Scripete

Un scripete este un mecanism  simplu format dintr-o roată canelată de-a lungul periferiei, care servește la

schimbarea direcției unei forțe și transmiterea ei prin intermediul unui cablu sau a unui lanț care rulează
pe periferia ei.[1][2]

Scripeții folosiți în diferite combinații formează palane.

Scripetele fix are punctul de sprijin în axa roții, care este fixă. Asupra scripetelui acționează trei forțe:
forța activă (F), forța rezistentă (R) și forța de sprijin (S). Aceste forțe se compun vectorial, forțele activă
și cea rezistentă fiind egale ca mărime, iar forța de sprijin fiind în acest caz egală cu diagonala
paralelogramului.

Dacă cele trei forțe sunt paralele, de exemplu la ridicarea unei greutăți, forța activă este egală cu
greutatea ridicată, iar forța de sprijin este egală cu dublul greutății ridicate.

Scripetele mobil
Scripetele mobil are punctul de sprijin la unul din capetele cablului. Asupra scripetelui acționează de
asemenea cele trei forțe: activă (F), rezistentă (R) și de sprijin (S). Aceste forțe se compun tot vectorial,
de data asta forțele activă și cea de sprijin fiind egale ca mărime, iar forța rezistentă fiind în acest caz
egală cu diagonala paralelogramului.

Dacă cele trei forțe sunt paralele, de exemplu la ridicarea unei greutăți, forța activă este egală cu cea de
sprijin, ambele fiind doar jumătate din greutatea ridicată.

Parghia
Pârghia este o bară rigidă care are un punct de articulație fix (numit și punct de sprijin) și la capetele
căreia acționează câte o forță numite: forță rezistentă și respectiv forță activă.

Pârghia servește în general la multiplicarea forței.

Condiția de echilibru pentru o pârghie ideală (fără forță de frecare): Momentul forței active (față de
punctul de sprijin) este egal cu momentul forței rezistente:

MF=MR

F×bF=R×bR
Tipuri de pârghii

 de gradul I: punctul de sprijin se află între punctele de aplicație ale celor două forțe. Exemple:
levierul, foarfecele, balansoarul, brațul balanței
 de gradul al II-lea: punctul de aplicație al forței rezistente se află între articulație și cel al forței
active. Exemple: roaba, pedala de frână
 de gradul al III-lea: punctul de aplicație al forței active este situat între cel al forței rezistente și
punctul de sprijin. Exemple: brațul omului, penseta.

Plan Inclinat
Planul înclinat este o suprafață care formează un anumit unghi față de orizontală. Acesta este utilizat la
ridicarea obiectelor grele la o anumită înălțime și aceasta deoarece forța necesară este mai mică decât în
cazul deplasării pe direcție verticală.

Calculul planului înclinat

Notăm:

 h - înălțimea planului înclinat;

 l - lungimea acestuia;
 b - lungimea bazei planului;
 G - greutatea corpului;
 GN - componenta normală a greutății corpului;
 GT - componenta tangențială a greutății;
 μ - coeficientul de frecare dintre corp și plan;
 θ - unghiul planului înclinat
Avem:

Calculul planului înclinat

Notăm:

 h - înălțimea planului înclinat;

 l - lungimea acestuia;
 b - lungimea bazei planului;
 G - greutatea corpului;
 GN - componenta normală a greutății corpului;
 GT - componenta tangențială a greutății;
 μ - coeficientul de frecare dintre corp și plan;
 θ - unghiul planului înclinat

Avem: