Decizia de purtare de către personalul spitalului a unui ecuson de identificare

Procesul decizional implica o serie de elemente atât de natura umana cât si

informaţională si presupune parcurgerea unor etape care de cele mai multe ori
conduc la mai multe variante posibile de alegere. In procesul decizional este definit
astfel: „un ansamblu de activităţi pe care le desfăşoară un individ si/sau un grup,
confruntaţi cu un eveniment care genereaza mai multe variante de actiune, obiectivul
activitatii fiind alegerea unei variante care corespunde sistemului de valori al
individului si/sau grupului”. Varianta aleasa în urma procesului decizional este decizia
prin aceasta stabilindu-se scopul si obiectivele unei actiuni, directiile si modalitatile
de realizare a acesteia, toate determinate în functie de o anumita necesitate, pe baza
unui proces de informare, reflectie si evaluare a mijloacelor si a consecintelor
desfasurarii actiunii respective.
Luarea unei decizii presupune urmatoarele elemente: trebuie sa existe unul
sau mai multe obiective care trebuie atinse, managerul trebuie sa aiba de ales între
mai multe alternative de actiune, factorii limitativi economici (resurse, timp, munca)
sa fie inclusi în planul decizional, decizia trebuie sa fie fundamentata stiintific si sa fie
formulata clar în termeni în care sa poata fi înteleasa si aplicata.
Studierea deciziilor si a caracteristicilor acestora a dus la o clasificare a lor din
mai multe aspecte :
− Din punct de vedere al continutului functional, deciziile pot fi clasificate în
decizii de planificare; decizii organizationale; decizii de conducere; decizii
de stimulare (a angajatilor, de exemplu); decizii de control.
− Dupa nivelul de elaborare a deciziilor se clasifica în: decizii strategice –
sunt deciziile care stabilesc orientarile de perspectiva si se iau în colectiv,
vizeaza ansamblul activitatii economice a societatii comerciale; decizii
tactice - care se iau pentru o perioada mai mica de un an si vizeaza o
activitate sau o subactivitate a societatii comerciale; decizii operationale -
sunt decizii de rutina si se refera la perioade scurte, care vizeaza
îndeplinirea obiectivelor specifice si individuale.
− În functie de certitudinea atingerii obiectivelor, deciziile pot fi: decizii certe;
decizii incerte; decizii de risc.

1
 − În raport cu sfera de cuprindere a decidentului deciziile se clasifica astfel:
decizii individuale - sunt adoptate de catre un singur cadru de conducere;
decizii colective – adoptate în grup.
Etapele de adoptare a unei decizii sunt identificate si prezentate conform
modelului lui Simon. Iniţial, în 1965 procesul decizional cuprindea trei etape
principale si anume:
− Identificarea si formularea problemei – presupune identificarea obiectivelor
organizaţiei, identificarea problemei, definirea ei, stabilirea tipului
(structurata, emistructurata sau nestructurata), precum si stabilirea unei
prioritati;
În cazul Spitalului Judeţean Satu Mare, problemele care au dus la luarea
deciziei ca fiecare angajat să poarte un ecuson de identificare au fost:
comunicarea deficitară între pacienţi şi angajaţi, precum şi colaborarea greoaie
între angajaţii spitalului, aceştia necunoscându-se toţi între ei.
− Proiectarea, identificarea si analiza alternativelor – se examinează setul de
alternative relevante si are loc un proces de evaluare a acestora;
Singura alternativă pentru rezolvarea problemelor apărute şi enunţate
anterior a fost obligativitatea purtării de către toţi angajaţii spitalului a unui
ecuson care să conţină numele, funcţia şi locul de muncă al persoanei.
− Alegerea unei alternative - se selectează una dintre alternativele valabile
generate si analizate în etapa anterioara. În unele cazuri, mediul decizional
este foarte dinamic, iar solutiile vor fi selectate pe baza conditiilor estimate
la momentul când solutia va fi fizic implementata. Adesea, se impune o
revenire la etapa anterioara pentru rafinări ale strategiei de selecţie si ale
definirii setului de soluţii fezabile.
Fiind propusă o singură soluţie pentru rezolvarea problemelor, nu a mai
fost necesară analiza alternativelor existente.
Modelul a fost completat ulterior în 1982 de Sprague si Carlson care au
adaugat si etapa de implementare ce presupune declanşarea unor acţiuni în cadrul
organizaţiei ce pun accentul pe implementarea soluţiei si rezolvarea problemei
(crearea consensului, negocierea etc). Exista si o etapa ulterioara de evaluare a
consecinţelor implementării deciziei în mediul organizaţional.
Managementul organizatiei implica tipuri diferite de activitati si deci, necesita
tipuri diferite de informatii. O clasificare general acceptata împarte nivelurile de

2
management al organizatiei în trei: nivelul operational, nivelul tactic si nivelul
strategic.
La nivelul managementului operational, informatiile necesare managerilor se
refera la operatiile curente, la controlul activitatilor zilnice si implica determinarea
celui mai eficient mod de implementare a setului de sarcini stabilit de conducere si
totodata evaluarea rezultatelor. Procesul decizional la acest nivel necesita informatii
detaliate despre sarcinile ce trebuiesc finalizate, resursele necesare, coordonarea cu
alte activitati curente din organizatie.
Managerii operationali trebuie sa ia decizii privind realizarea unor programe
curente, la nivelul echipei de lucru, pe baza setului de politici si reguli stabilite de
managerii de la nivelul tactic. Informatia pentru aceste activitati trebuie sa fie foarte
detaliata, exacta si furnizata periodic, de obicei zilnic si saptamânal.
Nivelul managementului tactic implica stabilirea si realizarea obiectivelor
precizate în planuri de activitate si gestionarea eficienta a resurselor pentru a
îndeplini politicile si obiectivele impuse de managementul de vârf. Managerii de la
acest nivel coordonează activităţile din cadrul departamentelor sau serviciilor (de
exemplu departamentele de producţie, comercial, financiar, etc). Managerii de la
nivelul tactic au nevoie de rapoarte de sinteza referitoare la activitatile desfasurate
pentru a lua decizii în vederea realizării obiectivelor la nivelul fiecarui departament.
De obicei informaţiile trebuie furnizate la cerere, periodic (de regula săptămânal,
lunar) sau la finalizarea unor termene referitoare la anumite activitati.
Managementul strategic implica determinarea obiectivelor organizaţiei,
strategia necesara pentru realizarea acestor obiective, precum si structura
organizaţiei.

Sistemul de comunicaţii în cadrul Spitalului Judeţean Satu Mare.

Diagrama relaţiilor dintre compartimente şi conţinutul relaţiilor de comunicare

La nivelul Spitalului Judeţean Satu Mare, procesul de comunicare presupune

existenta următoarelor elemente:
a. emitenţii
Emitent poate fi considerat oricare dintre angajaţi, care deţine idei, intenţii si
obiective privind comunicarea;
b. receptorii

3
 Acestia sunt reprezentati de oricare dintre angajatii spitalului, care primesc
mesajele;
c. mesajul
d. contextul - se refera la spatiu, timp, starea psihica, interferentele
zgomotelor, temperaturilor, imaginilor vizuale care pot distrage atentia, provoaca
intreruperi, confuzii;
e. canalele de comunicare; acestea pot fi:
− canale formale sau oficiale, supuse relatiilor organizationale. Eficienta
comunicarii depinde de modul de functionare al acestor canale. Aparitia
unor blocaje frecvente in anumite puncte indica necesitatea revizuirii
posturilor sau a investigarii starii climatului de munca, a relatiilor
interpersonale;
− canale informale sau neoficiale
Acestea sunt generate de organizarea neformala.
Pentru realizarea unui proces eficient de comunicare, în cadrul spitalului se
urmareste luarea in considerare a ambelor categorii de canale.
f. mijloacele de comunicare - constituie suportul tehnic al procesului.
Contributia mijloacelor de comunicare este vizibila in:
− directia vitezei de vehiculare
− acuratetea mesajului
− costul comunicarii
In aceasta categorie intra:
− telefonul clasic; spitalul dispune de centrala telefonica proprie. Fiecare
secţie este utilată cu 3 - 4 telefoane, permitand accesul la informatii, dar si
schimbul de informatii, atat in interiorul spitalului, cat si in exterior.
− reteaua de calculatoare
Prin utilizarea retelei de calculatoare se valorifica o serie de avantaje:
− formarea unei baze de date care contine toate informatiile referitoare la
furnizorii spitalului
− formarea unei baze de date care contine toate informatiile referitoare la
pacienţi
− efecuarea unor analiza periodice ale stocurilor de medicamente si
materiale sanitare

4
 − obtinerea, in orice moment, a unor informatii referitoare la situatia unui
pacient
În functie de directie, comunicarea este:
a) comunicare descendenta; aceasta corespunde relatiilor de tip ierarhic,
derulandu-se de la managementul de varf catre nivelurile de executie. Continutul ei
este dat de:
− decizii
− reglementari
− instructiuni
− transmiterea de sarcini
Deciziile luate la nivelul managementului de varf sunt comunicate fiecarui
conducator de departament, iar acesta din urma comunica cu subordonatii.
Datorita faptului ca stilul de management al conducatorului firmei este orientat
catre cel autoritar, se poate aprecia ca acest tip de comunicare este predominant.
b) comunicarea ascendenta
Aceasta consta in transmiterea de mesaje de catre subordonati sefilor directi
si apoi nivelurilor superioare ale managementului.
In acest sens se organizeaza sedinte saptamanale intre conducatorii de
compartimente si directorul general, prin care sunt expuse rapoartele asupra
activitatii desfasurate.
Rolul comunicarii ascendente este important pentru eficienta procesului de
comunicare, deoarece atesta receptia mesajelor transmise de manageri. Prin
aceasta, managementul de nivel superior este informat asupra starii morale a
personalului, asupra obstacolelor din calea comunicarii, nivelului si formei abaterilor
inregistrate.
De asemenea, este utilizata si comunicarea de tip orizontal, intre persoane
situate la nivel ierarhic apropiat sau la acelasi nivel ierarhic. Prin aceasta se
vehiculeaza o serie de informatii, luarea diferitelor atitudini vizand realizarea
obiectivelor comune.
In funcţie de modul de transmitere, comunicarea este:
a. Comunicarea scrisa
Aceasta se concretizeaza in solicitarea sau transmiterea de note interne,
rapoarte, decizii, planuri, scrisori.

5
 De exemplu, in cazul notelor interne, acestea sunt transmise tuturor
conducatorilor de compartimente, care semneaza pentru luarea la cunostinta si au
apoi obligatia de a transmite continutul notei interne respective tuturor salariatilor din
compartimentele implicate.
Notele interne contin:
− reglementari privind regulamentul de lucru;
− anuntul unor zile in care nu se lucreaza;
− etc.
Avantajele comunicarii scrise sunt:
− ofera un timp mai mare de gandire si argumentare;
− asigura o diversitate sporita a ideilor;
− se poate realiza fara perturbari din partea celorlalti participanti la
comunicare;
− nu necesita prezenta si disponibilitatea simultana a participanţilor .
Comunicarea scrisa prezintă si dezavantaje :
− depersonalizarea comunicării prin eliminarea relaţiei directe intre
participanţi;
− consum suplimentar reflectat in cheltuieli cu hârtia, tipărirea, transmiterea,
îndosarierea actelor respective.
b. Comunicarea verbala predomina în cadrul spitalului, deşi celei scrise i se
acorda mare importanta.
Avantajele comunicării verbale sunt:
− stabileşte relaţii directe, personalizate intre manageri si executanţi,
oferindu-le salariaţilor sentimentul de participare la viata organizaţiei;
− permite flexibilitatea exprimării;
− are viteza ridicata de emisie si recepţie;
− permite valorificarea rapida a unor situaţii si acţiunea imediata in cazul
unor urgente.
Dezavantajele acestui tip de comunicare sunt:
− necesita prezenta simultana a interlocutorilor;
− transmiterea succesiva prin diferite trepte ierarhice se face dificil si cu mari
pierderi descendente verbale de substanţă informaţională.

6
 După modul de desfăşurare, comunicarea in Spitalul Judeţean Satu Mare este
reciproc directa, dar cu valenţe puternice către cea unilaterala directă.