibilitatilor.

9.2.CURATIV.
ff. TRATAMENT IGIENO-DIETETIC: Caracterul cronic al bolii, modificarile degenerative articulare si

atrofiile musculare, anemia etc., sunt elemente clinice care orienteaza regimul alimentar al spondilartriticului. Este necesar un aport caloric suficient, dar cu o proportie crescuta de proteine animale, in scopul diminuarii tilburarilor distrofice si anemiei. De asemenea, regimul va inclusde suplimentari de vitamine, in special vitamina C dar si a vitaminelor din grupul B, si a vitaminelor A si D. Prezenta anemiei impune, in plus, o alimentatie bogata in fier. Mai este recomandat un regim alimentar moderat hiposodat. Mai este necesar un regim de protectie a mucoasei gastrice, cu evitarea alcoolului, condimentelor, supelor de carmne, dulciurilor concentrate etc. (deci a tuturor alimentelor care cresc secretia gastrica) si administrarea preventiva a laptelui si derivatilor nefermentati. Se indica, de asemenea aplicarea unui sistem de mese mici, repetate cel putin in perioada administrarii unor medicamnente ca drogurile antiinflamatoare nesteroidiene.

gg.CORECTIA STARII PSIHICE: Terapia psihoterapa se loveste de toate dificultatile caracteristice unui bolnav cronic, cu o afectiune invalidanta, deseori cu raspuns descurajat la tratament. Insomnia:poate fi intalnita la numerisi bolnavi, secundara atat durerilor inflamatoare, cat si a pozitiei incomode de odihna. Anxietatea: este o manifestare enerala de raspuns psihic al bolnavului la izolarea in cadrul spitalizarii si la problemele sociale ridicate de boala. In scopul combaterii acestor fenomene se folosesc drogurile tranchilizante. Reactiile depesive: pot fi intalnite, in grade variate, la bolnavii de spondilita. Treapia include drogurile ortotimizante, care cresc nivelul cerebral de serotonina.

c. MEDICAMENTATIE ANTIINFLAMATORIE: Terapia medicamentoasa a sponilitei anchilozante se sprijina in primul rand pe o clasa eterogena de droguri cu nomenclatura actual rcunoscuta:substante antiinflamatoare nesteroidiene. In al doilea rand se utilizeaza glucocortizonii. Medicamentatia folosita in spondilita anchilozanta se dozeaza dipa cum urmeaza: Droguri antiinflamatoare nesteroidiene: - Acidul acetilsolicilic; - Indometacin; - Talmetin; - Suldinac; - Zomeripac; - Fenilbutazona; - Oxifenilbutazona; - Ibuprofen; - Fenoprofen Ca; - Pirprofen; - Naproxen; - Meclofenamat de Na; - Acid nefenomic; - Diclofenac; - Felden. In spondilita anchilozanta utilizarea acestor substante constituie baza terapiei medicamentoase,. Alte droguri utilizate in conditi oarecum speciale in spondilita include glucocortizonii. d.TRATAMENT ORTOPEDIC: Tratamentul ortopedic este indicat pentru corectarea unor mari diformitati care se instaleaza, cu tot tratamentul medicamentos si

balneo-fizoical corect aplicate. Cand pozitiile fiziologice nu pot fi controlate si corectate cu ajutorul posturilor sau cand durerile si contracturile musculare sunt mari si nu diminueaza sub tratament pot fi indicate corsete rigide de gips. Pentru a forta corectarea cifozei dorsale,uneori se introduc bucati de fetru intre corset si stern. Pentru prevenirea si corectarea flexiei coloanei cervicale cat si proiectiei anterioare a capului se adaoga corsetului un support pentru barbie, care mentine privirea bolnavului inainte si extensia coloanei cervicale. Tot ca masuri ortopedice pot fi indicate cadre sau paturi de hiperextensie. Indicatiile uneia sau alteia dintre posibilitatile oferite de ortopedie se va face in functie de starea clinica a bolnavului si de felul cum raspunde la tratamente, avand totdeauna in vedere faptul ca anchiloza coloanei si a altor articulatii afectate in spondilita, este de dorit sa se faca in pozitii fiziologice cu pastrarea axelor, functionale, de miscare. hh.TRATAMENT CHIRURGICAL: Tratamentul chirurgical in spondilita anchilozanta este rezervat unor cazuri speciale atunci cand afectarea articulatiilor periferice este de o agresivitate intensa sau cand deformarile si anchilozele sunt atat de pronuntate, incat fac dificila sau imposibila activitatea de autoservitre a bolnavului. - Sinovectomia, de preferet timpurie; - Osteotomiile vertebrale sunt indicate celor cu deformare fixa si mare a coloanei in flexie; - Artrodeza unei articulati mari; - Endoprotezele, daca indicatia pentru endoproteza se pune relativ usor in cazul pacientilor de 60-70 ani, in cazul tinerilor nu se poate opta de la inceput pentru endoproteza ca solutie definitiva.

ii. TERAPIA FIZICALA SI DE RECUPERARE PRIN HIDROTERMOTERAPIE GENERALA SAU LOCALA SI ELECTROTERAPIA: Termoterapia este o procedura de baza in cadrul terapiei fizicale a spondilitei anchilozante. Importanta ei consta din: - ca procedura care precede si pregateste kinetoterapia si - ca procedura in sine, producatoare de hiperemie, cand urmarim aceasta. Aplicatile de caldura se impart in: - aplicatii generale de caldura si - aplicatii locale de caldura. Aplicatile generale de caldura se impart in aplicatii umede si uscate. Din cele umede fac parte baile, impachetarile generale cu namol si baile cu aburi. BAILE CALDE: Baile calde, in functie de temperatura apei, sunt considerate urmatoarele: - la temperatura de indiferenta (360 C); - calde (370 C); - hiperterme (38-390 C); - intenshiperterme (400 C).

In spondilita anchilozantasunt indicate, mai ales, baile hiperterme, cand urmarim efectele circulatorii si spasmolitice, miorelaxante in vederea pregatirii pentru kinetoterapie si baile intens hiperterme de 400 C si peste, atunci cand dorim sa interceptam mecanismele imunologice cu scopul modularii lor. Baile de 380 C timp de 10 minute sunt foarte potrivite inainte de o sedinta de kinetoterapie.

In baile de 400 C si peste fluxul termic este foarte intens. Termoreceptorii sunt puternic excitati, se produce reflexul termocirculator, care va declansa vazodilatatia brusca periferica, cea ce va solicita circulatia sistematica. Efectul antiinflamator si antiinfectios se explica atat prin actiunea directa pe germenele incriminat, cunoscandu-se sensibilitatea diferitilor germeni la valori variate de temperatura inalta, cat si prin vazodilatatie si cresterea debitului circulator. Vom evita termoterapia generala la bolnavii tratati, cu afectiuni asociate, cardiovasculare sau respiratorii, la care vom prefera o termoterapie generala blanda sau locala. Pentru efectul miorelaxant sunt incluse aplicatile umede de caldura decat cele uscate. Bolnavilor de spondilita li se pot indica baile hiperterme atat in stationare cat si in dispensare, policlinici, sanatorii balneare sau la domiciliu dupa urmatoarea tehnica: Corpul imersionat pana la gat in cada cu apa calda la 350C. Comprese umede reci pe frunte, termometru sub limba aparat de tensiune landemana. La 3-5 minute din momentul imersiei se creste temperatura apei cu 10 C si, apoi, la fiecare 1-3 minute se sreste cu 10 C prin adaous de apa calda, pana la 38.50 C-39.50-400 C temperatura sublinguala si 41450 C temperatura apei din baie. Dupa ce am atis temperatura centrala dorita, bolnavul ramane in baie inca 10-20 minute. In timpul procedurii se urmareste pulsul, care creste cu 10-20 batai pe minut, pentru fiecare grad de temperatura centrala. Se va urmari, de asemenea raportul dintre puls si respiratie. Pentru a mentine efectul de incalzire se recomanda, dupa baie, impachetarea uscata completa 40-50 minute, cu comprese pe frunte, controland pulsul si tensiunea in continuare. Procedura poate fi urmata si de masaj sedativ sau spalare cu dus rece la 200 C -20 secunde. Alta procedura de hidroterapie generala, mai putin folosita este baia cu namol integral (cu namol sapropelic sau cu namol de turba). Deoarece namolul are termoconductibilitate mai mica decat apa, transferul de caldura spre tegument este mai lent. De acea, la

baile de namol se folosesc temperaturi mai mari, pana la 46-470 C fata de 44-450 C in baile cu apa. Mai des folosite in statiuni balneare sunt baile cu namol diluat (510 Kg./vana) la 37-390 C la 20 de minute, sau baile cu sare (2-4 Kg/vana) sau apa sarata de Ghiol 37-390 C, 15-20 minute. Impachetarea generala cu namol cald necesita 25-35 Kg namol la cel putin 420 C, cu care se face o ungere pe partile expuse ale corpului, in strat gros de 2-3 cm. Cu cat namolul este mai vascos, se poate folosi la temperaturi mai mari, pana la 500 C. Atat in timpul baii cat si impachetarii cu namol, se va pune compresa umeda rece pe frunte, care protejeaza, crescand termoliza. BAIA DE ABURI: In baia de abur completa, vaporii de apa au temperatura de 50 0 C sau putin peste. Baia de abur se poate face in camera cu abur, dulap cu abur sau in instalatii improvizate. In 15 minute se elibereaza deficitul caloric, dupa care, la fiecare 15 minute temperatura centrala creste cu 10 C, aceasta ajungand la 39-39.50 dupa 25-30 minute de baie. Dupa baia de aburi, se recomanda o procedura de racire(o fuziune completa, baie de imersiein cada sau bazin, dus general rece), pentru a reface tonusul vascularsi a indeparta transpiratia. Dintre procedurile uscate de termoterapie generala, bolnavilor de spondilita le pot fi indicate: baia de lumina generala, sauna si baia de nisip. BAIA DE LUMINA GENERALA: Este o procedura termoterapeutica intensa, datorita actiunii directe asupra tegumentelor a razelor inflarosii si vizibile din

spectrul electromagnetic. Este o baie de aer cald. Caldura este data de 20-25 de becuti de 100-wati. Aerul din baia de lumina se incalzeste la 60-800 C. Baia generala de lumina se suporta bine, in prima faza, pentru ca aerul este uscat. Dupa 20 de minute, in faza a doua a baii de lumina, termoliza nu mai este eficienta, transpiratia stagneaza si curge, procedura se suporta greu. Se pune compresa umeda pe frunte, termometrul sub limba. Procedura poate fi urmata de impachetare umeda completa 20-30 minute sau spalare completa la 220 C dus sau afuziune fulger. O baie generala de lumina de 15 minute este o pregatire foarte buna pentru kinetoterapie. Ea poate preceda si unele proceduri de electroterapie indicata in spondilita.

SAUNA; Se executa intr-o camera cu pereti din lemn de pin. Temperatura aerului se ridica la 80-1000 C, dar umiditatea aerului este foarte mica. Este bine suportata chiar de cei cu infarct in antecedente. In timpul procedurii se poate arunca peste piatra incinsa 1-2 litri de apa, care se evapora instantaneu, si da senzatia unui jet de caldura pe piele. Se poate face si flagerare cu nuiele foarte elastice, care elibereaza histamina, marind vazodilatatia. Dupa aceasta supraincalzire, urmeaza imersia intr-un bazin mic, cu apa rece sau un dus foarte rece sau imersia in piscina terapeutica. BAIA COMPLETA DE NISIP: Este indicata la cei cu spondilita in timpul curei de litoral. Se poate face pe plaja marii sau cu nisip fin, cuartos, incalzit artificial la 40-500 C. Pacientul se aseaza dezbracat pe nisip, apoi va fi acoperit cu un strat de nisip, gros de 10-12 cm. Compresa umeda

rece pe frunte. Durata 20-30 minute. Dupa procedura urmeaza spalare completa sau baie in mare. Aplicatiile locale de caldura ca si cele generale pot fi umede sau uscate. Dintre aplicatiile locale de caldura se pot recomanda: BAIA ASCENDENTA LA EXTREMITATI: Se gface in cazi speciale pentru maini si picioare. La inceput apa are temperatura de 350 C si in decurs de 6 minute se creste pana la 40-440 C. Dupa atingerea acestei temperaturi procedura se continua inca 20-450minute. Este indicata, mai ales, bolnavilor de spondilita care au si tulburari de circulatie periferica. Daca restul corpului este izolat termic (acoperit) si sudoarea nu se poate evapora suficient, aportul de caldura poate avea efect hiperemiant.

IMPACHETAREA CU PARAFINA: Aplicata corect, este cea mai buna procedura de termoterapie locala. Parafina are temperatura de topire de 50-600 C si termoconductibilitatea mai mica decat a apei. Corect, parafina, se aplica lichida sau semilichida prin pensulare, baie sau turanand-o intr-un manson in jurul articulatiei. Impachetarea cu parafina va fi urmata de spalarea regiunii la 20220 C. CATAPLASME, IMPACHETARILE LOCALE CU NAMOL: La 44-460 C in strat de 2-4 cm., pe o durata de 25-35 minute, realizeaza o termoterapie mai intensa. Se aplica in regiunea dorsala a trunchiului pe centuri si pe membre, partile de corp pe care nu sa

aplicat namolul fiind acoperite. Urmeaza sud de curatire. Aplicatiile locale de caldura uscata: BAIA DE LUMINA PARTIALA: Poate fi indicata c preincalzire inainte de kinetoterapie. Daca durata este mai mare de20 minute si restul corpului este acoperit, poate avea efect iperemiant. Este urmata de spalare la 220 C sau dus general, scurt. Se pot prescrie de 1-3 ori pe zi cate 15-20 minute. TERMOPATUL: Este indicat cand urmarim un flix termic moderat si de durata. Caldura este cedaaq de cele 3-4 pungi cu lichid termopexic incalzit la 70-800 C, care, in primele 30 minute, cedeaza multa caldura cu efect miorelaxant si de profunzime. ELECTROTERAPIA. Foloseste curentul electric sub diferite aspecte in scop terapeutic. Este o metoda pasiva, in general usor de suportat. In cazul spondilitei anchilozante, electroterapia poate fi inclusa intre alte tratamente in cadrul unei cure balneare. CURENTI DE JOASA FRECVENTA. Dintre curentii de joasa frcventa (0-100 Hz) indicati ca: galvanizari, ionizari, stimuli de joasa frecventa (sinusoidali, neofaradic, rectangular, triunghiular, progresiv, exponential, diadinamic), in tratamentul spondilitei putem folosi ionogalvanizarile si curentii diadinamici. Folosirea curentului galvanic este cea mai veche dintre metodele de electroterapie. Oricare ar fi metodologia de aplicare, efectele

vasculare sunt pe primul plan, crescand debitul cutanat circulant cu 500%, iar pe cel muscular cu 300%. La locul de aplicare al electrozilor se produc fenomene fizicochimice, care modifica excitabilitatea, si conductibilitatea tesuturilor astfel: la anod scade excitabilitatea si creste diferenta de potential, la catod prin depolarizare creste excitabilitatea, scade diferenta de potential. Durata unei sedinte este de 15-20 de minute iar ritmul de aplicare poate fi in functie de starea clinica, de 2-3 ori pe zi, zilnic sau la 2-4 zile. Numarul total de 10-15 sedinte se poate repeta dupa 2saptamani-3luni. Vom avea grija ca, pe durata tratamentului bolnavul sa adopte o postura relaxanta. In cazul spondilitei, acest aspect este foarte important, intrucat, pe durata unei galvanizari pacientul poate face concomitent si tratamentul postural, in functie de regiunea de tratat. Oricare ar fi amplasamentul electrozilor, vom tine seama, mereu, ca anodul este electrodul analgetic si de obicei, va avea o suprafata mai mica. Electrodul indirect - catodul va avea o suprafata mai mare; situat distal de anod, va rezulta un curent descendent sedativ, situat proximal, va rezulta un curent ascendent proximal. Baile galvanice (patru celulare) pot fi, deasemenea, recomandate bolnavilor de spondilita anchilozanta, mai ales celor cu forme periferice, cand sunt afectate articulatiile mici ale extremitatilor. Folosind efectele de polarizare si modificare a permeabilitatii tisulare ale curentului galvanic, putem introduce, prin tegument substante farmacologice active. Procedura este o ionogalvanizare sau, mai simplu o ionizare. IN cazul afectiunilor articulare cronice, inflamatorii sau degenerative, ionoforeza este mult utilizata. Intre alte avantaje ale metodei, fata de administrarea parenterala a medicamentelor, amintim ca, prihn ionoforeza, putem delimita precis zona de tratat in functie de marimea si functia electrozilor

avand posibilitatea de a introduce local doze relativ mari de substanta farmacologica activa ca ioni, deci ca forma electrochimica, care intra imediat in reactie. Dar datorita ionilor paraziti de la suprafata tegumentelor, cantitatea de substanta activa care patrunde se r5educe. De aceea, este necesar ca solutia anodica sau catodica sa contina de cel putin 20 de ori mai multi ioni activi de introdus. Dupa ce curatim tegumentul, aplicam electrodul prin intermediul invelisului hidrofil imbibat cu solutia medicamentoasa la care se adauga 4-5 ml din solutia de protectie. Trecerea unor substante prin tegument este foarte mica sau nu patrunde deloc(butazolidina); altele (antibioticele) nu se introduc prin ionofaza pentru ca sunt foarte alergizante. Se folosesc substante cu actiune antiinflamatorie, antialgica, care sunt indicate in tratamentul spodilitei. Practic putem face ionizarile cu aceeasi aparatura si accesorii ca pentru galvanizari. Deosebirea consta in accea ca in loc de a imbiba stratul hidrofil

cu apa sau cu ser fiziologic caldut, vom folosi una din solutile medicamentoase. Curentii diadinamici sunt curenti sinusoidali redresati. Au 3 efecte principale: - de stimulare a motricitatii, sensibilitatii si troficitatii; - efect de inhibitie prin blocaj catodic al durerii al tonusului muscular crescut in starile spastice; - efect de obijnuinta, cea ce inseamna, de fapt, inhibitia, anularea primelor doua efecte. Ritmul de aplicare al sedintelor poate fi, dupa starea clinica a bolnavului de 2-3 ori pe zi sau o sedinta la 2-3 zile. Cand urmarim, efectul analgetic, este bine sa sistam procedura dupa 6-8 sedinte, pentru ca, uneori, continuand aplicarea ei, durerile se pot exacerba.

CAMPURI MAGNETICE DE JOASA FRECVENTA: Magnetodiafluxul este denumirea aparatului care genereaza campuri magnetice de joasa frecventa folosite in scop terapeutic. Aparatul poate furniza 3 forme de camp magnetic (continu, intrerupt ritmic si intrerupt aritmic). Seria de tratament cuprinde 10-12 sedinte si se recomanda 3-5 serii pe an. Vom avea grja ca bobinele sa fie orientate cu nordul spre cap si sudul spre picioare iar pacientul cu capul spre nord. CURENTII FRECVENTA MEDIA Cuprinde domeniul intre 1000-100000 Hz. In electroterapie se folosesc frecvente intre 4000-5000 Hz.si frecventa de 1000 de Hz. Cand in spondilita sunt afectate si alte articulatii (periferice) putem indica media frecventa sub media curentilor interferentieri, avand grija sa aplicam electrozi in mod corespunzator, incat cele doua circuite sa se interfereze in zona de tratat. Intensitatea trabuie sa fie crescuta si redusa progresiv, la inceputul si sfarsitul procedurii. Durata sedintelor este de 15-20 minute cand folosim electrozi placa si 10 munue cand folosim electrozi ventuza. Numarul sedintelor este variabil dupa scopul propus si starea clinica a pacientului. Se pot face zilnic sau la doua zile. Pentru a mari efectul de profunzime al procedurii (in general a tuturor procedurilor de electroterapie ) este bine ca aceasta sa fie precedata fie de masaj, fie de parafina sau baie de lumina. ULTRASUNETELE: Undele ultrasonore sunt oscilati mecanice ale materiei cu frecventa mai mare decat a sunetelor percepute de urechea omului.

Este o energie mecanica obtinuta din energie electrica. Oscilatiile care sunt imprimate tesuturilor realizeaza un micromasaj. Ca tehnica de tratament exista doua modalitati de aplicare: directa sau indirecta prin intermediul apei sau cu oglinda reflectorizanta. In aplicarea directa, cu capul de tratament in contact cu tegumentul si uniform apasat, vom face miscari longitudinale si circulare. Pielea se unge cu ulei de parafina. Dar, pentru ca ultrasunetul mareste permeabilitatea de membrana se pot introduce substante medicamentoase care cresc actiunea fibrinolitica. Eficienta ultrasunetelor este mai mare daca este facuta dupa masaj sau parafina.

MASAJUL.
Sub diferite forme (manual, uscat sau umed masajul face parte din "triada" caldura-miscare-masaj sau masaj miscare caldura, in afectiunile aparatului locomotor. Masajul este o prelucrare metodica a partilor moi ale corpului in scop fiziologic sau curativo-profilactic. Masajul are efecte locale si generale. Efectele locale sunt: - actiune sedativa asupra durerilor de tip nevralgic, muscular si articular; - actiune hiperemianta locala de imbunatatire a circulatiei locale, care se manifesta prin incalzirea si inrosirea tegumentului asupra carora se exercita masajul; - inlaturarea lichidelor interstitiale de staza, cu accelerarea proceselor resorbtiei in regiunea masata. Efectele generale sunt: - stimularea fuunctiilor aparatului respirator; - stimularea fuunctiilor aparatului circulator; - cresterea metabolismului bazal; - efecte favorabile asupra starii generale a organismului

prin imbunatatirea somnului si sedarea durerilor musculare. Masajul este compus din manevre principale si manevre secundare.

Manevrele principale sunt: neteziri si vibratii (manevre sedative); framantat, frictiune si tapotament (manevre tonefiante). DELIMITAREA ANATOMICA A REGIUNII CERVICODORSO LOMBARA. Scheletul zonei este alcatuit din: coloana vertebrala, centura scapulohumerala, cutia toracica si centura pelviana. Coloana vertebrala este alcatuita din 32-33 vertebre, impartita in cinci zone: - zona cervicala alcatuita din 7 vertebre; - zona dorsala alcatuita din 12 vertebre; - zona lombara alcatuita din 5 vertebre; - zona sacrala formata din 5 vertebre sudate; - zona coccigiana alcatuita din 4-5 vertebre sudate. Centura scapulohumerala are scheletul format din: omuplat (scapula), clavicula (situata anterior), acromeon. Cutia toracica este alcatuita din 12 perechi de coaste legate posterior de coloana vertebrala dorsala, si anterior se articuleaza cu osul stern. Centura pelviana este alcatuita din oasele coxale (ilion, ischion), posterior se articuleaza cu coloana vertebrala iar anterior cu osul pubis. Masa musculara a zonelor este alcatuita din: trapez, sternocleido-mastoidian, marii dorsali, romboizi, rotunzi (mare, mic si pronator), dintati, patratul lombar, muschii fesieri. TEHNICA MASAJULUI:

Avand in vedere ca pacientul cu spondilita anchilozanta prezita dureri se efectueaza un masaj sedativ. Masajul se executa pe regiunile: cervicala, dorsala, lombara si in articulatiile periferice. Inaintea masajului se poate executa o procedura de incalzire pentru relaxarea musculaturii. Bolnavul este asezat in decubit ventral si se incepe procedura cu neteziri, pe zona dorso-lombara, de la plica fesiera cu palmele intinse, se merge ascendent pe paravertebrali si pe interiorul zonei pana la partea superioare a zonei dorsale si se opreste in jurul umerilor. Se mai pot executa neteziri tot cu palmele intinse si pe partea exterioara a corpului si se incheie la vertebra cervicala C7. Procedure se mai poate continua cu frictiuni combinate cu vibratii, numai daca se poate si in perioadele de acalmie. Dupa acea se executa netezirile de intrerupere pe directile aratate mai sus si cu aceeasi tehnica. Urmeaza vibratiile pe toata suprafata musculara, se executa cu mana intinsa si articulatia carpiana relaxata. Procedura se incheie cu toate tipurile de netezire ca la inceputul sedintei. Pe regiunea fesiera fiind o zona cu musculatura foarte dezvoltata se pot executa si usoare framantari combinate cu vibratii si geluiri pe toata suprafata musculara. Inaintea procedurii de masaj se poate administra un supozitor cu indometacin pentru calmarea durerilor lombare i o executie mai aprofundata in zona respectiva. Dupa terminarea masajului in zonele respective, pacientul este ridicat in sezut pentru a i se putea executa masajul in zona cervicala. Se executa tot un masaj sedativ dar pe alte directii. Framantarile se incep de la gaura occipitala si se coboara in jos pana la C7 si apoi se inconjoara umerii pana la acromion. O alta rforma de netezire este cand mainile maseurului se muleaza pe gatul pacientului. O alta forma este cu degetele Index si medius pe langa coloana vertebrala, se coboara de la gaura occipitala pana la C7.

Masajul in articulatile periferice se executa cu neteziri cu partea cubitala sau cu policele in articulatie si se pot face usoare framantari combinate cu vibratii. Masajul la o articulatie se executa dupa ce in prealabil a fost facuta o incalzira a regiunii superioare si inferioare articulatiei. Masajul poate fi precedat de kinetoterapie.

jj.KINETOTERAPIA.
Obiectivul fundamental al terapiei spondilitei este mentinerea mobilitatii segmentelor neafectate si imbunatatirea acesteia, atunci cand este diminuata datorita proceselor inflamatorii-osifiante. Acest obiectiv se realizeaza in primul rand prin miscare. Pentru a avea rezultatele dorite kinetoterapia trebuie instituita precoce, individualizata, adaptata la forma clinica si stadiul evolutiv al fiecarui pacient in parte si continua. Este bine ca sedintele individuale de kinetoterapie sa fie precedate de practica unei tehnici de relaxare ca si a unor exercitii de gimnastica respiratorie. Pacientul se va aseza pe salteaua de gimnastica intro pozitie potrivita exercitiului de executat. Dupa relaxarea si exercitile de gimnastica respiratorie prealabila, efectuate in decubit dorsal vom incerca adoptarea pozitiei sezand pe saltea cu trunchiul flectat in forma de secera, cerand bolnavului ca, dupa inspiratii adanci sa mareasca flexia trunchiului. In felul acesta urmarim largirea spatilor intercostale cunoscut fiind ca cutia toracica a unui spondilitic este fixata in expir. Din pozitia sezand pe taburet sau din ortostatism, bolnavul va executa flexiuni laterale ale trunchiului pentru antrenarea la miscare a intregii coloane vertebrale.

Dupa aceste exercitii pregatitoare vom indica miscarile potrivite fiecarui bolnav alegand corespunzator baza de pornire si "modelul activ". Miscarile trebuie ca, prin accentuarea rotatilor, a flexiunilor laterale si a retroflexilor coloanei vertebrale, sa serveasca la mentinerea mobilitatii acesteia. Pentru fortificarea musculaturii extensoare si destinderea musculaturii flexoare a coloanei vertebrale, respectiv pentru a evita atrofiile si contracturile musculare, prezente in spondilita, se recomanda exercitiile "in lant" care sa antreneze intreg corpul si extremitatile. Dupa executarea individuala a exercitilor, se trece, in etapa urmatoare, la kinetoterapie in grup. Pe cat posibil, grupele vor fi alcatuite din pacienti cu forme clinice asemanatoare. Sedintele vor avea loc, la inceput, zilnic, timp de 2-3 saptamana, apoi 2-3 ori pe saptamana in sala de gimnastica (a sanatoriului sau policlinicii), eventual, in bazine pentru kinetoterapie.

kk.TERAPIA OCUPATIONALA.
Reprezinta forme prelungite si specializate de kinetoterapie intre ele existand unele deosebiri de nuanta. Terapia ocupationala foloseste intregi serii de aparate si instalatii in scopul imbunatatiri de efectuare a unor munci sau a deprinderii unor jocuri distractive.

CURA BALNEARA.
Pe langa programul terapeutic deschis se vor adauga in statiunile de profil: -Bai cu ape minerale, -Bai cu ape termale, -Bai cu plante si sare, -Bai cu namol. Mediul ambiant ca si iesirea din mediul obisnuit va grabi pacientului vindecarea si corectia starii psihice.

Se recomanda statiunile: Ocna Mures, Slanic-Moldova, Caciulata, Calimanesti, Baile Felix, Baile 1Mai, Baile Herculane, Vatra Dornei, Eforie Nord, Techirghiol, Mangalia Amara, Sovata.

BIBLIOGRAFIE.
1. SPONDILARTRITA ANCHILOZANTA - Dr. Gheorghe Lascarache si Dr. Ioan Gutiu - Editura medicala-Bucuresti 1985 2. COMPENDIU DE REUMATOLOGIE - -Eugen D. Popescu, Ruxandra Ionescu - Editura Tehnica - 1999 3. FIZIO-KINETPTERAPIA SI RECUPERAREA MEDICALA IN AFECTIUNILE APARATULUI LOCOMOTOR - Ieroslav Kiss 4. KINETOLOGIE, PROFILACTICA, TERAPEUTICA SI DE RECUPERARE. Dr. Tudor sbenghe.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->