Căldură

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

În fizică, cantitatea de căldură, simbolizată prin Q, este energia transferată între un

sistem termodinamic și mediul înconjurător, între două sisteme termodinamice sau între
diferite părți ale aceluiași sistem termodinamic, în cursul unei transformări
termodinamice în care parametrii externi rămân constanți. [1] Transferul de căldură are loc
sub influența unei diferențe de temperatură. Principiul al doilea al termodinamicii
stipulează că acest transfer se face de la sine doar de la temperatura mai înaltă la
temperatura mai joasă.

Alte sensuri în care este folosit termenul de căldură:

• Căldură mare are sensul de temperatură mare. Senzația de căldură este senzația
produsă de corpurile cu temperatură ridicată. [2]
• Cu căldură este o atitudine plină de afecțiune, amabilitate, prietenie. [2]

Soarele, principala sursă de căldură pe Pământ.

Cuprins
[ascunde]

• 1 Istoric
• 2 Energia termică și căldura
• 3 Surse de căldură
• 4 Terminologie
• 5 Capacități termice
• 6 Schimbări de fază
• 7 Mecanisme de transmitere a căldurii
• 8 Bibliografie
 • 9 Vezi și

[modifică] Istoric
Istoricul căldurii se pierde în negura vremurilor. O mare realizare a omului preistoric a
fost utilizarea focului. Pentru explicarea fenomenelor termice în antichitate s-au dat
explicații mitologice. Concepția despre natura căldurii a evoluat de la concepțiile mistice
din antichitate până la teoria moleculară de astăzi.

• În secolul al XVII-lea s-a încercat explicarea arderii. În 1667, Johann Joachim

Becher în cartea sa Physica Subterranea a făcut prima mențiune asupra a ceea ce
va deveni teoria flogistonului. Flogistonul era o substanță fără culoare, miros,
gust și masă, și care este eliberată în timpul arderii, reziduul fiind „forma
adevărată” a substanței.
• În 1738, Daniel Bernoulli în lucrarea Hydrodynamica propune ideea că gazele
sunt formate dintr-un mare număr de particule în mișcare în toate direcțiile.
Această idee va duce la teoria cinetică a gazelor.
• În 1761, Joseph Black descoperă că în timpul topirii gheața absoarbe căldură fără
a-și schimba temperatura. El consideră că căldura se combină cu particulele de
gheață, devenind căldură latentă.
• În 1770, Lavoisier explică arderea ca o combinare cu oxigenul. În lucrarea sa
"Réflexions sur le phlogistique" (1783), Lavoisier arată că teoria flogistonului nu
este consistentă cu experiențele și propune înlocuirea flogistonului cu un alt fluid,
caloricul. Conform acestei teorii, cantitatea de caloric este constantă în univers și
el trece de la corpurile mai calde la cele mai reci.
• În 1780 se credea că frigul este dat de frigoric, un fluid similar caloricului. Pierre
Prévost afirmă că frigul este urmarea lipsei de caloric.
• Totuși, teoria caloricului a continuat să fie folosită. În 1824 Sadi Carnot în caretea
sa Réflexions sur la Puissance Motrice du Feu s-a bazat pe ea în studiile sale
privind ciclul Carnot. Din întâmplare (sau din fericire), concluziile sale n-au fost
afectate de teoria caloricului.
• Experiențele lui Joule (1842) și, independent, Mayer (1843) au arătat că din lucrul
mecanic se poate produce căldură și invers. Asta duce în 1847 la afirmarea de
către Helmholtz a principiului conservării energiei în loc de conservarea căldurii.
• În 1860, Clausius arată că teoria cinetică a gazelor poate fi o explicație a căldurii,
energia internă a unei substanțe fiind asociată cu energia cinetică a moleculelor.
Molecule cu energie cinetică mai mare corespund unei energii interne (deci unei
temperaturi) mai mari, teorie acceptată și în zilele noastre.
• În 1871 James Clerk Maxwell, în cartea sa Theory of Heat dă definiția modernă a
căldurii, ca fiind energie în tranzit.

[modifică] Energia termică și căldura

Pentru detalii, vezi: energie termică.
Căldura este adesea confundată cu energia termică. Când un sistem termodinamic
primește căldură, temperatura și energia sa termică crește, iar când cedează căldură,
temperatura și energia sa termică scade. Căldura și energia termică par a fi sinonime. De
fapt, în timp ce energia termică este o funcție de potențial, căldura este o formă de schimb
de energie. Un corp poate conține energie internă sub diferite forme, însă nu se poate
defini noțiunea de căldură conținută de un corp. De asemenea, în termodinamică, pentru
studiul căldurii, în locul noțiunii de energie termică, greu de definit, se preferă noțiuni ca
energie internă, lucru mecanic, entalpie, entropie, noțiuni care pot fi definite exact fără a
recurge la noțiunea de mișcare moleculară.

[modifică] Surse de căldură

Sursele de căldură pe care omul le poate folosi sunt:

• Soarele, care este cea mai importantă sursă de căldură pe Pământ și care este sursa
vieții.
• Focul, prin arderea combustibililor
• Apele termale din adâncul Pământului
• Fisiunea și fuziunea nucleelor

[modifică] Terminologie
Vezi și la temperatură.
 Mărimi folosite în domeniul termic și definițiile lor [1]
Termen Definiție
Proces termodinamic ireversibil de transferare a energiei
Transfer de căldură
termice între două regiuni din spațiu cu câmpuri diferite de
sin. Propagarea căldurii
temperaturi
Conducție termică Transfer de căldură prin corpuri, fără mișcări aparente
Convecție termică Transfer de căldură prin corpuri, cu mișcări aparente
Radiație Proces de transfer de energie prin unde electromagnetice
Proces termodinamic de transfer de substanță în interiorul unui
Difuzie termică
sistem eterogen sub influența unei diferențe de temperatură
Ansamblul părților unui calorimetru izolat, între care are loc
Sistem calorimetric
transferul de energie până la echilibru
Suprafața definită prin totalitatea punctelor din spațiu care au o
Suprafață izotermă
anumită temperatură la un moment dat
Raportul dintre cantitatea de căldură care trece printr-o
Flux termic
suprafață izotermă într-un anumit interval de timp și respectivul
sin. Putere termică
interval de timp
Raportul dintre fluxul termic care trece printr-o suprafață
Densitate de flux termic
izotermă și aria acelei suprafețe
Raportul dintre densitatea fluxului termic și gradientul de
Conductivitate termică
temperatură
Raportul dintre densitatea fluxului termic ce străbate suprafața
Coeficient de transfer
de separație dintre un solid și un fluid și diferența dintre
termic prin suprafață
temperatura acelei suprafețe și temperatura medie a fluidului
Coeficient de transfer Coeficient care caracterizează transferul complex de căldură
termic total printr-un sistem polifazic
Coeficient de transfer
termic prin convecție Coeficient de transfer termic prin suprafață în cazul în care
sin. Coeficient de procesul de transfer termic are loc prin convecție
convecție termică
Coeficient de transfer Coeficient de transfer termic prin suprafață în cazul în care
termic prin radiație procesul de transfer termic are loc prin radiație
Raportul dintre diferența de temperatură și fluxul termic
Rezistență termică
staționar printr-un sistem termodinamic
Conductanță termică Inversul rezistenței termice
Rezistivitate termică Inversul conductivității termice
Raportul dintre conductivitatea termică și produsul dintre
Difuzivitate termică
densitate și capacitatea termică masică la presiune constantă
Raportul dintre căldura transferată între un sistem și mediul
Capacitate termică ambiant și diferența dintre temperaturile finală și inițială a
siatemului
Capacitate termică Raportul dintre capacitatea termică a unui corp omogen și masa
masică acestuia
Capacitate termică
Capacitatea termică masică a unui corp omogen în timpul unei
masică la presiune
[modifică] Capacități termice
Pentru detalii, vezi: Primul principiu al termodinamicii.

Pentru transformări termodinamice în gaze perfecte, modificarea energiei interne,

respectiv a entalpiei se pot exprima în funcție de capacitatea termică la volum constant,
respectiv la presiune constantă. [3] La volum constant, căldura Q, necesară pentru
schimbarea temperaturii de la temperatura inițială, T1 la temperatura finală T2 este dată de
relația:

La presiune constantă, relația este:

Pentru substanțe incompresibile, ca solidele și lichidele, deoarece nu se produce lucru

mecanic, cele două capacități termice se confundă.

Capacitatea termică este o mărime extensivă, depinzând de numărul de molecule din

sistem. Ea poate fi exprimată în funcție de masă, m, și de capacitatea termică masică,
conform relației:

sau în funcție de numărul de moli n, și de capacitatea termică molară, conform

relației:

Capacitățile termice depind nu numai de volum sau număr de molecule, ci și de gradele

de libertate interne ale moleculelor.

Capacitățile termice reale ale substanțelor depind mai mult sau mai puțin de temperatură,
însă în intervale de temperaturi relativ mici (câteva zeci de kelvini) pot fi considerate
constante. La temperaturi relativ mici, efectele cuantice devin importante.

[modifică] Schimbări de fază

În timpul schimbărilor de fază, de exemplu la fierberea apei, deși în sistem se introduce
căldură, temperatura nu se schimbă. Căldura introdusă determină transformarea apei în
vapori. Căldura necesară pentru transformarea de fază este numită căldură latentă [3] și
este dată de relația:

sau

unde m1 este masa inițială, iar m2 masa finală a noii faze.

La modificarea presiunii, CL se schimbă. De obicei CL nu se schimbă în timpul

transformării, astfel că se poate scrie relația:

Uneori CL depinde de timp (de obicei când se schimbă în timp presiunea sau/și volumul),
caz în care relația se scrie sub formă integrală:

Corespunzător celor patru transformări de fază posibile, se definesc patru călduri latente,
numite și capacități termice latente (vezi definițiile mai sus la „terminologie”):

• Căldură latentă de vaporizare

• Căldură latentă de condensare
• Căldură latentă de sublimare
• Căldură latentă de desublimare

[modifică] Mecanisme de transmitere a căldurii

Pentru detalii, vezi: Transmiterea căldurii.
Fier înroşit, exemplu complex de transmiterea căldurii: în metal prin conducţie, spre aer
prin convecţie, la distanţă prin radiaţie.

Trecerea căldurii de la un corp cu o temperatură înaltă la o temperatură joasă se numește

transmiterea căldurii (transfer termic) și se cunosc trei mecanisme de transfer: [4]

• Transmiterea prin conducție termică, caracterizată prin lipsa mișcărilor

macroscopice. Este modul curent de transmitere a căldurii în corpurile solide și se
bazează pe mișcările moleculare.
• Transmiterea prin convecție termică, caracterizată prin existența mișcărilor
macroscopice de curgere. Este modul curent de transmitere a căldurii în corpurile
lichide și gazoase, inclusiv la limitele lor, la contactul cu alte faze. În funcție de
natura mișcărilor macroscopice convecția poate fi:
o Convecție liberă, caracterizată prin faptul că mișcările se fac sub acțiunea
forțelor arhimedice, determinate de diferențe de densitate.
o Convecție forțată, caracterizată prin faptul că mișcările se fac sub acțiunea
altor forțe.
• Radiația termică, caracterizată prin transferul termic prin radiație
electromagnetică din gama infraroșu. Acest transfer se poate face in vid sau în
medii optice transparente la radiația infraroșie.

Bun venit la Wikipedia! Dacă doriți să contribuiți vă recomandăm să vă înregistrați/autentificați.

Conductivitate termică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Conductivitatea termică este mărimea fizică prin care se caracterizează capacitatea unui
material de a transmite căldura atunci când este supus unei diferențe de temperatură.

În general, materialele cu conductivitate termică mare au în același timp și o

conductivitatea electrică mare, și invers. De exemplu, metalele, buni conductori de
electricitate sunt și buni conductori termici, iar sticla, materialele plastice, gazele conduc
foarte puțin atât căldura cât și electricitatea. Există și excepții, de exemplu diamantul,
care are o conductivitate termică extrem de mare (în jur de 1000 W m-1 K-1 pentru
diamantul natural și 2000-2500 W m-1 K-1 pentru diamantul sintetic pur), în timp ce din
punct de vedere electric este un excelent izolator, având o conductivitate electrică infimă,
de ordinul 10−16 S/m. În identificarea diamantelor veritabile conductivitatea termică este
un indiciu mai sigur decât celelalte proprietăți remarcabile, indicele de refracție și
duritatea, ambele mari.

Cuprins
[ascunde]

• 1 Definiție
• 2 Unitate de măsură
• 3 Mărimi înrudite
• 4 Bibliografie

• 5 Vezi și:

[modifică] Definiție
În cazul simplu al unui corp omogen, cu o formă prismatică sau cilindrică dreaptă, unde
diferența de temperatură se aplică la capete iar suprafețele laterale sunt izolate termic, în
regim staționar secțiunile normale intermediare între surafața de intrare și cea de ieșire a
căldurii coincid cu izotermele, iar temperatura de-a lungul axei variază liniar. În acest
caz, conductivitatea termică este egală numeric cu cantitatea de căldură (Q) transferată în
unitatea de timp (τ) prin unitatea de arie (A) și de-a lungul unei unități de grosime (L),
când cele două fețe opuse diferă printr-o unitate de temperatură (T sau t):

În cazul general, folosind mărimi infinitezimale, conductivitatea termică într-un punct se

definește ca fiind raportul dintre densitatea fluxului termic și gradientul de temperatură
din acel punct, în regim termic staționar:[1]

unde

este densitatea de flux termic, [W/m²];

este fluxul termic, [W];

 este gradientul de temperatură, [K/m].

[modifică] Unitate de măsură

În sistemul internațional de unități, conductivitatea termică este exprimată în wați pe
metru-kelvin, (W m-1 K-1) unde:

• wattul este unitatea puterii

• metrul este unitatea lungimii
• kelvinul este unitatea temperaturii

[modifică] Mărimi înrudite

• Conductivitatea termică medie este conductivitatea termică a unui material
presupus omogen, determinată într-un anumit interval de temperatură și exprimată
corespunzător temperaturii medii din acel interval.[1]
• Conductivitatea termică echivalentă este conductivitatea termică medie a unui
sistem eterogen.[1]
• Rezistivitatea termică este inversul conductivității termice; se măsoară în metru
kelvin pe watt (m·K/W).[1]
• Rezistența termică a unui sistem termodinamic, măsurată între două suprafețe
izoterme ale acestuia, este raportul dintre diferența de temperatură dintre cele
două suprafețe și fluxul de căldură (energia termică transferată în unitatea de
timp).[1] Se măsoară în kelvin pe watt (K/W).
• Conductanța termică este inversul rezistenței termice și se măsoară în watt pe
kelvin (W/K).[1]

FIZICA
 transferul de căldură prin conducţie,
convecţie şi radiaţie termică

Svetlana Munteanu
Liceul „Dante Alighieri", Chişinău

Clasa: a VIII-a

Obiectul: Fizica

Subiectul: Transferul de căldură prin conducţie, convecţie, radiaţie

termică (2 ore)

Tipul lecţiei: Lecţie mixtă cu descoperirea şi asimilarea cunoştinţelor

noi.

Obiectiv fundamental:

Continuarea formării concepţiei ştiinţifice despre mediul înconjurător.

Obiective operaţionale:

Elevii vor fi capabili:

— să descopere diferite forme de transmitere a căldurii;

— să observe, experimentînd, conducţia, convecţia, radiaţia termică;

— să formuleze concluzii-rezultate din experimente;

— să explice mecanismul conducţiei, convecţiei, radiaţiei termice;

— să definească modurile de transmitere a căldurii;

— să formuleze exemple proprii şi să le argumenteze ştiinţific;

— să estimeze căldura ca formă de energie;

— să se exprime în limbajul ştiinţific specific fizicii;

— să estimeze o situaţie necunoscută;

— să utilizeze cunoştinţele în activităţi ulterioare.

Metode şi procedee didactice: Conversaţie euristică, experiment

problematizat, experiment frontal.

Mijloace didactice: Fişe cu înfrumări pentru studiere experimentală,

utilaj necesar în experimente, fişe de evaluare.
 Lecţia I.

Desfăşurarea lecţiei

Secvenţele lecţiei. Activitatea elevului Modalităţi

de învăţare
Activitatea profesorului. Elevii răspund la şi evaluare
întrebările puse şi
Organizarea elevilor. formulează noi întrebări: Cuvîntul
profesorului.
Captarea atenţiei • De ce pistonul seringei
după comprimarea aerului Conversaţia.
Căldura este un factor din ea se mişcă în sens Activitatea
indispensabil al vieţii. opus? frontală.
Imaginaţi-vă Pămîntul
lipsit de căldura Soarelui. • În pofida gravitaţiei, Se evaluează
Imaginaţi-vă viaţa fără sticluţele umede se ţin una capacitatea
mulţimea de motoare ce de alta. De ce? de a formula
transformă căldura în aserţiuni.
lucru. Fiind doar încălzit, • De ce apa din compotul
oul, obiect neînsufleţit, dă de vişine ia culoarea Activitate în
naştere unei vieţi. Cum vişinelor? grupuri.
vine căldura de la soare,
cum se încălzeşte oul, pe • Folosiţi pentru compot Se evaluează
ce căi se propagă căldura apă rece sau fierbinte? capacitatea
vom încerca să Cum explicaţi? de a estima o
descoperim în aceste două situaţie
ore. • Cum interacţionează şi necunoscută
cum se mişcă particulele şi a proiecta
Actualizarea în corpuri? depăşirea ei.
cunoştinţelor
• De ce mişcarea
Profesorul dirijează particulelor se numeşte
conversaţia, ce are drept termică?
obiectiv actualizarea
principiilor teoriei Elevii discută întrebarea în
cinetico-moleculare a grupuri a cîte patru, apoi
substanţei, necesare pentru formulează răspunsul. În
înţelegerea mecanismului răspunsuri ei sesizează
propagării căldurii. contradicţia dintre
rezultatul practic obţinut şi
Studierea materiei noi reperele ştiinţifice
acumulate, contradicţie ce
Crearea situaţiei de îi implică în cunoaşterea
problemă mecanismului transferului
Profesorul organizează de căldură.
situaţia de problemă prin
intermediul întrebărilor:

Stofa şi foarfecele metalic

pe care le aveţi pe bancă
sînt în aceeaşi stare de
încălzire. Vă par la fel de
calde cînd le atingeţi cu
mîna? De ce?

Secvenţele lecţiei. Activitatea elevului Modalităţi

de învăţare
Activitatea profesorului. şi evaluare
Cercetarea problemei Elevii au la dispoziţie Activitate
vergele (din substanţe individuală de
Notă: diferite) de aceeaşi cercetare.
grosime şi lungime pe
Situaţia de problemă e care la intervale egale sînt Experiment
rezolvată în cadrul lucrării fixate cu ceară, pioneze. frontal.
de laborator. Feicare elev face observări
şi, în dependenţă de Se evaluează
Finisarea situaţiei de nivelul său potenţial, capacitatea de
problemă răspunde în scris la a face
întrebările din fişa nr. 1 observări, de
Profesorul ascultă sau nr. 2. a evidenţia
relatările elevilor, esenţialul.
intervine în momentele Cîţiva elevi citesc
necesare şi la momentul răspunsurile din caiete. Se evaluează
oportun enunţă denumirea Ceilalţi le analizează, le capacitatea de
modului de transmitere a completează, fac a formula
căldurii „descoperit" de generalizări. răspunsuri
elevi — conducţia. integrate, de a
Fiecare elev scrie în caiet uti_liza
Elevilor li se propune se definiţia conducţiei în adecvat
dăfinească conducţia. viziune proprie. Se ascultă ter_meni şi
şi se evaluează definiţiile, noţiuni
Consolidarea materiei se alege cea mai reuşită ştiinţifice.
studiate (dacă e necesar, se
completează) din ele, care Activitate
Profesorul demonstreazp se acceptă ca reper. creatoare.
următorul experiment: un Concomitent un grup de
cilindru de lemn, în care s- elevi, la propunerea Se evaluează
au înfipt cîteva pioneze, profesorului, modelează capacitatea de
este trecut prin flacără. conducţia prin mişcări a formula
Hîrtia ce acoperă adecvate, corespunzătoare definiţii,
pionezele s-a carbonizat mişcării particulelor capacitatea de
mai puţin decît hîrtia ce vergelei. sinteză, de
acoperă lemnul. generalizare.
Elevii explică
Deosebim experimentul în baza Se evaluează
termoconductoare (care lucrării de laborator: capacitatea de
favorizează conducţia) şi diferite substanţe conduc modelare.
termoizolatoare (care nu diferit căldura. Lemnul
favorizează). Se lasă hîrtiei mai multă Experiment
accentuează importanţa căldură, fiindcă conduce demonstrativ.
lor practică. rău căldura, iar metalul
mai puţină, fiind un bun Se evaluează
conducător de căldură. capacitatea de
Astăzi am urcat o nouă Elevii completează tabelul clasificare şi
treaptă în lumea (vezi anexa). de utilizare a
cunoştinţelor. Vom şti nu cunoştinţelor
numai cum să obţinem în cotidian.
căldura, ci şi

Secvenţele lecţiei. Activitatea elevului Modalităţi

de învăţare
 şi evaluare

Activitatea profesorului.

cum s-o păstrăm, vom şti Elevii sînt

care ambalaj e bun şi care notaţi ţinînd
nu pentru a împacheta cont de
căldura. răspunsurile
orale şi cele
Evaluarea rezultatelor scrise în
şcolare caiete.

Pentru acasă:

I. A studia pagina 105,

Manual de fizică, cl. a VII-
a, Bucureşti, 1992.

II. A rezolva problemele

1,3-6 pagina 148,
Probleme de fizică, M.
Sandu, E. Nichita, T.
Ştefan, Chişinău, 1993.

Anexă

Fişa nr. 1:

1. Observaţi desprinderea pionezelor, descrieţi drumul latent al căldurii

utilizînd cunoştinţe despre structura internă a corpului, interacţiunea şi
mişcarea particulelor componente.

2. Aranjaţi substanţele propuse în ordinea în care conduc căldura.

Fişa nr. 2

1. În ce ordine cad pionezele prinse de vergea?

2. Ce caracter are mişcarea particulelor la capătul rece?

3. Dar la cel fierbinte?

4. Ce se întîmplă cu vecinele particulelor din capătul fierbinte al vergelei?

5. Dar cu vecinele acestor vecine?

6. Mişcarea intensă a particulelor de la capătul fierbinte se transmite

celorlalte particule?

7. De ce?

8. Încercaţi acum, utilizînd răspunsurile la întrebările precedente, să

descrieţi transferul de căldură de la un capăt la celălalt al vergelei.

9. Aranjaţi substanţele propuse în ordinea în care conduc căldura.

termoizolatoare aplicaţii termoconductoare aplicaţii

Lecţia a II-a

Secvenţele lecţiei. Activitatea elevului Modalităţi

de învăţare
Activitatea profesorului. şi evaluare

Organizarea elevilor Scrieţi ce pregătesc elevii

Pregătirea elevilor pentru

activitate. Se asigură cele
necesare pentru lecţie.

Secvenţele lecţiei. Activitatea elevului Modalităţi

de învăţare
Activitatea şi evaluare
profesorului.
Actualizarea Elevii sînt antrenaţi într-o Conversaţia.
cunoştinţelor despre discuţie activă:
conducţie şi a celor Activitate
necesare studierii temei • Cu ce se amestecă frontală.
noi. mămăliga?
Se evaluează
Profesorul dirijează • Din ce substanţă e capacitatea de
actualizarea confecţionat melesteul? utilizare a
cunoştinţelor necesare De ce? cunoştinţelor
prin întrebări selectate în cotidian, de
minuţios, stimulînd • În ce mod este realizat formulare
elevii la noi întrebări. transferul de căldură prin laconică a
melesteu? fenomenelor
Studierea materiei noi observate.
• Care este mecanismul
Crearea situaţiei de acestui transfer? Expunerea
problemă prin cunoştinţelor.
intermediul • Ce subtilităţi pot fi
experimentului. evidenţiate? Se evaluează
corectitudinea
Untul, situat pe fundul • Încercaţi să definiţi cunoştinţelor
unei eprubete cu apă modul de transmitere a acumulate,
(graţie unei clame mici), căldurii, realizat de capacitatea de
nu se topeşte, deşi în melesteu. exprimare în
celălalt capăt al termeni
eprubetei apa fierbe. • Propuneţi colegilor să ştiinţifici.
selecteze din mulţimea
Exp. nr. 1 exemplelor aduse de voi Experiment
pe cel ce reprezintă problematizat.
Untul situat la capătul conducţia. (Elevii
superior al eprubetei se întreabă, elevii răspund, Se evaluează
topeşte destul de repede, elevii evaluează capacitatea
deşi, cum ne-am convins răspunsurile.) elevilor
mai sus, apa transportă
rău căldura. • Amintiţi-vă cum sînt
situate şinele căilor ferate.

• De ce sînt despărţite prin

intervale?

• Ce este dilatarea
termică?

• Cum variază volumul şi

densitatea la dilatare
 termică?

Elevii explică
experimentul, care este, de
fapt, o confirmare a
cunoştinlelor despre
conducţie asimilate
anterior — apa conduce
rău căldura.

Acest experiment este

miezul situaţiei de
problemă. El atestă o
contradicţie între
cunoştinţele disponibile şi
rezultatul experimentului,
developează

Secvenţele lecţiei. Activitatea elevului Modalităţi

de învăţare
 şi evaluare
Activitatea profesorului.

insuficienţa acestor de a analiza o

cunoştinţe şi necesitatea situaţie
unor cunoştinţe noi; pune necunoscută
în evidenţă căile de şi a elabora
obţinere a acestora. Elevii, strategia
fiind implicaţi în situaţia depăşirii ei.
Exp. nr. 2 de problemă, emit diferite
ipoteze, evidenţiind-o pe Activitate
Cercetarea problemei. cea a existenţei unui alt individuală de
mod de transmitere a cercetare, de
Pentru verificarea ipotezei căldurii, cauzat de poziţia descoperire a
emise şi constatarea reciprocă a sursei de noilor
esenţei noului mod de căldură, apei şi untului. cunoştinţe.
transmitere a căldurii Experiment
profesorul impulsionează Fiecare elev are la frontal.
elevii la efectuarea unei dispoziţie un balon de
scurte lucrări de laborator. sticlă cu apă, în care se Se evaluează
află foiţe foarte mici, capacitatea de
Finisarea situaţiei de uşoare din gîrtie de a sintetiza şi
problemă. ciocolată. Încălzind integra, de a
balonaşul, prins în stativ formula
Astfel necesitatea studierii (exp. nr. 3), elevii fac aserţiuni.
temei noi este developată observări şi scriu în caiete
de însăşi elevii, este răspunsuri la întrebările Cuvîntul
studiată tot de elevi printr- fixate pe fişa nr. 1 sau nr. profesorului,
o „redescoperire" emotivă, 2, în dependenţă de experiment
acestea fiind efectele nivelul cognitiv al demonstrativ.
scontate ale fiecăruia (vezi anexa).
experimentului
problematizat. Elevii vor formula gînduri
Profesorului nu-i rămîne proprii în cadrul discuţiei,
decît să integreze cele vor găsi deosebirile şi
acumulate de elevi, asemănările conducţiei,
concretizînd că acest mod convecţiei, radiaţiei.
de transmitere a căldurii
descoperit de ei şi realizat
de curenţii de lichid (sau
gaz) se numeşte convecţie
de la convectio —
amestec). Drept
argumentare servesc
curenţii de aer produşi de
flacăra unei lumînări, care
devin vizibili în proiecţie
pe ecran (exp. nr. 4).
Etapa următoare este
discuţia despre al treilea
mod de transmitere a
căldurii, numit radiaţie şi
pus în evidenţă în
experimentul nr. 5.

Secvenţele lecţiei. Activitatea elevului Modalităţi

de învăţare
Activitatea profesorului. şi evaluare

II. Elevii vor discuta Activitate

situaţii ce necesită nu frontală şi
numai cunoştinţe despre individuală
modurile de transmitere a (conform
căldurii, ci şi capacităţi de fişelor).
Consolidarea materiei analiză, generalizare,
studiate. sinteză. Se vor evalua
cunoştinţele
I. Profesorul antrenează De exemplu: obţinute,
elevii la o generalizare a capacitatea de
celor studiate. Se pune • procedează corect expunere a
accentul pe: băiatul care, pe timp cald, lor, de
face vînt cu evantaiul utilizare în
— sensul transferului de pentru a păstra mai bine situaţii
căldură; sacoşa cu îngheţate? concrete, de
clasificare
— mecanismul fiecărui • unde trebuie să situăm complexă.
mod de transmitere a gheaţa, pe ulciorul cu
căldurii; lapte sau sub el, pentru a-l Elevii vor fi
răci mai repede? apreciaţi în
— particularităţile baza a 3
esenţiale ale fiecărui mod. III. Fiecare elev va nivele:
completa în scris tabelul
— profesorul încheie (vezi anexa, fişa nr. 3). • nivelul în
lecţia, evaluînd căldura ca care elevul
formă de energie şi înţelege şi
estimînd valoarea temei în aplică
condiţiile actuale de criză cunoştinţele
energetică. obţinute
(conform
Evaluarea rezultatelor completării
şcolare părţii a doua a
tabelului)
Pentru acasă:
• nivelul în
I. De studiat pagina 106- care elevul
108, Manual de fizică, cl. înţelege,
a VIII-a, Bucureşti, 1992. aplică, dar şi
creează,
II. De selectat exemple utilizînd
proprii de radiaţie, cunoştinţele
convecţie, conducţie. obţinute
(partea a treia
a tabelului)

• nivelul în
care elevul
argumentează
ştiinţific
creaţia proprie
(partea a patra
 a tabelului)

Anexă

Fişa nr. 1:

1. Observaţi foiţele multicolore antrenate în mişcare de curenţii de apă.

Descrieţi această mişcare.

2. Explicaţi mişcarea observată, utilizînd cunoştinţele despre dilatarea

corpurilor la încălzire.

Fişa nr. 2:

1. Observaţi mişcarea foiţelor multicolore. Descrieţi această mişcare.

2. Cine face foiţele să descrie circuitele observate?

3. Se încălzeasc la fel straturile de jos şi de sus ale apei?

4. Cum vairază volumul apei la încălzire?

5. Dar densitatea?

6. Cum este densitatea apei din straturile de jos daţă de densitatea apei
din straturile de sus?
7. Unde se va situa apa cu densitate mai mică? Dar cu densitate mai
mare?

8. Încercaţi acum să explicaţi mişcarea apei din vas, vizibilă datorită

foiţelor.

9. Trageţi concluzii.

Fişa nr. 3:

Obiectul supus încălzirii Modul de încălzire Exemple analoage,

proprii Argumentări ştiinţifice

linguriţa din ceai

nisipul pe malul mării

aerul din odaie

sticla becului electric

scaunul de lîngă sobă

mînerul tigăii

ceaiul în ceainic