Sunteți pe pagina 1din 2

Contiu Elena

Transformări de stare de agregare

Vaporizarea şi condensarea

De miliarde de ani, undeva pe Pământ, plouă. De unde oare provine atâta apă? Şi de ce nu
suntem acoperiţi de un strat din ce în ce mai adînc de apă?

La suprafaţa unui lichid (cum este apa) se întâmplă mereu câte ceva .

Molecule la suprafaţa liberă a apei.

Moleculele apei lichide se atrag reciproc şi se menţin aproape unele de celelalte. Agitaţia
termică le poartă însă de colo−colo. Din când în când, câte o moleculă aflată aproape de
suprafaţa apei lichide este ciocnită mai energic de vecinele sale şi poate primi suficientă energie
pentru a "evada" în spaţiul relativ liber de deasupra. Energia primită este utilizată pentru
învingerea atracţiei la care este supusă din partea celorlalte molecule. Rând pe rând, moleculele
părăsesc lichidul şi se alătură gazului de deasupra.

Numim vaporizare transformarea din stare lichidă în stare de vapori. Vaporizarea la


suprafaţa lichidului este numită evaporare.
Contiu Elena

În timpul vaporizării, părăsesc lichidul molecule dintre cele mai energice, astfel că
energia cinetică medie a moleculelor rămase în lichid scade − lichidul se răceşte. Devenind mai
rece, lichidul va prelua căldură de la corpurile mai calde.

Vaporizarea are loc cu absorţie de căldură.

Căldura provenită de la Soare provoacă evaporarea permanentă a apei. Astfel, deşi ploile
aduc mereu apă, nu suntem acoperiţi sub un strat din ce în ce mai adânc de apă.

Experimwnt

Apa dintr−un vas acoperit nu pare să se evapore − nivelul apei rămâne nemodificat zile
în şir, în timp ce nivelul apei dintr−un vas descoperit scade. Ce se întâmplă oare?

Evoporarea are loc cu siguranţă şi în vasul acoperit − agitaţia termică este tot atât de
intensă ca şi în vasul descoperit. În vasul acoperit, însă, vaporii se acumulează treptat deasupra
lichidului (nu se pot răspândi în încăpere). Agitaţia termică îi poartă din când în când către
lichid! Cu cât vor fi mai mulţi vapori deasupra lichidului, cu atât va fi mai mare rata de revenire
a moleculelor în lichid.

Numim condensare transformarea din stare de vapori în stare lichidă.

Când moleculele se reîntorc în lichid, forţele de atracţie din partea celorlalte molecule
efectuează lucru mecanic şi măresc energia cinetică a moleculelor care se reîntorc în lichid. Prin
ciocniri, creşte agitaţia termică şi se eliberează energie sub formă de căldură către corpurile mai
reci.

Condensarea are loc cu degajare de căldură.

Astfel, se atinge la un moment dat un echilibru între rata de evaporare şi rata de


condensare − vaporii devin saturanţi. De aici încolo, proporţia lichid−vapori rămâne
neschimbată, chiar dacă în permanenţă molecule ies şi intră în lichid.

Mărind temperatura lichidului, rata de evaporare creşte şi echilibrul se va stabili la o


presiune mai mare a vaporilor saturanţi.

Norii sunt alcătuiţi din picături minuscule de apă lichidă.

Când condiţiile devin favorabile, micile picături se contopesc, formând picături suficient
de mari, care cad pe Pământ ca precipitaţii.

Astfel, datorită Soarelui, se menţine de miliarde de ani un circuit al apei în natură,


echilibrând rata evaporării şi cea a condensării apei Pământului.

S-ar putea să vă placă și