Sunteți pe pagina 1din 20

Amprentele și papilele

dermice

Dorin Vlad-Ștefan clasa a XI-a E


Ce sunt amprentele?
"Urme lăsate de degete pe o suprafață și care servesc la
identificarea autorului unei infracțiuni" - cam aceasta
este definiția clasică a cuvântului "amprente".
Spre deosebire de la majoritatea cutelor și ridurilor de pe
față și alte zone ale corpului nostru, care apar în timp în
urma acțiunilor de întindere și presare a pielii,
amprentele nu sunt rezultatul unor acțiuni repetate de
mișcare sau frecare. Nimeni, nici măcar gemenii nu au
aceleași amprente. Fiecare dintre noi se naște cu un set
unic de amprente, fiind studiate detaliat abia acum
doua secole.
Ce sunt amprentele?
“Amprentele” ne îmbunătățesc simtul tactil. Fiecare
deget și amprenta digitală specifică are semnificația lui
generală, însă dintre toate amprentele degetelor, cea a
degetului mare este și cea mai importantă. Modalitatea
în care amprentele sunt concepute presupune
dispunerea unor riduri foarte fine în stratul de piele
principal din vârful degetelor. Amprentele prezintă trei
tipuri de trăsături diferite: arcuite, circulare și spiralate.
Tiparul amprentelor este codat sub suprafața pielii, iar
forma acestuia nu poate fi distrusă de leziuni
superficiale ale pielii.
Structura pielii şi formarea crestelor
papilare
Pielea este învelişul care îmbracă întreaga suprafaţă a
corpului uman. Ea este formată din trei straturi: epidermul,
dermul şi hipodermul.
Epidermul este partea exterioară a pielii, fiind alcătuit din
mai multe straturi de celule epiteliale. Celulele superioare ale
epidermului sunt celule moarte şi formează un strat cornos
relativ dur, care face din epiderm un înveliş protector al pielii.
Dermul sau pielea propriu-zisă este un ţesut fibros, viu,
conjunctiv şi elastic. El conţine vasele capilare, vasele
arteriale si venoase, precum si terminaţiile a numeroşi nervi
senzitivi.
Structura pielii şi formarea crestelor
papilare
Hipodermul este stratul cel mai profund, situat sub derm, care face
legătura între piele şi organele interioare.
La punctul de contact cu epidermul, în partea sa superioară, dermul
prezintă o serie de proeminenţe, de ridicături conice, care se
numesc papile, în vârful papilelor (ce sunt străbătute fiecare de câte
un canal) se află porii prin care este eliminată transpiraţia. Papilele
dermice sunt înşiruite liniar, unele lângă altele. Rândurilor de papile
le corespund rândurile de creste papilare situate la suprafaţa
dermului.
Crestele papilare care se formează la suprafaţa dermului au o
înălţime ce variază între 0,1 —0,4 mm şi o lăţime între 0,2 — 0,7
mm. Ele sunt despărţite de nişte şănţuleţe numite „şanţuri
papilare", ce au aceleaşi dimensiuni ca ale crestelor pe care le separă.
Structura pielii şi formarea crestelor
papilare
Forma crestelor papilare de la suprafaţa dermului este
reprodusă identic de stratul epidermic, ceea ce face ca în
exterior epidermul să prezinte aceleaşi caracteristici ca şi
dermul. Sudoarea excretată de glandele sudoripare şi
substanţele grase (sebum) secretate de glandele sebacee
formează la suprafaţa epidermului un strat de săruri şi
grăsimi care, la contactul cu un obiect, se depun pe acesta şi
redau întocmai forma crestelor papilare.
Din desenele papilare sunt considerate ca făcând parte şi
încreţiturile pielii care străbat transversal crestele papilare,
denumite linii albe, precum şi liniile ce se formează pe
epiderm în zona şanţurilor flexorale.
Structura pielii şi formarea crestelor
papilare
Desenele papilare imprimate pe suprafaţa unor obiecte, cunoscute în
criminalistică şi sub denumirea de dactilograme, sunt de două feluri:
dactilograme care reprezintă desenele papilare imprimate voluntar, în
limbajul de specialitate acestea sunt denumite fie amprente papilare, fie
impresiuni, fie amprente de comparat;
dactilograme care reprezintă desenele papilare imprimate involuntar pe un
obiect oarecare. Sunt denumite urme papilare sau amprente în litigiu.
În funcţie de locul unde se află situat pe suprafaţa pielii desenul papilar,
impresiunile şi urmele pot fi:
digitale, când reprezintă crestele papilare de pe suprafaţa interioară a
degetelor;
palmare, când reprezintă crestele papilare de pe întreaga suprafaţă interioară
a palmelor;
plantare, când reprezintă crestele papilare de pe talpa picioarelor.
Proprietăţile desenelor papilare
A. Unicitatea sau individualitatea desenului papilar
 Fiecare desen papilar al fiecărui deget are o
morfologie unică neexistând două degete cu desene
identice, chiar la aceeaşi persoana.
B. Fixitatea (stabilitatea) desenului papilar
 Desenul papilar apare în luna a treia a vieţii
intrauterine a fătului şi primeşte forma definitivă în
luna a şasea. El nu se schimbă nici după moartea
persoanei, ci se distruge prin procesul putrefacţiei
ţesuturilor.
Tipurile, subtipurile şi varietăţile
desenelor papilare
Tipurile sunt grupe mari de desene papilare împărţite după
forma generală a crestelor care alcătuiesc regiunea centrală.
După acest criteriu, toate desenele papilare se împart în cinci
tipuri fundamentale: tipul arc (adeltic), tipul laţ (monodeltic),
tipul cerc (bideltic), tipul combinat (polideltic), tipul amorf.
Cele cinci tipuri fundamentale ale desenelor papilare prezintă,
la rândul lor, multiple particularităţi care permit ca unele
dactilograme să poată fi deosebite cu uşurinţă de altele, deşi ca
formă generală sunt de acelaşi tip. Luându-se în considerare şi
alte criterii, ca nucleul, poziţia sau numărul deltelor, fiecare
tip se divide la rândul său în grupe mai mici numite subtipuri
şi varietăţi.
Exemple de amprente
Relevarea urmelor papilare
Relevarea urmelor papilare latente folosind pulberi şi pensule
Metoda relevării urmelor papilare cu pulberi şi pensule este cea
mai veche şi cea mai cunoscută metodă folosită pentru
evidenţierea urmelor papilare. Este necesar ca suprafaţa
suportului să nu fie umedă sau lipicioasă. Metoda nu este foarte
sensibilă şi de aceea se aplică numai la urmele relativ recente
(interval de timp scurt între momentul comiterii faptei şi
momentul efectuării CFL, de exemplu 24 ore). Există o varietate
mare de pulberi, care diferă din punctul de vedere al
materialului, culorii, granulaţiei şi compoziţiei.
Relevarea urmelor papilare latente folosind substanţe şi tehnici
speciale
Dactiloscopia
Dactiloscopia este o metodă de identificare a
persoanelor care se bazează pe analizarea
caracteristicilor reliefului papilar. Sustenabilitatea
folosirii metodei este dată de proprietățile desenelor
reliefului papilar și anume de unicitatea și stabilitatea
acestora. Unicitatea este dată de caracteristicile
nivelului 2 și 3 care, prin plasamentul, forma și
dimensiunea acestora, exclud repetabilitatea unui
anumit tip papilar în ansamblul său.
Dactiloscopia
Printre descoperitori ai metodei dactiloscopice de
identificare a persoanei se pot numi William Herschel, dr.
Henry Faulds, sir Francis Galton, care de altfel a şi făcut
prima clasificare a desenelor amprentelor papilare.
În România, prima lucrare de tactică şi metodică
criminalistică, care stabilea reguli şi metode stiinţifice de
descoperire şi înregistrare a persoanelor care au comis
fapte antisociale a fost tipărită în 1847, în timpul domniei
lui Nicolae Şuţu, la Iaşi şi se numea "Reguli ce urmează a
se păzi în privegherea şi cercetarea vinovaţilor".