Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conceptul de invatare:
A.N.Leontiev: invatarea este procesul dobandirii experientei individuale de comportare.
A.Clause: invatarea este o modificare in comportament, realizata prin solutionarea unei
probleme care pune individual in relatie cu mediul.
Psihologii: o activitate sistematica, dirijata, desfasurata intrun cadru organizat, orientate in
directia asimilarii de cunostinte si a formarii structurilor psihice si de personalitate.
Invatamantul programat:
ia in considerare aproape toate cerintele elementare ce decurg din legile psihologice ale
inv.
activeaza elevul, mobilizandu-l pentru rezolvarea permanenta a unor probleme variate;
adapteaza ritmul si continutul invatarii la particularitatile elevilor;
furnizeaza imediat informatii despre rezultatele obtinute;
respecta legea efectului sip e cea a exercitiului;
>programare liniara: elaborate de Skinner; elevilor li se prezinta acelasi continut, temele sunt
identice, numai ritmul invatarii este individualizat;
>programare ramificata: elaborate de Norman Crowder; unitatea de informatie care se
prezinta subiectului este mai larga, iar la sfarsitul ei se afla o intrebare si mai multe raspunsuri
la alegere; fiecare raspuns selectat trimite la o alta pagina din carte; astfel cartea este
neordonata si citita neuniform;
Strategii de evadare sau evitare a pedepsei: neatentia din timpul orelor, reverie, oboseala
mintala, inactivitatea, pasivitatea, obraznicia, violentele verbale, grosolania, chiulul.
Mijloace de intarire pozitiva: notele, diplomele, premiile, laudele in public, chiar si prietenia
profesorului;
Asimilarea: este un process de integrare prin care un individ incorporeaza noi informatii in
schemele operatorii si in experienta cognitiva de care dispune deja;
Acomodarea: presupune modificarea schemelor existente in functie de caracteristicile noii
situatii;
Interactionalismul social:
> interactiune simetrica, de corezolvare a problemelor; lucrul in prezenta altor persoane
amelioreaza performantele unui individ doar atunci cand este vorba despre activarea unor
raspunderi; prezenta celuilalt poate impiedica producerea raspunsurilor originale.
> lucrul in prezenta altor persoane amelioreaza performantele unui individ doar atunci cand
este vorba despre activarea unor raspunsuri deja invatate, nu despre altele noi;
Conditiile producerii progreselor individuale:
>existenta unor raspunsuri initiale diferite la aceeasi problema si obligatia coordonarii finale
intre parteneri pentru a oferi un raspuns comun; copiii cu un nivel cognitiv diferit au mai mari
sanse sa se afle in dezacord in raspunsurile lor specifice;
>participantii la o interactiune trebuie sa dispuna deja de anumite instrumente cognitive si
sociocognitive; copilul trebuie sa fie capabil sa constientizeze existenta unui raspuns diferit de
al sau si de asemenea sa participe la interactiune;
>interactiunea trebuie sad ea nastere unui angajament active al fiecaruia dintre parteneri in
confruntarea argumentelor si in coordonarea lor pentru obtinerea unui raspuns unic.
Nivelul representational-algoritmic:
>pune problema modulului in care subiectul si-a reprezentat sarcina si algoritmul sau
procedura pe care o urmeaza pentru a ajunge de la input la output.
>nivelul implementational: tine de domeniul neurostiintelor, deoarece presupune analiza
proceselor neurobiologice ce au loc in momentul efectuarii sarcinii.
Metacognitia: cunostintele pe care le are un individ despre functionarea propriului sau sistem
cognitive; este un factor-cheie al controlului pe care individul poate sa-l exercite asupra
gandirii sale; este capacitatea de a-si reprezenta propria activitate cognitive, de a-si evalua
mijloacele si rezultatele, de a o ajusta diferitelor tipuri de probleme sau de situatii prin
alegerea deliberate a unor strategii si reguli, si mai ales de a stabili caracterul adevarat sau
fals al unor reprezentari. J.S. Brown.
Nivelul de aspiratie: prin intermediul lui se realizeaza reglarea relatiei dintre motivatie si
performanta; este definit drept asteptarile, scopurile; pretentiile unei persoane privind
realizarea viitoare a unei sarcini date. E.Hoppe; scopurile pe care subiectul isi propune sa le
atinga intr-o activitate sau sfera de activitati in care este angajat…professional, social,
intellectual. F. Robaye.
>depinde de previziunea individului asupra posibilitatilor sale de reusita intr-o activitate;
>are o componenta motivationala cat si una congitiv-evaluativa;
>trebuie sa fie in concordanta cu posibilitatile individului;
Optimum motivational:
>supramotivarea: determina o mobilizare energetica maxima si o tensiune emotional ace pot
avea drept consecinte blocajul psihic, stresul, dezorganizarea conduitei si in final, esecul;
>submotivarea: conduce la o insuficienta mobilizare energica, la tratarea cu superficialitate a
sarcinilor, si in final la nerealizarea scopului propus.
>legea Yerkes-Dodson-optimumu motivational: cresterea performantei este proportionala cu
intensificarea motivatiei numai pana la un punct, dincolo de care urmeaza stagnarea si
regresul; eficienta activitatii este maxima la o anumita marime a intensitatii motivata;
Motivatia in context scolar: este o stare dinamica ce isi are originea in perceptiile elevului
asupra lui insusi si asupra mediului, care il incita sa aleaga o activitate, sa se angajeze si sa
persevereze la indeplinirea acesteia pentru atingerea unui scop. VIAU
CAPITOLUL AL 5-LEA
Tactul pedagogic: gradul calitativ al interactiunii sociale dintre professor si elev, caz in care
criteriile acestei calitati ar fi urmatoarele:
a)gradul de adecvare a comportamentului profesorului fata de elev;
b)gradul motivatiei positive a rezultatelor la invatatura si a comportamentului elevului;
c)gradul de dezvoltare a personalitatii elevului;
d)gradul de respectare a particularitatilor psihice ale elevului si asigurarea unui climatic
psihic optim al activitatii instructiv-educative;
e)rezultatele obtinute in atingerea obiectivelor propuse in activitatea instructiv-educ.
Structuri de comportament:
>structura A: afectiune, intelegere, prietenie, fiind opusa structurii definite prin atitudine
distanta, egocentrism si marginire;
>structura B: responsabilitate, spirit metodic si actiuni sistematice, fiind opusa structurii
definite prin lipsa de planificare, sovaiala si neglijenta;
>structura C: putere de stimulare, imaginatie si entuziasm, fiind opusa structurii care se
defineste prin inertie si rutina.
Stiluri educationale:Ph.Gammage:
>profesorul detine integral controlul invatarii, este dominator – stil centrat pe profesor;
>profesorul le permite elevilor sa participle la decizii privind organizarea si conducerea
invatarii – stil centrat pe elevi;
>profesorul nu are nici un impact asupra grupului, nu asigura nici o structura de invatare.