1.

FAMILIILE MONO(PARENTALE) SI CONJUGAL-PARENTALE

Familia monoparentala desemneaza grupul copil (copii) - parinte (si nu parinti) si este privit ca o
alternativa la (si nu ca o deviatie de la) familia clasica. Deci monoparentalitatea devine normala pe
masura ce inregistreaza o crestere a frecventei si pe masura ce devine o conduita familiara pentru
membrii societatilor actuale. Conceptul "familie monoparentala" are meritul de a defini familia prin relatia
parentala care este secundara in definitiile clasice ale familiei, si este preferabil termenilor de "familie
dezorganizata", "familie dezmembrata", "familie incompleta", "familie disimetrica" utilizati in literatura
romaneasca, acesti termeni exprimand ideea de deformare a "constelatiei familiale".
Termenul familie parentala este poate mai adecvat, el afirmand normalitatea sociologica a unitatii
constituite dintr-un adult si copiii sai si a existentei relatiei parentale independent de relatia conjugala.
Termenul familie conjugala ar putea fi folosit pentru a desemna cuplul casatorit fara copii.
In concluzie, numim familia constituita din doi adulti si copiii ai caror parinti sunt, familie conjugal-
parentala.
Familia parentala poate rezulta ca urmare a unor experiente diferite: nasterea unui copil in urma unei
experiente sexuale juvenile care nu se concretizeaza intr-o casatorie; decizia unor femei (trecute de 30
de ani de regula) de a avea un copil in afara unei casatorii legale; divortul sau cupluri cu copii,
necasatoriti; decesul unuia dintre parteneri. Deoarece in marea majoritate (90%) a cazurilor de divort,
mamele sunt cele carora li se incredinteaza copilul, cele mai multe familii parentale sunt alcatuite din
femei cu unul sau mai multi copii in intretinere (familii parentale materne).

2.DIFICULTATI DE EXERCITARE A ROLURILOR EDUCATIVE IN FAMILIILE MONO(PARENTALE)

Potrivit unei sinteze realizate de Bawin-Legros (1988), studiile asupra familiilor monoparentale arata ca
probabilitatea de a identifica nasteri ilegitime, abandonuri ale copiilor, tulburari de comportament,
abandon/esec scolar sau chiar delincventa este mai mare in aceasta categorie de populatie. Familiile
monoparentale sunt adesea victime ale saraciei, iar copiii au tendinta de a repeta experienta parintilor.
Aceleasi studii arata ca monoparentalitatea rezultata din divort este corelata cu o diminuare a activitatii
educative: mama este suprasolicitata atat din punct de vedere emotional cat si material si relational si
este mai putin disponibila pentru copil exact cand acesta are mai mare nevoie de atentie si eforturi
sporite. In acest timp rolul patern este analizat in termenii "absentei paterne", "deprivarii paterne",
"deresponsabilizarii paterne". In urma rupturii, capacitatea de a exercita adecvat sarcina de parinte este
puternic diminuata, parintii comunica mai putin bine cu copiii, sunt mai putin afectuosi le controleaza mai
putin bine comportamentul.
Copiii aflati sub incidenta divortului sunt marcati de numeroase probleme psihologice si relationale.
Totusi, acesti copii reactioneaza diferit in functie de varsta, sex, timpul trecut de la ruptura intervenita intre
parinti, calitatea relatiei trecute si prezente cu fiecare dintre acestia.
Cei mai puternic afectati in urma unui divort sunt copiii de varsta mica, ei devenind mai neascultatori,
agresivi si mai putin afectuosi. Copiii de sase-opt ani sunt marcati de o mare tristete, de sentimente de
frustrare, confuzie si anxietate, multi dintre ei cautand contactul cu parintele absent. Pentru copiii de
noua-doisprezece ani lucrurile sunt mai clare, ei fiind capabili sa-si controleze starile psihologice, dar
totusi sunt multi cei care sunt incercati de anxietate si rusine si deseori isi revarsa furia pe parintele pe
care il considera vinovat. Nici in adolescenta experienta divortului nu este suportata fara probleme,
existand sentimente de tristete, furie, neliniste in legatura cu viitorul.

Reactiile copiilor se manifesta cu cea mai mare intensitate in primul an dupa separarea parintilor. Studiil
arata ca la cinci ani dupa divort pot fi distinse trei grupuri de copii:
a) cei carte sunt complet restabiliti (34%);
b) cei care au o dezvoltate medie si un comportament comparabil cu cel al copiilor din familii bi-parentale,
dar uneori incearca sentimente de tristete (29%);
c) cei care manifesta insatisfactie, solitudine, depresie, retard in dezvoltare.